ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 708/2016

Decizia nr. 708/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată, inițial, la data de 15 noiembrie 2011, pe rolul Tribunalului Cluj, și, în urma declinării competenței, pe rolul Curți de Apel Cluj, la data de 23 mai 2013, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. Cluj, anularea Deciziei nr. 204 din 12 mai 2011 prin care pârâta i-a respins contestația împotriva Deciziei de impunere nr. F/CJ/494 din 30 decembrie 2010, anularea Deciziei de impunere nr. F/CJ/494 din 30 decembrie 2010, anularea Raportului de inspecție fiscală din data de 30 decembrie 2010 precum și anularea tuturor actelor administrative ce au stat la baza emiterii deciziei atacate, anularea creanțelor fiscale stabilite și individualizate în sarcina sa prin Decizia de impunere nr. F/CJ/494 din 30 decembrie 2010 constând în debit și accesorii, conform raportului de expertiză fiscală efectuat în cauză, și pe cale de consecință exonerarea de la plata obligațiilor suplimentare.

În motivare, a arătat că, la data de 31 august 2009, prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 874/2009, ca urmare a Raportului de Inspecție fiscală nr. 20859 din 31 august 2009, B. Cluj a stabilit în sarcina sa obligația de a plăti suma de 226.662 lei, reprezentând impozit pe profit, și 102.830 lei, majorări de întârziere aferente, suma de 8.890.283 lei, reprezentând impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți, și 6.601.895 lei, reprezentând majorări de întârziere, suma de 1.670 lei, reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, și 962 lei majorări de întârziere, suma de 48 lei, reprezentând contribuția pentru asigurări de sănătate datorată de angajator, și 18 lei, majorări de întârziere, precum și suma de 12.000 lei, reprezentând venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale.

A contestat această decizie de impunere doar în ceea ce privește suma de 15.281.670 lei compusă din impozit pe profit în sumă de 226.662 lei și 102.830 lei majorări de întârziere și impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți-persoane juridice nerezidente în sumă de 8.890.283 lei și 6.061.895 lei reprezentând majorări de întârziere.

Prin Decizia nr. 331 din 15 noiembrie 2010, C. din cadrul D. a admis contestația, desființând Decizia de impunere nr. 874 din 31 august 2009 pentru suma totală de 15.281.670 lei și dispunând, totodată, în sarcina organelor de inspecție fiscală obligația de a proceda la o nouă verificare pe aceeași perioadă și același tip de taxă ținând cont de prevederile legale aplicabile în speță precum și de cele precizate prin această decizie.

La data de 30 decembrie 2010, în urma refacerii inspecției fiscale, B. Cluj a emis Decizia de impunere nr. F/CJ/494 din 30 decembrie 2010 prin care a stabilit un impozit suplimentar pe profit în cuantum de 228.662 lei, majorări de întârziere de 91.827 lei, precum și un impozit pe veniturile nerezidenților în cuantum de 1.174.784 lei, majorări de întârziere de 1.448.491 lei și penalități de întârziere de 10.327 lei.

A formulat contestație, înregistrată sub nr. 5144 din 07 februarie 2011, solicitând anularea deciziei de impunere, a Raportului de inspecție fiscală din data de 30 decembrie 2010 și a tuturor actelor ce au stat la baza emiterii ei cu consecința exonerării de la plata sumelor stabilite constând în debit și accesorii. Contestația a fost însă respinsă de către B. Cluj prin Decizia nr. 204 din 12 mai 2010, ca neîntemeiată.

A arătat reclamanta că Decizia nr. 204 din 12 mai 2010 este netemeinică și nelegală.

În primul rând, Decizia de impunere nr. F/CJ/494 din 30 decembrie 2010, e nelegală deoarece a fost emisă cu nerespectarea art. 216 din C. proc. fisc. Prin Decizia nr. 331/2010 a C., s-a stabilit un număr de obligații în sarcina echipei de inspecție fiscală.

Referitor la impozitul pe profit în sumă de 118.603 lei, echipa de inspecție fiscală trebuie să reanalizeze cheltuielile în sumă totală de 1.432.134 lei aferente perioadei 2006-2008 și să stabilească dacă sunt deductibile la calculul profitului impozabil ca urmare a încadrării acestora, fie în categoria cheltuielilor cu serviciile de management și consultanță prestate de persoane juridice afiliate în baza relației juridice dintre acestea, fie în categoria cheltuielilor cu serviciile prestate de o persoană juridică nerezidentă în calitate de prestator. Acest lucru nu s-a întâmplat, echipa de control reverificând formal această perioadă neanalizând efectiv aceste cheltuieli.

Referitor la suma de 110.059 lei, reprezentând impozit pe profit aferent cheltuielilor cu serviciile prestate de terți în sumă de 303.469 lei, organul de soluționare reține că echipa de inspecție nu a analizat raporturile economice în discuție prin prisma art. 7 alin. (1) pct. 21 lit. c) din C. fisc., stabilind pentru noul raport un asemenea obiectiv.

Totodată, referitor la suma de 526.747 lei, reprezentând impozit pe veniturile persoanelor nerezidente obținute din redevențe în anul 2005, organul de soluționare a contestațiilor a reținut că, din documentele existente la dosarul cauzei, nu rezultă dacă plățile efectuate către E. sunt aferente achiziționării acțiunilor F. sau reprezintă venituri obținute din redevențe (know-how), și în acest sens s-a dispus refacerea controlului. Cu toate acestea, echipa de control a reverificat doar formal aceasta perioadă, stabilind din nou că achiziția de titluri de participare la consorțiul F. nu reprezintă investiții în titluri de participare ci o achiziție de know-how, deși, inclusiv organul ierarhic superior, a arătat foarte clar că, pentru a discuta de un contract de tip Know-how, trebuie să fie îndeplinite anumite criterii specifice.

