ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 138/A/2017

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 467/PI din 11 noiembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016, în temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) (exercitarea profesiei de avocat) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) (exercitarea profesiei de avocat) C. pen. pe durata și în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe sentinței.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

f) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Ticvaniu Mare sau în cadrul Primăriei Grădinari, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., respectiv că nerespectarea, cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și neexecutarea obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege, precum și săvârșirea în termenul de supraveghere a unei infracțiuni are drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării în întregime a pedepsei.

S-a stabilit ca supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen. să se efectueze de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș Severin.

S-a hotărât ca pedeapsa complementară să se execute începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., iar pedeapsa accesorie să se alăture pedepsei închisorii, în caz de revocare a suspendării condiționate.

În temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) (exercitarea profesiei de economist) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) (exercitarea profesiei de economist) C. pen. pe durata și în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe sentinței.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

f) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Răcășdia sau în cadrul Primăriei comunei Ciuchici, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., respectiv că nerespectarea, cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și neexecutarea obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege, precum și săvârșirea în termenul de supraveghere a unei infracțiuni are drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării în întregime a pedepsei.

S-a stabilit ca supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen. să se efectueze de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș Severin.

S-a hotărât ca pedeapsa complementară să se execute începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., iar pedeapsa accesorie să se alăture pedepsei închisorii, în caz de revocare a suspendării condiționate.

În baza art. 424 alin. (2) și (3) C. proc. pen. rap. la art. 399 alin. (1) C. proc. pen. și 241 alin. (1)

1

lit. a) C. proc. pen., la data rămânerii definitive a hotărârii încetează de drept măsura arestului la domiciliu în baza art. 72 C. pen., s-a dedus durata reținerii din 27 iulie 2016 și durata arestării din 29 iulie 2016 la zi.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 6.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara nr. x/P/2016 din 19 august 2016 înregistrat la data de 19 august 2016, sub nr. x/59/2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a inculpatului A., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În fapt, s-a reținut că, la data de 18 mai 2016, C. a sesizat Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara cu un denunț formulat împotriva inculpaților A., avocat în cadrul Baroului Caraș-Severin, B., șeful Serviciului Fiscal Orășenesc Oravița, precum și împotriva martorului D., șef Administrație adjunct Inspecție Fiscală în cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Caraș Severin pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen.

În conținutul sesizării, numitul C. a arătat că, la sfârșitul anului 2015, un prieten de-al său, martorul F., i-a relatat că organele de inspecție fiscală din cadrul Agenției Naționale De Administrație Fiscală Caraș-Severin efectuează un control la o societate comercială deținută de acesta, SC E. SRL. Cu acea ocazie, F. l-a întrebat pe martorul C. dacă există vreo posibilitate de a afla care este stadiul controlului. Martorul C. a încercat să îl contacteze telefonic pe numitul B., șeful Serviciului Fiscal Orășenesc Oravița, pe care îl cunoștea, pentru a afla de la colegii săi care este stadiul inspecției, însă acesta nu i-a răspuns, după care, în cursul lunii aprilie 2016, i-a relatat inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Caraș Severin, despre problema prietenului său, acesta fiind de acord să îl pună în legătură cu B.

Ulterior, tot în cursul lunii aprilie 2016, martorul C. a fost contactat din nou de avocatul A. care i-a spus că a vorbit cu inculpatul B. și că acesta este dispus să se întâlnească cu el pentru a discuta acea problemă, indicându-i să se deplaseze în aceeași zi, la ora 14:00, în localitatea Moldova Nouă. Astfel, martorul C. s-a deplasat în localitatea Moldova Nouă, iar de acolo l-a contactat telefonic pe B., acesta indicându-i să se întâlnească la o pensiune din localitatea Coronini. Martorul C. s-a întâlnit cu B. în localitatea Coronini și i-a lăsat acestuia un înscris emis de organele de inspecție fiscală în cadrul controlului efectuat la societatea numitului F., ocazie cu care i-a solicitat să se intereseze de la colegii săi din cadrul Agenției Naționale de Administrație Fiscală care este stadiul inspecției, precum și dacă există posibilitatea ca, în urma acelei inspecții, să nu fie sesizate organele de urmărire penală pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. Inculpatul B. a luat acel înscris și a afirmat că se va interesa despre cele solicitate, spunându-i că, pentru a asigura conspirativitatea demersului, vor ține legătura doar prin avocatul A.

