ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 372/2017

Decizia nr. 372/2017

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14/F din data de 23 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017), în baza art. 599 C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de către de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 20 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2007, întrucât aceasta este o împrejurare ce tinde să soluționeze o problemă de fond rezolvată cu autoritate de lucru judecat.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2007, s-a dispus recunoașterea sentinței penale pronunțată de către Curtea cu Juri din Bruxelles și s-a dispus punerea în executare a pedepsei și continuarea executării pedepsei de către condamnatul cetățean român A. într-un penitenciar din România.

Ulterior recunoașterii acestei sentințe, prin sentința penală nr. 257 din 28 mai 2014 a Tribunalului Bihor, definitivă la data de 26 iunie 2014 prin Decizia penală nr. 95/2014 a Curții de Apel Oradea s-a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (1) C. pen. privind legea penală mai favorabilă pentru pedeapsa de 30 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 20 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2007, aceasta fiind redusă la 28 ani și 4 luni, în raport cu exigențele art. 39 N.C.P., fiind emis mandatul de executare a pedepsei nr. 332/2014, în executarea căruia se află contestatorul.

S-a constatat că petentul contestator a fost condamnat pentru că la data de 2 octombrie 1998, împreună cu alt cetățean român a ucis-o pe partea vătămată B. cu scopul de a sustrage bijuterii și sume de bani, faptele realizând, în legislația belgiană, conținutul infracțiunilor de omor pentru facilitarea furtului și furt prin violență sau amenințări de două sau mai multe persoane cu folosirea sau arătarea armelor, iar în legislația română cele ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie.

S-a reținut că, contestatorul a solicitat, invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau împiedicarea la executare) schimbarea încadrării juridice a faptelor, din omor și tâlhărie, în tâlhărie urmată de moartea victimei, cu consecința reducerii corespunzătoare a pedepsei aplicate.

Curtea a menționat că schimbarea încadrării juridice pe baza contestației la executare nu este „un incident ivit în cursul executării” ci o reapreciere a faptei și gravității ei, aspect valorificat printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.

Împotriva sentinței penale nr. 14/F din data de 23 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 a formulat contestație condamnatul A.

Înalta Curte, examinând contestația formulată de condamnatul A., constată că aceasta este tardivă.

Dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. prevăd că hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei, se observă că sentința penală nr. 14/F a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost pronunțată la data de 23 ianuarie 2017 și comunicată condamnatului la Penitenciarul Botoșani la data de 31 ianuarie 2017, iar contestația a fost formulată de condamnat la data de 16 februarie 2017 (data de pe plic), cu depășirea termenului legal.

În acest context, Înalta Curte nu poate reține apărarea condamnatului în sensul că dovada de comunicare a ajuns la Penitenciarul Botoșani la data de 31 ianuarie 2017, însă nu există dovada că aceasta i s-a comunicat personal, totodată, din examinarea sentinței penale nr. 14/F din data de 23 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, rezultând că, atât condamnatul, cât și apărătorul său ales au fost prezenți la dezbaterile ce au avut loc la data de 23 ianuarie 2017, ocazie cu care au fost formulate concluzii.

Astfel, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 14/F din data de 23 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017).

Va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 14/F din data de 23 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017).

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi,

06 aprilie 2017

.