ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr.

219/RC/2017

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71 din 29 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în Dosarul nr. x/258/2010 s-au dispus, printre altele, următoarele:

În latură penală:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 2481 din V.C.P., cu aplicarea art. 33 lit. a) din V.C.P., în infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248

1

din V.C.P., cu aplicarea art. 41 din V.C.P.

În aplicarea art. 5 din N.C.P., în conformitate cu Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale, s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. este N.C.P. și, în consecință:

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunile de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 322 C. pen., "uz de fals", prevăzută de art. 323 C. pen., "instigare la fals material în înscrisuri oficiale", prevăzută de art. 47 raportat la art. 320 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni pentru comiterea infracțiunii de "abuz în serviciu", prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 297 alin. (1) teza a II-a coroborat cu art. 66 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, exercitarea dreptului de a ocupa o funcție publică, respectiv, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se un termen de supraveghere de 3 ani de la rămânerea definitivă a sentinței, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Totodată, s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, la Primăria mun. Suceava, jud. Suceava, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

Prin aceeași hotărâre s-au pronunțat soluții și cu privire la inculpații B., C. și D.

În latură civilă:

În baza art. 397 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de E. Suceava, dispunându-se obligarea inculpaților A. și D. la plata, în solidar, către partea civilă, a sumei de 1.193.690 lei, cu titlu de daune materiale.

S-a menținut sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța din 02 iunie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/P/2008, asupra:

- imobilului locuință situat în mun. Suceava, jud. Suceava, proprietatea inculpatului A. și a soției sale F., înscris în C.F. electronic a Unității Administrativ Teritoriale Suceava (provenită din conversia de pe hârtie a C.F.);

- imobilului locuință situat în mun. Suceava, jud. Suceava, proprietatea inculpatului D. și a soției sale G., înscris în C.F. a Unității Administrativ Teritoriale Suceava (provenită din conversia de pe hârtie a C.F.);

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost desființate total următoarele înscrisuri:

- actele medicale falsificate de numita F., menționate la fila 158, vol. V din dosarul de urmărire penală și care se regăsesc în vol. II, III și IV din dosarul de urmărire penală;

- actele medicale falsificate de numita H., menționate la filele 192 și 208, vol. V din dosarul de urmărire penală;

- actele medicale falsificate de numita I., menționate la fila 258, vol. V din dosarul de urmărire penală;

- actele medicale falsificate de J., menționate la fila 308, vol. V din dosarul de urmărire penală;

- 1.570 de bilete de tratament emise de E. Suceava fără respectarea dispozițiilor legale, pentru care nu există recomandare medicală, care sunt identificate în tabelul de la filele 56-109 din anexa la raportul de expertiză contabilă aflat în vol. VII din dosarul de urmărire penală și care se regăsesc în dosarele anexă 1-38 la vol. XV al dosarului de urmărire penală;

- 1203 cereri adresate E. Suceava pentru acordarea de bilete de tratament completate pe numele unor persoane care nu au solicitat astfel de bilete, care sunt identificate începând cu fila 121 din anexa la raportul de expertiză contabilă aflat în vol. VII din dosarul de urmărire penală și care se regăsesc în dosarele anexă 1-38 la vol. XV al dosarului de urmărire penală;

- nota contabilă înregistrată din 30 septembrie 2003 la E. Suceava (menționată în adresa către K. înregistrată din 30 septembrie 2003 la E. Suceava, aflată la fila 202 din vol. II al dosarului de urmărire penală);

- referatul înregistrat sub nr. 18487 din 29 septembrie 2003 la E. Suceava (fila 238, vol. III, dosar de urmărire penală);

- adresa înregistrată din 01 iulie 2003 la E. Suceava (fila 200, vol. II, dosar de urmărire penală).

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în perioada anilor 2002 - 2003, inculpații A. și D. au avut funcții de conducere la E. Suceava, inculpatul A. ocupând funcția de director general iar inculpatul D. funcția de director economic. Inculpatele B. și C. au avut funcția de referent în cadrul compartimentelor bilete de tratament.

Emiterea biletelor de tratament pentru pensionari a făcut obiectul mai multor controale din partea K. și din partea Camerei de Conturi Suceava. De asemenea, un control sub acest aspect a fost făcut și în cadrul îndeplinirii obligației de auditor a martorului X.

Conform art. 117 alin. (5) din Legea nr. 19/2000, în forma în vigoare la data comiterii faptelor cercetate, "criteriile pe baza cărora se acordă bilete pentru tratament balnear, precum și nivelul cotei de participație individuală a asiguraților, se aprobă anual de K."

În aplicarea acestui text de lege, K. a emis "Norme și criterii" nr. 455/PC din 10 aprilie 2001 cuprinzând normele și criteriile pe baza cărora se acordă bilete de tratament balnear asiguraților.

Conform acestor norme pentru acordarea biletelor de tratament, persoanele îndreptățite trebuiau să depună la casele teritoriale de pensii cerere scrisă însoțită de actele care dovedesc calitatea solicitantului, respectiv copie de pe actul de identitate, copie de pe legitimația de veteran, adeverință cu venitul realizat sau cuponul de pensie din luna anterioară și recomandarea medicală. Cererile trebuiau să fie înregistrate cronologic, conducerea E. aproba cererile în limita repartiției de locuri primite, iar lista cererilor aprobate trebuia să se facă publică, urmând ca eliberarea efectivă a biletelor să se facă după plata contribuției individuale în cuantumul stabilit conform calității solicitantului sau a veniturilor sale. Ridicarea biletului de tratament trebuia să se facă de către titular pe bază de semnătură sau de către alte persoane împuternicite pe bază de procură. Într-un an calendaristic, unui beneficiar i se putea elibera un singur bilet de tratament.