Ulterior, la un interval de aproximativ două săptămâni de la acea întâlnire, martorul C. a fost contactat de avocatul A. care l-a chemat să se întâlnească la locuința sa din Oravița pentru a-i transmite cele comunicate de B. Martorul denunțător împreună cu F. s-au deplasat la locuința inculpatului A. din Oravița unde a intrat doar C., iar cu acea ocazie A. i-a relatat că inculpatul B. i-a transmis că inspectorii Agenției Naționale de Administrație Fiscală ar avea posibilitatea de a constata existența infracțiunii de evaziune fiscală cu un prejudiciu de aproximativ 100.000 euro, însă, în schimbul sumei de 7.000 euro, B. a promis că își va exercita influența asupra șefului Activității de Inspecție Fiscală din cadrul Agenției Naționale de Administrație Fiscală Caraș-Severin, D., precum și asupra inspectorilor din subordinea acestuia care desfășoară efectiv activitatea de control, pentru a nu se constata existența infracțiunii de evaziune fiscală și a nu se sesiza organele de urmărire penală.

După acea întâlnire, martorul C. i-a relatat lui F., care l-a așteptat afară, despre suma pretinsă, arătându-se surprins de această solicitare întrucât el considera că B. îl va ajuta doar cu niște informații despre stadiul inspecției fiscale în virtutea faptului că îi furnizase anterior niște materiale de construcție pe care acesta nu le-a mai plătit, fiindu-i astfel dator.

Numitul F. nu a fost de acord să remită suma de 7.000 euro, însă, ulterior, inculpatul A. l-a contactat în repetate rânduri pe C. solicitându-i să se întâlnească și să îi dea un răspuns cu privire la suma pretinsă. Martorul C. s-a mai întâlnit de două ori cu A., spunându-i că nu a mai apucat să discute cu F. întrucât acesta este plecat din țară, ocazie cu care s-au purtat din nou discuții despre suma de 7.000 euro pretinsă de B. pentru influențarea inspectorilor Agenției Naționale de Administrație Fiscală, sumă care ar urma să fie înmânată avocatului A., din care o parte revenea acestuia, iar o parte era destinată funcționarilor Agenției Naționale de Administrație Fiscală.

Cu ocazia unei asemenea întâlniri, ce a avut loc la data de 07 mai 2016, martorul C. a efectuat o înregistrare audio cu mijloace tehnice proprii, pe care a predat-o organelor de anchetă odată cu formularea denunțului, înregistrare din care reiese că acesta poartă discuții cu A. despre suma de 7.000 euro în legătură cu un control fiscal, afirmându-se numele de D. de la Inspecție Fiscală Caraș-Severin și B., C. propunând ca predarea sumei să nu se realizeze printr-o singură remitere, ci în două tranșe, respectiv printr-un avans de 1.000 - 2.000 euro, iar diferența după finalizarea controlului: „rămâne, io i-am zis șapte mii, o mie ai zis să iei tu și șase lui, lu' B. Nu e treaba mea, nu mă bag, nici dacă-i dă lu' D. Păi cum o ajuns el o ajuns și B. Cum, cum l-o pus pe D. la Reșița, imediat l-o pus și pe B. aici. Acum na, că-l ține B., că-i dă lu' D. nu-i treaba noastră. Io știu na, dă 2.000 de euro sau 1.000, dă 1.000 avans.” Inculpatul A. a afirmat în cadrul aceleiași discuții că inculpatul B. ar fi făcut, în schimbul acelei sume de bani, demersurile pentru a nu se mai sesiza organele de urmărire penală: „Da. Deci am vorbit și dacă mi s-o promis că se rezolvă nu mai ajunge la . ăsta, la Parchet.”

După formularea denunțului și autorizarea supravegherii tehnice în cauză, martorului C. i s-a atribuit calitatea de colaborator cu identitate reală, fiind autorizat să creeze aparența că numitul F. ar fi interesat în continuare de obținerea unei soluții favorabile în schimbul unor sume de bani. A fost, de asemenea, autorizat să promită, să ofere, să dea bani sau alte foloase ce i-au fost pretinse, pentru sine sau pentru altul, direct sau indirect, oricărei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență, pentru a determina funcționari din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Caraș-Severin - Inspecție Fiscală să dispună soluții favorabile societății controlate.

Astfel, s-a precizat în cuprinsul rechizitoriului că la data de 18 mai 2016 martorul C. s-a deplasat la domiciliul inculpatului A. din localitatea Oravița care i-a relatat că a discutat cu inculpatul B. și a mai negociat pretențiile financiare ale acestora, iar suma pe care ar trebui să i-o remită în perioada următoare acestuia este de 4.000 euro, în sensul că pretențiile financiare ar fi fost reduse în urma negocierilor de la 7.000 euro, la 4.000 euro: „Mă el vrea 4.000. El vrea 4.000. Nu ți-am spus ?. Așa mi-a scris pe foaie. Pe foaie mi-a scris. Tu crezi că-s nebun? Vino tu cu aia. Pac, ce am apucat să-ți spun că nici nu am, nici nu ne-am mai văzut de atunci.” Cu acea ocazie C. a afirmat că este dispus să dea un avans de 1.000 euro: „Și vrea. vrea să dea un avans ăla sau cum?. Atunci îi dăm o mie și la gata să îi dăm restul?” Inculpatul A. a afirmat atunci că nu e suficientă suma de 1.000 euro ca avans și că inculpatul B. pretinde măcar 2.000 ca avans: „Nu vrea o mie. Vrea măcar două.”

