ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5472/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5472/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Timiș, secția civilă, reclamantul Ș.C.T. a chemat în judecată pe pârâtul Statul

Român, prin C.N.A.D.N.R. SA solicitând ca terenul expropriat, în suprafață de

546 mp, să fie încadrat în categoria intravilan și, ca atare, să i se acorde

despăgubiri de 50 euro/mp (28.300 euro) pentru această suprafață, precum și

suma de 59.550 euro pentru prejudiciul produs prin exproprierea suprafeței de

625 mp, ca urmare a realizării unei zone de securitate și de rezervă,

contestând Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 4 din 10 octombrie 2007,

prin care s-a stabilit valoarea de 15 euro/mp.

Prin sentința civilă nr.

1012/ PI din 26 martie 2009, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea, a

obligat pârâtul să plătească reclamantului 30 euro/mp pentru terenul expropriat

în suprafață de 546 mp, înscris în C.F. Lugoj, respectiv 16.380 euro, suma

urmând a fi achitată în lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății,

respingând cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de

despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a realizării unei zone de

protecție.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul terenului în

suprafață de 3.600 mp, înscris în C.F. Lugoj.

Din acest teren i s-a

expropriat o suprafață de 546 mp, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor

nr. 4 din 10 octombrie 2007, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

din cadrul Consiliului Local Lugoj.

Prin aceeași hotărâre

s-a stabilit ca valoarea despăgubirii să fie de 15 euro/mp, față de

împrejurarea că terenul expropriat se află in extravilanul localității Lugoj.

Din hotărârea

Consiliului Local Lugoj nr. 146 din 25 noiembrie 1999, precum și din adresa

Primăriei Lugoj nr. 66276 din 22 octombrie 2007, instanța de fond a reținut că

terenul de 3.600 mp înscris în C.F. Lugoj face parte din extravilanul extins al

localității Lugoj, astfel că valoarea despăgubirii nu a fost corect calculată.

Pentru stabilirea cuantumului

despăgubirii pentru suprafața expropriată de 546 mp, în cauză a fost efectuată

o expertiză, prin care s-a stabilit o valoare de 30 euro/mp.

La data de 9 martie

2009 pârâtul a solicitat o contraexpertiză, susținând că valoarea reală a

terenului este de 15 euro/mp și că experții nu au folosit nici o metodă de

evaluare folosită pentru stabilirea valorii de circulație a terenurilor.

În sprijinul noii

cereri de probațiune, pârâtul a invocat raportul de evaluare întocmit la 2

martie 2007 de către SC C. SA Timișoara.

Instanța a înlăturat

această nouă cerere de probațiune deoarece valoarea de 15 euro/mp stabilită

prin raportul de evaluare menționat si invocată de pârât este pentru terenuri

extravilane, ori, terenul de 546 mp expropriat, este intravilan, iar evaluarea

terenului s-a făcut pentru luna martie 2007, deși hotărârea de expropriere a

fost emisă la 10 octombrie 2007, expertiza efectuată în cauză raportându-se la

acea dată.

Nu în ultimul rând,

chiar raportul de evaluare depus la dosar de pârât stabilește pentru terenurile

intravilane un preț de 25 euro/mp in luna martie 2007.

Având în vedere că în

anul 2007 prețul terenurilor a cunoscut un trend ascendent, instanța a apreciat

că in mod corect experții au stabilit că în luna octombrie 2007 valoarea

terenului era cu 5 euro/mp mai mare, fiind de notorietate că efectuarea unei

lucrări de utilitate publică atrage in zona respectivă creșterea valorii

terenurilor.

Prin urmare, instanța

a reținut că valoarea terenului de 546 mp. era la data exproprierii de 30

euro/mp, adică 16.380 euro, experții folosind în acest sens metoda comparației directe

si ținând cont de situația de fapt a terenului, inclusiv sub aspectul

amplasamentului, a vecinătăților și a utilităților existente în zonă.

În consecință, s-a

apreciat că cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor în cuantum de 50

euro/mp este întemeiată doar în parte.

Cât privește cererea

de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul suferit ca urmare a

constituirii de către pârât a unei zone de securitate si de rezervă, prima

instanță a reținut că aceasta este nedovedită.