În urma controlului efectuat de organele K., finalizat prin procesul-verbal din data de 19 iunie 2003 s-a constatat că un număr de 1.580 de cereri formulate pentru obținerea biletelor de tratament nu aveau atașate recomandările medicale pentru tratament în stațiunile de profil. De asemenea s-au constatat și alte nereguli cum ar fi existența unui număr mare de cereri fără număr de înregistrare, altele fără rezoluție de aprobare, precum și cereri care nu conțin toate datele prevăzute în formular (date de identitate ale titularului, numărul chitanței de plată a contribuției, etc).

Deoarece s-a considerat că eliberarea de bilete de tratament fără a exista o recomandare medicală anexată cererii s-a făcut nelegal, s-a constatat că valoarea suportată de bugetul asigurărilor din prețul biletelor astfel emise reprezintă prejudiciu, în total ajungându-se la suma de 8.150.786.277 lei vechi.

Ulterior, procesul-verbal menționat a fost anulat și s-a efectuat un nou control de către organele K. finalizat cu procesul-verbal din data de 10 martie 2006. Acesta nu ajunge însă la concluzia că cele constatate la controlul anterior, cu privire la eliberarea biletelor de tratament fără recomandare medicală, ar fi neadevărate. Se fac anumite aprecieri cu privire la justificarea lipsei recomandărilor medicale, se fac anumite corecturi conform cărora ar fi vorba despre 1570 de cereri și nu de 1580 de cereri fără recomandare medicală, se recalculează valoarea sumelor suportate de la buget care ar fi de 8.145.831.744 lei vechi, se constată că un număr de titulari de bilete erau decedați la data achitării contribuției individuale și s-a constatat că înregistrarea prejudiciului în contabilitatea E. a fost făcută cu încălcarea prevederilor Legii nr. 82/1991, adică în lipsa unui document justificativ, respectiv a unui titlu executoriu. De asemenea, s-a constatat că, după ce suma de 8.150.786.277 lei vechi a fost stornată din evidențele contabile ale E. prin nota contabilă din 30 septembrie 2003, în urma unui alt control ulterior al Camerei de Conturi Suceava s-a dispus reînregistrarea în contabilitate a aceleiași sume.

În urma cercetărilor efectuate de organele de cercetare și urmărire penală s-a constatat că dintre cele 1357 de persoane audiate, pe numele cărora s-au eliberat bilete de tratament, 1203 persoane au declarat că nu au solicitat, nu au primit și nu au folosit biletele de tratament emise pe numele lor.

De asemenea, din declarațiile luate în cadrul cercetărilor rezultă că martorul L., prin anumite persoane, printre care M., N., O., P., R., S., a procurat cupoane de pensie, în special de la pensionari agricoli (cu pensii mici) și copii ale actelor de identitate. Din aceleași declarații rezultă că L. era cunoscut pentru faptul că poate procura bilete de tratament, unii dintre martorii de mai sus beneficiind personal de un asemenea serviciu. Cu privire la acest aspect, în fața instanței de fond au fost audiați martorii N., T., R., U., P., V., care au confirmat că ori direct rugați de martorul L., ori rugați de alte cunoștințe ale lui L., au procurat cupoane de pensie de la cunoscuți, rude, vecini. Martorul L., fiind audiat în fața instanței a recunoscut că a procurat cupoane de pensii la rugămintea inculpatelor B. și C. și a martorului X. care spuneau că aveau obligații față de persoane suspuse.

Astfel cum rezultă din materialul de urmărire penală, în special din referatul de terminare a urmăririi penale, dar și din declarația inculpatului A. dată în fața instanței precum și din concluziile scrise întocmite de acesta, marea majoritate celor 1.570 de cereri care nu aveau anexată recomandarea medicală au fost depuse de martorul L. în numele persoanelor pe care acesta susține că le reprezenta și în numele cărora ridica și biletele de tratament. De altfel, în fața instanței inculpatul A. a declarat că "toate biletele de tratament care fac obiectul prezentei cauze fac parte dintre cele 5 mii de bilete de tratament administrate de împuternicitul Z. care se numește L."

Cu privire la recomandările care lipseau de la cererile pentru bilete de tratament inculpatul A. a declarat organelor de cercetare că i-a încredințat sarcina să se ocupe de căutarea recomandărilor medicale lipsă iar pe data de 01 iulie 2003 inculpatul D. l-a informat că C. a găsit și a recuperat recomandările medicale lipsă. Drept urmare, prin nota contabilă din 30 august 2003 s-a dispus scăderea din evidențele contabile a prejudiciului în sumă de 8.150.786.277 lei vechi.

Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut, cu privire la inculpatul A., următoarele aspecte:

Infracțiunea de abuz în serviciu este definită de C. pen. ca fiind "fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice."

La data comiterii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, toți inculpații au avut calitatea de funcționar public.

Prejudiciul produs a fost estimat pentru prima dată de specialiștii K. care au efectuat controlul finalizat cu procesul-verbal din data de 19 iunie 2003. S-a constatat cu această ocazie că un număr mare de bilete de tratament au fost eliberate fără a fi îndeplinite condițiile legale, în special fără a fi anexată cererii recomandarea medicală. Din declarațiile persoanelor pe numele cărora au fost emise acele bilete de tratament rezultă că marea majoritate a acestora nici nu au știut că pe numele lor s-a emis un bilet de tratament. Utilizarea identității acestor persoane pentru emiterea unor bilete de tratament nesolicitate de acestea și folosite în realitate în beneficiul altor persoane sau în alte scopuri, a dus la decontarea în mod incorect din bugetul asigurărilor sociale a unor sume mari de bani având în vedere că prețul întreg al unui bilet de tratament era între 400 - 600 lei iar din acest preț persoana beneficiară plătea de obicei o sumă sub 100 lei, chiar și sub 50 lei în cele mai multe cazuri fiind vorba de pensionari cu pensii foarte mici. După un calcul elaborat, în cadrul expertizei contabile s-a ajuns la un cuantum al prejudiciului de 1.193.690 lei.