Ulterior, la data de 25 iulie 2016, A. a fost invitat la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință că are calitatea de suspect pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență. Fiind audiat, acesta a recunoscut comiterea faptei, afirmând că numitul B., șeful Serviciului Fiscal Orășenesc Oravița, a pretins suma de 7.000 euro susținând că, prin influența pe care o are față de D., șef Administrație adjunct Inspecție Fiscală în cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Caraș-Severin și față de inspectorii fiscali din subordinea acestuia, va obține o soluție favorabilă în cadrul acelei inspecții, în sensul că nu se va mai constata comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

Inculpatul A. a fost de acord să colaboreze cu organele de anchetă în vederea aflării adevărului în cauză, astfel că, prin ordonanța din 25 iulie 2016 i s-a atribuit și lui calitatea de colaborator cu identitate reală, fiind autorizat să creeze aparența că numitul F. și C. ar fi interesați în continuare de obținerea unei soluții favorabile în schimbul unor sume de bani. A fost, de asemenea, autorizat să promită, să ofere, să dea bani sau alte foloase ce i-au fost pretinse, pentru sine sau pentru altul, direct sau indirect, oricărei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență, pentru a determina funcționari din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Caraș-Severin - Inspecția Fiscală să dispună soluții favorabile societății controlate.

În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a precizat astfel că, în zilele de 25, 26 și 27 iulie 2016, A. a avut mai multe întâlniri cu B., ocazie cu care acesta i-a relatat că, în schimbul unei sume de bani, poate să obțină o soluție favorabilă în cadrul controlului efectuat de organele de inspecție fiscală, afirmând că își va exercita influența față de D., șef Administrație adjunct Inspecție Fiscală în cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Caraș Severin, pentru ca, prin intermediul acestuia și în schimbul sumei de 7.000 euro, să determine inspectorii care efectuează controlul să nu mai sesizeze organele de urmărire penală cu privire la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală: „Atât, atât am reușit să-l conving, să nu mai facă adresă către Poliție! Să rămână, să se recupereze debitele stabilite. Deci, ai înțeles?! La Poliție nu va ajunge. Eventual, dacă nu va, dacă nu va plăti, debitele, vor face către procuror. Deci, la Poliție, nu mai ajunge.”

În continuare, s-a arătat în cuprinsul rechizitoriului că, în ziua de 27 iulie 2016, inculpatul B. a afirmat față de A. că se va întâlni cu martorul D. pentru ca acesta să își dea acordul pentru influențarea inspectorilor din subordine și că banii îi va lua ulterior, după ce va avea un răspuns de la factorii de decizie din cadrul Agenției Naționale de Administrație Fiscală: „Acum direct acolo mă duc! Ești culmea! Mă așteaptă! Păi n-am vorbit cu el aseară? Tine-i la tine (n.ns. se referă la suma de bani) până mă întorc, când ies.” După întâlnirea cu D. și cu inspectorul de caz, G., din sediul Agenției Naționale de Administrație Fiscală, B. s-a reîntâlnit cu A. în zona Spitalului Clinic Județean Caraș-Severin, confirmând că a discutat cu D. și cu inspectorii de caz și că aceștia i-ar fi promis că nu se vor mai sesiza organele de urmărire penală: „Atât am reușit să-l conving, să nu mai facă adresă către Poliție! Să rămână să se recupereze debitele stabilite . ascultă-mă ce-ți spun, prejudiciul este de doișpe miliarde” întrucât suma de 30.000 urma să fie disimulată prin încheierea unui contract de asistență juridică, iar înregistrarea acestuia ar fi generat plata unor taxe, inculpatul B. a fost de acord ca A. să preia 6.000 lei din suma totală: „îți oprești ce îi, cum îi, tot.” După ce suspectul A. a luat din autoturismul său suma de 30.000 lei, pusă la dispoziție de organele de anchetă, a dus-o la autoturismul inculpatului B., conform indicațiilor acestuia, unde a extras suma de 6.000 lei reprezentând taxele, restul de 24.000 fiind găsiți în autoturismul numitului B. cu ocazia desfășurării activității de prindere în flagrant.