Astfel, prin Hotărârea

de stabilire a despăgubirilor nr. 4 din 10 octombrie 2007 nu se face nici o

mențiune cu privire la instituirea unor restricții intr-o anume zona de

securitate si de rezervă.

Apoi, potrivit art. 17

alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 zonele de protecție rămân în gospodărirea

persoanelor fizice care le au in proprietate cu obligația ca acestea, prin

activitatea lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării in siguranța a

traficului prin neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător, executarea

de construcții, împrejmuiri sau plantații care sa provoace înzăpezirea drumului

sau să împiedice vizibilitatea pe drum, executarea unor lucrări care

periclitează stabilitatea drumului sau modifică regimul apelor subterane sau de

suprafață, practicarea comerțului ambulant in zona drumului, în alte locuri

decât cele destinate acestui scop.

Dacă aceste obligații

sunt respectate, proprietarul terenului este liber să se bucure de dreptul său

de proprietate, iar instituirea unor interdicții legale pentru proprietarii

terenului, nu creează prin ea însăși un prejudiciu.

Concluziile expertizei

sunt, în acest sens, contradictorii.

Astfel, într-o primă

idee, prin expertiză se arată că prețurile terenurilor au crescut în zonă de la

data emiterii hotărârii de expropriere, pentru ca imediat după aceea să se

susțină că datorită crizei economice preturile au scăzut.

În cauză interesează

dacă la data exproprierii valoarea terenului neexpropriat a scăzut, însă din

expertiza efectuată instanța reține că acesta a crescut, astfel că nu poate fi

vorba de un prejudiciu.

Pe de altă parte, tot

prin expertiza efectuată s-a arătat că terenurile cu restricții aflate în zona

de protecție a drumului de centură au pierdut din valoare, fără a fi prezentate

argumente.

După cum s-a arătat,

existența unor interdicții nu reprezintă prin ea însăși dovada unui prejudiciu,

iar reclamantul nu a făcut dovada că intenționa să execute anumite lucrări, pe

care în prezent nu le mai poate efectua din cauza interdicțiilor legale de

construire si că, în acest fel, prețul terenului a scăzut.

Nu în ultimul rând,

expertiza a arătat că în urma exproprierii terenul neexpropriat a sporit în

valoare ca urmare a realizării obiectivului de utilitate publică.

Expertiza a precizat,

însă, că acest spor este fictiv și doar la nivelul cererii, prin creșterea prețului

de câtre vânzător.

La nivelul ofertei,

expertiza a arătat că puține terenuri se valorifică la prețuri mari din cauza

crizei economice.

Dar, în cauză,

interesează dacă prețul terenului neexpropriat a scăzut prin exproprierea

suprafeței de 546 mp, iar nu din alte motive, cum ar fi piața imobiliară aflată

sub semnul crizei economice.

Or, în speță, nu s-a

făcut o astfel de dovadă.

Împotriva

hotărârii primei instanțe au declarat apel reclamantul Ș.C.T. și pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

Prin

Decizia nr. 301/ A din 22 septembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

a admis apelurile declarate de reclamant și pârât, a

schimbat în parte sentința tribunalului, în sensul că a stabilit cuantumul

despăgubirilor la suma de 16.142 euro, sau echivalentul în lei la data plății,

din care suma de 10.920 euro reprezintă contravaloarea terenului expropriat de

546 mp, iar suma de 5.222 euro contravaloarea prejudiciului produs prin

expropriere.

Instanța

de apel a dispus efectuarea unei contraexpertize de către o comisie formată din

3 experți, potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, expertul B.M., numit de

către instanță, expertul Z.C., desemnat de către reclamant și expertul U.I.R.

desemnat de pârât.

Întrucât

fiecare expert a efectuat câte un raport de expertiză separat, la termenul din

28 aprilie 2010 instanța a admis cererea de refacere a raportului de

contraexpertiză, dispunând efectuarea unei lucrări comune de către cei trei

experți.

În cauză,

experții au răspuns obiecțiunilor formulate de părți și au fost depuse dovezi

privind prețurile terenurilor tranzacționate în zonă.

