ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1228/2016

Decizia nr. 1228/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 7 octombrie 2014, reclamanta

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin

a solicitat instanței obligarea pârâtului A. la plata prejudiciului cauzat

bugetului de stat în sumă de 2.405.903 RON.

Prin sentința

civilă nr. 367 din data de 4 martie 2015, Judecătoria Reșița

a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârât și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Caraș-Severin, având în vedere valoarea obiectului cererii (2.405.903 RON)

și dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) și ale art. 95 pct. 1 C.

proc. civ.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Prin încheierea

pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2015,

completul specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ

și fiscal a transpus cauza completului C6-0 al secției I civile, specializat

în soluționarea cauzelor civile, având în vedere că pretențiile reclamantei

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 1357 C. civ. ce reglementează răspunderea

civilă delictuală pentru fapta proprie.

Prin sentința

civilă nr. 1336 din data de 24 iunie 2015 pronunțată în Dosarul

nr. x/290/2014*, secția I civilă a Tribunalului Caraș-Severin a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât;

a respins excepțiile autorității de lucru judecat și, respectiv,

a inadmisibilității acțiunii; a respins acțiunea formulată

de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin

împotriva pârâtului A.

Prin decizia civilă

nr. 215 din data de 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul

declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor

Publice Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 1336 din data de

24 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul

nr. x/290/2014*, în contradictoriu cu pârâtul A.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Direcția Generală

Regională a Finanțelor Publice prin Administrația Județeană

a Finanțelor Publice Caraș-Severin, dosarul fiind înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 4 februarie

2016 și repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 7.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, a procedat, la data de 4 aprilie 2016, la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport

constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Completul de filtru

C7, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3)

C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 15 aprilie 2016, comunicarea raportului

părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa

cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu

a recursului a fost comunicat părților, care nu au formulat puncte de

vedere.

Analizând recursul

declarat în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru

următoarele considerente:

Recursul este

o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul

și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor

imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod,

casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ

prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile

art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă

motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la

art. 488 din același cod.

În plus, pe lângă

cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să

vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar

neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța

învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc

eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și

dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre

situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin cererea de

recurs formulată împotriva deciziei nr. 215 din data de 25 noiembrie 2015 a

Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamanta Direcția

Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația

Județeană a Finanțelor Public Caraș-Severin a apreciat că

hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a normelor de drept material.

În cuprinsul cererii

de recurs nu se regăsesc critici care să vizeze raționamentul adoptat

de instanța de apel, ci sunt reluate aspectele prezentate cu privire la situația

de fapt menționată în cererea de chemare în judecată, precum și

în cuprinsul cererii de apel.

Astfel, reclamantă,

în esență, a arătat că în urma verificărilor organelor

de inspecție fiscală din cadrul A.N.A.F., Activitatea de Inspecție

Fiscală, Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice a rezultat

că, în perioada 2006-2010, pârâtul nu a evidențiat în contabilitate toate

veniturile realizate, prejudiciind bugetul general consolidat al statului cu suma

de 2.617.598 RON reprezentând TVA de plată, impozit de profit de plată,

precum și accesorii aferente acestor obligații fiscale.

Astfel, urmare

a inspecției fiscale efectuate de către inspectorii D.G.F.P. Caraș-Severin

la SC B. SRL Caransebeș, s-a întocmit procesul-verbal nr. 2809 din data de

30 noiembrie 2011 potrivit căruia, pentru perioada verificată au fost

constatate mai multe situații, prin care societatea a adus prejudicii bugetului

general consolidat al statului.

S-a arătat

că, centralizând cele constatate, inspectorii au stabilit că societatea

datorează bugetului general consolidat al statului suma de 1.930.607,00

RON, iar D.G.F.P. Caraș-Severin - Activitatea de Inspecție Fiscală

a formulat plângere penală împotriva numitului A., administrator al SC B. SRL

Caransebeș pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală,

arătând că acesta a prejudiciat bugetul general consolidat de stat cu

suma de 2.617.598,00 RON, din care diferențe TVA și impozit pe profit

1.595.185,00 RON, iar majorări de întârziere 1.022.413,00 RON.

S-a apreciat că

suma stabilită de organele de control constituie prejudiciul adus bugetului

de stat, fiind întrunite elementele constitutive ale uneia dintre infracțiunile

prevăzute de Legea nr. 241/2005 art. 9 alin. (1) lit. b) și c).

A mai a mai arătat

recurenta că, întrucât s-a reținut că fapta există, se impune

obligarea intimatului pârât la plata despăgubirilor civile reprezentând obligații

fiscale către D.G.F.P. Caraș-Severin și majorările aferente

până la data plății.

Totodată,

în cuprinsul cererii de recurs, reclamanta redă conținutul prevederilor

art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, ale art. 17 alin. (1)

și (2), art. 19 alin. (1) și (5), art. 25 pct. 5, art. 27 alin. (5) și

(6) și art. 28 alin. (1) și (2) C. proc. pen., precum și ale

art. 1365 C. civ., concluzionând că repararea prejudiciului material și

moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.

Or, obiectul recursului

constituindu-l decizia pronunțată în apel, eventualele critici susceptibile

de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte

argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care

motive este nelegal raționamentul instanței de apel, în soluționarea

acestei căi de atac, care s-a rezumat a se pronunța numai cu privire la

lipsa calității procesuale pasive, astfel încât criticile din recurs urmau

a se circumscrie acestei dezlegări.

Afirmația

reclamantei în sensul că hotărârea instanței de apel a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material,

caz de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., fără ca aceasta să aducă critici explicite hotărârii

pronunțate în apel, nu poate determina incidența textului legal anterior

menționat.

Se constată

că motivele de recurs nu indică greșeli anume imputate instanței

de apel care să poată fi încadrate în prevederile exprese ale art. 488

alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nefiind redate de către reclamantă astfel

de argumentări juridice, ci aspecte ce țin de situația de fapt.

Așa fiind,

cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile

art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nu se grefează pe conținutul

hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport

de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică,

Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea

situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a

Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană

a Finanțelor Publice Caraș-Severin, cu sediul în Reșița, județul

Caraș-Severin, împotriva deciziei nr. 215 din data de 25 noiembrie 2015 a Curții

de Apel Timișoara, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâtul

A., cu domiciliul în Caransebeș, județul Caraș-Severin, și cu

domiciliul procesual ales la SCA C., Timișoara, județul Timiș.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 27 mai 2016.