Procurorul a reținut că inițial inculpatul B. nu a recunoscut comiterea faptei, arătându-se și el surprins în momentul în care organele de anchetă au identificat suma de bani în torpedoul autoturismului său, însă ulterior a recunoscut comiterea faptei și a afirmat că, în realitate, nici nu a discutat cu martorul D. despre avantajarea societății comerciale aflate în procedura de inspecție fiscală. De asemenea, s-a reținut că, deși martora G., pe care a abordat-o anterior primirii sumei de bani, i-a relatat inculpatului B. că activitatea de inspecție s-a finalizat, iar plângerea penală pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală este deja redactată, fiind trimisă Serviciului juridic, aceasta nu l-a împiedicat să îi spună inculpatului A. că a reușit să-i influențeze pe D. și pe inspectorii care efectuau controlul, pentru ca aceștia să nu mai constate comiterea infracțiunii de evaziune fiscală și să nu mai sesizeze organele de urmărire penală.

Situația de fapt prezentată în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: denunțul formulat de către C. înregistrat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara în data de 18 mai 2016, filele 1-4; Ordonanță din data de 18 mai 2016 de începere a urmăririi penale, filele 5-7; Proces verbal din data de 18 mai 2016 prin care se consemnează atașarea unor înregistrări ca probă la denunț, filele 8-9; proces verbal din data de 01 iunie 2016 de redare a conținutului înregistrării audio efectuate de denunțătorul C., filele 10-50; Ordonanță din data de 18 mai 2016 de autorizare a supravegherii tehnice pentru o perioadă de 48 ore, filele 51-53; Proces verbal din data de 19 mai 2016, filele 54-55; proces verbal din data de 19 mai 2016 de redare rezumativă a înregistrării audio efectuate în baza Ordonanței din data de 18 mai 2016, filele 56-60; Ordonanță din data de 19 mai 2016 pentru folosirea în cauză a unui colaborator cu identitate reală, filele 61-65; proces verbal din data de 20 mai 2016 de consemnare a unor verificări, fila 66; referat din data de 20 mai 2016 împreună cu adresa de comunicare către x - Curtea de Apel Timișoara, filele 67-72; încheierea nr. 6 din data de 20 mai 2016 a Curții de Apel Timișoara, mandatele de supraveghere tehnică nr. 16-19/Serviciul Tehnic, împreună cu adresa de comunicare către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara din data de 20 mai 2016, filele 73-81; adresă Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Tehnic

din data de 20 mai 2016, fila 81; proces verbal din data de 01 iunie 2016 de redare în formă scrisă a dialogului ambiental purtat la data de 18 mai 2016 de către C. și A., filele 82-95; declarație de martor C. din data de 01 iunie 2016, filele 96- 101; declarație de martor C. Ionuț Claudiu din data de 20 iulie 2016, filele 102-104; declarație de martor F. din data de 22 iulie 2016, filele 105-108; proces verbal din data de 17 iunie 2016, fila 109; Referat din data de 17 iunie 2016 împreună cu adresa de comunicare către x - Curtea de Apel Timișoara, filele 110-115; încheierea nr. 24 din data de 17 iunie 2016 a Curții de Apel Timișoara, mandatele de supraveghere tehnică nr. 20-23/Serviciul Tehnic, împreună cu adresa de comunicare către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara din data de 17 iunie 2016, filele 116-123; adresă Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Tehnic din data de 17 iunie 2016, fila 124; Ordonanță de continuare a urmăririi penale față de suspectul A. din data de 25 iulie 2016, filele 125-128; Proces verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect față de A., din data de 25 iulie 2016, filele 129-130; declarație de suspect A. din data de 25 iulie 2016, filele 131-134; referat din data de 25 iulie 2016 împreună cu adresa de comunicare către x - Curtea de Apel Timișoara, filele 135-140; încheierea nr. 29 din data de 25 iulie 2016 a Curții de Apel Timișoara, mandatele de supraveghere tehnică nr. 24-27/Serviciul Tehnic, împreună cu adresa de comunicare către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara din data de 25 iulie 2016, filele 141-148; adresă Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Tehnic