În motivarea

soluției sale, curtea de apel a reținut următoarele considerente:

Soluția

primei instanțe, prin care pârâtul a fost obligat să plătească suma de 30

euro/mp (în total 16.380 euro pentru suprafața expropriată de 546 mp), este

greșită, întrucât din expertiza însușită de prima instanță nu rezultă că

experții au ținut seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenuri de

același fel în unitatea administrativ-teritorială.

Valoarea

de 20 euro/mp, în total 10.920 euro (546 x 20=10.920), stabilită și însușită de

experții B.M. și Z.C. prin raportul de contraexpertiză efectuat în apel (fila 50,

198-201), pentru suprafața expropriată de 546 mp, aflată în intravilanul extins

al Municipiului Lugoj, a fost reținută de Curte, întrucât este foarte apropiată

de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile din zonă, din înscrisul

depus de pârât în apel rezultând că imobilele de același fel s-au vândut cu

prețul de 18,67 euro/mp.

Pentru acest

considerent nu a fost însușită opinia expertului U.I.R. (propus de pârât),

potrivit căreia valoarea de circulație a terenului expropriat este de 7.540

euro.

De

asemenea, pe baza concluziilor experților B.M. și Z.C. din raportul de

contraexpertiză efectuat în apel, Curtea a reținut că este întemeiat petitul

din acțiunea reclamantului privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul

produs de expropriere, prejudiciu care este în sumă de 5.222 euro (16.142 - 10.920

= 5.222) și care se compune din daunele de achiziție pentru dobândirea altei

proprietăți echivalente și daunele pentru parcela de teren în suprafață de 304

mp, care, din cauza formei și a dimensiunilor rezultate, nu poate fi folosită.

Propunerea

expertului Z.C. de a se calcula o despăgubire suplimentară de 10 euro/mp pentru

terenul rămas reclamantului a fost admisă, întrucât așa cum rezultă din

răspunsul la obiecțiuni această parcelă de teren are caracteristicile necesare

unei exploatări pe care le-a avut și înainte de expropriere.

A fost

respinsă și cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor în sumă de

41.627 euro (32,6 euro/mp), cerere formulată prin concluziile scrise.

În acest

context, prin încheierea din 23 iunie 2010, Curtea a respins ca inadmisibilă

cererea reclamantului de expropriere totală, deoarece aceasta a fost

caracterizată ca o cerere nouă potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ.,

formulată pentru prima dată în apel.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs atât reclamantul,

cât și pârâtul.

I. Prin cererea cu

care a investit instanța de recurs, reclamantul a formulat următoarele critici:

O primă critică adusă

deciziei recurate privește interpretarea greșită a actului juridic dedus

judecații prin schimbarea naturii ori înțelesului lămurit si vădit neîndoielnic

al acestuia. La dosarul cauzei s-a depus in apel raportul comun al celor 3

experți, care atesta, in unanimitate, pe bază de documente, că suprafața de 546

mp expropriata se afla situata in intravilanul, iar nu in extravilanul municipiului

Lugoj, fapt confirmat si prin răspunsul la obiecțiuni al expertului B.M. numit

de instanța de apel.

În Raportul de

evaluare - varianta ocolitoare Lugoj, întocmit de SC C. SA Timișoara s-a

stabilit valoarea unui metru pătrat de teren intravilan expropriat la 25 euro/mp,

la data evaluării, respectiv 02 martie 2007. Metoda utilizată a fost cea a comparației

directe.

Aceeași metoda a comparației

directe a fost utilizata de experții numiți de prima instanță, valoarea pe

metru pătrat de teren expropriat fiind stabilită la 30 euro, valoare însușită în

unanimitate de cei 3 experți.

Instanța

de apel, în loc să își însușească valoarea de 30 euro/mp, confirmată în

unanimitate de

experții judiciari la prima instanță, a dispus

efectuarea

unei noi expertize (nu o contra expertiză, cum

menționează in decizie), care să fie executată de

alți experți, numind

din partea instanței pe B.M.,

U.I., din

partea pârâtei și Z.C.

, numit de reclamant.

Instanța

de apel a fixat obiectivul acestei noi

expertize „stabilirea

valorii de circulație din martie 2007 a imobilului expropriat si

evaluarea

prejudiciilor produse de expropriere”.

