Decizia nr. 1328/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva deciziei nr. 8468/2014 a Curții de Apel Galați

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții SC B. SRL Tecuci prin lichidator C., Primarul Municipiului Tecuci și D. și E., solicitând obligarea pârâtului Primarul Municipiului Tecuci să emită decizie privind desființarea construcției - imobil restaurant, situat în municipiul Tecuci, str. F. județul Galați, edificată fără autorizație de construire legală, obligarea în solidar a pârâților la luarea măsurilor administrative și tehnice în construcții de desființare - demolare, în vederea aducerii terenului în situația anterioară emiterii Autorizației nr. 367 din 26 noiembrie 2007 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin Decizia civilă nr. 8468 din 16 decembrie 2014 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 1001 din 27 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/121/2013, a casat în tot sentința recurată, a reținut cauza spre rejudecare și a fixat termen pentru evocarea fondului.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 8468 din 16 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, pârâtul Primarul Municipiului Tecuci a declarat recurs. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului ce formează obiectul prezentei cauze, în urma verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 486 și cele ale art. 487 C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs nu întrunește cerințele de admisibilitate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Înalta Curte constată că, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege. Astfel, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătorești definitive. Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive „hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului”. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs. În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului. Recurentul a urmărit, prin cererea cu care a învestit instanța, reiterarea căii de atac a recursului, ceea ce nu este admisibil potrivit principiului unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.