din data de 25 iulie 2016, fila 149; Proces verbal din data de 26 iulie 2016 de consemnare a punerii la dispoziția suspectului A., de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara, a sumei de 30.000 lei, împreună cu planșa fotografică ce conține fotografii judiciare efectuate cu prilejul consemnării seriilor de identificare a bancnotelor ce compun suma de 30.000 lei, filele 150-169; proces verbal din data de 26 iulie 2016, fila 170; proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 27 iulie 2016, filele 171-176; planșă foto conținând fotografii judiciare efectuate în data de 27 iulie 2016 cu prilejul prinderii în flagrant a suspectului B., după primirea sumei de 24.000 lei de la A., filele 177-180; Proces verbal din data de 27 iulie 2016, fila 181; proces verbal din data de 27 iulie 2016 de consemnare a primirii de la suspectul A. a sumei de 6.000 lei, împreună cu alte înscrisuri privind controlul fiscal efectuat la SC E. SRL, precum și anexele aferente, filele 182-186; declarație de martor D. din data de 27 iulie 2016, filele 187-188; declarație de martor G. din data de 27 iulie 2016, filele 189-192; proces verbal din data de 28 iulie 2016 de redare în formă scrisă a conținutului unui suport optic, filele 193-199; proces verbal din data de 28 iulie 2016 de consemnare a activităților prilejuite de înregistrările ambientale audio a dialogurilor purtate de către A. cu B., filele 200-201; proces verbal din data de 28 iulie 2016 de redare în formă scrisă a dialogurilor ambientale purtate în zilele de 26 și 27 iulie 2016 de numiții A. și B., filele 202-217; Ordonanță de continuare a urmăririi penale față de suspectul B. din data de 27 iulie 2016, filele 218-221; proces verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect față de B., din data de 27 iulie 2016, filele 222-224; declarație de suspect B. din data de 27 iulie 2016, filele 225-229; împuternicirea avocațială nr. 81 av. H. pentru B., fila 230; Ordonanță de reținere din data de 27 iulie 2016 privind suspectul B., filele 231-232; Ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 28 iulie 2016 față de inculpatul B. respectiv A., filele 233-237; împuternicirea avocațială nr. 489603 av. I. pentru B., fila 238; proces verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat față de B., din data de 28 iulie 2016, filele 239-241;declarație de inculpat B. din data de 28 iulie 2016, filele 242-243; proces verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat față de A., din data de 28 iulie 2016, filele 244-245;declarație de inculpat A. din data de 28 iulie 2016, filele 246-250; Referat cu propunere de arestare preventivă față de inculpatul B., din data de 28 iulie 2016, filele 251-258; Încheierea penală nr. x/DL/UP din data de 28 iulie 2016 a Curții de Apel Timișoara, împreună cu adresa de comunicare către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara și extras detalii dosar, filele 259-264; declarație de martor F. din data de 09 august 2016, filele 265-266; Ordonanță de delegare din data de 18 mai 2016, filele 267-268; Ordonanță de delegare din data de 27 iunie 2016, filele 269-270;a dresă Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Tehnic din data de 01 august 2016, fila 271; Ordonanță de încetare a măsurilor de supraveghere tehnică efectuate în baza Mandatului Serviciului Tehnic nr. 24-27/Serviciul Tehnic din 25 iulie 2016, împreună cu adresa de comunicare către x - Curtea de Apel Timișoara, filele 272-274; proces verbal din data de 27 iulie 2016 de consemnare a punerii la dispoziția Direcției Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș Severin a documentației privind controlul fiscal efectuat de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș Severin Activitatea de Inspecție fiscală la SC E. SRL Fîrliug, împreună cu anexele aferente, filele 1-362 și suporți optici conținând înregistrări în mediu ambiental care însoțesc dosarul, sigilați, conform adresei de înaintare a dosarului.

Cauza a fost înregistrată la instanță sub numărul x/59/2016 la data de 19 august 2016. La dosar s-a atașat Dosarul de urmărire penală nr.

x/P/2016

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara

.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 20 septembrie 2016, definitivă prin necontestare, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/P/2016 din 19 august 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Naționale Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara, apreciindu-se ca fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., ca și legalitatea administrării probelor, precum și actelor de urmărire penală privind pe inculpații B. și A. De asemenea, s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații B. și A., fiecare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 20 septembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016/a3 al Curții de Apel Timișoara, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (5), la art. 242 alin. (2) C. proc. pen., a înlocuit măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul B. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii.

Totodată, în baza art. 221 alin. (1) și (2) lit. a), b) C. proc. pen., s-a stabilit că pe durata arestului la domiciliu inculpatul B. are următoarele obligații: să nu părăsească imobilul din com. Răcășdia, jud. Caraș-Severin, fără permisiunea judecătorului de cameră preliminară sau a instanței; să se prezinte în fața judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat; să nu comunice direct sau indirect, pe nicio cale cu coinculpatul A. și nici cu martorii C., F.; D. și G.

În baza art. 221 alin. (4) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului B. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Totodată, s-a încredințat supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu a inculpatului B., Inspectoratului de Poliție al Județului Caraș - Severin - Biroul Supravegheri Judiciare.

Prin aceeași încheiere, judecătorul a dispus punerea în libertate a inculpatului B. de sub efectele mandatului de arestare preventivă nr. 3/UP/29 iulie 2016, emis de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2016, în baza Încheierii penale nr. x/DL/UP din data de 29 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2016, rămasă definitivă prin Încheierea nr. x din 04 august 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză și punerea de îndată în executare a măsurii preventive a arestului la domiciliu, la data rămânerii definitive a încheierii.