Pentru realizarea

raportului de expertiză, experții au utilizat metoda

comparației prin bonitare și, deși

doi

dintre experți (B. si Z.) și-au însușit

valoarea de 30 euro/mp,

instanța de apel a ignorat acest punct de vedere fără nici o motivare plauzibilă,

deși

această valoare este exact cea stabilita de cei 3

experți în raportul efectuat în fața primei instanțe.

În

acest mod se verifică existența cazului pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.,

instanța de apel

nemotivându-și această soluție de acceptare a raportului

de expertiza si ignorând răspunsul la obiecțiuni

.

Contrar

mențiunilor din considerente, in cauză nu s-a dispus efectuarea unei contra

expertize ci a unei noi expertize, efectuate de 3 iar nu de 5 experți, astfel

cum s-ar fi impus in situația admiterii unei contraexpertize.

Recurentul –

reclamant susține că a fost prejudiciat prin ignorarea de către instanța de

apel a răspunsului la obiecțiuni cu suma de 5.460 euro, reprezentând diferența

dintre 30 euro/mp si 20 euro/mp pentru suprafața expropriata de 546 mp.

Instanța era obligată,

atâta vreme cât a dispus a se răspunde la obiecțiuni, să țină seama de acest

răspuns sau, în caz contrar, să motiveze de ce anume le-a înlăturat ori nu a

ținut cont de ele.

Mai arată recurentul

că nu este convingătoare argumentația din considerente, privind comparația cu

preturile de vânzare practicate pentru terenurile vândute, depuse de pârâtă,

întrucât instanța a fost investită, nu cu stabilirea valorii de circulație a

terenurilor, ci cu încadrarea terenului in intravilanul municipiului, iar toate

aceste contracte se referă la terenuri extravilane, situate la polul opus al

orașului, departe de centura de ocolire a municipiului.

Totodată, ele nu pot

fi utile cauzei deoarece sunt tranzacții încheiate la distanta de cel puțin 1,5

pana la 3,5 ani (iulie 2008 - iunie 2010) față de data la care s-a făcut

evaluarea de SC C. SA Timișoara (2 martie 2007) lucrare care a stat la baza

emiterii H.G. nr. 685/2007 prin care s-a făcut exproprierea.

Referitor la raportul

efectuat în faza de judecată a apelului, recurentul arată că acesta trebuia in

mod obligatoriu să conțină si calculele efective, folosind formula de calcul

indicata de metoda comparației prin bonitare din care rezulta valoarea de

circulație a terenului si funcție de aceasta valoare se calculează prejudiciul

produs prin expropriere in urma constatărilor de pe teren.

În concluzie,

reclamantul susține că soluția din apel este contrazisă de probele administrate,

astfel că se impune admiterea recursului si modificarea corespunzătoare a

deciziei recurate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata,

conform prevederilor art. 38 din Legea nr. 33/1994.

II. Pârâtul Statul

Român, reprezentat de M.T.I., prin C.N.A.D.N.R., reprezentată de D.R.D.P.

Timișoara a criticat decizia instanței de apel, sub următoarele aspecte:

I. Instanța de apel,

prin stabilirea "contravalorii terenului expropriat" la 20 euro/mp, valoarea

totala de 10.920 euro/mp pentru imobilul expropriat in suprafața de 546 mp,

potrivit concluziilor experților B.M. - desemnat de instanță si Z.C. - desemnat

de reclamant, din cuprinsul raportului de expertiza judiciara, administrat în

calea de atac a apelului, a încălcat

dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora, la calcularea

despăgubirilor experții, precum si instanța vor tine

seama de prețul cu

care se vând in mod obișnuit imobile de

același

fel in unitatea administrativ

- teritoriala

la data

'întocmirii raportului de expertiza, motiv de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Din economia acestui

text de lege, rezultă că valoarea despăgubirilor se stabilește prin metoda

comparației preturilor si nicidecum prin metoda bonitării sau prin orice altă

metodă de evaluare, în operațiunea de stabilire a despăgubirilor, valorile de

comparație pot fi reprezentate doar de preturile de tranzacționare (cele

menționate in contractele de vânzare-cumpărare si declarate in fata notarului

public) si nicidecum de cele de ofertare, publicate in presă sau postate pe

internet.

