ÎCCJ, decizie (scj.ro #140164)

Cameră preliminară. Reunirea cauzelor

C. proc. pen.,

art. 43, art. 342

Atât în raport cu dispozițiile art. 43 și art. 45 alin. (2) C. proc. pen., cât și în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. d) și alin. (7) C. proc. pen., reunirea cauzelor se poate realiza numai după parcurgerea procedurii de cameră preliminară. În consecință, judecătorul de cameră preliminară poate trimite cauza unei instanțe pentru a aprecia cu privire la reunirea cu o cauză aflată pe rolul acesteia, numai după parcurgerea procedurii de cameră preliminară și dispunerea începerii judecății. Dispoziția de trimitere a cauzei pentru a se aprecia cu privire la reunire poate fi cuprinsă în încheierea prin care se dispune începerea judecății.

I.C.C.J., Secția penală, judecător de cameră preliminară, încheierea nr. 827 din 14 septembrie 2017

Prin încheierea din camera de consiliu din 16 iunie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 345 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen., au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpatul A.

S-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul din 10 aprilie 2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

S-a admis cererea inculpatului și s-a trimis cauza la Curtea de Apel București pentru a se aprecia cu privire la reunirea cu dosarul nr. X.

[…]

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul A. a formulat contestație, potrivit art. 347 C. proc. pen.

Examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 347 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanțe a evaluat corect limitele procedurii reglementate de art. 342 și urm. C. proc. pen., concluzionând just în sensul legalității actelor de urmărire penală, a rechizitoriului întocmit în speță și a probelor administrate în faza de urmărire penală.

Reevaluând soluția dată cererilor și excepțiilor formulate în camera preliminară de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondate criticile aduse încheierii din camera de consiliu din 16 iunie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Camera preliminară reprezintă o fază separată a procesului penal, distinctă de urmărirea penală și de judecată. Funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată apare ca o instituție

sui generis

, de sine stătătoare. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă. În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează un control de legalitate

a posteriori

atât a actului de trimitere în judecată, cât și a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată și cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obținute prin încălcarea echitabilității procedurilor să fie eliminate.

Din perspectiva exigențelor art. 342 C. proc. pen., aceste critici pot fi subsumate aspectelor ce țin de legalitatea sesizării instanței, de legalitatea administrării probelor și, în final, de legalitatea efectuării actelor de urmărire penală.

În motivarea contestației, inculpatul a arătat că încheierea Curții de Apel Ploiești este lovită de nulitate, din moment ce aceasta a respins cererile și excepțiile invocate de acesta și, totodată, s-a trimis cauza la Curtea de Apel București pentru a se aprecia cu privire la reunirea cu dosarul nr. X. Astfel, a considerat că din moment ce instanța a admis trimiterea cauzei către o altă instanță în vederea reunirii cauzelor, nu se putea pronunța pe cereri și excepții având în vedere dezînvestirea instanței.

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prima instanță a menționat că pe rolul Curții de Apel București se află cauza penală nr. X privind pe inculpatul A., în care a fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin rechizitoriul din 18 ianuarie 2017, pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie și refuz sau sustragerea de la prelevarea mostrelor biologice (…).

Totodată, având în vedere că fapta din prezenta cauză a fost comisă la data de 25 iunie 2015, înăuntrul perioadei (…) în care inculpatul a comis actele materiale ale infracțiunii prevăzute în art. 335 alin. (2) C. pen. în dosarul nr. X al Curții de Apel București, instanța a admis cererea inculpatului de a trimite cauza la această instanță, pentru a aprecia în legătură cu reunirea cauzelor.

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în raport cu prevederile, atât ale art. 43 C. proc. pen., dar și ale art. 45 alin. (2) C. proc. pen., reunirea cauzelor se poate face dacă acestea se află în fața primei instanțe.

În acest sens se observă că, prin folosirea în textul precitat a sintagmei „în fața primei instanțe”, în raport și cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. d) și alin. (7) C. proc. pen., precum și cu denumirea Capitolului II - „Judecata în primă instanță” din Titlul III - ,,Judecata” al părții speciale a Codului de procedură penală, legiuitorul a dorit ca reunirea cauzelor să se poată realiza numai după parcurgerea procedurii de cameră preliminară. De altfel, un alt argument în susținerea acestei teorii îl constituie și faptul că, în cameră preliminară, procedura filtru este realizată de judecătorul de cameră preliminară și nu de instanță.

Prin urmare, în raport cu cele menționate, judecătorul de cameră preliminară consideră această primă critică a inculpatului ca fiind nefondată, reținându-se că judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploiești, în mod corect, s-a pronunțat pe cererile și excepțiile invocate de inculpat, întrucât, așa cum s-a argumentat mai sus, reunirea cauzelor se face potrivit textului legal în fața primei instanțe.

[…]

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 16 iunie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.