S-a arătat că producerea acestui prejudiciu este urmarea modului defectuos în care inculpații și-au îndeplinit atribuțiile.

Astfel, inculpatul A., conform normelor K., trebuia să aprobe cererile solicitanților de bilete de tratament.

Cu privire la această obligație inculpatul a declarat de mai multe ori că, de fapt, el aproba "de principiu" cererile doar pentru a nu se depăși numărul de locuri primit de la K. Dacă inculpatul dădea doar o aprobare de principiu, s-ar putea pune întrebarea firească dacă ulterior dădea cineva o aprobare definitivă și cine anume, odată ce norma K. prevede că cererile se aprobă de conducerea E.. De altfel, într-o declarație dată în faza de urmărire penală, în consens cu inculpatul A., inculpata B. ajunge să afirme că de fapt cererile "nu erau aprobate de nimeni".

De asemenea inculpatul consideră că verificarea îndeplinirii condițiilor pentru eliberarea biletelor de tratament și a actelor necesare în acest sens trebuia făcută după aprobarea sa de principiu de către inculpata C.

Cu privire la "aprobare de principiu", inculpatul interpretează total eronat prevederea de la pct. 3.3 din normele nr. 455 din 10 aprilie 2001 conform căreia "conducerea E. aprobă cererile care pot fi soluționate în limita repartiției de locuri primite". În interpretarea acestui text inculpatul consideră că singura sa atribuție era să nu aprobe mai multe cereri decât locurile primite. De fapt interpretând corect textul citat rezultă că cel care aprobă cererea trebuie întâi să constate dacă cererea poate fi "soluționată", în sensul de a constata dacă are anexate actele prevăzute la pct. 3.1 și dacă din acestea rezultă "calitatea solicitantului, venitul acestuia, recomandarea medicală", iar în caz afirmativ să "aprobe" cererea cu condiția de a se respecta "limita repartiției de locuri primite".

Dând cu bună știință un alt înțeles decât cel firesc normei legale inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu avea nicio obligație de a aprecia dacă cererile sunt admisibile sau nu, pentru el contând doar egalitatea acestora cu numărul de locuri, ceea ce nu înseamnă însă o reală "aprobare".

La întrebarea instanței de fond dacă verifica vizual documentele anexate la cerere, inculpatul a declarat că nu avea nici atribuția de a verifica documentele anexate la cerere nici atribuția de a verifica dacă numele solicitantului înscris pe cerere corespunde cu numele de pe cuponul de pensie. Cu toate acestea în aceeași declarație afirmă că "niciodată nu a aprobat cereri fără documente anexate deoarece verifica existența acestora de fiecare dată".

În realitate, inculpatul avea cunoștință cel puțin despre lipsa recomandărilor medicale.

Astfel, în declarația dată în fața organelor de cercetare, inculpata C. a declarat, cu privire la cererile aduse de L., că atunci când repartițiile de bilete veneau cu puțin timp înainte de începerea sejurului, cererile nu aveau atașate toate actele necesare, în special recomandări medicale. În această situație îi atrăgea atenția lui L. cu privire la lipsa actelor, dar primea ordin de la directorul A. să elibereze biletele. Ulterior L. aducea actele lipsă dar numai pentru o parte din bilete. Datorită vol. mare de lucru, uneori nu mai anexa fiecare recomandare medicală la cererea corespunzătoare și astfel nu avea o evidență clară a recomandărilor care lipseau.

Din această declarație rezultă clar că în momentul în care inculpatul A. aproba cererile pentru bilete de tratament nu era interesat să verifice dacă au anexată recomandarea medicală.

De altfel, presupusa lipsă de importanță a recomandării medicale este acreditată chiar în procesul-verbal din 10 martie 2007 al organelor de control K. în care se precizează că ".analiza lipsei recomandărilor medicale s-a făcut fără a se avea în vedere că până în anul 2004 acestea se eliberau de către medicii de specialitate într-un singur exemplar." Această afirmație se coroborează cu cele susținute de inculpata C. în nota înregistrată la E. din 06 aprilie 2004 în care afirmă că ".beneficiarii la timpul respectiv au făcut copii pentru stațiune și mi-au returnat originalul sau copia după caz .unele stațiuni impuneau pensionarului prezentarea la cazare doar recomandări în original, situații în care copiile rămâneau la dosar". De asemenea, în memoriul depus la dosarul de urmărire penală (vol. II) de inculpata B. aceasta afirmă că ".singurul exemplar în original al recomandării medicale eliberat de către medic era solicitat imperativ și valorificat doar în stațiune, unde cazarea și tratamentul erau condiționate de prezentarea acestei recomandări. În această situație pensionarii îmi prezentau doar o xerocopie fără valoare a recomandării medicale și doar rareori prezentau originalul după care însă reveneau pentru a-l retrage ca să facă o copie."

Cu toate acestea, în momentul aprobării unei cereri, recomandarea medicală era esențială deoarece afecțiunea de care suferea solicitantul și indicarea de către un medic a unei anumite stațiuni justificau dreptul solicitantului de a primi biletul de tratament.

Pe de altă parte, având în vedere că inculpata B. era cea care transmitea inculpatului A. cererile în vederea aprobării, din cele de mai sus rezultă încă o dovadă că cererile ar fi trebuit să ajungă la inculpatul A. cu recomandarea medicală anexată, ceea ce nu se întâmpla întotdeauna.

În alte cazuri inculpatul dădea dispoziție verbală ca biletele de tratament să fie eliberare pe numele celor care au formulat cerere fără să i se fi prezentat aceste cereri.

În acest sens, inculpata C. a declarat organelor de cercetare penală că au fost cazuri în care L. venea cu mai multe cereri de bilete (minim 20) de tratament care nu erau semnate nici de solicitant și nici aprobate de director, situație în care era sunată sau chemată de directorul A. care îi spunea să elibereze biletele pentru persoanele din cereri.

