ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1914/2016

Decizia nr. 1914/2016 După deliberare, asupra recursului de față constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 11 septembrie 2008 și precizată ulterior la data de 24 octombrie 2008, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/3/2008, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând recuperarea întregului prejudiciu cauzat, respectiv acordarea celor două premii câștigate cu 5 ani în urmă, în cuantum de 550.000 dolari SUA. Prin Sentința civilă nr. 272 din 27 februarie 2009, Tribunalul București, secția III-a civilă, a admis excepția netimbrării acțiunii și, în consecință, a anulat cererea de chemare în judecată, ca netimbrată.

Prin Cererea înregistrată sub nr. x/3/2015, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 7 aprilie 2015, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC B. SRL, revizuirea Sentinței civile nr. 272 din 27 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2008 al Tribunalului București, secția a III-a civilă. În ședința publică din 18 iunie 2015, instanța a pus în discuția părților admisibilitatea cererii de revizuiri, în raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 807 din 18 iunie 2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din redactarea art. 322 C. proc.

civ. rezultă că sintagma "evocă fondul" în primă instanță înseamnă examinarea raportului juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză. De asemenea, instanța a statuat că în cauza dedusă judecății, prin hotărârea judecătorească ce face obiect al revizuirii, cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată, instanța nefăcând o analiză pe fond a raportului juridic. Prin urmare, instanța a reținut că această hotărâre nu poate fi supusă căii de atac de retractare a revizuirii, nefiind îndeplinită condiția evocării fondului.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul A., iar prin Decizia nr. 242A din 19 aprilie 2016, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data de 23 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, cererea de apel, a respins cererea formulată de apelantul-revizuent privind acordarea cheltuielilor de judecată și a luat act că intimata și-a rezervat dreptul la cheltuieli de judecată pe cale separată. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire nu poate analiza legalitatea și temeinicia hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 322 C. proc.

civ., fără a putea verifica alte aspecte decât cele prevăzute de aceste texte de lege. Instanța de apel a reținut că potrivit art. 322 C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri judecătorești rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul" se poate cere în cazurile indicate expres și limitativ de acest text de lege. Ca atare, Curtea de Apel a statuat că pot forma obiectul unei cereri de revizuire numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul, adică acelea prin care a fost examinat raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză. Astfel, Curtea de Apel a constatat că prin Sentința civilă nr. 272 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin care cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată, nu a fost evocat fondul, iar revizuentul nu a invocat un motiv de revizuire dintre cele enumerate anterior.

De asemenea, instanța de apel a reținut că mențiunea tribunalului din dispozitiv "Ia act că intimata solicită cheltuieli de judecată pe cale separată" nu reprezintă o soluție dată unei cereri, prin aplicarea normei de drept la situația de fapt din speță, ci doar o consemnare a poziției părții, iar o asemenea mențiune nu este susceptibilă de a fi criticată prin intermediul căilor de atac. Împotriva Deciziei nr. 242A din 19 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs, în termenul legal, recurentul-revizuent A. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7 iunie 2016, sub nr. x/3/2015.

În motivare, recurentul-revizuent a susținut, în esență, că este nemulțumit de soluțiile pronunțate în cauză și de interpretarea tuturor probelor administrate, motiv pentru care solicită reverificarea acestora. Intimata SC B. SRL a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității căi de atac, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În recurs nu au fost administrate probe în sensul dispozițiilor art. 305 C. proc. civ. Examinând excepția nulității recursului, invocată de intimata SC B. SRL, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondată și urmează să o admită, pentru considerentele ce succed: Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul hotărârii atacate.

Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea acestora. Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind dispozițiile legale încălcate, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, recurentul-revizuent A. nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 1 alin. (1) lit. c) și art. 304 C. proc. civ., în sensul că nu a indicat motivele de recurs și nici dispozițiile legale pretins încălcate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Ca atare, prin criticile formulate în recurs recurentul nu s-a supus obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii atacate cu recurs; pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanței să realizeze, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Afirmațiile recurentului în sensul că este nemulțumit de soluțiile pronunțate în cauză și de interpretarea tuturor probelor administrate nu pot constitui o motivare a recursului, atâta timp cât nu sunt formulate în concret critici cu privire la argumentele reținute de către instanță în susținerea deciziei sale. Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurentul-revizuent A. nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nul recursul formulat de recurentul-revizuent A. împotriva Deciziei nr. 242 A din 19 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2016. Procesat de GGC - N