Totodată, pot fi

luate în considerare doar prețurile de tranzacționare obișnuite, adică cele

care se încadrează în plaja firească de prețuri si nu cele care depășesc cu

mult acest interval, operațiune pentru îndeplinirea căreia este necesar a se

lua in calcul mai multe prețuri de tranzacționare, iar imobilele la care se

face raportarea trebuie să fie din aceeași categorie de folosință.

Valoarea de

despăgubire de 20 euro/mp stabilită de instanța de apel a fost determinata prin

raportare la alte criterii decât cele stabilite prin norma legală.

Astfel, valoarea de

despăgubire de 20 euro/mp a fost stabilită de experții B.M. - desemnat de

instanță și Z.C. - desemnat de reclamant prin metoda comparației prin bonitate

si nu prin metoda comparației directe.

Experții nu au făcut

dovada că imobile de același fel au fost tranzacționate la 20 euro/mp, la data întocmirii

raportului de expertiză, mai mult, experții nu au făcut nici un fel de sondare

a pieței imobiliare in unitatea administrativă în care se afla terenul

expropriat.

Valoarea de

despăgubire de 69 lei/mp echivalentul a 20 euro/mp la un curs valutar valabil

pentru 2 martie 2007, omologata de instanța de judecata a fost stabilită, de

către cei doi experți in mod greșit, raportându-se la data de 2 martie 2007

data la care a fost întocmit raportul de evaluare ce a stat la baza emiterii H.G.

nr. 685/2007, prin care s-a dispus declanșarea procedurilor de expropriere a

unui număr de 149 imobile proprietate privata, situate pe amplasamentul

lucrării de utilitate publica de interes național "Varianta de ocolire

Lugoj".

Momentul la care

trebuia calculată valoarea despăgubirii este stabilit in mod imperativ de lege,

sens în care art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, stabilește acest moment

ca fiind data întocmirii raportului de expertiză de către comisia de 3 experți,

astfel că, în caz de contestare a despăgubirii, cuantumul acesteia se va

stabili "la data întocmirii raportului de expertiza" si nu la data

exproprierii sau la data hotărârii de despăgubire.

Pe lângă faptul că

momentul la care s-a calculat despăgubirea este total greșit, analizând

conținutul raportului comun de expertiză pârâta susține că se constată și

existența greșelilor de calcul.

Dacă ar fi calculat valoarea

de circulație a terenului în raport de data întocmirii raportului de expertiză

judiciară, astfel cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea 33/1994,

potrivit raționamentului comisiei de experți, prin diminuarea cu 20% a valorii

de circulație de 69 lei/mp a terenului expropriat din martie 2007, valoarea /mp

a terenului expropriat la 2 februarie 2010 este de 55,20 lei/mp, echivalentul a

13,14 euro/mp, la un curs de 4,1996 lei valabil la data de 2 februarie 2010, iar

valoare totală de 30.139,2 lei echivalentul a 7.174,44 euro.

Instanța de apel, a

reținut în mod greșit valoarea de 20 euro/mp, în total 10.920 euro, pentru

terenul expropriat, față de împrejurarea că pârâtul a depus la dosar adresa

emisă de Consiliul local al Municipiului Lugoj, Serviciul public, Direcția

impozite si taxe, însoțită de un tabel centralizator, în care erau prevăzute

tranzacțiile înregistrate la D.I.T. in perioada iulie 2008 - iunie 2010.

Fata de conținutul

acestei adrese instanța a apreciat in mod greșit si nejustificat, ca valoarea

de tranzacționare de 18,67 euro/mp, de la data de 29 iunie 2010, pentru un imobil

în suprafață de 160 mp situat in localitatea Lugoj, ar reprezenta prețul cu

care se vând terenurile din zona în care se află terenul reclamantului.