Încheierea a rămas definitivă prin încheierea penală nr. 1211 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 23 septembrie 2016 în Dosarul nr. x/59/2016/a3, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația formulată împotriva acesteia de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara.

La termenul de judecată din data de 14 octombrie 2016, cu procedura legal îndeplinită, ulterior prezentării succinte a actului de sesizare de către președintele completului în baza art. 374 C. proc. pen., instanța a pus în vedere inculpaților drepturile prevăzute de art. 374 alin. (2) C. proc. pen., a întrebat inculpații dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-le la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., iar în urma răspunsului pozitiv al acestora, a procedat potrivit art. 375 alin. (1) C. proc. pen., la audierea inculpaților, în sensul recunoașterii în totalitate a faptelor reținute în sarcina lor, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, în file separate.

Analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală, respectiv denunțul formulat în cauză, declarațiile inculpaților, ale martorilor și înscrisurile depuse, precum și declarațiile inculpaților din faza de judecată, prin care aceștia recunosc faptele în modalitatea descrisă în rechizitoriu, instanța a reținut, în esență, aceeași stare de fapt:

Inculpatul B., în perioada aprilie - iulie 2016, a pretins inițial suma de 7.000 euro de la denunțătorul C., prin intermediul inculpatului A., și a primit în final suma de 24.000 lei de la acesta, pentru a-și exercita influența asupra martorului D., șef Administrație adjunct Inspecție Fiscală în cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Caraș Severin, precum și asupra inspectorilor care efectuau controlul fiscal la SC E. SRL, pentru ca aceștia să nu sesizeze organele de urmărire penală în ceea ce privește comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

Inculpatul A., în perioada aprilie - iulie 2016, a pretins de la denunțătorul C. suma de 7.000 euro, redusă ulterior la 4.000 euro pentru a-și exercita influența asupra inculpatului B., asupra martorului D., șef Administrație adjunct Inspecție Fiscală în cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Caraș Severin, precum și asupra inspectorilor care efectuau controlul fiscal la SC E. SRL, pentru ca aceștia să nu sesizeze organele de urmărire penală în ceea ce privește comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

Latura subiectivă;

S-a apreciat de prima instanță că faptele inculpaților B. și A. au fost săvârșite cu intenție directă, inculpații având reprezentarea faptului că desfășoară o activitate ilegală, aspect pe care l-au și recunoscut și au urmărit ca prin aceasta să dobândească foloase materiale ilicite.

Încadrarea juridică

Individualizarea pedepselor;

La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din C. pen., împrejurările și modul de comitere a infracțiunii descrise mai sus, starea de pericol creată de inculpați pentru valoarea ocrotită respectiv, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit de inculpați, persoana acestora, conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunii, aceștia având o conduită sinceră în fața instanței de judecată, recunoscând și regretând comiterea faptelor, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială, respectiv împrejurarea că inculpații au studii superioare.

În opinia instanței de fond, funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio - etice impuse de societate. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Reținând vinovăția inculpaților, s-a dispus condamnarea acestora și, în ce privește individualizarea pedepselor și proporționalizarea acestora, s-au aplicat prevederile art. 74 din C. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse cu închisoare pentru fiecare inculpat, ca o constrângere directă aplicată inculpaților de natură să asigure îndreptarea și corijarea acestora, fiind necesară și îndeplinirea scopului de prevenție pe viitor de săvârșire a acestui gen de fapte penale, având în vedere că fapta denotă un pericol social destul de ridicat.

Curtea a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, circumstanțiat și de calitatea deținută de fiecare inculpat, cea de avocat, respectiv șef serviciu fiscal orășenesc Oravița, în virtutea cărora aveau obligația de a respecta și de a fi un garant al respectării dispozițiilor legale în activitatea desfășurată. Or, deturnarea dispozițiilor legale privind exercitarea profesiei de avocat de la scopul lor firesc și folosirea lor în vederea comiterii de infracțiuni sunt de natură să afecteze prestigiul acestor profesii și chiar a actului de justiție la care participă în mod indirect.

Prima instanță, sub aspectul proporționalizării pedepsei, a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și pe inculpatul B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. Ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana fiecărui inculpat, instanța a dispus, pe lângă pedeapsa principală și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții public, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și, față de împrejurarea că inculpații au săvârșit faptele în calitate de avocat (inculpatul A.), respectiv șef serviciu fiscal orășenesc (inculpatul B.), a dispus și interzicerea exercitării profesiei de avocat, respectiv economist pe durata și în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen., precum și aplicarea pedepsei accesorii cu același conținut.