De asemenea, în declarația dată de martorul L. în fața organelor de cercetare, în calitate de învinuit, arată că erau situații în care i se eliberau bilete fără ca cererile să fi fost aprobate de directorul A. deoarece era plecat iar repartizările de bilete veneau chiar în ziua ridicării biletelor. Martorul presupune că directorul A. aproba ulterior cererile.

Prin această declarație se confirmă cele afirmate de inculpata C.

Suspiciuni cu privire la modul în care erau emise bilete de tratament cu aprobarea inculpatului A. rezultă și din alte aspecte relatate de persoanele audiate.

Astfel, inculpata C. a declarat organelor de cercetare că erau situații în care directorul A. o oprea după program și îi dădea cereri aprobate ale unor pensionari și tot el achita și contribuția individuală a acestora. De asemenea, veneau cu cereri aprobate persoane care afirmau că sunt trimise de inculpatul A. și care achitau contribuția deși nu erau persoanele titulare ale biletelor solicitate.

Pe de altă parte din declarațiile luate în cadrul cercetărilor rezultă că martorul L., prin anumite persoane, cum au fost M., N., O., P., R., S., a procurat cupoane de pensie, în special de la pensionari agricoli (cu pensii mici) și copii ale actelor de identitate. Din aceleași declarații rezultă că L. era cunoscut pentru faptul că poate procura bilete de tratament, unii dintre martorii de mai sus beneficiind personal de un asemenea serviciu. Cu privire la acest aspect, în fața instanței au fost audiați martorii N., T., R., U., P., V., care au confirmat că ori direct rugați de martorul L., ori rugați de alte cunoștințe ale lui L., au procurat cupoane de pensie de la cunoscuți, rude, vecini. Martorul L., fiind audiat în fața instanței a recunoscut că a procurat cupoane de pensii la rugămintea inculpatelor B. și C. și a martorului X. care spuneau că aveau obligații față de persoane suspuse. Martorul a declarat că nu i s-a spus cine sunt aceste persoane suspuse.

Rezultă că, cel puțin în privința persoanelor care veneau la inculpata C. fiind trimise de inculpatul A. care le aprobase cererea și care achitau contribuția, deși nu erau persoanele titulare ale biletelor solicitate, inculpatul A. aproba cereri de bilete de tratament știind că în cerere și în actele anexate este folosită identitatea altei persoane decât adevăratul solicitant și care evident foloseau un cupon de pensie care nu le aparținea.

În legătură cu emiterea de bilete de tratament folosindu-se identitatea unor persoane care nu au solicitat asemenea bilete și cupoanele de pensie a unor astfel de persoane, relevante sunt și declarațiile date în fața instanței de martorii N., T., R., U., P., V. De asemenea, prezintă un interes particular declarația dată în fața în instanței de martorul Y. care a recunoscut că, deși a cerut două bilete de tratament, pentru soacra sa și pentru vecina ei, i s-au înmânat de la E. alte șase bilete de tratament fără să le fi solicitat iar martorul a predat toate biletele la hotelul din stațiunea Vatra Dornei fără să i se fi explicat pentru ce a primit opt bilete în loc de două.

Tot în legătură cu modalitatea în care inculpatul A. dispunea cu privire la biletele de tratament, martorul A.A. a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul A. cerea biroului informatic să listeze repartițiile pentru bilete de tratament în dublu exemplar. Un exemplar era reținut de inculpatul A. iar celălalt exemplar, după ce modifica numărul de bilete în minus, îl dădea la biroul de eliberare bilete. De asemenea, când se solicita suplimentarea numărului de bilete pentru anumite stațiuni mai solicitate, aceste suplimentări nu mai ajungeau la biroul de distribuire a biletelor. În fața instanței același martor a declarat că nu știe cine modifica listele cu locuri pentru bilete de tratament. Totuși, având în vedere faptul că declarația dată în faza de urmărire penală a fost mai amplă și cu descrierea logică a mai multor detalii care relevă aspecte noi necunoscute de organele de cercetare, afirmația martorului cu privire la necunoașterea persoanei care modifica listele urmează a nu fi luată în considerare. De altfel, chiar din declarația inculpatului A. rezultă că listele cu locurile primite erau destinate în primul rând lui.

Din coroborarea aspectelor descrise de martorii menționați rezultă că inculpatul A. dispunea discreționar de o parte din locurile primite pentru bilete de tratament, în condițiile în care aproba și cereri aduse personal de altcineva decât solicitantul înscris pe cerere, ceea ce duce la concluzia că pentru astfel de cereri se foloseau și acte anexate procurare de la diverse persoane cum ar fi cele procurate prin martorul L.

În declarația dată de inculpat în faza de urmărire penală mai rezultă că acesta este de părere că "în adresa din 2001 a K. nu era prevăzut ca o cerință prezentarea de către solicitant a unui act de identitate, iar transmiterea cuponului de pensie sau a biletului obținut unei terțe persoane era permis la modul implicit prin formula „în situația în care titularul înstrăinează biletul obținut sau oferă cuponul de pensie unei terțe persoane pierde dreptul la un alt bilet”.

În primul rând este firesc și logic să se solicite oricărei persoane să prezinte un act de identitate pentru dovedirea calității solicitantului, așa cum prevede pct. 3.1 din norma citată, și este firesc să se ceară actul de identitate pentru a se verifica corespondența dintre datele din cerere, datele din actul de identitate și persoana care prezintă cererea în orice situație în care cineva se prezintă în fața unei instituții de stat.

În al doilea rând inculpatul interpretează iarăși tendențios o prevedere legală, acordând un sens greșit acesteia. Faptul că persoana care înstrăinează biletul sau cuponul de pensie este sancționat cu pierderea dreptului la un nou bilet nu însemnă că instituția E. nu trebuie să verifice dacă persoana care solicită bilet este aceeași cu cea înscrisă pe cuponul de pensie. Interpretând greșit prevederea legală inculpatul încearcă să acrediteze ideea că se puteau emite bilete de tratament pentru persoane care prezentau cuponul de pensie al altui pensionar.

