ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 22/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 401 din 25 noiembrie 2011,

Curtea de Apel Suceava a admis contestația formulată de reclamanta Comuna

Vlădeni - prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi Botoșani

- Comisia de Soluționare a Contestațiilor și Curtea de Conturi a României și a

anulat Încheierea VI.330 din 5 august 2011 a Curții de Conturi a României și

parțial Decizia nr. 5/2011 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi

Botoșani sub aspectul măsurilor prevăzute la pct. VIII.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 5 din 7

februarie 2011, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Botoșani a

constatat că din fondul de rulment al bugetului local, reclamanta a efectuat

plăți nelegale în suma de 2.500 RON pentru realizarea unui studiu geotehnic,

studiu executat după ce Consiliul local a aprobat studiul de fezabilitate din

care rezultă că nu este necesară întocmirea de studii de teren, iar din devizul

general rezultă că valoarea cheltuielilor prevăzute la "studii de teren

topo, geo, hidro" este "zero".

Curtea de apel a mai

reținut că pentru încălcările constatate, reclamantei i s-a stabilit că până la

data de 31 martie 2011 să ia măsuri ce țin de cuantificarea și recuperarea prejudiciului

astfel produs, inclusiv a beneficiului nerealizat, măsura decisă fiind

confirmată și prin Încheierea nr. VI.330 din 5 august 2011 - prin care a fost

respinsă contestația reclamantei.

Din analiza

probatoriului de la dosar, judecătorul fondului a constatat că lipsa

autorizațiilor pentru efectuarea lucrărilor în vederea întocmirii studiului

geotehnic nu este un element în raport de care se apreciază eligibilitatea

cheltuielilor afectate întocmirii unui atare studiu, iar cheltuielile necesare

acoperirii acestui de studiu s-au încadrat în prevederile bugetare ale

reclamantei pentru anul 2009, aprobate prin H.C.L nr. 7 din 26 martie 2009 și

totodată a fost aprobat prin H.C.L. nr. 37 din 30 noiembrie 2010.

de pârâtă

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a declarat recurs Curtea de Conturi a

României, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

fapt și de drept

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței

materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată

de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani, secția

contencios administrativ și fiscal.

Pentru stabilirea

competenței materiale a instanței de contencios administrativ, prevederile art.

10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorității publice

care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor

administrației publice.

Intimata-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a Deciziei

nr. 5/2011, emisă de Camera de Conturi a Județului Botoșani și a Încheierii nr.

VI.330 din 5 august 2011 emisă de Curtea de Conturi a României, prin care a

fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 5/2011.

Aceste acte

administrative au fost emise în conformitate cu prevederile Regulamentului

privind organizare și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi,

precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin

Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010, publicată în M. Of. nr. 832/13.12.2010.

Potrivit pct. 227 din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, împotriva încheierii emise de

comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate

poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15

zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în

condițiile legii contenciosului administrativ, după care, la pct. 228, se

prevede competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de

apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în

condițiile legii contenciosului administrativ.

Dat fiind că,

potrivit art. 140 din Constituția României, litigiile rezultate din activitatea

Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate,

"în condițiile legii organice", iar art. 1 alin. (4) din Legea nr.

94/1992 prevede, de asemenea, competența instanțelor specializate, în

stabilirea competenței soluționării cauzei, urmează a fi avute în vedere

normele cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, norme de drept comun

în materia contenciosului administrativ și fiscal, de la care se poate deroga

numai prin lege organică și în raport cu care, pct. 228 se află în

contrarietate.

Pornind de la această

premisă, pentru aplicarea criteriului rangului autorității emitente, prevăzut

în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară identificarea

actului administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, act juridic sus-pus

executării și care poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios

administrativ.

Or, din interpretarea

normelor cuprinse în Regulament (pct. 210 - "contestația suspendă

executarea deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a

contestațiilor"), rezultă că actul cu caracter executoriu care conține

măsurile de restabilire a legalității și regularității este decizia camerei de

conturi județene, în timp ce încheierea este actul prin care este soluționată

contestația administrativă prealabilă sesizării instanței.

În consecință,

reținând că actul administrativ supus contestării este emis de o structură

deconcentrată a Curții de Conturi la nivel județean, iar conform art. 10 alin.

(1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc.

civ., în competența tribunalelor, în primă instanță, sunt date procesele și

cererile în materia contenciosului administrativ privind actele autorităților

sau instituțiilor locale sau județene, Curtea de Apel Suceava a pronunțat o

hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competență materială în

litigiile de contencios administrativ și fiscal, fiind incident motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

De altfel, în ședința

plenului secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de

20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia

de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul

administrativ care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice în sensul

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Soluțiile de

principiu adoptate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal

reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri

divergente, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii

judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a

raporturilor juridice.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304

pct. 3 și art. 312 alin. (6

1

) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei

spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Ca urmare a

soluționării recursului prin admiterea unei excepții de procedură de ordine

publică, nu se mai impune examinarea criticilor formulate în recurs pe fondul

pricinii, care vor fi avute în vedere, sub forma unor apărări, cu ocazia

rejudecării cauzei de către instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței nr. 401 din 25

noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - CL