ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 973/2017

Decizia nr. 973/2017

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea

la data de 01 iulie 2015 sub

nr. de Dosar nr. x/271/2015, ajunsă în urma declinărilor

succesivă pe rolul Tribunalului București, înregistrată fiind

sub nr. Dosar x/3/2016, declinată în cele din urma în favoarea

Judecătoriei Aleșd, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B.,

a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.600.000 de forinți,

echivalentul a 22.720 lei calculați la data introducerii acțiunii,

reprezentând rest de plată din daunele materiale și cheltuielile

cauzate de către pârât în perioada în care a fost angajat la societatea SC

C. SA, sumă de bani pe care pârâtul s-a angajat să o

plătească până la data de 27 decembrie 2012 prin angajamentul de

piață încheiat la data de 05 iulie 2012 și la plata

penalităților de întârziere în cuantum de 0,5 % din suma

datorată pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data de 24

decembrie 2012 și până în ziua plății, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea

cererii, s-a arătat că pârâtul a fost angajatul societății SC

C. SA începând cu data de 14 iunie 2007 și până In data de 20 martie

2008, perioadă în care a creat societății angajatoare daune

materiale și cheltuieli care se ridică la suma de 5.755.000

forinți, recunoscute de pârât prin declarația - angajament din data

de 05 iulie 2012, iar pârâtul a achitat o parte din datorie, rămânând de

plată suma de 1.600.000 de forinți.

A

mai arătat reclamantul că ia data de 19 iunie 2012 s-a încheiat

contractul de cesiune a creanței, reclamantul având calitatea de cesionar,

iar penalitățile de 0,5 % din suma datorată pe zi de întârziere sunt

datorate tot în baza declarației angajament din data de 05 iulie 2012.

În

drept au fost invocate dispozițiile art. 1516 și urm. C. civ.

Pârâtul

a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin

întâmpinare, s-a invocat, excepția lipsei calității procesual

active a reclamantului. excepția prescripției dreptului material la

acțiune, pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiata, iar prin

cererea reconvențională s-a solicitat introducerea In cauză a

pârâtei SC C. SA și obligarea acesteia ia plata sumei de 7.350 de lei,

reprezentând salarii restante neachitate In temeiul contractului individual de

muncă din 13 iunie 2007.

În

ședința publică din data de 27 ianuarie 2017, instanța a

inovat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei

Aleșd, raportat la faptul că obiectul acțiunii principale se

referă la pretinse daune cauzate în virtutea unor raporturi de muncă,

iar cererea reconvențională vizează drepturi salariate

bănești.

Analizând

actele și lucrările dosarului din perspectiva excepției

necompetenței materiale. invocate din oficiu, instanța a reținut

imitatoarele:

Între

pârâtul - reclamant reconvențional B. și SC C. SA au existat

raporturi contractuale de muncă, iar în urma prestării

activității în perioada 14 iunie 2007 - 20 martie 2008, pârâtul ar fi

creat angajatorului un prejudiciu în cuantum de 5.755.000 forinți,

recunoscut prin înscrisul reprezentând angajament întocmit la data de 28 mai

2008, în temeiul căruia s-a obligat să achite lunar 1.000 de euro

până la recuperarea prejudiciului, cel mai târziu la data de 27 decembrie

2008.

Ulterior,

între societatea SC C. SA și reclamantul A. s-a încheiat contractul de

cesiune de creanță din data de 19 iunie 2012, iar conform

susținerilor reclamantului, pârâtul a semnat un alt angajament de

plată la data de 05 iulie 2012. cu privire la care pârâtul susține

că este fals.

Raportat

la pretențiile exprimate de părți prin intermediul

acțiunilor promovate. întemeiate pe înscrisurile care relevă

împrejurările descrise mai sus, instanța a apreciat că cererea

de chemare în judecată principală reprezintă o acțiune în

răspundere patrimonială a salariatului față de angajator.

