ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 656/2017

Decizia nr. 656/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 18 octombrie 2016, sub nr. x/59/2016,

reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B.

, a solicitat anularea Deciziei de revocare a dreptului de ședere nr. 2911508 din 11 mai 2016 emisă de pârât.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal;

Prin sentința civilă nr. 280 din 7 noiembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că în cazul contestării deciziilor de anulare a dreptului de ședere, O.U.G. nr. 194/2002 nu conține norme atributive de competență, astfel încât, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială revine tribunalului, în funcție de rangul autorității publice emitente a actului administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 noiembrie 2016, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale;

Prin sentința civilă nr. 5595 din 16 decembrie 2016, Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel,instanța a reținut că măsura contestată de reclamant a fost adoptată în conformitate cu O.U.G. nr. 194/2002, act normativ care face trimitere invariabil în cuprinsul său la competența materială a curților de apel privind litigiile care vizează acest regim. În acest sens, instanța a reținut normele

atributive de competență prevăzute la art. 106

3

alin. (5)

din actul normativ menționat (potrivit cu care, măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură) și a constatat că formațiunea care a dispus măsurile din decizia contestată în cauză este B. - Serviciul pentru Imigrări Arad, care se află în raza de competență a Curții de Apel Timișoara.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul acțiunii îl constituie Decizia nr. 2911508 din 11 mai 2016 emisă de Serviciul pentru Imigrări Arad privind anularea dreptului de ședere al reclamantului, în temeiul dispozițiilor art. 77 alin. (3) lit. a) coroborate cu cele ale art. 50 alin. (2) lit. b), raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002.

Potrivit art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, „(…) (5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitiva”.

În raport cu obiectul dedus judecății, reclamantul nu contestă o măsură care să atragă normele

atributive de competență prevăzute la art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, a cărui incidență a reținut-o tribunalul.

În cauză, se contestă o decizie de anulare a dreptului de ședere, iar O.U.G. nr. 194/2002, norma specială în procedurile din materia regimului juridic al străinilor, nu conține norme atributive de competență. Per a contrario, în cauză devin incidente normele de drept comun prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2014.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În raport de dispozițiile legale citate,competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume: criteriul rangului organului/autorității publice emitente, respectiv criteriul valoric care privește taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale, precum și accesorii ale acestora.

Actul administrativ contestat în cauză este emis de o autoritate publică locală, respectiv structura organizată la nivelul județului Arad a B., conform art. (3) alin. (1) și (3) din H.G. nr. 639/2007.

Prin urmare,

potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

instanța de contencios administrativ competentă din punct de vedere material este

tribunalul, în funcție de rangul autorității publice emitente a actului contestat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul B., în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22februarie 2017.