De asemenea, referitor la suma de 154.727 lei reprezentând impozitul pe veniturile persoanelor nerezidente aferente veniturilor obținute din contractele de management și consultanță în anii 2005, 2006 și 2007, organul de soluționare a contestațiilor a reținut că organele de inspecție fiscală nu au analizat plățile efectuate conform contractelor reținute pe dispozițiile de plata, nu au analizat natura tranzacțiilor efectuate, plățile aferente fiecărui contract, cuantumul lor, precum și relațiile contractuale dintre SC G. SRL, SC H. SRL, E. și SC A. SRL, dispunându-se ca, în cadrul reverificării, să se țină cont atât de documentele noi, cât și de argumentele societății. Acest lucru nu s-a întâmplat, echipa de control reverificând formal această perioadă neanalizând efectiv aceste cheltuieli pe baza celor susținute și probate, inclusiv pe baza documentelor prezentate în fața organului ierarhic superior.

În ceea ce privește impozitul pe veniturile nerezidenților reținute prin noua decizie de impunere atacată, organul care a reanalizat din nou formal această perioadă a calculat și a reținut impozit pe veniturile nerezidenților, considerând că nu ar fi prezentat certificatul de rezidență fiscală nici a E. și nici a SC H. SRL, deși organul ierarhic superior a arătat foarte clar că la reanalizarea tranzacțiilor echipa de control trebuie să se țină seama de aceste certificate de rezidență fiscală. Prin decizia de impunere atacată, urmare a reverificării, organul fiscal nu a ținut cont de aceste documente, deși îndrumarea organului ierarhic era una obligatorie.

Raportat la dispozițiile organului de soluționare a contestațiilor, privind verificarea actelor și faptelor, dispoziții nerespectate de organul de control la refacerea controlului, cele statuate de către organul fiscal cu ocazia celui de-al doilea control sunt nefondate.

Mai arată reclamanta că, prin Decizia de impunere nr. F/CJ/494 din 30 decembrie 2010, echipa de inspecție face referire la diferite fapte aflate în afara perioadei și a obiectivului pentru care s-a emis decizia de bază.

De asemenea, starea de insolvență a fost provocată în mod abuziv și nelegal tocmai de către B. Cluj, prin Decizia de impunere nr. 874 din 30 august 2009, decizie ce s-a dovedit a fi nelegală și netemeinică fiind desființată prin Decizia nr. 331/2010.

A mai precizat reclamanta că a contestat executarea silită începută pe baza acestor titluri, contestație ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 4129/2011 pronunțată în Dosarul nr. x/211/2009 al Judecătoriei Cluj Napoca, dispunându-se anularea executării silite precum și întoarcerea acesteia. Astfel, B. Cluj nu avea niciun drept sau temei legal de a face referință în motivarea deciziei de impunere, precum și în motivarea respingerii contestației, la situația de insolvență ulterioară perioadei vizate de inspecție.

Având în vedere aceste aspecte, la întocmirea Raportului de inspecție fiscală din 30 decembrie 2010, echipa de inspecție s-a mărginit la a recicla documentele ce au stat la baza primei inspecții, a cărei refacere s-a dispus, utilizând inclusiv declarațiile date de către reprezentanții societății cu ocazia acestei prime inspecții în anul 2009.

Pe fond, pentru anul 2006, în ceea ce privește cheltuielile cu reprezentanța din Viena în cuantum total de 238.147 lei, a arătat reclamata că organul de control a reținut faptul că aceste cheltuieli nu sunt deductibile, întrucât nu a putut face dovada modului în care reprezentanța din Viena a participat la realizarea de venituri impozabile, încălcându-se astfel art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, însă toate aceste deconturi au fost efectuate în vederea desfășurării activității specifice și, implicit, a obținerii de profit.

Astfel, prin Contractul din 22 aprilie 2005 a fost înființată reprezentanța SC A. SA la Viena care a atras și a asigurat toate oportunitățile cu partenerii externi. De asemenea, această reprezentanță a asigurat participarea la licitații sau lucrări importante în scopul de a obține venituri din diverse lucrări. La data încheierii acestor contracte nu deținea bonitatea internațională necesară de a încheia contracte directe cu parteneri neasociați fără a depune garanții bancare.

Aceste investiții cu privire la contractul din 2005 au adus profituri impozabile de ordinul milioanelor, care au fost supuse sistemului de impozitare corect conform legilor in vigoare, acest fapt reieșind și din situația realizării cifrei de afaceri din venituri interne și venituri externe în anii 2006, 2007 și 2008, document aflat și în dosarul B. Din analiza contabilă, reiese explicit profitul realizat de SC A. SRL prin intermediul contractelor cu partenerii externi realizate exclusiv prin activitatea reprezentantei de la Viena.

În plus, susținerea B., conform căreia la aceeași adresă funcționează și o altă societate, nu este în măsură a afecta natura juridică și fiscală a operațiunilor descrise.

Nu in ultimul rând, în cazul în care pe documentele juridice și fiscale SC A. SRL s-ar fi menționat reprezentanța din Viena, toate veniturile aferente contractelor externe ar fi trebuit înregistrate și impozitate în Austria, scutind astfel bugetul României de sume importante.

Sub aspectul deductibilității cheltuielilor efectuate de reprezentanța din Viena, nu are relevanță dacă reprezentanța a fost înregistrată la Registrul Comerțului din Viena sau nu, dat fiind faptul că, potrivit prevederilor art. 21 alin. (1) din C. fisc., pentru ca aceste cheltuieli să fie considerate deductibile, trebuie să fie efectuate doar în scopul realizării de venituri impozabile.

SC A. SA a fost preluată de acționarii privați în anul 2005 de la I., realizând o creștere continuă a cifrei de afaceri și operând numai în profit.

În ceea ce privește aspectul invocat de B. Cluj, în sensul că reprezentanța din Viena, atât de necesară, nu a mai funcționat deloc din anul 2006, neexistând facturi de chirie ulterior anului 2006, a precizat reclamanta că aceasta a funcționat practic pe întreaga perioadă a desfășurării activității. Ulterior finalizării contractului din 2005 în anul 2006, a perfectat convenția din 2006 cu E., care urma să obțină contracte pentru SC A. SA avea o remunerație, la finalul proiectului urmând să fie facturate toate cheltuielile cu reprezentanța din Viena.