În aceeași declarație inculpatul arată că "cererea era prezentată directorului care aproba cererile ce pot fi soluționate după ce verifica repartițiile primite de la K., după care actele se prezentau la ghișeul d-nei C." În declarația dată de inculpata C. în faza de urmărire penală, aceasta arată că solicitantul se prezenta la ea cu cererea aprobată și ea elibera biletul. Rezultă că obligația de a face publică lista cererilor aprobate înainte de eliberarea biletelor nu era respectată. Nerespectarea acestei obligații a dus inevitabil la împiedicarea solicitanților de bilete să verifice dacă în mod corect, cererea lor, datorită numărului de înregistrare cronologică, nu a fost aprobată deoarece nu s-au încadrat în numărul de locuri repartizate.

O asemenea omisiune a devenit utilă inculpatului care astfel a putut folosi discreționar listele modificate cu locuri repartizate precum și listele cu locuri suplimentate inclusiv prin acordarea de bilete unor persoane fără drept.

Cu privire la "găsirea" recomandărilor a căror neanexare la cererile de bilete de tratament a fost constatată de organele de control ale K. implicarea inculpatului A. rezultă atât din declarațiile date de persoanele audiate cât și din expertizele grafoscopice efectuate în faza de urmărire penală.

Inculpatul A. nu a recunoscut implicarea în vreun fel în activitatea de acoperire a lipsei recomandărilor medicale.

În faza de urmărire penală inculpatul a afirmat că a dat inculpatei C. sarcina să se ocupe de căutarea recomandărilor medicale lipsă și i-a cerut să facă un tabel cu numele solicitanților pentru care lipseau recomandările medicale. De asemenea, a declarat că nu a solicitat martorului L. să procure adeverințe medicale pe numele unor beneficiari de bilete, doar l-a rugat pe acesta să o ajute pe C. "cu vreo amintire, dacă își amintește ceva cu privire la locul unde ar putea fi depozitate adeverințele lipsă".

În primul rând, este cel puțin exagerată pretenția ca martorul L., care nu era angajat al E. Suceava să știe unde sunt depozitate recomandări medicale presupuse a fi rătăcite în instituție.

În al doilea rând, există numeroase probe cu privire la implicarea inculpatului A. în activitatea de recuperare.

Astfel, martorul L. arată în declarația dată în faza de urmărire penală că în vara anului 2003 s-a întâlnit cu inculpatul A. care i-a spus că a avut un control în cadrul căruia s-a constatat lipsa adeverințelor medicale și că salariatele E. au fost amenințate că dacă nu depun aceste adeverințe li se va imputa contravaloarea biletelor emise. A. l-a rugat să-l ajute. Ulterior a primit de la acesta niște tabele cu numele beneficiarilor de bilete de tratament. L. a apelat la câteva cunoștințe din domeniul sanitar, colaboratori la sindicat, cum ar fi dr. B.B., dr. C.C., asistentele H. și J., pe care le-a rugat să le ajute pe salariatele de la E. Cunoștințele respective i-au dat lui L. recomandări medicale pe numele persoanelor din tabel. Recomandările medicale obținute le-a dat inculpatului A. iar când acesta lipsea le dădea inculpatei C.

Procurarea de recomandări medicale de către L. este confirmată printre altele de declarațiile date în fața instanței de martorii C.C., J., precum și de declarațiile date persoanele audiate cu privire la acest aspect în faza de urmărire penală.

De procurarea recomandărilor medicale s-a ocupat și soția inculpatului A., F., în colaborare cu medicul D.D., ambii audiați și în fața instanței de judecată. Afirmația martorei F. conform căreia rugămintea de a procura recomandări medicale i-ar fi fost adresată de inculpatele C. și B. și că soțul ei, inculpatul A. nu avea cunoștință despre procurarea recomandărilor nu este verosimilă având în vedere cele declarate de martorul L. în fața organelor de cercetare, cu toate că în fața instanței martorul a declarat că ar fi fost rugat să procure recomandări de către X. și inculpatele B. și C., afirmație neconfirmată de alte probe. De altfel, inculpata C. a declarat în faza de urmărire penală faptul că după controlul K. din 2003 inculpatul A. și martorul L. îi aduceau periodic recomandări medicale pentru a le atașa la cererile constatate ca neavându-le anexate.

Faptul că recomandările medicale "găsite" nu erau reale a fost constatat mai întâi de martorul X., așa cum rezultă din declarația acestuia, și după cum s-a confirmat prin expertizele grafoscopice efectuate în faza de urmărire penală.

Dacă astfel de recomandări au fost încredințate și inculpatului A. care le-a dat mai departe inculpatei C., a putut și acesta cu ușurință să constate că nu sunt reale.

De altfel, faptul că inculpatul A. cunoștea că recomandările nu sunt reale rezultă din declarația martorului X., audiat în faza de urmărire penală, care arată că verificând cererile de bilete de tratament a constatat că o mare parte dintre acestea aveau anexate adeverințe medicale cu formular xerocopiat cu ștampilă și parafă de asemenea xerocopiate dar rubricile privind datele personale, diagnosticul și data eliberării erau completate cu pix de culoare albastră sau neagră. Discutând ulterior cu inculpatul A. despre aceste recomandări contrafăcute, inculpatul A. i-a spus că trebuie copiate din nou acele adeverințe și a luat circa 25 de adeverințe medicale pe care le-a xerocopiat și le-a atașat din nou la cererile corespunzătoare. De asemenea, A. i-a spus martorului să procedeze la fel cu celelalte cereri, ceea ce martorul nu a făcut.

Un alt aspect al activității defectuoase a inculpatului A. este legat de relația sa și a E. Suceava cu martorul L.