Cu privire la individualizarea modului de executare al pedepsei în ceea ce-l privește pe inculpatul A., prima instanță a reținut lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului anterior comiterii faptelor, cât și după comiterea acesteia, respectiv a avut o conduită bună în societate, aspect ce rezultă din caracterizările depuse la dosar, inclusiv în ceea ce privește relațiile de serviciu, iar după comiterea faptei acesta a recunoscut și regretat fapta, a colaborat cu organele judiciare, este bine integrat în societate

Ca măsură de constrângere, s-a arătat că pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare. Aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără aplicarea imediată a acesteia, trebuie să se fundamenteze pe un complex de elemente obiective și subiective care să ducă la concluzia că scopul pedepsei, poate fi realizat și în acest mod.

În opinia primei instanțe, conduita bună în societate anterior și ulterior comiterii faptei sunt aspecte care conduc la concluzia că fapta săvârșită este urmarea unui complex de împrejurări care au determinat ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B., gravitatea faptei este dedusă din modul în care a acționat inculpatul care a pus sub semnul îndoielii corectitudinea desfășurării activității de către organele de inspecție fiscală, deși, în calitatea sa de funcționar cu atribuții în colectarea creanțelor statului îi incumba tocmai obligația de a contribui la respectarea legii, la prevenirea evaziunii fiscale dar și conduita sa care denotă asumarea răspunderii și a consecințelor faptelor sale și acest inculpat recunoscând integral fapta reținută în sarcina sa.

Instanța de fond a avut în vedere comportamentul sincer al inculpatului B., conduita sa anterioară săvârșirii infracțiunii care a reieșit din caracterizările depuse la dosar, rezultând și în cazul acestui inculpat, că săvârșirea faptei penale deduse judecății este un eveniment izolat în viața acestuia.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că în privința inculpatului B. nu se impune ca executarea să fie în regim de deținere. Prima instanță a considerat că nu trebuie pus accentul în mod deosebit pe rolul punitiv al sancțiunii, în detrimentul celui educativ și de reintegrare socială; interesul comunității fiind ca asemenea fapte să nu se mai repete, iar inculpatul să se reintegreze social în spiritul respectării normelor legale indiferent de orice tentații. De aceea, prima instanță a dat prevalență faptului că inculpatul nu are antecedente penale, că săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa a fost posibilă datorită atribuțiilor de serviciu deținute, or riscul unei recidivări este înlăturat prin însuși conținutul pedepsei complementare aplicate, nefiind un pericol pentru comunitate în ansamblul său, ci pentru anumite domenii, are posibilitățile concrete de reeducare prin prisma situației sale profesionale și familiale, a atitudinii manifestate în societate, fiind o persoană cu perspective de reintegrare; măsurile și obligațiile ce pot fi impuse în cadrul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei sunt suficiente pentru atingerea scopului urmărit. De asemenea, instanța de fond a apreciat că inculpatului B. nu-i poate fi aplicat un tratament juridic diferit față de inculpatul A. pentru simplul motiv că acesta din urmă a colaborat cu organele de urmărire penală deoarece colaborarea nu a fost rezultatul unui denunț, acesta colaborând după ce a fost invitat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara și a dobândit calitatea de suspect.

Văzând cuantumul pedepsei aplicate inculpaților și faptul că au avut un comportament general adecvat normelor de conviețuire socială, nu au mai fost condamnați anterior, și-au manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității, vârsta acestora, atitudinea în fața organelor judiciare, prezența constantă în fața instanței, prima instanță a considerat că prezenta infracțiune reprezintă o excepție de la comportamentul obișnuit al inculpaților și a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară dar se impune supravegherea conduitei pe o perioadă determinată de timp. Astfel, în baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe sentinței.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara și inculpații A. și B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 09 februarie 2017 și repartizată aleatoriu, fixându-se termen de judecată la data de 07 martie 2017, când dosarul a fost amânat,

pentru a da posibilitatea Ministerului Public și părților să formuleze un punct de vedere cu privire la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului A.

În motivele scrise, depuse la dosarul cauzei (filele 5-14), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara a criticat sentința penală din prisma greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate inculpatului B. sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de art. 91 C. pen.

O altă critică a vizat netemeinicia sentinței penale sub aspectul obligațiilor ce puteau fi impuse inculpatului B. în temeiul art. 93 alin. (2) C. pen., alături de cele prev. de art. 93 alin. (1) C. pen.

