ÎCCJ, decizie (scj.ro #180917)

Cameră preliminară. Încheiere interlocutorie. Contestație. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Camera preliminară

Index alfabetic:

Drept procesual penal

-

cameră preliminară

- contestație

C. proc. pen.,

art. 345, art. 346 alin. (1) - (4

2

)

Contestația formulată împotriva încheierii interlocutorii prin care sunt constatate vicii ale actului de sesizare, raportat la prevederile art. 345 din C. proc. pen., este inadmisibilă, chiar dacă în cuprinsul acesteia au fost respinse o parte dintre cererile și excepțiile invocate, controlul asupra modului de soluționare a cererilor și excepțiilor putând fi realizat pe calea contestației formulate împotriva încheierii prin care se va dispune începerea judecății sau restituirea cauzei la parchet. Pot fi supuse contestației numai încheierile prin care judecătorul a soluționat cauza în camera preliminară și a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute în art. 346 alin. (1) - (4

2

) din C. proc. pen., celelalte încheieri neputând fi supuse separat contestației, ci numai odată cu încheierea pronunțată în temeiul art. 346 alin. (1) - (4

2

) din C. proc. pen., prin care s-a soluționat procedura de cameră preliminară.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 742 din 8 septembrie 2021

Notă: în același sens, încheierile nr. 779 din 20 noiembrie 2020 (publicată), nr. 144 din 6 martie 2019 și nr. 534 din 25 octombrie 2019.

Prin rechizitoriul din 29.12.2020 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpaților A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată (două acte materiale), prevăzute în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 – 248

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) din C. pen. anterior și art. 5 C. pen. și B., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată (14 acte materiale), prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 – 248

1

C. pen.  anterior cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În procedura de cameră preliminară, în temeiul art. 344 alin. (2) din C. proc. pen., au formulat cereri și excepții inculpații A. și B.

Prin încheierea din 20.04.2021, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de  Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis cererile formulate de către inculpații A. și B., privind neregularitatea rechizitoriului nr. X/P/2017 din data de 29.12.2020 întocmit de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciu Teritorial Ploiești, cu referire la concordanța dintre expunerea activității infracționale pentru care au fost trimiși în judecată inculpații mai sus menționați și încadrarea în drept a acestora și a dispus înaintarea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciu Teritorial Ploiești după redactarea încheierii pentru ca procurorul să procedeze în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (3) din C. proc. pen.

Totodată, a respins celelalte cereri formulate și excepții invocate de către inculpații A. și B. cu privire la competența și legalitatea sesizării instanței, precum și cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

La 24.05.2021, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciu Teritorial Ploiești a transmis ordonanța din 21.05.2021, prin care a remediat neregularitățile constatate de judecătorul de cameră preliminară și a dispus menținerea dispoziției de trimitere în judecată.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploiești a acordat termen la 22 iunie 2021, când cauza a fost amânată la 9 septembrie 2021, ca urmare a imposibilității de prezentare din motive medicale a apărătorului ales al inculpatei B.

Împotriva încheierii din 20.04.2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de  Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au formulat contestație inculpații A. și B.

La termenul din 8 septembrie 2021, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității căii de atac ce formează obiectul prezentei cauzei.

Examinând excepția inadmisibilității căii de atac formulate de contestatorii inculpați, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată următoarele:

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestațiilor formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii din 20 aprilie 2021, prin care, în procedura prevăzută în art. 342 și următoarele din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 345 din C. proc. pen., a constatat neregularitatea rechizitoriului și a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea remedierii neregularităților și, totodată, a respins celelalte cereri formulate și excepții invocate de inculpați.

Încheierea penală din 20 aprilie 2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploiești, este o încheiere interlocutorie (intermediară) prin care sunt constatate vicii ale actului de sesizare raportat la prevederile art. 345 din C. proc. pen., chiar dacă în cuprinsul acesteia au fost respinse o parte din cererile și excepțiile invocate de inculpați.

Potrivit art. 345 alin. (3) din C. proc. pen., în cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare sau în cazul în care sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

De asemenea, potrivit art. 346 alin. (3) și (4) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții.

În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit

art. 280

-

282

actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății.

Deopotrivă, art. 347 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1) - (4

2

), procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație. Contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor.

Astfel, se constată că, în procedura de cameră preliminară prevăzută în art. 342 și următoarele din C. proc. pen., pot fi supuse contestației numai încheierile prin care judecătorul a soluționat cauza în cameră preliminară și a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute de art. 346 alin. (1) - (4

2

) din C. proc. pen. Celelalte încheieri nu pot fi supuse separat contestației, ci numai odată  cu încheierea pronunțată în temeiul art. 346 alin. (1) - (4

2

) din C. proc. pen. prin care s-a soluționat procedura de cameră preliminară.

În raport de dispozițiile art. 347 alin. (1) din C. proc. pen., în care se prevede expres că se poate face contestație și cu privire la modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, rezultă că legiuitorul nu prevăzut posibilitatea contestării, pe cale separată,  a încheierii pronunțate în baza art. 345 din C. proc. pen., controlul de legalitate al acesteia fiind posibil numai după pronunțarea uneia dintre soluțiile prevăzute de art. 346 din C. proc. pen.

Or, în speță, încheierea contestată de inculpații A. și B. nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 346 alin. (1) - (4

2

) din Codul C. proc. pen., întrucât nu conține o soluție asupra camerei preliminare dintre cele prevăzute în art. 346 alin. (1) - (4

2

) din C. proc. pen.

Înalta Curte subliniază că inculpații vor putea valorifica criticile invocate în contestație, în contextul căii de atac ce o pot exercita împotriva încheierii finale, de dezinvestire, controlul asupra modului de soluționare a cererilor și excepțiilor putând fi realizat pe calea contestației formulate împotriva încheierii prin care se va dispune începerea judecății sau restituirea cauzei la parchet.

De asemenea, se constată că jurisprudența instanței supreme a statuat că încheierea interlocutorie nu poate fi supusă distinct contestației prevăzute în art. 347 din C. proc. pen., ci numai odată cu soluția finală prevăzută în art. 346 din C. proc. pen. dispusă în procedura de cameră preliminară (I.C.C.J., Sp., încheierea nr. 144 din 6 martie 2019, I.C.C.J., Sp, încheierea nr. 534 din 25 octombrie 2019).

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în  condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Față de aceste considerente, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că încheierea din 20 aprilie 2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie nu poate fi contestată în mod distinct, ci numai odată cu soluția finală prevăzută în art. 346 din C. proc. pen. dispusă în procedura de cameră preliminară.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 347 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibile, contestațiile formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii din 20.04.2021, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de  Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.