ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1914/2016

Decizia nr.

1914/2016

După

deliberare, asupra recursului de față constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de

11 septembrie 2008 și precizată ulterior la data de 24 octombrie

2008, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a

III-a civilă, sub nr. x/3/2008, reclamantul A. a chemat în judecată

pe pârâta SC B. SRL, solicitând recuperarea întregului prejudiciu cauzat,

respectiv acordarea celor două premii câștigate cu 5 ani în

urmă, în cuantum de 550.000 dolari SUA.

Prin

Sentința civilă nr. 272 din 27 februarie 2009, Tribunalul

București, secția III-a civilă, a admis excepția

netimbrării acțiunii și, în consecință, a anulat

cererea de chemare în judecată, ca netimbrată.

Prin Cererea

înregistrată sub nr. x/3/2015, pe rolul Tribunalului București,

secția a V-a civilă, la data de 7 aprilie 2015, revizuentul A. a

solicitat, în contradictoriu cu intimata SC B. SRL, revizuirea Sentinței

civile nr. 272 din 27 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr.

x/3/2008 al Tribunalului București, secția a III-a civilă.

În

ședința publică din 18 iunie 2015, instanța a pus în

discuția părților admisibilitatea cererii de revizuiri, în

raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

Prin

Sentința civilă nr. 807 din 18 iunie 2015, Tribunalul București,

secția a V-a civilă, a respins cererea de revizuire, ca

inadmisibilă.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut că din redactarea art.

322 C. proc. civ. rezultă că sintagma "evocă fondul"

în primă instanță înseamnă examinarea raportului juridic

dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză.

De asemenea,

instanța a statuat că în cauza dedusă judecății, prin

hotărârea judecătorească ce face obiect al revizuirii, cererea

de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată,

instanța nefăcând o analiză pe fond a raportului juridic.

Prin urmare,

instanța a reținut că această hotărâre nu poate fi

supusă căii de atac de retractare a revizuirii, nefiind

îndeplinită condiția evocării fondului.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel revizuentul A., iar prin Decizia nr. 242A

din 19 aprilie 2016, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data

de 23 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca

nefondată, cererea de apel, a respins cererea formulată de

apelantul-revizuent privind acordarea cheltuielilor de judecată și a

luat act că intimata și-a rezervat dreptul la cheltuieli de judecată

pe cale separată.

Pentru a

dispune astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, că

instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire nu

poate analiza legalitatea și temeinicia hotărârii atacate decât

exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 322 C. proc. civ.,

fără a putea verifica alte aspecte decât cele prevăzute de

aceste texte de lege.

Instanța

de apel a reținut că potrivit art. 322 C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri judecătorești rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul" se poate cere în cazurile indicate expres și

limitativ de acest text de lege.

Ca atare,

Curtea de Apel a statuat că pot forma obiectul unei cereri de revizuire

numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul, adică acelea prin

care a fost examinat raportul juridic dedus judecății prin prisma

probelor administrate în cauză.

Astfel,

Curtea de Apel a constatat că prin Sentința civilă nr. 272 din

27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București,

secția a III-a civilă, prin care cererea de chemare în judecată

a fost anulată ca netimbrată, nu a fost evocat fondul, iar

revizuentul nu a invocat un motiv de revizuire dintre cele enumerate anterior.

De asemenea,

instanța de apel a reținut că mențiunea tribunalului din

dispozitiv "Ia act că intimata solicită cheltuieli de

judecată pe cale separată" nu reprezintă o soluție

dată unei cereri, prin aplicarea normei de drept la situația de fapt

din speță, ci doar o consemnare a poziției părții, iar

o asemenea mențiune nu este susceptibilă de a fi criticată prin

intermediul căilor de atac.

Împotriva

Deciziei nr. 242A din 19 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a formulat recurs, în termenul legal, recurentul-revizuent

A. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, la data de 7 iunie 2016, sub

nr. x/3/2015.

În motivare,

recurentul-revizuent a susținut, în esență, că este

nemulțumit de soluțiile pronunțate în cauză și de

interpretarea tuturor probelor administrate, motiv pentru care solicită

reverificarea acestora.

Intimata SC

B. SRL a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția

nulității căi de atac, iar în subsidiar a solicitat respingerea

recursului, ca nefondat.

În recurs nu

au fost administrate probe în sensul dispozițiilor art. 305 C. proc. civ.

Examinând

excepția nulității recursului, invocată de intimata SC B.

SRL, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile

art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este

fondată și urmează să o admită, pentru considerentele

ce succed:

Recursul este

o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile

strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul

hotărârii atacate.

Potrivit art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie

să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de

nelegalitate a hotărârii atacate, pe care se întemeiază recursul, precum

și dezvoltarea acestora. Modificarea sau casarea unei hotărâri prin

intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de

nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Potrivit

legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau

modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării unor critici privind dispozițiile

legale încălcate, raportat la motivul de recurs invocat.

În

speță, recurentul-revizuent A. nu s-a conformat exigențelor

cerute de art. 302

1

alin. (1) lit. c) și art. 304 C. proc.

civ., în sensul că nu a indicat motivele de recurs și nici

dispozițiile legale pretins încălcate de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Ca atare,

prin criticile formulate în recurs recurentul nu s-a supus obligației de a

indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul

hotărârii atacate cu recurs; pe de altă parte, modalitatea de

redactare a motivelor nu permite instanței să realizeze, în

condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în cazurile expres

și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Afirmațiile

recurentului în sensul că este nemulțumit de soluțiile

pronunțate în cauză și de interpretarea tuturor probelor

administrate nu pot constitui o motivare a recursului, atâta timp cât nu sunt

formulate în concret critici cu privire la argumentele reținute de

către instanță în susținerea deciziei sale.

Având în

vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al

art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurentul-revizuent A. nu se

circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte urmează să constate

nulitatea recursului, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul formulat de recurentul-revizuent A. împotriva Deciziei nr. 242 A

din 19 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2016.

Procesat de

GGC - N