Parchetul a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special, având în vedere caracterul conștient, deliberat al activității infracționale premeditate și puse în executare de către inculpatul B., respectiv gravitatea deosebită a faptelor sale. S-a susținut că gravitatea faptei comise de inculpat reiese din împrejurarea că acesta deținea o funcție de conducere în cadrul Agenției Naționale de Administrație Fiscală, având ca atribuții combaterea evaziunii fiscale și colectarea sumelor de bani la buget. În acest context, fapta inculpatului este cu atât mai gravă, întrucât acesta, în loc să își îndeplinească atribuțiile de combatere a fenomenului evazionist, a ajutat la sustragerea de la plata taxelor datorate bugetului primind sume de bani în scopul împiedicării tragerii la răspundere penală a persoanelor ce se fac vinovate de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

De asemenea, s-a susținut de către parchet că modul în care inculpatul B. a acționat și a conceput întreaga activitate infracțională arată că nu este la prima abatere de acest gen. În opinia acuzării, acesta este cel care a conceput comiterea faptei, cel care a pretins sume de bani pentru influențarea inspecției fiscale și împiedicarea sesizării organelor de urmărire penală, iar pentru a aduce la îndeplinire acest plan a luat toate măsurile de precauție pentru a nu i se putea atrage răspunderea penală. Totodată, s-a folosit pentru a-și atinge scopul de inculpatul A., pentru a nu avea niciun contact direct cu persoana pentru care comite traficul de influență, astfel încât sumele de bani să nu fie primite direct de la contribuabil, ci de la o persoană de încredere.

Raportat la modul în care a conceput activitatea infracțională, s-a susținut că în lipsa colaborării inculpatului A. cu organele de anchetă nu s-ar fi reușit tragerea la răspundere penală a inculpatului B., acesta putând să-și desfășoare în continuare activitatea infracțională din poziția de șef al Serviciului Fiscal Orășenesc Oravița, funcție de care s-a folosit pentru a câștiga încrederea denunțătorului.

Faptul că inculpatul B. a promis că a reușit să influențeze colegii săi pentru a nu fi sesizate organele de urmărire, cu toate că i s-a comunicat că sesizarea a fost deja întocmită, arată că acesta, în scopul de a primi sumele de bani pretinse, a manifestat o atitudine de nepăsare și de sfidare a celor de la care a pretins banii considerându-se intangibil, prin prisma funcției deținute.

Astfel, parchetul a susținut că inculpatul B. nu poate fi plasat în același regim sancționator ca și inculpatul A., deoarece acesta din urmă a colaborat cu organele de urmărire penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul

Teritorial

Timișoara, ceea ce a condus la descoperirea activității infracționale a inculpatului B.

Totodată, rolul inculpatului A. în activitatea infracțională a fost unul marginal, în schimb acesta a avut un rol determinant în probarea activității infracționale a inculpatului B., iar fără ajutorul acestuia poate nici nu ar fi fost posibilă probarea faptelor, astfel că trebuie să existe o diferențiere de tratament sancționator între cei doi inculpați și în niciun caz nu se pot aplica pedepse egale.

S-a solicitat a se avea în vedere Ghidului elaborat de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit căruia „evaluarea gravității faptei nu se poate realiza în absența unei analize serioase a vinovăției infractorului, a atitudinii psihice a acestuia față de fapta comisă și urmările acesteia”.

În opinia parchetului, neaplicarea unei pedepse ferme, orientate spre maximul special, ar constitui un puternic semnal negativ din partea organelor judiciare către comunitatea locală, o încurajare și o legitimare a unor astfel de practici și ar putea determina în societate temerea că împotriva unor infracțiuni grave organele în drept nu reacționează eficient.

Prin urmare, s-a apreciat că dublul scop al pedepsei, preventiv și educativ, nu poate fi atins prin aplicarea unor pedepse îndreptate spre minim pentru inculpatul B., motiv pentru care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate, în ceea ce privește cuantumul acesteia.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, Parchetul a susținut că se impunea aplicarea dispozițiilor art. 93 alin. (2) C. pen. alături de cele prev. de art. 93 alin. (1) C. pen., respectiv să i se aplice inculpatului B. interdicția de a părăsi teritoriul României.

În motivele de apel depuse la dosar, inculpatul A. (filele 32-39) a criticat sentința penală atacată sub aspectul aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării profesiei de avocat, potrivit disp. art. 66 pct. 1 lit. g) C. pen., precum și a pedepsei accesorii cu același conținut, susținând că, în absenta unei relații contractuale de reprezentare cu vreuna din părțile implicate în săvârșirea prezentei infracțiuni, nu se poate retine faptul că sunt încălcate dispozițiile legale privind desfășurarea profesiei de avocat. Astfel, aplicarea disp. art. 66 pct. 1 lit. g) C. pen. este contrară situației de fapt reținute în actul de sesizare al instanței întrucât, așa cum arăta și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a fost folosit de către inculpatul B. pentru a-si atinge scopul, acesta fi