În primul rând, cu privire la biletele de tratament, în fapt acesta reprezenta nu sindicatul sau vreo organizație de pensionari în ansamblu ci pe fiecare membru al acestora, cel puțin în momentul plății contribuției beneficiarului și ridicării biletului de tratament care era individual, nominal. Pentru o astfel de reprezentare, pentru acte cu caracter patrimonial, martorul ar fi trebuit să prezinte o împuternicire autentificată la un notar public și nu o împuternicire generală emisă de organizația pe care o reprezenta. De altfel, calitatea de reprezentant nu i-a fost conferită cu ocazia protocolului încheiat la București între K. și organizațiile centrale ale pensionarilor recunoscute la nivel național, ci printr-o convenție subsecventă încheiată între E. Suceava și Z., reprezentată de L., cu participarea lui E.E., reprezentant al F.F. Suceava. Conform protocolului încheiat între K. și organizațiile centrale ale pensionarilor recunoscute la nivel național, E.E. era reprezentantul F.F., el fiind cel nominalizat să reprezinte membrii acestei organizații prin protocolul încheiat la nivel național. Cu toate acestea, prin convenția încheiată între E. Suceava, Z. și F.F. Suceava, a fost numit ca reprezentant al pensionarilor membri, martorul L., înlocuire neprevăzută de protocolul încheiat la nivel național. De asemenea, în protocolul încheiat la nivel național (la 14 ianuarie 2002) nu se prevede ca biletele de tratament să fie ridicate de reprezentanții pensionarilor. Dimpotrivă, la pct. 2 se prevede că "distribuirea biletelor către persoanele îndreptățite se va face de către casele teritoriale de pensii, ., împreună cu organizațiile locale ale pensionarilor recunoscute la nivel național, stabilindu-se de comun acord modul concret de lucru". Rezultă că s-a reglementat de fapt o colaborare între cele două entități și nu o reprezentare a pensionarilor în sensul mandatării reprezentantului să ridice biletele. În aceste condiții împuternicirea în baza căreia martorul L. depunea cererile, plătea contribuțiile și ridica biletele nu avea valoare de procură astfel cum prevede legea. De altfel, inculpatul, împreună cu concluziile scrise a depus și copia unui anunț conform căruia biletele se eliberează doar beneficiarilor sau reprezentanților acestora care se prezintă cu procură notarială.

Cu toate acestea, inculpatul A. a acceptat "împuternicirea" martorului L. și a dispus personal inculpatei C. să-i elibereze bilete pentru persoanele pe care pretindea că le reprezintă.

Pe de altă parte, deși inculpatul A. a cerut martorului L. să prezinte o listă a persoanelor care sunt membri ai organizației pe care o reprezintă, nu rezultă din nicio declarație că, în momentul aprobării cererilor aduse de martorul L., ar fi verificat vreodată dacă persoanele din cereri figurează în tabelele organizației reprezentate de L.

S-a considerat că o altă obligație nerespectată cu prilejul aprobării și eliberării biletelor de tratament a fost aceea de a face publică lista cererilor aprobate înainte de eliberarea biletelor.

Concluzionând cu privire la modul în care inculpatul A. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu din probele analizate mai sus a rezultat că acesta a aprobat cereri de bilete de tratament fără a exista recomandarea medicală atașată, a aprobat eliberarea de bilete de tratament unor persoane care prezentau cereri completate cu datele de identificare ale altor persoane, a dispus discreționar și personal de un număr de locuri dintre cele repartizate E., a încercat să acopere lipsa recomandărilor medicale prin folosirea unor recomandări nereale sau contrafăcute.

În consecință, din analiza probelor administrate a rezultat că faptele inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, constând aceea că, în calitate de director la E. Suceava, cu bună știință, nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit defectuos atribuțiile corespunzătoare funcției sale.

În legătură cu celelalte infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, s-au constatat următoarele:

Cu privire la infracțiunea de "uz de fals", prevăzută de art. 291 din V.C.P. și de art. 323 din N.C.P., s-a constatat că probele administrate dovedesc comiterea acestei infracțiuni de către inculpatul A.

Astfel cum s-a arătat mai sus și după cum s-a concluzionat în rechizitoriul întocmit în cauză, a rezultat că inculpatul s-a folosit de recomandări medicale completate cu date necorespunzătoare realității și semnate de alte persoane decât cele îndreptățite cunoscând că aceste acte sunt falsificate, nereale.

De asemenea, așa cum s-a arătat, la data de 08 septembrie 2003, inculpata C. a întocmit Referatul nr. 18487 din 29 septembrie 2003, din care rezultă că au fost identificate un număr de 1.488 recomandări medicale și că au fost recuperate de la pensionari un număr de alte 92 de recomandări medicale.

În declarația dată de inculpata C. în faza de urmărire penală aceasta arată că referatul din 08 septembrie 2003 înregistrat sub nr. 18487 din 29 septembrie 2003 nu conține date reale. Acest referat ar fi fost întocmit de către A. iar inculpata C. doar l-a semnat, fiind obligată să facă acest lucru. Inculpata a precizat că cele 1488 de recomandări medicale despre care se spune că au fost identificate au fost de fapt aduse ulterior controlului de A., în loturi de câte 30 - 40 de bucăți pe parcursul a trei luni și i-au fost predate pentru a le atașa la cererile pentru bilete de tratament.

În aceste condiții este clar că inculpatul A. știa că referatul respectiv conține date false. Cu toate acestea l-a folosit pentru a acoperi lipsa recomandărilor medicale și pentru a justifica în final stornarea sumei constatate ca prejudiciu de organele de control ale K. și ale Camerei de Conturi Suceava.

Cu privire la infracțiunea de "instigare la fals material în înscrisuri oficiale", prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 din V.C.P. și de art. 47 raportat la art. 320 din N.C.P. s-a constatat că probele administrate dovedesc comiterea acestei infracțiuni de către inculpatul A.

