ÎCCJ, Decizia nr. 87/2020
ÎCCJ, Decizia nr. 87/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin Decizia penală nr. 48/A din 18 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 154 din data de 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 (prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva Încheierii nr. 39 din 28.10.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosar nr. x/2019).
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., "Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea."
Or, hotărârea la care se referă revizuirea este reprezentată de Încheierea nr. 39 din data 28.10.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2019, care este definitivă [potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.].
Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 459 alin. (7) teza finală din C. proc. pen., având în vedere că hotărârea la care se referă revizuirea este definitivă, Înalta Curte a constatat că este inadmisibil apelul exercitat de petentul A..
II. Împotriva Deciziei penale nr. 48/A din 18 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petenții B. și A. au exercitat calea de atac prezentă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2020, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 15 iunie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.
III. Examinând apelul formulat, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, constată că este inadmisibil și va fi respins ca atare, pentru considerentele următoare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
Potrivit dispozițiilor art. 409 lit. f) din C. proc. pen. subiectul îndreptățit să formuleze apel este persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței de judecată.
Pentru ca un act să fie considerat vătămător pentru o anume persoană, este necesar ca menționata consecință negativă (fie ca rezultat, fie ca stare de pericol), să se producă efectiv, să se răsfrângă nemijlocit asupra persoanei care o invocă, să îi afecteze ori să îi pericliteze un drept sau un interes actual și determinat.
Așadar, hotărârea instanței este de natură a produce o vătămare unei persoane, atunci când hotărârea se referă în mod direct la acea persoană sau când, fără o referire expresă, hotărârea produce efecte asupra drepturilor sau intereselor acelei persoane, dând naștere unei situații juridice în care acestea sunt implicate.
În cauză, prin soluția de respingere, ca inadmisibilă, a apelul declarat de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 154 din data de 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, dispoziție care face obiectul apelului de față, nu s-a dispus cu privire la petentul B. și nici nu s-a luat vreo altă măsură care să creeze, fie și indirect, pentru acesta o situație defavorabilă.
În aceste condiții apelul declarat de petentul B. apare ca fiind declarat de o persoană ce nu are calitate procesuală prevăzută de lege pentru a uza de această cale de atac, fiind, prin urmare inadmisibil.
Totodată, se reține că, în cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a nesocoti coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, constatând că pe de o parte că hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 48/A din 18 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, este definitivă, iar, pe de altă parte că petentul B. nu a fost parte în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea atacată în prezenta cauză, va respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 48/A din 18 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelanții vor fi obligați la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petenții B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 48/A din 18 februarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelanții petenți la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2020.