ÎCCJ, Decizia nr. 54/2020

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 117 din data de 23 octombrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 33/2019 a Curții de Apel Suceava.

Împotriva Sentinței penale nr. 117 din data de 23 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, A. a formulat apel.

Prin Decizia nr. 17/A din data de 21 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 117 din data de 23 octombrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțate în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunța această soluție, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen.: "încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea".

În aceste condiții, instanța supremă a constatat că, în cauză, petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva unei hotărâri pronunțate în procedura reglementată de dispozițiile art. 340 - 341 din C. proc. pen. (plângerea în fața instanței împotriva ordonanțelor procurorului) ce nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite, respectiv a hotărârilor prin care se rezolvă fondul cauzei, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nesoluționând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile de condamnarea, achitare sau încetare a procesului penal. Ulterior, acesta a atacat soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire cu apel, soluție care nu era supusă niciunei căi de atac, nefiind îndeplinite cerințele admisibilității acesteia, astfel cum sunt prevăzute în codificarea procesual penală.

Prin urmare, s-a reținut în considerentele hotărârii recurate că sentința penală atacată cu apel de către petentul A. este una definitivă, nesusceptibilă a fi supusă niciunei căi de atac, acesta învestind Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Împotriva acestei decizii petentul A. a formulat, la data de 8 aprilie 2020, recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 25 mai 2020, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de recurent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia nr. 17/A din data de 21 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, prin care a fost soluționat anterior apelul formulat de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 117 din data de 23 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, în cauză, A. a exercitat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legislația procesual penală împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 17/A din data de 21 ianuarie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 17/A din data de 21 ianuarie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2020.

GGC - GV