CtEDO 11.12.2007 Auto

I.T.C. LTD v. MALTA

RESPONDENT
MLT
HOTĂRÂRE
11.12.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
I.T.C. LTD v. MALTA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Cazul a apărut într-o cerere (nr. 2629/06) împotriva Republicii Malta depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 2629/06) de către o societate malteză, International Trading Corporation Limited (nr. 31 octombrie 2006). Societatea reclamantă a fost reprezentată de dl I. Refalo și dl M. Refalo, avocați practicați în Valletta, Malta. Guvernul maltez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Camilleri, Procuror General. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 decembrie 2003, Ministerul Tineretului și Artelor a emis un apel de oferte pentru proiectarea, organizarea și gestionarea unui eveniment național de calitate, în occasione celebrării aderării Malta la Uniunea Europeană. Termenul limită pentru prezentarea ofertelor a fost ianuarie 2004. Trei participanți (societatea reclamantă, Welcomeurope Consortium și Synergix Limited) au plătit taxele și garanțiile relevante și și-au prezentat ofertele. La 3 februarie 2004, licitația a fost acordată de comitetul de adjudecare la Welcomeurope Consortium. La 5 februarie 2004, societatea reclamantă a contestat această decizie. La 19 februarie 2004, a avut loc o audiere în fața comitetului de apel al contractelor publice („PCAB”). Societatea reclamantă a afirmat că oferta făcută de Welcomeurope nu a îndeplinit cerințele formale ale ofertei. În special, componentele sale au fost prezentate în mod colectiv și nu individual și nu au fost prezentate într-un format de referință. În plus, oferta în cauză s-a bazat pe informații necorespunzătoare și înșelătoare, făcând referire la „tunurile de laser” care, potrivit reclamantului, nu exista și la o afacere de transmitere de televiziune cu Uniunea Europeană de Radiodifuziune (UEB), care nu depinde de implicarea de la Welcomeurope. În opinia reclamantului, având în vedere că EBU ar fi difuzat toate spectacolele majore din cele zece țări aderente, această chestiune nu ar fi trebuit să fie luată în considerare în timpul procedurii de judecată. Societatea reclamantă a afirmat în continuare că oferta sa era mai bună pentru bani. Welcomeurope a contestat argumentele societății reclamante. În plus, EBU le-a informat că, datorită prezenței unui artist care a semnat un contract cu Welcomeurope pentru dreptul exclusiv de a utiliza serviciile sale, Malta ar fi fost atribuită o perioadă de transmisie mai lungă. Reprezentanții comitetului de adjudere au furnizat dovezi orale, declarând că ambele oferte au îndeplinit cerințele formale ale ofertei și că alegerea finală în favoarea Welcomeuropei a fost bazată pe preț și pe standardul satisfăcător atins. Societatea reclamantă a solicitat producerea unui număr de documente, și anume raportul Comitetului de Ajudare, minutele de reuniuni privind ofertele, scrisorile de la Welcomeurope privind acoperirea TV, lista detaliată a echipamentelor și certificatul său de acoperire a asigurărilor, susținând că aceste documente erau indispensabile pentru a-i permite să își susțină obiecțiile. Welcomeurope a contestat această cerere, menționând că unele dintre documentele conțin informații comerciale de natură foarte confidențială. PCAB a observat că ar putea autoriza producția de documente numai în măsura în care acestea erau relevante pentru obiecțiile formulate și strict necesare pentru a adopta o decizie cu privire la fondurile lor. În consecință, a fost elaborat doar un mic extras din raportul Comitetului de Ajudare. Președintele Comitetului de Ajudare a observat, de fapt, că alte părți din raport ar fi putut conține informații comerciale și de altă natură confidențială. Într-o decizie din 27 februarie 2004, PCAB a respins cererea societății reclamante. Acesta a susținut că nu s-a dovedit nulitatea ofertei de la Welcomeurope și că nu a existat nici un motiv să se îndoiască de metoda utilizată de comitetul de judecată pentru evaluarea ofertelor, care au fost bazate pe o evaluare globală și nu au fost dependenți de