ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6644/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria

Râmnicu Vâlcea, petenta SC S. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Centrul de

Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N., să dispună anularea

procesului-verbal de contravenție încheiat la data de 10 octombrie 2011.

generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința Civilă nr.

13.402 din 19 decembrie 2011 Judecătoria Rm. Vâlcea a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Prin Sentința civilă nr.

1298 din data de 18 martie 2013 Judecătoria Brezoi a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroșani, instanța de la

domiciliul petentului.

În esență instanța a

avut în vedere prevederile art. 10

1

din O.G. nr. 15/2012 astfel cum

a fost modificată pin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă.

Prin sentința nr. 2262

din 15 mai 2013. Judecătoria Petroșani a admis excepția necompetenței

teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, constatând ivit conflictul

negativ de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Judecătoria Petroșani a reținut că prevederile art.

10

1

sunt aplicabile doar contravențiilor săvârșite după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013 nu și contravențiilor deja săvârșite și aflate în

curs de soluționare, cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (3)

din O.G. nr. 2/2001.

Instanța

a constatat că la data introducerii plângerii contravenționale, competentă

să judece cauza, era Judecătoria Brezoi, întrucât fapta contravențională

s-a săvârșit pe raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi.

Ivindu-se

conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2)

coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea

acestuia.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

-

de verificat cu dosarul în față

;

-

Argumente

de fapt și de drept relevante.

Înalta

Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21,

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență

în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente

cauzei.

In fapt, se reține că

la data de 10 octombrie 2011 a fost întocmit de către un agent constatator din

cadrul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul

de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N. procesul verbal de

contravenție din 10 octombrie 2011, prin care s-a reținut săvârșirea de către

contestator a contravenției constând în aceea că a circulat cu autovehiculul cu

nr. de înmatriculare pe DN7 Km 188+900m Seaca Jud. Vâlcea, fără a deține

rovinietă valabilă.

Pentru acest motiv,

s-a aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei în baza

art. 8, alin. (2) din O.G. nr. 15/2002.

Înalta Curte,

constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de

judecată la data de 31 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a noului C.

proc. civ., ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică

numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.

Apreciază Înalta

Curte că este eronată invocarea a dispozițiilor art. 10

1

introdus

prin art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la

dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002,

cu modificările si completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la

judecătoria in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.".

În acest sens, se

reține că dispozițiile art.

XXIII

din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora

(1) Procesele in prima instanța, precum si căile de atac

in materia contenciosului administrativ si fiscal, in curs de judecata la data

schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competentei

instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, in sensul

că se aplică numai situațiilor expres reglementate in acest articol.

Astfel, textul de

lege expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar

proceselor in primă instanță, precum și căilor de atac în materia

contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest

articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului

administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională,

având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două

tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia legi, din

denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului

administrativ și fiscal”.

De asemenea, Înalta

Curte reține că prevederile alin. (1)-(4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt

corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind

de a aplica procedura de degrevare administrativă doar in ceea ce privește

litigiile aflate in fond la curțile de apel și in recurs la Înalta Curte de

Casație și Justiție, in materia contenciosului administrativ și fiscal.

Pentru aceste

considerente, se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013

în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor

verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică

litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia in vigoare, acestea

urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin.

(2) din OG nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii

contravenției.

Cum din procesul

verbal de contravenție aflat la fila 4 a Judecătoriei Rm. Vâlcea rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este pe DN7 Km

188+900m Seaca Jud. Vâlcea, instanța competentă a soluționa cauza este

Judecătoria Brezoi, Secția Civilă, județul Vâlcea.

2.

Temeiul legal al regulatorului de competență

În

consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 22 alin. (3) și 5 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC S. SRL Petrila în

contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și

Informatică - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.