Față de faptul ca

valoarea de despăgubire se stabilește la data întocmirii raportului de

expertiza si fata de faptul ca raportul de expertiza a fost efectuat la data de

21 februarie 2010 si refăcut la data de 21 mai 2010, valoarea de tranzacționare

de 10.90 euro/mp, din data de 27 mai 2010, aferentă imobilului in suprafața de

2.385 mp, situat in localitatea Lugoj, se apropie cel mai mult de condițiile

stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Valoarea de

tranzacționare de 18,67 euro/mp, pe care a considerat-o instanța că ar

reprezenta prețul cu care se vând terenurile din zona în care se află terenul

reclamantului, nu este o valoare reală ci una specială, peste valoarea reală

care se stabilește in general pentru suprafețe mici, necesare întregirii unei

suprafețe, pentru crearea unor cai de acces etc. si nicidecum in vederea

edificării unui imobil.

Singurele valori de

tranzacționare din zona terenului expropriat sunt prezentate in adresa

comunicata de Direcția impozite si taxe din cadrul Consiliului Local Lugoj.

Totodată,

la

stabilirea valorii de circulație a terenului expropriat, instanța nu a ținut

cont de următoarele caracteristicile defavorizante ale terenului expropriat,

având destinația pășune, nu are utilități -curent, gaz, apă, canalizare, este

mărginit pe o lungime de cea 122 m de un canal, pentru care se impune o zona de

siguranță cu o lățime de cea 2,5 m, reprezentând o suprafața totala de 336 mp,

este străbătut de două conducte de apă rece sub presiune care instituie o zonă

de siguranță, cu interdicții de construire pe o lățime de 3 m de o parte si alta a fiecărei conducte, precum și faptul că terenul, este traversat de 2 rețele

electrice aeriene, care impun zone de siguranță cu interdicție de construire pe

o lățime de 12 m de o parte si alta a axului liniei.

Reclamantul a

solicitat sa fie despăgubit pentru terenul ce constituie zona de interdicție si

de securitate, situat de o parte si alta a drumului edificat iar instanța a

dispus acordarea de despăgubiri pentru parcela de teren ce nu mai poate fi

folosită din cauza formei acesteia.

În al doilea rând, nu

se justifica acordarea de daune în cuantum de 5.222 euro pentru parcela de

teren în suprafața de 304 mp, rămasă în proprietatea reclamantului, după

dezmembrarea parcelei ce a trecut in proprietatea Statului Roman, motivat de

faptul ca parcela respectiva nu putea fi folosita de expropriat, nici înainte

de expropriere, atât din cauza formei acesteia cat si pentru faptul că era

traversată de două magistrale de apă.

În concluzie,

valoarea de despăgubire de 16.142 euro, din care 10.920 euro reprezentând

contravaloarea terenului expropriat, iar 5222 euro, contravaloarea

prejudiciului cauzat prin expropriere, a fost stabilită de instanța de apel cu încălcarea

dispozițiilor imperative prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

la stabilirea acestei valori instanța nu a avut in vedere preturile de

tranzacționare din zonă și nu s-a raportat la momentul efectuării expertizei

judiciare, ci la momentul efectuării raportului de evaluare ce a stat la baza

exproprierii.

Solicită admiterea

recursului pârâtului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii

apelului pârâtului, respingerea apelului reclamantului iar pe fond, respingerea

acțiunii.

Analizând recursurile

din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

În primul rând

trebuie subliniat că nu pot forma obiect al analizei instanței de recurs decât

motivele care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceasta deoarece, în

actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri

în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că

instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt

stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci

doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe

care aceasta o constată.

Modul în care

instanțele de fond au interpretat probele administrate și au stabilit pe baza

acestora o anumită situație de fapt nu mai poate constitui motiv de recurs în

actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., deoarece pct. 11 al art. 304 C.

proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere

a probelor în faza procesuală anterioară, a fost abrogat la data de 2 mai 2001,

odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000.

Așa fiind, criticile

care vizează situația de fapt sau aprecierea probelor nu vor fi supuse analizei

instanței de recurs.

Examinând motivele de

nelegalitate invocate prin cererile de recurs, Înalta Curte apreciază că ambele

recursuri sunt fondate, urmând a fi admise, cu consecința casării deciziei

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor, pentru următoarele

considerente:

Stabilirea

valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element

necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile în

accepțiunea legii generale în materie, dar și a normelor constituționale (art. 44

din Constituție).

Reținându-se

caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul

asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate

privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare

în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând

că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru

cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin

hotărâre judecătorească”.