În anul 2005, când s-a încheiat contractul de servicii pentru reprezentanța de la Viena, SC A. SA nu avea privatizarea încheiată și nu avea posibilitatea de a încheia direct contracte cu companii străine. De aceea contractul cu E. s-a încheiat prin intermediul garantului de la Viena, desemnat de acționar, SC A. SRL. În martie 2006 s-a încheiat definitiv privatizarea SC A. SA, acționarii dispunând ca toate contractele, inclusiv cele pentru reprezentanța de la Viena, să fie încheiate direct cu SC A. SA.

În această situație, contractul inițial de servicii pentru reprezentanța din Viena a încetat și s-a încheiat în locul acestuia în mod direct contractul pe data de 14 martie 2006 cu E. conform dispozițiilor acționarului.

În ceea ce privește cheltuielile în cuantum de 35.258 lei reprezentând plată acont E. - bilanț analiză SC A. SRL, constatările organului de control sunt nefondate. Cheltuielile de 35.258 lei din factura din 28 februarie 2006 emisă de J. reprezintă plăți efectuate pentru analiza SC A. SA bilanț - respectiv un audit al societății - în vederea încheierii unor contracte cu E. și alți parteneri străini. În consecință aceste servicii necesare pentru încheierea acestor contracte au fost efectuate pentru a aduce profituri.

În ceea ce privește cheltuielile în cuantum de 125.135 lei reprezentând costul serviciilor prestate de J. pentru pregătirea și întocmirea documentației pentru participarea SC A. SRL la licitația publică a Primăriei Cluj-Napoca în vederea reabilitării a 288 străzi din mun. Cluj-Napoca, a arătat reclamanta că organul de control a reținut cu totul nejustificat ca plățile efectuate în temeiul contractului și ale facturii din 25 aprilie 2005 emise în baza contractului din 2005, nu sunt deductibile deoarece nu au la bază un document justificativ conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 571/2003. La sediul autorității contractante, Primăria Cluj, se găsesc toate documentele aferente licitației, iar documentația depusă a fost admisă.

Și prestările de servicii de întocmire documentație, de analiză contabilă sau de verificare a fluxului de numerar sunt prestări de servicii care sunt necesare în vederea realizării de profit. În acest sens, noțiunea de „management" sau „consultanță" folosite în explicațiile de pe facturi sau alte înscrisuri sunt terminologii utilizate de către partenerii externi în conformitate cu legislația sau cu procedurile legilor lor naționale și nu au sensul dat de legea fiscală română.

Prin urmare, pentru a ajunge la concluzia că toate aceste cheltuieli nu sunt deductibile, organul de control a reținut că nu s-a demonstrat modul în care aceste cheltuieli au participat la realizarea de venituri și de asemenea că nu s-a dovedit natura juridică a contractelor sau operațiunilor în baza cărora a decontat aceste cheltuieli. Or, pentru a considera aceste cheltuieli ca fiind nedeductibile fiscal, era obligația organului fiscal de a exercita rolul său activ pentru identificarea corectă a situației fiscale a subscrisei, așa cum s-a reținut și prin Decizia nr. 331/2010.

Pentru anul 2007, organul fiscal a reținut că cheltuielile în sumă de 963.840,43 lei nu sunt deductibile fiscal.

În ceea ce privește suma de 72.444,9 lei, reprezentând servicii calculare a ofertelor de licitații de construcții drumuri depuse la Primăria Cluj-Napoca și K., organul de control a reținut în mod nefondat faptul că suma reprezentând contravaloarea facturii emisă de E. în baza proiectului nr. cchg-mdr/332-02 este nedeductibilă deoarece nu a putut prezenta documente care să ateste prestarea acestor servicii conform art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003. Or, aceste cheltuieli nu sunt cheltuieli de consultanță în sensul celor asimilate de art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003, fiind cheltuieli efectuate în vederea realizării de profit.

Prin urmare, aceste cheltuieli reprezintă cheltuieli deductibile conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003. Conform proiectului nr. cchg-mdr/332-02 și contractului de convenție din 02 octombrie 2007, compania E. a efectuat lucrări tipice de construcții de drumuri, de genul așternere de mixtură asfaltică, aducându-i profituri impozabile numai pentru anul 2008 de aproximativ 120.000 euro și cu continuarea lucrărilor în anul 2009 și 2010. Contravaloarea acestor lucrări de prestări de servicii menționate în factură, fac parte integrantă din costurile proiectului nr. cchg-mdr/332-02, care a fost realizat în vederea realizării de venituri impozabile.

Aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal, așa cum a atestat si expertiza fiscală efectuată în cauză, dat fiind că aceste cheltuieli efectuate pentru aceste proiecte reprezintă investiții efectuate în vederea realizării de venituri impozabile.

În ceea ce privește suma de 784.358 lei, reprezentând contravaloarea facturii (rectificare de curs valutar) emisă de E., organul de control a reținut în mod nefondat faptul că nu este deductibilă, deoarece nu s-a făcut dovada modului în care aceste cheltuieli au participat la realizarea de profituri impozabile. Acest proiect i-a adus un profit operativ pe anul 2007 de 1.321.325 lei, supus impozitării în mod corect cu respectarea art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003. Această factură reprezintă o corectură contabilă la proiectul nr. mcdr-26jum5573, fapt care reiese din anexa 1 la factura menționată și reprezintă suma totală care a fost facturată în plus de subscrisa, respectiv cu care s-a depășit suma reală care se cuvine conform înțelegerii părților. Acest surplus facturat nu a fost efectuat cu rea-intenție, ci s-a datorat fluctuațiilor zilnice a cursului valutar leu/dolari SUA/euro. Prin urmare susținerea organului de control în sensul că nu s-a făcut dovada că această facturare a participat la realizarea de venituri impozabile este nejustificată. De altfel, expertiza fiscală efectuată în cauză atestă faptul că această sumă este deductibilă la calculul impozitului pe profit, întrucât a participat la obținerea de venituri impozabile a societății SC A. SRL și se încadrează în condițiile art. 21 alin. (1) din C. fisc.

Pentru anul 2008, organul fiscal a reținut că cheltuielile în sumă de 303.469 lei nu sunt deductibile fiscal.

În ceea ce privește suma de 40.664 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în baza facturii emisă în august 2008 de L., organul de control a reținut faptul că nu este deductibilă deoarece nu s-a făcut dovada prestării acestor servicii de contabilitate și, prin urmare, sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003. Or, aceste servicii intră în sfera celor prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, existând documente doveditoare în acest sens.

