ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 22/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin Sentința nr. 401 din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis contestația formulată de reclamanta Comuna Vlădeni - prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi Botoșani - Comisia de Soluționare a Contestațiilor și Curtea de Conturi a României și a anulat Încheierea VI.330 din 5 august 2011 a Curții de Conturi a României și parțial Decizia nr. 5/2011 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Botoșani sub aspectul măsurilor prevăzute la pct. VIII.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 5 din 7 februarie 2011, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Botoșani a constatat că din fondul de rulment al bugetului local, reclamanta a efectuat plăți nelegale în suma de 2.500 RON pentru realizarea unui studiu geotehnic, studiu executat după ce Consiliul local a aprobat studiul de fezabilitate din care rezultă că nu este necesară întocmirea de studii de teren, iar din devizul general rezultă că valoarea cheltuielilor prevăzute la "studii de teren topo, geo, hidro" este "zero". Curtea de apel a mai reținut că pentru încălcările constatate, reclamantei i s-a stabilit că până la data de 31 martie 2011 să ia măsuri ce țin de cuantificarea și recuperarea prejudiciului astfel produs, inclusiv a beneficiului nerealizat, măsura decisă fiind confirmată și prin Încheierea nr. VI.330 din 5 august 2011 - prin care a fost respinsă contestația reclamantei.

Din analiza probatoriului de la dosar, judecătorul fondului a constatat că lipsa autorizațiilor pentru efectuarea lucrărilor în vederea întocmirii studiului geotehnic nu este un element în raport de care se apreciază eligibilitatea cheltuielilor afectate întocmirii unui atare studiu, iar cheltuielile necesare acoperirii acestui de studiu s-au încadrat în prevederile bugetare ale reclamantei pentru anul 2009, aprobate prin H.C.L nr. 7 din 26 martie 2009 și totodată a fost aprobat prin H.C.L. nr. 37 din 30 noiembrie 2010. 2. Recursul exercitat de pârâtă Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a declarat recurs Curtea de Conturi a României, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Considerente de fapt și de drept Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios administrativ, prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorității publice care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor administrației publice.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a Deciziei nr. 5/2011, emisă de Camera de Conturi a Județului Botoșani și a Încheierii nr. VI.330 din 5 august 2011 emisă de Curtea de Conturi a României, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 5/2011. Aceste acte administrative au fost emise în conformitate cu prevederile Regulamentului privind organizare și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010, publicată în M. Of. nr. 832/13.12.2010.

Potrivit pct. 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condițiile legii contenciosului administrativ, după care, la pct. 228, se prevede competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ.

Dat fiind că, potrivit art. 140 din Constituția României, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate, "în condițiile legii organice", iar art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 prevede, de asemenea, competența instanțelor specializate, în stabilirea competenței soluționării cauzei, urmează a fi avute în vedere normele cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, norme de drept comun în materia contenciosului administrativ și fiscal, de la care se poate deroga numai prin lege organică și în raport cu care, pct. 228 se află în contrarietate.

Pornind de la această premisă, pentru aplicarea criteriului rangului autorității emitente, prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară identificarea actului administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, act juridic sus-pus executării și care poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios administrativ. Or, din interpretarea normelor cuprinse în Regulament (pct. 210 - "contestația suspendă executarea deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a contestațiilor"), rezultă că actul cu caracter executoriu care conține măsurile de restabilire a legalității și regularității este decizia camerei de conturi județene, în timp ce încheierea este actul prin care este soluționată contestația administrativă prealabilă sesizării instanței.

În consecință, reținând că actul administrativ supus contestării este emis de o structură deconcentrată a Curții de Conturi la nivel județean, iar conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., în competența tribunalelor, în primă instanță, sunt date procesele și cererile în materia contenciosului administrativ privind actele autorităților sau instituțiilor locale sau județene, Curtea de Apel Suceava a pronunțat o hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competență materială în litigiile de contencios administrativ și fiscal, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

De altfel, în ședința plenului secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul administrativ care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri divergente, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

1. Soluția adoptată în recurs Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6 1 ) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal. Ca urmare a soluționării recursului prin admiterea unei excepții de procedură de ordine publică, nu se mai impune examinarea criticilor formulate în recurs pe fondul pricinii, care vor fi avute în vedere, sub forma unor apărări, cu ocazia rejudecării cauzei de către instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței nr. 401 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 ianuarie 2013. Procesat de GGC - CL