In același sens, instanța a considerat că nu se poate

susține izvorul civil al obligației principale datorită

existenței cesiunii de creanță, întrucât acesta nu poate schimba

natura creanței cesionate, iar pe de altă parte, angajamentul de

plată din data de 05 iulie 2012, încheiat după data cesiunii de

creanță, menționează obligația de plată față

de SC C. SA și nu față de reclamant, ca urmare a daunelor

materiale pricinuite angajatorului.

Din

conținutul dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr.

63/2003 coroborate cu disp. art. 95 C. proc. civ., o astfel de acțiune

este dată în competența Tribunalului în circumscripția

căruia își are domiciliu! reclamantul.

Cât

privește noțiunea de domiciliu aceasta este definită de art. 87

C. civ., care prevede că „Domiciliul persoanei fizice, în vederea

exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este

în locul unde își are principala așezare". Totodată, art.

91 prevede, la alin. (1), că; Dovada domiciliului și a

reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de

identitate".

Conform

datelor din acțiunea principală promovată, reclamantul are

domiciliul în Ungaria, ceea ce face incidente dispozițiile art. 1072 din

C. proc. civ., care prevede că .Dacă, în aplicarea prevederilor alin.

(1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza,

cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență

materială, la Judecătoria sectorului 1 al Municipiului

București, respectiv la Tribunalul București".

Cum

din actele dosarului rezultă că domiciliu! reclamantului nu este în

România, ci în străinătate și cum, pe cale de

consecință, nu se poate stabili care anume tribunal de pe teritoriul

României este îndreptățit să soluționeze litigiul, în

raport cu dispozițiile art. 1072 din C. proc. civ. rap. la art. 123 alin. (3)

C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) C. proc. civ., instanța a admis

excepția necompetenței materială a Judecătoriei Aleșd,

invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul

A., în contradictoriu cu pârâții B. și SC C. SA, în favoarea

Tribunalului București.

Totodată,

în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ, a constatat conflictul negativ de

competență ivit Intre Judecătoria Aleșd și Tribunalul

București, și pe cale de consecință, în baza art. 134, 135 alin.

(1) C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție

București în vederea soluționării acestuia, suspendând cauza

conform art. 134 C. proc. civ.

Competența

de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei

Aleșd pentru următoarele considerente:

Cererea

de chemare In judecată formulată de reclamant reprezintă o

acțiune civilă de drept comun deoarece pretențiile solicitate

își găsesc izvorul juridic în contractul de cesiune de

creanță încheiat în data de 19 iunie 2012, în temeiul căruia

reclamantul, în calitate de cesionar, a dobândit un drept de creanță

împotriva pârâtului, debitor cedat, raporturile părților nefiind

raporturi de muncă.

Prin

urmare, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile exprese referitoare

la competență din Legea nr. 53/2003, republicată, ei

dispozițiile art. 94 lit. k) C. proc. civ., potrivit căruia

judecătoria este instanța competentă material pentru

soluționarea cererii.

Împrejurarea

că, în cauza, instanța a fost învestită și cu

soluționarea unei cereri reconvenționale având ca obiect

pretenții izvorâte din raporturi de muncă, nu poate modifica regulile

de competența aplicabile cererilor incidentale, în această

privință fiind aplicabile dispozițiile art. 123 alin. (1) C.

proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiționale. precum

și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru

cererea principală, chiar dacă ai fi de competența

materială sau teritorială a altei instanțe

judecătorești, eu excepția cererilor prevăzute la art. 120

C. proc. civ.

Cum

instanța competentă să judece cererea principală este

judecătoria, aceasta va fi instanța competentă să judece

și cererea reconvențională.

Prin

urmare, față de dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.,

având în vedere că pârâtul are domiciliul în comuna Tileagd, județul

Bihor, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Aleșd.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Aleșd.

Definitivă.

Pronunțată

m ședință publică, astăzi 08 iunie. 2017.