Faptul că aceste cheltuieli sunt deductibile, s-a atestat si de expertiza fiscală efectuată în cauză, dat fiind faptul că sunt efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

În ceea ce privește suma de 236.700 lei, reprezentând contravaloarea parțială a facturii din 2008 emise de SC H. SRL reprezentând refacturarea proiectului de criză Giurcuța-Beliș, proiect întocmit și facturat de L. către SC H. SRL prin factură, organul de control a apreciat în mod cu totul nejustificat, doar în baza notei explicative a directorului general, faptul că contractul cu XS Sud Company a fost reziliat și că această situație de criză „a rămas fără obiect".

Referitor la suma de 236.700 lei din factura din 2008 emisă de SC H. SRL necesitatea acestor cheltuieli cu privire la salvarea unei situații de criză intervenite (excepționale, neprevăzute) în proiectul Sapard de la Giurcuța reiese direct din documentul trimis de către conducerea SC A. SA către SC H. SRL din 01 august 2008. Toate aceste documente se află la dosarul B. Cluj. Din situația proiectului reiese că SC A. SA a încheiat proiectul și a realizat un profit. Prin faptul că aceste cheltuieli de management de criză au fost suportate de către SC M. SRL, în conformitate cu directivele de management, prin această intervenție de criză reușită și finalizată, SC A. SA și-a maximizat profitul realizat la acest proiect.

De altfel, expertiza fiscală efectuată în cauză a atestat faptul că aceste cheltuieli în cuantum de 236.700 lei sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.

Raportat la impozitul suplimentar pe veniturile nerezidenților în cuantum de 1.174.784 lei, la care se adaugă majorări de întârziere de 91.827 lei, respectiv de 1.448.491 lei și penalități de întârziere de 10.327 lei, astfel cum rezultă din copia legalizată depusă la dosarul cauzei, certificatul de rezidență fiscală al SC H. SRL a fost emis la data de 22 februarie 2008 de către autoritățile elvețiene. Potrivit art. 118 alin. (2) C. fisc., certificatul de rezidență fiscală este valabil pentru tot anul în care a fost eliberat inclusiv în primele 60 de zile calendaristice ale anului următor. Prin urmare, certificatul de rezidență fiscală emis la data de 22 februarie 2008 a fost valabil până în martie 2009, iar plățile au fost efectuate în decembrie 2008.

Acest certificat de rezidență fiscală a fost prezentat organelor de control ale B. Cluj, atât la data efectuării controlului din 2009 cât și cu ocazia formulării contestației. De asemenea, referitor la plățile efectuate la extern în anul 2008, către SC H. SRL, societatea a prezentat organelor de inspecție fiscală documentul emis de registrul Comerțului din Cantonul St. Gallen - Registrul principal. În cadrul Raportului de inspecție fiscală nr. 20859 din 31 august 2009 se face referire doar la certificatul de rezidență fiscală de la E., emis în data de 23 iunie 2009, prin care se certifică că E. este rezident al Cantonului Zurich Elveția din data de 26 iulie 2005. Având în vedere că societatea a prezentat documente ce nu au fost analizate de organele de inspecție fiscală în cadrul raportului de inspecție fiscală, se impune reanalizarea plăților la extern în funcție de natura acestora, iar, în situația în care plățile reprezintă contravaloarea unor prestări servicii pentru care convenția prevede impozitarea în statul de rezidență al beneficiarului de venit, societății îi pot fi aplicabile prevederile convenției de evitare a dublei impuneri.

Prin urmare, chiar organul ierarhic superior din cadrul D. a desființat decizia de impunere inițială emisa de B. Cluj, tocmai pe motivul că nu a analizat toate documentele prezentate și anexate inclusiv la contestație (certificatul de rezidență fiscală inclusiv) și în vederea reanalizării acestor plăți la extern ținând cont și de aceste înscrisuri, inclusiv certificatul de rezidență fiscală al SC H. SRL.

De altfel, așa cum rezultă din contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 874/2009 (admisă de C. din cadrul D.), a arătat clar în cuprinsul acesteia că a prezentat organului de control certificatul de rezidență fiscală a SC H. SRL, care de altfel a fost prezentat și altor instituții publice unde a participat la licitații, făcând referire inclusiv la anexe.

Din toate aceste înscrisuri reiese fără putință de tăgadă că reclamanta deținea acest certificat, a fost prezentat plătitorului de venit și evident a fost prezentat atât în timpul controlului, cât și în cadrul contestațiilor formulate de aceasta.

Nici în privința partenerului E., organul de control nu a luat în considerare certificatul de rezidență al acestuia, deși a prezentat un certificat de rezidență fiscala emis la data de 23 iunie 2009 care atestă faptul că este rezident fiscal al cantonului Zurich Elveția din data de 26 iulie 2005, motiv pentru care ar fi trebuit aplicate prevederile Convenției pentru evitarea dublei impuneri încheiate intre statul Roman și ce Elvețian. De asemenea, în Decizia nr. 331/2010 se arată ca acest certificat urmează sa fie luat în considerare de organul de control, lucru care nu s-a întâmplat.

Cu privire la plățile de 5.266.110,55 lei, reprezentând achiziționare titluri de participare la consorțiul F., organul de control a reținut în mod cu totul nejustificat că reprezintă o achiziție de know-how, iar sumele achitate cu acest titlu ar fi redevențe în sensul prevăzut de art. 7 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 571/2003. Pe cale de consecință, organul fiscal încadrând astfel această investiție efectuată de subscrisa, a reținut faptul că beneficiarul acestor plăți (E. Zurich) ar fi trebuit să achite un impozit pentru veniturile obținute de acesta din România conform art. 115 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003. Astfel, organul de control a calculat un impozit suplimentar aferent veniturilor obținute în România de nerezidenți (E. Zurich) în cuantum de 789.917 lei (cu aplicarea cotei de 15%), la care s-au calculat (până la data de 28 septembrie 2009) și majorări de întârziere în cuantum de 1.076.113 lei și penalități de întârziere în cuantum de 7.843 lei.

