ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6644/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, petenta SC S. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N., să dispună anularea procesului-verbal de contravenție încheiat la data de 10 octombrie 2011. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin Sentința Civilă nr. 13.402 din 19 decembrie 2011 Judecătoria Rm. Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Prin Sentința civilă nr. 1298 din data de 18 martie 2013 Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroșani, instanța de la domiciliul petentului. În esență instanța a avut în vedere prevederile art. 10 1 din O.G. nr. 15/2012 astfel cum a fost modificată pin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă. Prin sentința nr. 2262 din 15 mai 2013. Judecătoria Petroșani a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Petroșani a reținut că prevederile art. 10 1 sunt aplicabile doar contravențiilor săvârșite după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 nu și contravențiilor deja săvârșite și aflate în curs de soluționare, cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001. Instanța a constatat că la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece cauza, era Judecătoria Brezoi, întrucât fapta contravențională s-a săvârșit pe raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență - de verificat cu dosarul în față ; - Argumente de fapt și de drept relevante. Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. In fapt, se reține că la data de 10 octombrie 2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N. procesul verbal de contravenție din 10 octombrie 2011, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției constând în aceea că a circulat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare pe DN7 Km 188+900m Seaca Jud. Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru acest motiv, s-a aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei în baza art. 8, alin. (2) din O.G. nr. 15/2002. Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 31 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare. Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea a dispozițiilor art. 10 1 introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.". În acest sens, se reține că dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora (1) Procesele in prima instanța, precum si căile de atac in materia contenciosului administrativ si fiscal, in curs de judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competentei instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, in sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate in acest articol.

Astfel, textul de lege expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar proceselor in primă instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia legi, din denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.

De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile alin. (1)-(4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar in ceea ce privește litigiile aflate in fond la curțile de apel și in recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, in materia contenciosului administrativ și fiscal. Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției.

Cum din procesul verbal de contravenție aflat la fila 4 a Judecătoriei Rm. Vâlcea rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este pe DN7 Km 188+900m Seaca Jud. Vâlcea, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Brezoi, Secția Civilă, județul Vâlcea. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și 5 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC S. SRL Petrila în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.