ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 973/2017

Decizia nr. 973/2017 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 01 iulie 2015 sub nr. de Dosar nr. x/271/2015, ajunsă în urma declinărilor succesivă pe rolul Tribunalului București, înregistrată fiind sub nr. Dosar x/3/2016, declinată în cele din urma în favoarea Judecătoriei Aleșd, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.600.000 de forinți, echivalentul a 22.720 lei calculați la data introducerii acțiunii, reprezentând rest de plată din daunele materiale și cheltuielile cauzate de către pârât în perioada în care a fost angajat la societatea SC C. SA, sumă de bani pe care pârâtul s-a angajat să o plătească până la data de 27 decembrie 2012 prin angajamentul de piață încheiat la data de 05 iulie 2012 și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,5 % din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data de 24 decembrie 2012 și până în ziua plății, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că pârâtul a fost angajatul societății SC C. SA începând cu data de 14 iunie 2007 și până In data de 20 martie 2008, perioadă în care a creat societății angajatoare daune materiale și cheltuieli care se ridică la suma de 5.755.000 forinți, recunoscute de pârât prin declarația - angajament din data de 05 iulie 2012, iar pârâtul a achitat o parte din datorie, rămânând de plată suma de 1.600.000 de forinți. A mai arătat reclamantul că ia data de 19 iunie 2012 s-a încheiat contractul de cesiune a creanței, reclamantul având calitatea de cesionar, iar penalitățile de 0,5 % din suma datorată pe zi de întârziere sunt datorate tot în baza declarației angajament din data de 05 iulie 2012. În drept au fost invocate dispozițiile art. 1516 și urm. C. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare, s-a invocat, excepția lipsei calității procesual active a reclamantului. excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiata, iar prin cererea reconvențională s-a solicitat introducerea In cauză a pârâtei SC C. SA și obligarea acesteia ia plata sumei de 7.350 de lei, reprezentând salarii restante neachitate In temeiul contractului individual de muncă din 13 iunie 2007. În ședința publică din data de 27 ianuarie 2017, instanța a inovat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Aleșd, raportat la faptul că obiectul acțiunii principale se referă la pretinse daune cauzate în virtutea unor raporturi de muncă, iar cererea reconvențională vizează drepturi salariate bănești.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva excepției necompetenței materiale. invocate din oficiu, instanța a reținut imitatoarele: Între pârâtul - reclamant reconvențional B. și SC C. SA au existat raporturi contractuale de muncă, iar în urma prestării activității în perioada 14 iunie 2007 - 20 martie 2008, pârâtul ar fi creat angajatorului un prejudiciu în cuantum de 5.755.000 forinți, recunoscut prin înscrisul reprezentând angajament întocmit la data de 28 mai 2008, în temeiul căruia s-a obligat să achite lunar 1.000 de euro până la recuperarea prejudiciului, cel mai târziu la data de 27 decembrie 2008. Ulterior, între societatea SC C. SA și reclamantul A. s-a încheiat contractul de cesiune de creanță din data de 19 iunie 2012, iar conform susținerilor reclamantului, pârâtul a semnat un alt angajament de plată la data de 05 iulie 2012. cu privire la care pârâtul susține că este fals.

Raportat la pretențiile exprimate de părți prin intermediul acțiunilor promovate. întemeiate pe înscrisurile care relevă împrejurările descrise mai sus, instanța a apreciat că cererea de chemare în judecată principală reprezintă o acțiune în răspundere patrimonială a salariatului față de angajator. In același sens, instanța a considerat că nu se poate susține izvorul civil al obligației principale datorită existenței cesiunii de creanță, întrucât acesta nu poate schimba natura creanței cesionate, iar pe de altă parte, angajamentul de plată din data de 05 iulie 2012, încheiat după data cesiunii de creanță, menționează obligația de plată față de SC C. SA și nu față de reclamant, ca urmare a daunelor materiale pricinuite angajatorului.

Din conținutul dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 63/2003 coroborate cu disp. art. 95 C. proc. civ., o astfel de acțiune este dată în competența Tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliu! reclamantul. Cât privește noțiunea de domiciliu aceasta este definită de art. 87 C. civ., care prevede că „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este în locul unde își are principala așezare". Totodată, art. 91 prevede, la alin. (1), că; Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate". Conform datelor din acțiunea principală promovată, reclamantul are domiciliul în Ungaria, ceea ce face incidente dispozițiile art. 1072 din C. proc.

civ., care prevede că .Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București". Cum din actele dosarului rezultă că domiciliu! reclamantului nu este în România, ci în străinătate și cum, pe cale de consecință, nu se poate stabili care anume tribunal de pe teritoriul României este îndreptățit să soluționeze litigiul, în raport cu dispozițiile art. 1072 din C. proc. civ. rap. la art. 123 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței materială a Judecătoriei Aleșd, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și SC C. SA, în favoarea Tribunalului București.

Totodată, în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ, a constatat conflictul negativ de competență ivit Intre Judecătoria Aleșd și Tribunalul București, și pe cale de consecință, în baza art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție București în vederea soluționării acestuia, suspendând cauza conform art. 134 C. proc. civ. Competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Aleșd pentru următoarele considerente: Cererea de chemare In judecată formulată de reclamant reprezintă o acțiune civilă de drept comun deoarece pretențiile solicitate își găsesc izvorul juridic în contractul de cesiune de creanță încheiat în data de 19 iunie 2012, în temeiul căruia reclamantul, în calitate de cesionar, a dobândit un drept de creanță împotriva pârâtului, debitor cedat, raporturile părților nefiind raporturi de muncă.

Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile exprese referitoare la competență din Legea nr. 53/2003, republicată, ei dispozițiile art. 94 lit. k) C. proc. civ., potrivit căruia judecătoria este instanța competentă material pentru soluționarea cererii. Împrejurarea că, în cauza, instanța a fost învestită și cu soluționarea unei cereri reconvenționale având ca obiect pretenții izvorâte din raporturi de muncă, nu poate modifica regulile de competența aplicabile cererilor incidentale, în această privință fiind aplicabile dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiționale. precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ai fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, eu excepția cererilor prevăzute la art. 120 C. proc.

civ. Cum instanța competentă să judece cererea principală este judecătoria, aceasta va fi instanța competentă să judece și cererea reconvențională. Prin urmare, față de dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că pârâtul are domiciliul în comuna Tileagd, județul Bihor, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aleșd. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aleșd. Definitivă. Pronunțată m ședință publică, astăzi 08 iunie. 2017.