Această sumă suplimentară de plată este cu totul nefondată și nu este susținută de nicio probă existentă la dosarul de control, toate actele existente la dosar confirmând faptul că plățile au fost efectuate în scop de investiție în vederea achiziționării unor titluri de participare la un consorțiu internațional care, având în vedere specificul activității sale, ar fi adus o serie de beneficii subscrisei prin încasarea de dividende de la această societate.

Prin urmare, a hotărât să efectueze această investiție, sens în care, la adunarea generala a acționarilor din data de 16 august 2005 a SC A. SRL, a luat decizia de a participa ca partener asociat la înființarea consorțiului F. prin achiziționarea de titluri de participare în valoare de 2,5 milioane euro, suma de achiziție fiind suportată de acționarul principal SC H. SRL. Intenția sa de participare a fost prezentată firmei E. Zurich care administrează consorțiul F., care a acceptat oferta de participare prin adresa din 24 august 2005 și a solicitat, conform procedurilor de achiziție, o garanție de participare în valoare de 1.250.000 euro, respectiv 50% din valoarea acțiunilor. sumă care a fost achitată până la data de 21 septembrie 2005. Toate documentele, inclusiv plățile efectuate, se regăsesc în anexele depuse la dosarul de control.

La data de 25 septembrie 2005 s-a înființat consorțiul F., astfel că, la data de 04 octombrie 2005, SC A. SA și E. Zurich au perfectat contractul din 04 octombrie 2005 având ca obiect achiziția unui număr de 385 acțiuni F. a 10.00 Chf pe acțiune, în valoare de 3.850.000 Chf (respectiv 2,5 milioane euro). În baza acestui contract s-au efectuat toate plățile în valoare de 5.266.110,55 lei.

La data de 29 august 2006, SC A. SRL și Consiliul de administrație al SC H. SRL au hotărât reducerea cotei de participare ca acționar la F. de la 385 acțiuni la 235 acțiuni, în valoare de 1,5 milioane euro (sumă deja achitată în baza acestui contract de achiziție acțiuni). În acest sens, prin actul adițional din 2006 la contractul din 04 octombrie 2005 s-a aprobat și s-a redus cota de participare la compania F. la 235 acțiuni cu o valoare de 2.350.000 Chf (adică 1,5 milioane euro - sumă deja achitată de reclamantă). Astfel, la data de 26 septembrie 2006, s-a eliberat un nou certificat de acționar de 235 acțiuni în valoare de 2.350.000 Chf (adică 1,5 milioane euro). Aceste titluri de participare, inițial 385 mai târziu 325, au fost înregistrate în contabilitatea reclamantei la contul contabil nr. 261 - titluri de participare.

De asemenea, este lipsit de importanță răspunsul negativ dat de reprezentanții reclamantei din acea perioadă la întrebarea dacă s-a plătit impozit pe veniturile nerezidenților, întrucât aceste cheltuieli s-au făcut pentru și în scopul achiziționării de titluri de participare, ceea ce automat face ca acestea să nu fie venituri din redevențe.

E. nu este beneficiarul efectiv al acestor sume, societatea respectivă acționând în numele consorțiului F., în calitate de reprezentant al acestuia.

SC A. SRL nu a avut niciodată ca obiect de activitate centrale termice, nave maritime etc., E. nu i-a furnizat know-how în niciun mod, acest fapt fiind practic imposibil, tehnologia N. neexistând la momentul intrării în consorțiul amintit.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 49 din C. fisc. coroborat cu art. 977 C. civ., potrivit căruia interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul lor literal, organul fiscal avea obligația de a se raporta la această intenție comună a părților. Pe de altă parte, și E. Zurich a confirmat că, în fapt, a vândut către SC A. SRL titluri de participație la consorțiul F., iar intenția comună a părților a fost aceea de a continua dezvoltarea proiectului împreună în cadrul consorțiului, alături bineînțeles și de restul participanților.

Organul ierarhic superior a desființat decizia de impunere atacată tocmai pe motivul că organul de control nu a ținut cont de aceste certificate de rezidență fiscală, iar, cu privire la achiziționarea de know-how, s-a îndrumat organul de control cu direcții precise, în sensul de a se ține seama de art. 12 din Convenția OECD dat fiind că contractele de tip know-how au reglementări exprese și tipice, ce evident nu este cazul de față.

Cu privire la suma totală de 914.137,29 lei, plătită către J. în baza facturilor emise în baza contractului din 2005, organul de control a stabilit că aceste plăți reprezintă venituri din activități de consultanță și management pentru J., care, nefiind rezident, se supun impozitării la sursă de către reclamantă conform art. 116 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, fiind aplicabile totodată prevederile art. 115 alin. (1) lit. i). Astfel, organul de control a stabilit un impozit suplimentar de 138.238 lei la care s-au calculat majorări de întârziere de 161.702 lei și penalități de întârziere de 787 lei.

A arătat reclamanta că aceste plăți nu reprezintă servicii de management și consultanță, ci sunt prestări servicii pentru reprezentanța din Viena. Astfel, conform art. 115 alin. (1) lit. i) din C. fisc., nerezidenții au obligația de a plăti impozit pe veniturile obținute de la un rezident doar în cazul în care veniturile obținute sunt din management sau consultanță. Prin urmare, acest text de lege nu este aplicabil, neexistând obligația de a achita acest impozit. Prevederile art. 116 din C. fisc. prevăd că doar impozitul datorat de nerezidenți pentru veniturile impozabile obținute în România se impozitează și se achită de către plătitorii de venit. Or, în cazul de față, terții beneficiari care au prestat servicii nu au venituri impozabile obținute din România.

De altfel, așa cum a statuat și expertiza fiscală efectuată în cauză, plățile în cuantum de 914.137,29 lei facturate de J. în baza Contractului din 2005 nu reprezintă venituri din servicii de management care să se încadreze în categoria veniturilor obținute în România conform art. 115 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003, iar SC A. SRL nu avea obligația de a reține și vira impozit pe veniturile nerezidenților, impunerea acestor venituri făcându-se în statul de rezidență (Elveția) al beneficiarului de venit.