Astfel, din declarația martorului L., astfel cum s-a arătat, rezultă că acesta, în vara anului 2003 s-a întâlnit cu inculpatul A. care i-a spus că a avut un control în cadrul căruia s-a constatat lipsa adeverințelor medicale și că salariatele E. au fost amenințate că dacă nu depun aceste adeverințe li se va imputa contravaloarea biletelor emise. A. l-a rugat să-l ajute și ulterior i-a dat martorului niște tabele cu numele beneficiarilor de bilete de tratament. L. a apelat la cunoștințe din domeniul sanitar care i-au dat recomandări medicale pe numele persoanelor din tabel. Așa cum rezultă din probele administrate, recomandările nu erau reale iar inculpatul A. când i-a solicitat martorului L. să facă rost de recomandări era conștient că acestea nu vor avea cum să fie reale, fiind emis după o perioadă îndelungată de la eliberarea biletelor de tratament corespunzătoare.

Inculpatul A. l-a instigat la infracțiunea de fals și pe martorul X., cerându-i să copieze și el recomandările medicale pentru a le anexa cererilor precum și prin solicitarea pe care i-a adresat-o de a întocmi un raport de audit care să-i fie favorabil, aspecte care rezultă din declarația martorului X. și cea a martorului A.A., ambele date în faza de urmărire penală.

Cu privire la infracțiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 290 din V.C.P. și de art. 322 din N.C.P., s-a constatat că există probe care dovedesc și comiterea acestei infracțiuni.

În declarația dată de martorul A.A. în faza de urmărire penală acesta arată că inculpatul A. modifica în minus lista locurilor pentru bilete de tratament pe care o dădea compartimentului gestiune bilete de tratament, fapta constituind elementele constitutive ale infracțiunii de fals.

În declarația dată de martorul X. în faza de urmărire penală acesta relatează cum în jurul datei de 20 mai 2004, spunându-i directorului A. că nu poate menționa în raportul de audit că actele sunt în regulă datorită adeverințelor medicale completate pe formulare cu ștampilă și parafă xerocopiate și completate ulterior cu pix, A. a luat circa 25 de adeverințe medicale pe care le-a xerocopiat și pe care le-a atașat din nou la cererile corespunzătoare. Drept urmare, aceste adeverințe medicale au fost contrafăcute chiar de inculpatul A.

În declarația dată de inculpata C. în faza de urmărire penală aceasta arată că referatul din 08 septembrie 2003 înregistrat sub nr. 18487 din 29 septembrie 2003 nu conține date reale. Acest referat a fost întocmit de către A. iar inculpata Olar doar l-a semnat, fiind obligată să facă acest lucru. Inculpata a precizat că cele 1.488 de recomandări medicale despre care se spune că au fost identificate au fost de fapt aduse ulterior controlului de A., în loturi de câte 30 - 40 de bucăți pe parcursul a trei luni, și i-au fost predate pentru a le atașa la cererile pentru bilete de tratament. Prin întocmirea acestui referat, consemnând date nereale, inculpatul A. a comis infracțiunea de fals.

De asemenea, aceeași inculpată afirmă că nota de serviciu întocmită de inculpatul A., înregistrată la E. Suceava sub nr. 10471 din 22 ianuarie 2002 (fila 196 din vol. I al dosarului de urmărire penală) nu a existat în realitate. Inculpata presupune că acest document a fost probabil întocmit de inculpatul A. ulterior controlului efectuat de K. Inculpata arată că nu a avut cunoștință despre existența acestei note de serviciu iar semnătura sa de luare la cunoștință a fost falsificată. Aceeași inculpată arată în declarația sa că în nota scrisă de ea, înregistrată din 06 aprilie 2004 (fila 214 din vol. I al dosarului de urmărire penală), ultimele două rânduri au fost scrise ulterior înregistrării la cererea inculpatului A. pentru a justifica dispariția unui număr important de dosare cu cereri pentru bilete de tratament și pentru a-l învinovăți pe X. de sustragerea acestor dosare. Susține că acea completare pe nota sa scrisă a fost făcută după demiterea lui X.

Având în vedere prevederile art. 154 alin. (1) lit. d) și art. 155 alin. (4) din N.C.P., s-a constatat că termenul prescripției speciale a răspunderii penale este de 10 ani pentru oricare dintre infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și instigare la fals material în înscrisuri oficiale, termen care s-a împlinit pe parcursul judecării cauzei înainte de începerea cercetării judecătorești. Drept urmare, în privința acestor infracțiuni s-a dispus încetarea procesului penal deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale.

Împotriva hotărârii instanței de fond au formulat apel inculpații A., D. și C.

Prin Decizia penală nr. 657/A din 22 noiembrie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, s-au admis apelurile formulate de inculpații A. și D. împotriva sentinței penale nr. 71 din 29 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în Dosarul nr. x/258/2010, s-a desființat, în parte, hotărârea atacată, iar în rejudecare, printre altele:

S-a admis acțiunea civilă formulată de E. Suceava.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile prin săvârșirea infracțiunilor cercetate în prezenta cauză este de 1.003.783,2724 lei.

În temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. rap. la art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ. din 1864, s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaților A. și D. la plata sumei de 980.720,2724 lei către partea civilă E. Suceava.

În temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. rap. la art. 998, art. 999 C. civ. din 1964, s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei de 23.063 lei către partea civilă E. Suceava.

S-au menținut dispozițiile sentinței penale atacate care nu sunt contrare deciziei.