cantitatea sau tipul de laser utilizate. La 24 februarie 2004, societatea reclamantă a depus o cerere la Curtea Civilă (Primă Sală) în jurisdicția sa constituțională, susținând că respingerea cererii sale de producție a documentelor și-a încălcat dreptul la o audiere echitabilă. Prin hotărârea din 16 decembrie 2004, Curtea Civilă a respins cererea societății reclamante din cauza faptului că art. 6 din convenție nu era aplicabil procedurii în fața PCAB, reamintind că această dispoziție se aplică numai la litigiile privind drepturile și obligațiile civile. Aceste drepturi au aparținut drepturilor private și nu ale dreptului public și au existat numai dacă au apărut dintr-un „drept legal clar definit”. Astfel, deși o societate are dreptul de a nu fi discriminată în procedura de judecată, aceasta nu are dreptul civil de a fi atribuită oferta. Faptul că a desfășurat activități comerciale destinate câștigării de profit nu a fost, în sine, suficient pentru a pune în aplicare art. 6. În plus, nu se poate spune că PCAB este un „tribual” în sensul acestei dispoziții. Nu a fost independent, deoarece caracteristicile esențiale ale constituției sale și ale exercitării funcțiilor sale depind de Primul Ministru. În plus, deciziile sale au luat forma unor recomandări specifice, care au fost definitive în ceea ce privește atribuirea contractului, fiind obligatorii pentru directorul contractelor care nu putea fi considerat un organism cu competențe judiciare. Potrivit jurisprudenței interne, o recomandare nu are aceeași autoritate ca o hotărâre a unei instanțe competente care determină existența drepturilor și obligațiilor civile. La 28 decembrie 2004, societatea reclamantă a apelat la Curtea Constituțională. Acesta a susținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cuvântul „tribunal” din art. 6 din Convenție a trebuit să fie interpretat în mod mai larg, nu pe baza distincției între organele quasi judiciare și puramente administrative. Toate autoritățile judiciare care au determinat plângerile unei persoane care afectează drepturile sale ar trebui considerate „tribuale”. În special, litigiul prezentat PCAB se referă la drepturile și obligațiile civile. Într-adevăr, participarea la oferta implică eforturi financiare și logistice substanțiale și atribuirea contractului ar fi condus la beneficii financiare semnificative pentru solicitant. Prin natura sa, întregul proces a dat naștere drepturilor și obligațiilor în ceea ce privește orice persoană care intră în negocieri pentru obținerea unei astfel de atribuiții. Reclamantul a susținut în continuare că, având în vedere modalitatea de numire a membrilor săi și a procedurilor sale, PCAB arata mai mult o instanță sau un tribunal judiciar decât un organism administrativ. Prin hotărârea din 12 iulie 2005, Curtea Constituțională a respins recursul societății reclamante, susținând că legislația malteză aplicabilă la momentul respectiv (Regulamentul privind serviciul public (Procurment) 1996) nu a acordat niciun drept în contextul unei cereri publice de oferte. Este adevărat că suma de muncă implicată în prezentarea unei oferte și a cheltuielilor financiare aferente acesteia a purtat cu el o obligație de a acționa cu bună credință și cu diligența unei familii bonus în timpul negocierilor. Cu toate acestea, aceste obligații au doar o natură precontractuală; acestea ar putea da naștere la o cerere de daune, dar nu la niciun drept de a solicita performanță specifică. În cazul în cauză, reclamantul nu a solicitat daune, ci o reexaminare a deciziei. Faptul că rezultatul procedurii dinainte de PCAB a avut consecințe economice pentru reclamant nu a fost suficient pentru a concluziona că litigiul în cauză a determinat un drept civil. Curtea Constituțională a distins cazul societății reclamante de cazul Tinnelly & Sons Ltd și alții și McElduff și alții c. Regatul Unit (a se vedea hotărârea din 10 iulie 1998, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1998-IV). Deși acest caz s-a ocupat de oferte, dreptul de a nu fi discriminat pe piața locului de muncă. Având în vedere cele de mai sus, Curtea Constituțională a concluzionat