Cu privire la suma de 767.532,52 lei plătită către J. în baza facturii emise conform contractului din 2005, organul de control a stabilit că aceste plăți reprezintă venituri din activități de consultanță și management pentru J., care nefiind rezident, se supun impozitării la sursă. Astfel, organul de control a stabilit în sarcina sa un impozit suplimentar de 115.130 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere de 156.990 lei și penalități de întârziere de 1.697 lei. Or, plățile efectuate în baza Contractului din 2005 nu sunt cheltuieli de consultanță și management, ci sunt plăți efectuate în scopul realizării de profit.

Cu privire la plata către E. a sumei de 71.803,87 lei către E. în baza facturilor emise conform Proiectului nr. cchag-mdr-ro/332-02, organul de control a stabilit un impozit suplimentar de 11.489 lei la care s-au calculat majorări de întârziere de 9.133 lei. Or, plățile efectuate în baza Proiectului nr. cchag-mdr-ro/332-02 nu sunt cheltuieli de consultanță și management, fiind plăți efectuate în scopul realizării de profit (un complex de servicii financiare, inclusiv asistență la dezvoltarea firmei, strategii etc.) drept pentru care se circumscriu cheltuielilor deductibile prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003. Prin urmare, acest impozit nu este datorat de reclamantă, deoarece aceste venituri nu se circumscriu celor prevăzute de art. 115 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003.

Cu privire la plățile efectuate către J. în sumă de 447.078,2 lei către J. în baza Ordinului nr. 001/2008 din 25 aprilie 2008, organul de control a reținut faptul că aceste plăți reprezintă venituri din activități de consultanță și management pentru SC A. SRL, care nefiind rezident, se supun impozitării la sursă. Însă plățile efectuate de reclamantă către beneficiarul SC A. SRL nu sunt cheltuieli de consultanță și management, fiind plăți efectuate în scopul realizării de profit.

Referitor la plățile în suma de 25.643,33 lei către SC G. SRL în baza facturilor emise de aceasta în iulie 2008, organul de control a reținut faptul că aceste plăți reprezintă venituri din activități de consultanță și management, stabilind un impozit suplimentar de 4.103 lei la care s-au calculat majorări de întârziere de 1.510 lei. Însă, plățile efectuate către SC G. SRL nu sunt cheltuieli de consultanță și management, ci sunt efectuate în scopul realizării de profit (analiză flux numerar, bilanț financiar după fluxul de numerar, analiza administrării activelor, analiza potențialului de rentabilitate al SC A. SA) drept pentru care se circumscriu cheltuielilor deductibile prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003.

Cu privire la plățile în sumă de 40.63702 lei către L. în baza facturii emise de acesta reprezentând servicii de contabilitate în septembrie 2008, organul de control a reținut că aceste plăți reprezintă venituri din activități de consultanță și management stabilind un impozit suplimentar de 6.502 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere de 1.996 lei. Însă, și plățile efectuate către L. au fost efectuate în scopul realizării de profit (servicii de contabilitate, control financiar, prelucrări costuri).

A mai arătat reclamanta, cu privire la plata sumei de 236.700 lei către SC H. SRL în luna decembrie 2008 reprezentând costuri efectuate comenzii speciale de rezolvate a crizei cu proiectul Giurcuța-Beliș, că organul de control a stabilit faptul că aceste plăți reprezintă venituri din activități de consultanță și management pentru SC H. SRL, care nefiind rezident, se supun impozitării la sursă, calculând un impozit suplimentar de 37.872 lei la care s-au calculat majorări de întârziere de 8.142 lei. Însă, SC H. SRL deținea certificat de rezidență fiscală pentru anul 2008 eliberat la data de 22 august 2008 conform Legii nr. 571/2003, reținerile organului fiscal sunt nefondate.

Prin întâmpinarea formulată, B. Cluj a solicitat respingerea ca neîntemeiata a acțiunii.

Prin sentința nr. 502 din 28 octombrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a admis, în parte, acțiunea, a anulat, în parte, Decizia nr. 204 din 12 mai 2011 emisă de pârâta B. Cluj și Decizia de impunere nr. F/CJ/494 din 30 decembrie 2010 în sensul că suma de 158.013,53 lei reprezintă cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit iar suma de 1.577.088,9 reprezintă cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, urmând a fi calculate majorările de întârziere și penalități de întârziere la suma nedeductibilă din impozitul pe profit, și a anulat Decizia nr. 204/2011 și Decizia de impunere nr. F/CJ/494/2010 sub aspectul sumelor reținute cu titlu de impozit pe veniturile nerezidenților de 1.174.784 lei și a majorărilor de întârziere aferente sumei respective, obligând pârâta la plata către reclamantă a 9.910 lei cheltuieli de judecată.

A reținut instanța că, un aspect ce trebuie lămurit este referitor la deschiderea sediului societății SC A. SA în Viena, ca punct de lucru, și încheierea Contractului din 2005 cu J. - reprezentanta din Viena a SC H. SRL din Elveția pentru folosința acelui punct de lucru.

Necesitatea si oportunitatea deschiderii unei reprezentanțe reiese explicit din adresa acționarului SC H. SRL către Direcțiunea SC A. SA din 18 aprilie 2005. Din aceasta rezultă modalitatea și cheltuielile sub forma minimalizată necesare funcționării acestei reprezentanțe. Conform Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, s-a încheiat contractul din 2005, semnat de directorul general al SC A. SA, O., pe data de 03 mai 2005.

Între SC A. SA centrală și reprezentanța din Viena a avut loc o comunicare permanentă și intensivă, fapt ce reiese din documentele depuse. La sediul central din Cluj, aceste contracte au fost doar semnate de direcțiune și returnate la Viena. Din raportul către B. Cluj, elaborat de directorul economic a SC A. SA, Ec. P., reiese că, în urma activităților reprezentanței din Viena la atragerea contractelor străine, SC A. SA a realizat profituri considerabile: în anul 2006, 443.778 lei, în anul 2007, 1.321.325 lei, și, în anul 2008, 1.244.817 lei, fapt care justifică pe deplin cerințele art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, în sensul că, cheltuielile aferente reprezentanței SC A. SA din Viena sunt deductibile și au fost necesare pentru realizare de profit.

În cazul în care partea contractantă a contratelor externe ar fi fost o filială SC A. SA înregistrată în Viena toate profiturile realizate prin aceasta filială ar fi fost în măsură să fie impozitate în Austria, și nu în România.

Din Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor și Contractul din 2005 reiese explicit faptul că SC A. SA se folosește doar de o parte din locația pusă la dispoziție, în clădirea din Viena desfășurându-și activitatea și alte companii. Acest contract, din 2005, a fost semnat de către directori iar, pe de altă parte, a existat în formă continuată o comunicare între aceștia si reprezentanța de la Viena prin fax, mail, telefon.

Conținutul serviciilor cu privire la sediu, comunicații, direcțiune si management, secretariat si administrație, autovehicul pentru conducere, reiese explicit și concret din textul contractului din 2005.

În vederea activităților de negociere, evaluare, finanțare elaborare și performare a contractelor s-au efectuat deplasări de către partenerii contractuali, rezultatul acestor activități fiind contractele încheiate cu partenerii externi.

Cheltuielile de 35.258 lei din factura din 28 februarie 2006 reprezintă plați efectuate pentru analiza SC A. SA, bilanțuri, respectiv un audit al societății, în vederea încheierii unor contracte cu E. și alți parteneri străini. Acestea nu sunt cheltuieli de consultanță și management, astfel încât să le fie aplicabile articolul menționat de organul fiscal, art. 21 alin. (4) și pct. 44 din H.G. nr. 44/2004.

Din documentele aflate la dosarul fiscal rezultă că SC A. SA în aprilie 2006 a încheiat contracte cu E., R. în valoare 3.368.855 euro care a adus societății profituri în anul 2006.

În consecință, aceste servicii au fost efectuate pentru a realiza venituri impozabile conform art. 21 din Legea nr. 571/2003.

Referitor la suma de 125.135 lei, reprezentând cheltuieli necesare pentru participarea la licitația publică internațională a Primăriei Cluj-Napoca în vederea reabilitării a 288 străzi, un proiect de circa 50 milioane euro, serviciile au constat în pregătirea dosarului pentru licitație, calcule/ devize de specialitate, atragerea unei finanțări de 30 milioane euro. La baza acestei plăți efectuate stă contractul din 2005 și factura din 2005, la care însăși B. Cluj face referință, din care reiese concret și cu explicații pe puncte serviciile facturate. Dovada prestării acestor servicii reiese fără urmă de dubiu din procesul-verbal de primire-predare din 10 februarie 2005 semnat și de direcțiunea SC A. SA.

A mai reținut instanța, cu privire la suma de 40.664 lei reprezentând cheltuieli efectuate în baza facturii emisă în august 2008 de L., că aceste lucrări de contabilitate sunt cheltuieli evident deductibile la calculul impozitului pe profit, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003. Astfel, pentru cheltuielile contabile efectuate cu L. în valoare de 40.644 lei, conform facturii, s-a luat în considerare comanda fermă din 17 iulie 2008 a acționarilor către L. pentru efectuarea unor servicii de control contabil pentru clarificarea unor diferențe din contabilitatea SC A. SA și factura emisă de L. Rezultatul serviciului prestat a fost comunicat prin e-mail direcțiunii SC A. SA la data de 04 august 2008.

Cu privire la suma de 236.700 lei din factura din 2008 emisă de SC H. SRL, necesitatea acestor cheltuieli cu privire la salvarea unei situații de criză intervenite (excepționale, neprevăzute) în proiectul Sapard de la Giurcuța reiese direct din documentul trimis de către conducerea SC A. SA către SC H. SRL cu nr. 475/2008 din 01 august 2008 urmată de intervenția imediată a acesteia către partenerii competenți în vederea soluționării manageriale a acestei crize și în vederea evitării unor pierderi considerabile la acest proiect.

SC A. SRL s-a achitat de obligațiile contractuale prin plata facturii din 2008 pentru serviciile de management oferite. Prin faptul că aceste cheltuieli de management de criză au fost suportate de către SC M. SRL, SC A. SA și-a maximizat profitul realizat la acest proiect. Or, în aceste condiții, cheltuielile de management pentru soluționarea unor situații de criză sunt deductibile și respectă toate prevederile Legii nr. 571/2003.

În ceea ce privește investiția de 5.266.110,55 lei, aceasta a fost efectuată de SC A. SA în vederea achiziționării de participațiuni/acțiuni la proiectul F., după cum rezultă din documentele aflate la dosarul fiscal: Hotărâre Adunării Generale a Acționarilor, Contract de vânzare-cumpărare de acțiuni F. Factura contabilă de cumpărare acțiuni F., Certificat de Acționar F. pe numele SC A. SA.

Această cheltuială a fost înregistrată în contabilitatea SC A. SA la contul contabil - titluri de participare. De altfel, în obiecțiunile depuse la întrebarea 16, B. Cluj apreciază că s-a achiziționat un certificat de acționar F., însă susține că această achiziție de acțiuni F. s-a efectuat în vederea utilizării proiectului de energie regenerativă și protecția mediului în scopul aducerii de beneficii. Acest raționament al B. Cluj nu poate fi confirmat sub niciun aspect atât timp cât nu există vreun document (contract de licență, de utilizare patent, francize etc.) din care să rezulte o eventuală achiziție de drepturi de folosire a unui know-how care necesită o autorizație.

Nu există niciun document din care să rezulte că, SC A. SA ar fi obținut prin achiziționare vreo informație cu privire la experiența industrială necesară pentru fabricarea unui produs în conformitate cu art. 7 alin. (1) pct. 15 din Legea nr. 571/2003.

Obiectul de activitate al SC A. SA este construcția de drumuri și nu construcția, comercializarea de energie regenerativă. În consecință investiția de 5.266.110,55 lei a fost efectuată de SC A. SA în vederea cumpărării de acțiuni F. pentru care nu se calculează, rețin impozite pentru nerezidenți.

În legătură cu beneficiile sau pierderile rezultate din investițiile în proiectul F., acestea nu au făcut nici obiectul controlului fiscal din 2009, neavând nicio relevanță la stabilirea caracterului investiției sau a impozitului, în condițiile în care în general orice investiție poate fi profitabilă sau nu în funcție de circumstanțele economic-financiare.

Această achiziție de titluri de participare nu reprezintă „know how", ci reprezintă participarea SC A. SRL la un proiect.

Astfel, prin achiziționarea titlurilor de participație la consorțiul F., reclamanta a devenit acționar, ca investiție. Acest consorțiu se ocupă în principal cu dezvoltarea tehnologiei N., tehnologie care nu exista pe plan mondial în anul 2005 și care își propunea să dezvolte un sistem nepoluant de generare a energiei, care să fie utilizat exclusiv în cadrul centralelor sau a unor alte mecanisme complexe precum navele maritime comerciale etc. Scopul acestui consorțiu era acela de a realiza și de a vinde, către terții beneficiari, sistemul N., urmând ca acționarii consorțiului să primească dividendele cuvenite.

Ca scop secundar al SC A. SRL, pe lângă acela de a obține venituri din dividende, a fost și acela de a se promova la nivel internațional, prin implicarea numelui acesteia într-un proiect cu ramificații globale, ceea ce putea duce la identificarea de noi oportunități de afaceri.

Astfel, a apreciat prima instanță că în mod greșit au reținut organele fiscale faptul că SC A. SRL ar fi achiziționat know-how de la terțul E. Organul de control a reținut în mod cu totul nejustificat faptul că plățile efectuate de reclamanta către E. Zurich în anul 2005 în cuantum de 5.266.110,55 lei pentru achiziționarea de titluri de participare (acțiuni) la consorțiul F. reprezintă de fapt o achiziție de know-how, iar sumele achitate cu acest titlu ar fi redevențe în sensul prevăzut de art. 7 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 571/2003.

Pe de altă parte, și E. Zurich a confirmat că, în fapt, aceasta a vândut către SC A. SRL titluri de participație la consorțiul F., iar intenția comună a părților a fost aceea de a continua dezvoltarea proiectului împreună în cadrul consorțiului, alături bineînțeles și de restul participanților. Drept urmare, SC A. SRL a intrat în acționariatul consorțiului respectiv, și nicidecum nu a cumpărat know-howul tehnologiei N., pe care nici măcar nu o putea utiliza în scopul obținerii de profit, neavând capacitățile tehnice necesare implementării unor asemenea dispozitive, și neavând nici măcar intenția de a folosi în vreun mod această tehnologie.

Plățile în suma de 5.266.110.55 lei pentru achiziționare de titluri de participare la consorțiul F. nu reprezintă o achiziție de know-how (redevență) asupra căreia trebuia sa se calculeze și sa se retina impozit pe veniturile nerezidenților.

A reținut prima instanță că, în cazul în care ar încadra aceste servicii ca fiind servicii de consultanță și management, atunci va trebui sa se țină cont că prestatorul serviciilor, J., ca și reprezentanța din Viena a SC H. SRL (rezident al statului Elvețian) dețin certificatul de rezidență fiscală emis de autoritățile fiscale elvețiene la data de 22 februarie 2008, în care se precizează că este înregistrat din data de 11 februarie 2005 ca plătitor de taxe în Elveția și i se aplică prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între Elveția și România.

Până la prezentarea certificatului de rezidentă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1), veniturile din anul în care au fost realizate se impozitează potrivit titlului V din C. fisc.

Aceste lucrări aferente contractului din 2005 reprezintă prestările de servicii necesare și obligatorii participării firmei SC A. SA la licitația publică a Primăriei Cluj în vederea reabilitării a 288 străzi în Cluj, lucrări în valoare de cca. 50 milioane euro cu un profit calculat de cca. 2,5 milioane euro.

Documentația de participare la licitație a fost depusă la Primăria Cluj-Napoca cu ocazia licitației. Or, în aceste condiții astfel de cheltuieli respectă în întregime condițiile prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 și sunt deductibile.

A constatat instanța că SC A. SRL a depus în probațiune Procesul-verbal de predare-primire documente încheiat cu J. la 10 februarie 2005, din care rezultă că aceasta din urma a predat reclamantei documentația pentru proiectul de reabilitare a 288 străzi din Cluj-Napoca (proiect Cluj, calcul, evaluare, analiză, strategie, preț), pe care reclamanta le-a depus în numele său pentru participarea la această licitație.

Din acest înscris rezultă faptul că serviciile prestate către SC A. SRL de către J. au fost efective și s-au prestat în fapt, constând în calcule, evaluare, analiză, strategie preț, și întocmire documentație pe care SC A. SRL le-a depus la Primăria Cluj-Napoca pentru participarea la licitație privind acest proiect.

Plățile, în sumă totală de 767.532,52 lei, aferente lunii septembrie 2005 și februarie 2006 către J. în contul facturii emise în baza Contractului din 2005, nu reprezintă venituri din servicii de management, care să se încadreze în categoria veniturilor obținute în România conform art. 115 alin (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003 iar SC A. SA nu avea obligația de a reține și vira impozit pe veniturile nerezidenților.

Serviciile facturate în suma de 71.803,87 lei de către E., în baza proiectului nr. Cchag-mdr-ro/332-03 reprezintă un complex de servicii financiare, asistență la dezvoltarea firmei, management, consultanță, strategii ale firmei SC A. SA.

Deoarece certificatul de rezidență fiscală nu a fost prezentat în anul realizării de către E. a acestor servicii, SC A. SRL avea obligația calculării, reținerii și impozitului pe veniturile nerezidenților, prevederile privind aplicarea evitării dublei impuneri fiind aplicabile doar după prezentarea certificatului de rezidență fiscală.

Serviciile în valoare de 25.643,52 lei, conform facturii, reprezintă analiza fluxului de numerar, bilanțul financiar după fluxul de numerar, analiza administrării activelor, analiza potențialului de rentabilitate al SC A. SA, neîncadrându-se în categoria cheltuielilor de management pentru care, conform art. 115 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003, să fie obligatorie calcularea și reținerea impozitului pe veniturile nerezidenților.

Plățile în sumă totală de 25.643.52 lei către SC G. SRL, aferentă facturii, nu reprezintă venituri din servicii de management care să se încadreze în categoria veniturilor obținute în România, conform art. 115 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003, iar SC A. SA nu avea obligația de a reține și vira impozit pe veniturile nerezidenților.

Serviciile în valoare de 40.637,02 lei, conform facturii nr. 08/1138 reprezintă, reprezentând onorariu de admini