ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6213/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului. Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 22 decembrie 2011 sub nr. 29121/200/2011, petenta SC E.C. SRL in contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică Cestrin, a contestat procesul - verbal de contravenție din 14 aprilie 2011 emis de intimată. În motivarea plângerii a arătat că autoturismul cu numărul de înmatriculare XXX avea rovinietă valabilă, iar procesul verbal a fost încheiat fără respectarea dispozițiilor legale și fără a cuprinde mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență. 2.1. Prin Sentința civilă nr. 2380 din data de 20 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Buzău in Dosarul nr. 29121/200/2011 a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Buzău și s-a dispus declinarea competenței in favoarea Judecătoriei Brezoi. Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut in vedere că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 modificată și completată, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, fiind instituită o competență teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta, conform art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ. De asemenea, s-a avut in vedere că O.G. nr. 15/2002 nu conține dispoziții contrare față de O.G. nr. 2/2001, dreptul comun în materie contravențională, care statuează că împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta. În condițiile in care localitatea în care a fost săvârșită contravenția se află în raza de competență a Judecătoriei Brezoi, județul Vîlcea, s-a apreciat că acestei instanțe urmează a i se înainta cauza. 2.2. Prin Sentința civilă nr. 1943 din data de 10 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Brezoi in Dosarul nr. 2272/198/2012, s-a admis excepția privind necompetența teritorială a instanței și s-a declinat competența de soluționare in favoarea Judecătoriei Buzău, județul Buzău.

Pentru a pronunța această soluție, au fost invocate dispozițiile art. 10 1 din OG nr. 15/2002 potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, dispoziții procedurale care sunt de imediată aplicare, reținându-se că sediul contravenientului este in municipiul Buzău. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Argumente de fapt și de drept relevante. Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În fapt, se reține că la data de 14 aprilie 2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică Cestrin procesul verbal de contravenție din 14 aprilie 2011, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției constând în aceea că a circulat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXX pe DN7 Km 188+900m S. Jud. Vîlcea, fără a deține rovinietă valabilă. Pentru acest motiv, s-a aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 250,00 RON în baza art. 8, alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 și o despăgubire de 28 EURO, respectiv 114,78 RON în baza art. 8 alin. (3) din O.G.

nr. 15/2002. Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 22 decembrie 2011, anterior intrării in vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia in vigoare.

Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea de către Judecătoria Brezoi a dispozițiilor art. 10 1 introdus prin art. 3 din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.". În acest sens, se reține că dispozițiile art. 23 din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora (1) Procesele in prima instanța, precum și căile de atac in materia contenciosului administrativ și fiscal, in curs de judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competentei instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, in sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate in acest articol.

Astfel, textul de lege expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar proceselor in primă instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia legi, din denumirea secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.

De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile alin. (1) - (4) ale art. 23 din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, intre acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar in ceea ce privește litigiile aflate in fond la curțile de apel și in recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, in materia contenciosului administrativ și fiscal. Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție întocmite în baza OG nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției. Cum din procesul verbal de contravenție aflat la Judecătoria Buzău rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este pe DN7 Km 188+900m S. Jud. Vîlcea, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Brezoi, secția sivilă, județul Valcea. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC E.C. SRL Buzău și C.N.A.D.N.R. S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică Cestrin în favoarea Judecătoriei Brezoi, secția civilă, Județul Valcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2013.