ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 365/2017

Decizia nr. 365/2017

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 222/F din data de 06 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de către petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 345 din data de 10 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosar nr. x/2/2014.

A fost obligat petentul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat iar, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 130 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

S-a reținut că, în data de 25 octombrie 2016, pe rolul Curții de Apel București, sub nr. 7237/2/2016, a fost înregistrată cererea condamnatului A. cu privire la Sentința penală nr. 345/F din 10 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2014.

În motivarea cererii, contestatorul a susținut că, în temeiul art. 598 lit. c) și d) C. proc. pen. se impune admiterea contestației, anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2014 și emiterea unui nou mandat.

Analizând actele cauzei prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat că prin Sentința penală nr. 345/F din 10 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2014, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la transferul persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 8 luni închisoare, într-un penitenciar din România.

De asemenea, s-a constatat că, în temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată și completată și art. 3 pct. 1 din Convenția Europeană adoptată la Strasbourg s-a recunoscut și pus în executare Sentința nr. 321 din 18 octombrie 2010 a Judecătoriei penale nr. 12 din Sevilla, a cărei executare s-a dispus prin decizia din 7 februarie 2013 a Judecătoriei Penale nr. 12 din Sevilla, privind pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A.

Totodată s-a constatat că prin Sentința penală nr. 424 din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2901 din 27 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus recunoașterea sentințelor penale nr. 354 din data de 10 noiembrie 2010 pronunțată de Instanța Penală nr. 12 din Sevilla, rămasă definitivă la data de 2 februarie 2011 și nr. 237 din 13 septembrie 2010, pronunțată de Instanța Penală nr. 5 din Sevilla, rămasă definitivă la data de 9 februarie 2011, și s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și o lună închisoare.

Deopotrivă, s-a constatat că, în temeiul art. 154 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a cumulat pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin Sentința penală nr. 321 din 18 octombrie 2010 a Judecătoriei penale nr. 12 din Sevilla cu pedeapsa de 6 ani și o lună închisoare prin Sentințele penale nr. 354 din data de 10 noiembrie 2010, pronunțată de Instanța Penală nr. 12 din Sevilla, rămasă definitivă la data de 2 februarie 2011 și nr. 237 din 13 septembrie 2010, pronunțată de Instanța Penală nr. 5 din Sevilla, rămasă definitivă la data de 9 februarie 2011, urmând ca persoana condamnată A. să execute pedeapsa cumulată de 6 ani și 9 luni închisoare.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei cumulate de 6 ani și 9 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele executate de la data de 05 mai 2010 la 6 iunie 2010; de la 7 iunie 2010 la 7 februarie 2011 și de la 8 februarie 2011 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 477/2013 emis de Curtea de Apel București, secția I penală.

S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit avocatului din oficiu în sumă de 320 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Această sentință a rămas definitivă prin neapelare la data de 24 noiembrie 2014.

Analizând contestația formulată, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., Curtea a reținut că prin intermediul prezentei contestații la executare, petentul a criticat, în esență, greșita efectuare a contopirii pedepselor, prin folosirea sistemul cumulului aritmetic, iar nu pe calea cumulului juridic; omisiunea aplicării dispozițiilor art. 5 și art. 6 C. pen. privind legea penală mai favorabilă; recunoașterea unei hotărâri de condamnare pentru infracțiuni neprevăzute de legea penală română; greșita reținere a încadrării juridice dată faptelor comise; omisiunea deducerii arestului preventiv.

De asemenea, s-a reținut referitor la criticile legate de modalitatea de contopire a pedepselor, prin Sentința penală nr. 85/F din 18 mai 2016 a Curții de Apel București (definitivă), a fost respinsă contestația la executare prin care petentul și-a exprimat aceleași nemulțumiri.

Totodată, Curtea a constatat că pedepsele componente aplicate de autoritățile judiciare spaniole nu depășesc maximul special al pedepselor prevăzute de Codul penal român pentru infracțiunile corespondente, nefiind incidente dispozițiile art. 6 C. pen. privind legea penală mai favorabile.

Deopotrivă, s-a apreciat că sunt nefondate și criticile legate de omisiunea reținerii dispozițiilor privind tentativa și regimul sancționator al acesteia, prin Sentința penală nr. 345/2014 a Curții de Apel București prin care a fost recunoscută Sentința penală nr. 321/2010 a Judecătoriei penale nr. 12 Sevilla privind pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie prin efracție.

Mai mult, s-a reținut că fapta pentru care a fost condamnat are corespondent în legislația penală română infracțiunea prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că prin Sentința penală nr. 345 din 10 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală, au fost deduse din pedeapsa rezultantă perioadele executate, anume de la 05 mai 2010 la 06 iunie 2010, de la 07 iunie 2010 la 07 februarie 2011 și de la 08 februarie 2011 la zi.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestație, în termen legal, petentul A.

Examinând contestația formulată de contestatorul petent A. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Se constată că obiectul cererii formulate de către contestatorul petent A. îl constituie anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii dispuse în Dosarul nr. x/2014 și emiterea unui nou mandat, în temeiul art. 598 lit. c) și d) C. proc. pen.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că Penitenciarul Giurgiu prin adresa nr. 23815/PGGR din data de 21 martie 2017, înaintată instanței la data de 24 martie 2017 contestatorul petent A. a fost liberat la data de 4 februarie 2017.

Astfel, în acord cu susținerile apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul petent și cele ale reprezentantului Ministerului Public, Înalta Curte constată că prezenta contestație a rămas fără obiect, întrucât contestatorul petent A. a fost pus în libertate, conform adresei transmise de către locul de detenție unde acesta s-a aflat încarcerat.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 222/F din data de 06 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul petent, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 222/F din data de 06 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul petent, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV