ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 12/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 12/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Unitatea
Administrativ-Teritorială Oraș Negrești, județul Vaslui, a solicitat, în
contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli
Fonduri Europene din cadrul Ministrului Dezvoltării Regionale și Turismului,
suspendarea executării actului administrativ reprezentat de nota de constatare
a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 26292 din 5
aprilie 2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că
suspendarea executării acestuia se impune pentru împiedicarea producerii unei
pagube iminente, întrucât s-au stabilit în mod nelegal corecții prevăzute de
O.U.G. nr. 66/2011 pentru presupuse nereguli la derularea unei operațiuni de
achiziție publică prin licitație a unor lucrări, activitate desfășurată înainte
de intrarea în vigoare a respectivului act normativ, legea fiind aplicată
retroactiv.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul
Dezvoltării Regionale și Turismului a solicitat respingerea cererii de
suspendare ca rămasă fără obiect.
Prin Sentința nr. 3580 din 29 mai 2012,
Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamanta Unitatea
Administrativ-Teritorială Oraș Negrești, județul Vaslui, în contradictoriu cu
pârâta Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene din
cadrul Ministrului Dezvoltării Regionale și Turismului, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a
reținut în esență, că în urma controlului efectuat la Unitatea Administrativ-Teritorială
Oraș Negrești, jud. Vaslui, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011,
Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, prin nota de constatare a
neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 26292 din 5 aprilie
2012, a stabilit corecții financiare aferente proiectului în sumă totală de
7.025.764,83 RON.
S-a mai arătat în considerentele sentinței
atacate că împotriva acestei note, entitatea verificată a formulat contestație,
ulterior fiind emisă, de către aceeași structură, nota de constatare a
neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 29610 din 19
aprilie 2012, aferentă aceluiași proiect, prin care s-au verificat aceleași
aspecte și s-au constatat aceleași nereguli, stabilindu-se aceleași corecții
financiare, precum și o creanță bugetară de 9.150 RON.
Judecătorul fondului a constat că în speță,
prin emiterea celei de-a doua note de constatare, rectificativă, aceasta a
preluat efectele juridice ale primei note, care, deși nu a fost revocată, nu
mai este aptă să producă efecte juridice, a căror întrerupere vremelnică să fie
posibilă prin hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ în
condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de
Apel București, a declarat recurs Unitatea Administrativ-Teritorială Oraș
Negrești, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând
motivul de recurs prevăzut de art. 304
1
C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs
recurenta-reclamantă a susținut în esență că instanța de fond a făcut o greșită
aplicare a legii în sensul că a nesocotit toate argumentele prezentate în
dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 14 și art. 2
lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește paguba iminentă,
recurenta a susținut că executarea sancțiunilor (corecțiilor) menționate în
actul administrativ a cărui suspendare a solicitat, este de natură să producă
un prejudiciu material viitor și previzibil, respectiv obligarea la plata de
penalități de întârziere, sistarea lucrărilor de către constructor, ca efect al
neplății facturilor și blocarea localității, în cazul sistării lucrărilor pe
șantiere.
Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și
Administrației Publice (MADRP) a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursurilor formulat și menținerea ca legală și temeinică a
sentinței pronunțate de instanța de fond.
Examinând sentința recurată în raport de
criticile formulate de recurentă, față de apărările intimatei și de prevederile
legale incidente dar și sub toate aspectele, conform art. 304
1
C.
proc. civ., Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motivul de nelegalitate
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greșita aplicare și
interpretare a legii, în considerarea celor în continuare prezentate.
Astfel cum în mod constant a hotărât Înalta Curte
de Casație și Justiție în jurisprudența sa în această materie, pentru a se
dispune suspendarea executării unui act administrativ, se cer a fi îndeplinite
cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată,
fără însă a se realiza o examinare pe fond a legalității actului a cărui
suspendare se solicită, în sensul că analizarea actului administrativ se
limitează doar la o simplă "pipăire" a fondului.
Din această perspectivă, instanța de recurs
apreciază că în mod corect s-a reținut prin hotărârea atacată că pentru a fi
suspendată executarea actului este necesar ca acesta să fie susceptibil de
executare, condiție care în speță nu este îndeplinită având în vedere faptul că
prin emiterea celei de-a doua note de constatare nr. CA 29610 din 19 aprilie
2012 aceasta a preluat efectele juridice ale primei note, respectiv nota de
constatare nr. CA 26292 din 5 aprilie 2012, care deși nu a fost revocată, nu
mai poate produce efecte juridice, astfel că întreruperea vremelnică a
executării acesteia să poată fi dispusă printr-o hotărâre pronunțată de
instanța de contencios administrativ în condițiile art. 14 din Legea nr.
554/2004.
Pe de altă parte, din probatoriul administrat
în cauză rezultă că recurenta-reclamantă a formulat contestație și împotriva
notei de constatare nr. 29610 din 19 aprilie 2012 prin care a fost rectificată
nota nr. 26292 din 5 aprilie 2012, rectificare care nu a modificat cuantumul
debitului datorat, iar cererea de suspendare a executării notei rectificative
constituie obiectul unui alt dosar, respectiv Dosarul nr. 4265/2/2012 aflat pe
rolul Curții de Apel București.
Criticile recurentei-reclamante vizând
greșita apreciere a instanței de fond în ceea ce privește îndeplinirea
condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt nefondate întrucât
actul administrativ a cărui suspendare a executării s-a solicitat a fost
revocat prin nota rectificativă nr. 29610 din 19 aprilie 2012 și în consecință îndeplinirea
acestor condiții legale urmează a fi examinate de către instanța de contencios
administrativ sesizată cu cererea de suspendare formulată cu privire la această
notă.
Având în vedere
toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.
(1) C. proc. civ., coroborat cu art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 va
respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Unitatea
Administrativ-Teritorială Oraș Negrești Vaslui împotriva Sentinței civile nr.
3580 din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8
ianuarie 2013.
Procesat
de GGC - CL