ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1228/2016

Decizia nr. 1228/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 7 octombrie 2014, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin a solicitat instanței obligarea pârâtului A. la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat în sumă de 2.405.903 RON. Prin sentința civilă nr. 367 din data de 4 martie 2015, Judecătoria Reșița a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, având în vedere valoarea obiectului cererii (2.405.903 RON) și dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) și ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2015, completul specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal a transpus cauza completului C6-0 al secției I civile, specializat în soluționarea cauzelor civile, având în vedere că pretențiile reclamantei sunt întemeiate pe dispozițiile art. 1357 C. civ. ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Prin sentința civilă nr. 1336 din data de 24 iunie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/290/2014*, secția I civilă a Tribunalului Caraș-Severin a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât; a respins excepțiile autorității de lucru judecat și, respectiv, a inadmisibilității acțiunii; a respins acțiunea formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin împotriva pârâtului A. Prin decizia civilă nr. 215 din data de 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 1336 din data de 24 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. x/290/2014*, în contradictoriu cu pârâtul A. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 4 februarie 2016 și repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 7. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 4 aprilie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului,

prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu. Completul de filtru C7, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 15 aprilie 2016, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au formulat puncte de vedere. Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru următoarele considerente: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc.

civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 215 din data de 25 noiembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Public Caraș-Severin a apreciat că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici care să vizeze raționamentul adoptat de instanța de apel, ci sunt reluate aspectele prezentate cu privire la situația de fapt menționată în cererea de chemare în judecată, precum și în cuprinsul cererii de apel. Astfel, reclamantă, în esență, a arătat că în urma verificărilor organelor de inspecție fiscală din cadrul A.N.A.F., Activitatea de Inspecție Fiscală, Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice a rezultat că, în perioada 2006-2010, pârâtul nu a evidențiat în contabilitate toate veniturile realizate, prejudiciind bugetul general consolidat al statului cu suma de 2.617.598 RON reprezentând TVA de plată, impozit de profit de plată, precum și accesorii aferente acestor obligații fiscale.

Astfel, urmare a inspecției fiscale efectuate de către inspectorii D.G.F.P. Caraș-Severin la SC B. SRL Caransebeș, s-a întocmit procesul-verbal nr. 2809 din data de 30 noiembrie 2011 potrivit căruia, pentru perioada verificată au fost constatate mai multe situații, prin care societatea a adus prejudicii bugetului general consolidat al statului. S-a arătat că, centralizând cele constatate, inspectorii au stabilit că societatea datorează bugetului general consolidat al statului suma de 1.930.607,00 RON, iar D.G.F.P. Caraș-Severin - Activitatea de Inspecție Fiscală a formulat plângere penală împotriva numitului A., administrator al SC B. SRL Caransebeș pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, arătând că acesta a prejudiciat bugetul general consolidat de stat cu suma de 2.617.598,00 RON, din care diferențe TVA și impozit pe profit 1.595.185,00 RON, iar majorări de întârziere 1.022.413,00 RON.

S-a apreciat că suma stabilită de organele de control constituie prejudiciul adus bugetului de stat, fiind întrunite elementele constitutive ale uneia dintre infracțiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005 art. 9 alin. (1) lit. b) și c). A mai a mai arătat recurenta că, întrucât s-a reținut că fapta există, se impune obligarea intimatului pârât la plata despăgubirilor civile reprezentând obligații fiscale către D.G.F.P. Caraș-Severin și majorările aferente până la data plății. Totodată, în cuprinsul cererii de recurs, reclamanta redă conținutul prevederilor art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, ale art. 17 alin. (1) și (2), art. 19 alin. (1) și (5), art. 25 pct. 5, art. 27 alin. (5) și (6) și art. 28 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., precum și ale art. 1365 C. civ., concluzionând că repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile. Or, obiectul recursului constituindu-l decizia pronunțată în apel, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței de apel, în soluționarea acestei căi de atac, care s-a rezumat a se pronunța numai cu privire la lipsa calității procesuale pasive, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări. Afirmația reclamantei în sensul că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., fără ca aceasta să aducă critici explicite hotărârii pronunțate în apel, nu poate determina incidența textului legal anterior menționat. Se constată că motivele de recurs nu indică greșeli anume imputate instanței de apel care să poată fi încadrate în prevederile exprese ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nefiind redate de către reclamantă astfel de argumentări juridice, ci aspecte ce țin de situația de fapt. Așa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc.

civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin, cu sediul în Reșița, județul Caraș-Severin, împotriva deciziei nr. 215 din data de 25 noiembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâtul A., cu domiciliul în Caransebeș, județul Caraș-Severin, și cu domiciliul procesual ales la SCA C., Timișoara, județul Timiș. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2016.