Conform art. 26 din

Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și

din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.

„La stabilirea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

„luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”.

Se

constată astfel că textul de lege stabilește atât criteriile de determinare a

despăgubirii, compusă din valoarea reală a bunului și prejudiciul cauzat

expropriatului, cât și momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, respectiv

„data întocmirii raportului de expertiză”.

Criticile formulate

prin cererile de recurs sunt fondate, în măsura în care sunt de natură a

susține necesitatea completării în apel a probatoriilor, pentru lămurirea pe

deplin a împrejurărilor legate de determinarea cuantumului despăgubirilor

cuvenite reclamantului, ca persoană expropriată, în baza Legii nr. 33/1994.

Cele două aspecte

esențiale ce interesează obiectivele la care trebuie să răspundă experții

desemnați de către instanța de judecată sunt, în primul rând, prețul de piață

al imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacții încheiate în perioada

relevantă și, eventual, din oferte de tranzacționare, iar în al doilea rând,

momentul de referință al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel

al întocmirii raportului de expertiză în cursul judecății.

Se observă că

expertiza de specialitate, efectuată în faza judecății în apel, nu a respectat

aceste cerințe.

Astfel, experții

desemnați de către Curte, în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 au

folosit metoda comparației prin bonitare, aplicând, așadar, criterii de

evaluare individuală a terenului expropriat, în loc de metoda comparației

directe, despre care pârâta a pretins că răspunde obiectivului desprins din

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece permite stabilirea

despăgubirilor prin comparație cu prețurile de vânzare practicate în legătură

cu terenuri similare din aceeași unitate administrativ - teritorială.

Or, nu s-a cercetat

dacă metoda pe baza căreia experții au întocmit lucrarea este compatibilă cu

finalitatea prevăzută de legiuitor.

Totodată, se constată

ca fiind fondată și critica potrivit căreia, prin decizia recurată au fost

încălcate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul momentului de

referință al determinării cuantumului despăgubirilor, respectiv cel al

întocmirii raportului de expertiză în cursul judecății.

Astfel,

valoarea de despăgubire stabilită de expertiza efectuată în fața instanței de

apel, de 69 lei/mp, echivalentul a 20 euro/mp la cursul valutar valabil pentru

data de 2 martie 2007, a fost raportată, contrar dispozițiilor legale enunțate,

la data emiterii raportului de evaluare ce a stat la baza emiterii H.G. nr. 685/2007,

prin care s-a dispus declanșarea procedurilor de expropriere a unui număr de

149 imobile, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Varianta

de ocolire Lugoj”, contrar dispozițiilor legale enunțate.

În aceste condiții, Înalta

Curte constată că se impune efectuarea unei noi expertize, dat fiind faptul că

evaluarea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate se realizează în raport

de prețul de piață al imobilelor similare din aceeași unitate administrativ -

teritorială, astfel cum rezultă din tranzacții încheiate în perioada relevantă,

respectiv aceea a efectuării expertizei și, eventual, din oferte de

tranzacționare ori pe baza altor factori relevanți ce permit identificarea

prețului de piață al imobilului în litigiu.

Pentru aceste motive,

constatându-se încălcarea prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și

impunându-se, în același timp, administrarea probei cu o nouă expertiză, se va

proceda la casarea deciziei, reținându-se și incidența art. 312 alin. (3) C.

proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Cu ocazia

rejudecării, se vor avea în vedere tranzacții imobiliare cu privire la terenuri

similare din aceeași unitate administrativ - teritorială cu terenul în litigiu,

încheiate în perioada efectuării expertizei, ce vor fi identificate de către

experți, urmând ca și pârâta să depună diligențe în vederea procurării unor

contracte de vânzare - cumpărare relevante în acest sens.

Cu ocazia rejudecării

apelurilor, curtea de apel va analiza și celelalte critici formulate prin

motivele de recurs.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte va admite recursurile, va casa decizia recurată, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamantul Ș.C.T. și de pârâtul Statul Român, reprezentat de M.T.I.,

prin C.N.A.D.N.R., reprezentată de D.R.D.P. Timișoara împotriva Deciziei nr. 301/

A din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2011.