că procedurile dinainte de PCAB nu implică o determinare a drepturilor și obligațiilor civile. Prin urmare, este irelevant să se stabilească dacă PCAB este un „tribual” în sensul articolului 6 din convenție. În conformitate cu art. 469 A alineatul (1) din Codul Organizației și Procedurii Civile („CPCO”), se citește după cum urmează: „Salvând astfel cum este prevăzut altfel prin lege, instanța de justiție a competenței civile poate să inventeze validitatea oricărui act administrativ sau să declare acest act nul, invalid sau fără efect numai în următoarele cazuri: (a) în cazul în care actul administrativ este încălcat de Constituție; (b) în cazul în care actul administrativ este ultra viral pe oricare dintre motivele următoare: (i) atunci când actul administrativ constituie un abuz al autorității publice care nu este autorizată să o efectueze; sau (ii) atunci când o autoritate publică nu a respectat principiile justiției naturale sau cerințele procedurale obligatorii în îndeplinirea actului administrativ sau în ceea ce privește actele anterioare; sau (iii) atunci când actul administrativ constituie un abuz al autoritățilorului public care nu este obligat în temeiul articolului 2 din Regulamentul de proced.” În acest sens, se ia în considerare în mod corespunzător costul final, inclusiv costurile de finanțare ale guvernului sau ale organizației publice și impactul fiecărei oferte asupra cheltuielilor recurente ale guvernului sau ale organizației publice;” Regulamentele din 1996 au fost modificate prin Avizul juridic 387 din 2003, („Regulamentele din 2003”). În măsura în care regulamentele din 2003 au fost descrise după cum urmează: Regulamentul 4 (1) Autoritățile contractante se asigură că nu există nicio discriminare între întreprinderi și că toate întreprinderile sunt tratate în mod egal în toate cererile de oferte, indiferent de valoarea estimată a acestora. ... (4) Autoritățile contractante respectă pe deplin natura confidențială a oricărei informații furnizate de candidați și ofertanți. (5) În contextul furnizării de specificații tehnice candidaților și ofertanților interesați, calificările candidaților și selecția ofertanților și atribuirea contractelor, autoritățile contractante pot impune cerințe în vederea protejării caracterului confidențial al informațiilor pe care le doresc să le pună la dispoziție.” Regulamentul 103 (1) Orice ofertant care se simte agreat prin atribuirea propusă a unui contract și a oricărei persoane care au sau au avut un interes în obținerea unui anumit ... contractul și care a fost sau riscat să fie afectat de o presupusă încălcare poate ... depunerea unui anunț de opoziție cu Departamentul de Contracte sau autoritatea contractantă implicată, după caz.” Funcțiile PCAB nu au fost supuse modificărilor relevante în amendamentele anterioare și a Novena program la Regulamentele din 1996, în măsura în care este relevantă citită după cum urmează: „(l0) Sesiunile comitetului în timpul cărora se aude plângerea se desfășoară în public și atât reclamantul, cât și partea interesată au dreptul de a participa și de a fi însoțite de oricare persoană, profesionist sau alt mod, pe care le consideră adecvate pentru a-și apăra interesele. (11) Președintele se asigură că, în timpul audierii publice, toate părțile interesate au posibilitatea de a-și exprima cazurile. ... (17) Toate deciziile luate de consiliu sunt prezentate în scris și conțin toate faptele și motivele pe care Consiliul de comisie le ia decizia finală. Toate deciziile se încheie cu recomandări clare care sunt obligatorii pentru directorul contractelor. (18) Orice ofertant care depune o plângere care nu este mulțumit de decizia finală luată de Consiliu are drepturi juridice definitive de a trimite chestiunea la o Curte de Justiție și de a solicita orice remediere sau compensare pe care o consideră datorită acestuia ca urmare a deciziei cu care ar putea să nu fie de acord. Acest recurs de către orice ofertant la o Curte de Justiție nu împiedică directorul contractelor să pună în aplicare decizia finală a Consiliului.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă