ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6213/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin plângerea contravențională

înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 22 decembrie 2011 sub nr. 29121/200/2011,

petenta SC E.C. SRL in contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică

Cestrin, a contestat procesul - verbal de contravenție din 14 aprilie 2011 emis

de intimată.

În motivarea plângerii

a arătat că autoturismul cu numărul de înmatriculare XXX avea rovinietă valabilă,

iar procesul verbal a fost încheiat fără respectarea dispozițiilor legale și fără

a cuprinde mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

generat conflictul negativ de competență.

2.1. Prin Sentința civilă

nr. 2380 din data de 20 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Buzău in Dosarul

nr. 29121/200/2011 a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei

Buzău și s-a dispus declinarea competenței in favoarea Judecătoriei Brezoi.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a avut in vedere că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001

modificată și completată, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată

judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, fiind instituită

o competență teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită fapta, conform art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

De asemenea, s-a avut

in vedere că O.G. nr. 15/2002 nu conține dispoziții contrare față de O.G. nr. 2/2001,

dreptul comun în materie contravențională, care statuează că împotriva procesului-verbal

de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de

la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.

În condițiile in care

localitatea în care a fost săvârșită contravenția se află în raza de competență

a Judecătoriei Brezoi, județul Vîlcea, s-a apreciat că acestei instanțe urmează

a i se înainta cauza.

2.2. Prin Sentința civilă

nr. 1943 din data de 10 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Brezoi in Dosarul

nr. 2272/198/2012, s-a admis excepția privind necompetența teritorială a instanței

și s-a declinat competența de soluționare in favoarea Judecătoriei Buzău, județul

Buzău.

Pentru a pronunța această

soluție, au fost invocate dispozițiile art. 10

1

din OG nr. 15/2002 potrivit

cărora plângerea se introduce la judecătoria in a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul, dispoziții procedurale care sunt de imediată

aplicare, reținându-se că sediul contravenientului este in municipiul Buzău.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

Argumente de fapt și de

drept relevante.

Înalta Curte constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3)

C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În fapt, se reține că

la data de 14 aprilie 2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA Centrul de

Studii Tehnice Rutiere și Informatică Cestrin procesul verbal de contravenție

din 14 aprilie 2011, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției

constând în aceea că a circulat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXX pe

DN7 Km 188+900m S. Jud. Vîlcea, fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru acest motiv, s-a

aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 250,00 RON în baza

art. 8, alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 și o despăgubire de 28 EURO, respectiv 114,78

RON în baza art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002.

Înalta Curte, constată

că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data

de 22 decembrie 2011, anterior intrării in vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui

dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după

intrarea acestuia in vigoare.

Apreciază Înalta Curte

că este eronată invocarea de către Judecătoria Brezoi a dispozițiilor art. 10

1

introdus prin art. 3 din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata

cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările

ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.".

În acest sens, se reține

că dispozițiile art.

23 din Legea

nr. 2/2013, potrivit cărora

(1)

Procesele in prima instanța, precum și căile de atac in materia contenciosului administrativ

și fiscal, in curs de judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei

legi, a competentei instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, in sensul că

se aplică numai situațiilor expres reglementate in acest articol.

Astfel, textul de lege

expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar proceselor

in primă instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ

și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul

litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile

din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție

clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia

legi, din denumirea secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal”.

De asemenea, Înalta Curte

reține că prevederile alin. (1) - (4) ale art. 23 din Legea nr. 2/2013 sunt corelate,

intre acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica

procedura de degrevare administrativă doar in ceea ce privește litigiile aflate

in fond la curțile de apel și in recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție,

in materia contenciosului administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente,

se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea

ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție

întocmite în baza OG nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la

data intrării acesteia in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare

de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, și anume

de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției.

Cum din procesul verbal

de contravenție aflat la Judecătoria Buzău rezultă că locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina petentului este pe DN7 Km 188+900m S. Jud. Vîlcea, instanța

competentă a soluționa cauza este Judecătoria Brezoi, secția sivilă, județul Valcea.

de competență

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe SC E.C. SRL Buzău și C.N.A.D.N.R. S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere

și Informatică Cestrin în favoarea Judecătoriei Brezoi, secția civilă, Județul Valcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie

2013.