ÎCCJ, Decizia nr. 241/2020
ÎCCJ, Decizia nr. 241/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 117 din data de 23 octombrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii 33/2019 a Curții de Apel Suceava.
II. Împotriva sentinței penale nr. 117 din data de 23 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, A. a formulat apel.
Prin decizia nr. 17/A din data de 21 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 117 din data de 23 octombrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțate în dosarul nr. x/2019.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen.:
"încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea".
În aceste condiții, instanța supremă a constatat că, în cauză, petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva unei hotărâri pronunțate în procedura reglementată de dispozițiile art. 340 - 341 din C. proc. pen. (plângerea în fața instanței împotriva ordonanțelor procurorului) ce nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite, respectiv a hotărârilor prin care se rezolvă fondul cauzei, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nesoluționând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile de condamnarea, achitare sau încetare a procesului penal. Ulterior, acesta a atacat soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire cu apel, soluție care nu era supusă niciunei căi de atac, nefiind îndeplinite cerințele admisibilității acesteia, astfel cum sunt prevăzute în codificarea procesual penală.
Prin urmare, s-a reținut, în considerentele hotărârii recurate, că sentința penală atacată cu apel de către petentul A. este una definitivă, nesusceptibilă a fi supusă niciunei căi de atac, acesta învestind Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
III. Împotriva acestei decizii petentul A. a formulat recurs.
Prin decizia penală nr. 54 din 25 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 17/A din data de 21 ianuarie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că petentul a exercitat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legislația procesual penală împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.
IV. Împotriva deciziei penale nr. 54 din 25 mai 2020 a formulat apel petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, COmpleutl de 5 Judecători la data de 05 noiembrie 2020 sub nr. x/2020 fiind stabilit prim termen la data de 07 decembrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate.
Examinând apelul formulat, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibil, pentru considerentele următoare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
În cauză, petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive (decizia penală nr. 54 din 25 mai 2020), nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a nesocoti coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul petent A. împotriva deciziei penale nr. 54 din 25 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul petent A. împotriva deciziei penale nr. 54 din 25 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 decembrie 2020.