În considerentele deciziei penale recurate, s-a arătat că starea de fapt a fost corect reținută de către instanță, pornind de la materialul probator administrat în cauză, sub acest aspect hotărârea atacată neputând comporta niciun fel de critică. Astfel, s-a arătat contextul general al săvârșirii infracțiunilor de către inculpați, s-a detaliat activitatea infracțională a fiecăruia dintre aceștia cu indicarea concretă a probelor avute în vedere la pronunțarea hotărârii. Totodată, prima instanță a făcut o analiză a apărărilor dezvoltate de fiecare inculpat și a prezentat argumentele care conduc la concluzia netemeiniciei lor. Pentru aceste motive, aspectele menționate nu au mai fost reluate de către instanța de control judiciar, a cărei demers a fost centrat pe analiza motivelor căilor de atac promovate în cauză.

Cu privire la apelul formulat de inculpatul A., s-a apreciat că primul argument invocat de inculpatul A. în susținerea căii de atac formulată împotriva sentinței penale nr. 61 din 29 ianuarie 2016 a Judecătoriei Miercurea Ciuc este legat de faptul că nu a avut atribuții privind biletele de tratament, prin fișa postului. Inculpatul a arătat că singura sa atribuție rezultă din pct. 3.3 al Adresei K. din 2001 și care era de a urmări să nu se depășească numărul biletelor eliberate și implicit cheltuielile planificate de K., confirmând prin aprobarea sa că fiecare cerere se încadrează în numărul de locuri primite prin repartiție de la K. S-a mai susținut că cererile erau soluționate de către C. fie prin eliberarea biletului (dacă erau îndeplinite condițiile legale inclusiv existența actelor), fie prin neeliberarea biletului (pentru lipsa recomandării medicale).

Cu alte cuvinte, inculpatul a susținut că singura sa atribuție în acest domeniu era de a efectua calcule matematice simple, anume de a aduna numărul cererilor aprobate și de a le compara cu numărul locurilor disponibile, în timp ce atribuțiile de responsabilitate, referitoare la aprobarea cererilor, reveneau funcționarelor de la baza ierarhiei, anume celor două referente de la Compartimentul gestiune bilete, inculpatele B. și C.

Această interpretare nu a fost primită. În Regulamentul de organizare și funcționare a caselor teritoriale de pensii, adoptat prin Decizia nr. 312 din 26 octombrie 2001 a președintelui K., în cap. IV, cu denumirea marginală „Conducerea casei teritoriale de pensii”, primul articol (art. 8) se referă la directorul general, care conduce întreaga activitate a Casei teritoriale de pensii și o reprezintă în relațiile cu K. și H.H. și cu alte persoane fizice sau juridice. Între atribuțiile directorului general, prevăzute la art. 9 din aceeași decizie, sunt menționate cele referitoare la asigurarea și responsabilitatea cu privire la crearea condițiilor necesare realizării obiectului de activitate al Casei teritoriale de pensii, în limitele de competență acordate de K. și cu respectarea prevederilor legale, organizarea și coordonarea activității instituției în vederea aplicării legilor, ordonanțelor și hotărârilor de guvern, ordinelor G.G., deciziilor președintelui K. și a normelor metodologice care reglementează îndeplinirea prevederilor acestora și angajarea, prin semnătură, a instituției în relațiile cu terții, în limitele competențelor acordate.

Potrivit art. 3.3 din Normele și criteriile în baza cărora se acordă biletele de tratament pentru tratamentul balnear al asiguraților aprobate în conformitate cu prevederile art. 109 și 117 din Legea nr. 19/2000 de către președintele K. (adresa din 10 aprilie 2001), „conducerea E. aprobă cererile care pot fi soluționate în limita repartiției locurilor primite”. Aprobarea cererii de bilete de tratament angajează instituția, conferind drepturi beneficiarului și dă naștere unei cheltuieli bugetare, anume aceea de a suporta contravaloarea biletului de tratament din bugetul asigurărilor sociale de stat. De aceea, așa cum bine a sesizat și prima instanță, aprobarea implică în primul rând cerificarea îndeplinirii tuturor condițiilor legale (de fond - calitatea de asigurat sau pensionar, achitarea contribuțiilor datorată asigurărilor sociale de stat și cuantumul veniturilor și de formă - completarea cererii și anexarea tuturor documentelor justificative) de către beneficiar. Cea de-a doua condiție, anume ca numărul de înregistrare al cererii să se încadreze în limita locurilor repartizate este subsecventă și subsidiară primei. Prin urmare, nu se poate argumenta în mod valabil că atribuția organului de conducere se limita la verificarea condiției subsidiare, în timp ce condiția principală era lăsată în sarcina subordonaților de la baza ierarhiei funcționale. De altfel, verificând fișa postului referentului de la compartimentul gestiune bilete, se observă faptul că, printre atribuții, acesta primește biletele de tratament transmise de K., verifică biletele de tratament în corespondență cu notele de predare emise de K., înregistrează biletele primite în registrul de evidență a biletelor de tratament, primește și înregistrează cererile pentru solicitările de bilete, încasează și eliberează biletele de tratament pe baza actelor și documentelor solicitantului, conform Normelor metodologice și prevederilor K. și Regulamentului operațiunilor de casă al E. Conform Dex online, „eliberare” este sinonim și cu „predare”, iar „a elibera” înseamnă, între altele „a da cuiva la cerere un act, un document, a preda o marfă”.

În concluzie, nu inculpatele C. și B. aprobau cererile de bilete de tratament, ci inculpatul A., în calitate de director executiv al E. Suceava.

Un alt argument invocat de către inculpatul A. este acela că nu a cunoscut lipsa recomandărilor medicale până la constatarea din procesul-verbal al K. din 19 iunie 2003 și nici nu a cunoscut faptul că cele 1.570 de recomandări medicale constatate lipsă au fost înlocuite de inculpatele C. și B.

S-a arătat că nici acest argument nu subzistă. Inculpatul A. nu numai că a cunoscut neregulile în ceea ce privește procedura biletelor de tratament, dar a și determinat, cu știință‚ pe cele două inculpate, B. și C., referente la Compartimentul gestiune bilete, să încalce prevederile legale, prevalându-se de calitatea sa de superior ierarhic.

Instanța de apel a reținut f