ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 469/A/2016

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 61/F din 04 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen., întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție - din data de 10 iunie 2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen., precum și clasarea cauzei față de B., decedat la data de 03 februarie 2014 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prev. de art. din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., întrucât a intervenit decesul făptuitorului.

De asemenea, s-a dispus clasarea cauzei față de C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de dare de prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen.

i. Procedura în faza de urmărire penală;

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că la data de 09 august 2013 a fost înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, procesul-verbal de sesizare din oficiu privind săvârșirea unor infracțiuni de corupție de către B., deputat în Parlamentul României și A., președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, în cursul lunii februarie 2013, în legătură cu influențarea procesului legislativ privind proiectul de act normativ intitulat,,Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului". Dosarul astfel format a fost înregistrat sub nr. x/P/2013.

În actul de sesizare s-a reținut faptul că, începând cu luna decembrie 2012, inculpatul A. a acționat în mod concertat în vederea adoptării de către Parlamentul României a unui act normativ care urmărea preluarea Oficiului Național al Registrului Comerțului de către Camera de Comerț și Industrie a României al cărei președinte era la acel moment. Scopul determinant al acestui demers legislativ l-a reprezentat controlarea veniturilor obținute din activitatea desfășurată de Registrului Comerțului.

Inculpatul A., în calitatea sa de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României și-a folosit influența asupra unor oameni politici, parlamentari, funcționari publici în perioada respectivă pentru a-i determina să semneze respectiva inițiativă legislativă și chiar a recurs la mituirea unui deputat din Parlamentul României pentru a-și atinge scopul.

Astfel, acesta a luat legătura cu deputatul B. (în continuare B., deoarece la data de 03 februarie 2014 a intervenit decesul acestui deputat), căruia i-a oferit, în schimbul susținerii proiectului de act normativ intitulat ,,Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului" funcția de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, ulterior desemnându-l arbitru în litigii comerciale de competența Curții.

În perioada respectivă, pe rolul Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, în cadrul Dosarului penal nr. x/P/2012 se efectuau cercetări privind posibile infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție săvârșite de către A. în calitate de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României.

Astfel, în cadrul Dosarului nr. x/P/2012 au fost autorizate de către judecător interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice.

Prin Ordonanța nr. 343/P/2013 din data de 28 ianuarie 2015 s-a dispus, în temeiul art. 142 alin. (5) C. proc. pen., preluarea în Dosarul penal nr. x/P/2013 a unor convorbiri telefonice interceptate autorizat în Dosarul penal nr. x/P/2012. În baza Ordonanței nr. 343/P/2013 din data de 28 ianuarie 2015 au fost redate de către ofițeri de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție în cadrul proceselor-verbale din data de 03 iunie 2015 convorbirile relevante care interesează cauza de față.

Din perspectiva Parchetului, situația de fapt dedusă judecății are în vedere următoarele aspecte:

Începând cu luna decembrie 2012, inculpatul A. a conceput și redactat proiectul de act normativ pe care l-a denumit „Registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului."

Acesta a beneficiat de sprijinul de specialitate al martorilor C.C., arbitru și vicepreședinte al Colegiului Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și D.D., președinte al Secției de evidență oficială și documentare cadrul Consiliului Legislativ și, în același timp, arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional.

Ideea însușirii proiectului legislativ de către anumiți deputați din formațiuni politice diferite, avea din punctul de vedere al inculpatului A. un aspect practic și anume posibila influență pe care aceștia ar fi exercitat-o asupra colegilor.

Printre semnatarii propunerii legislative intitulată "Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului" s-a numărat și deputatul B., ales la nivel național în legislatura 2012 - 2016 din Camera Deputaților din partea minorităților italienilor din România, a făcut parte din grupul parlamentar al minorităților naționale, a fost membru al Comisiei juridice de disciplină și imunități.

După însușirea proiectului de act normativ B. a avut mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul A. pe tema susținerii în parlament a proiectului de act normativ, dar și în sensul creării în spațiul public prin intermediul media a unei imagini favorabile privind respectiva inițiativă legislativă.

Apariții în media internă au avut și deputații E.E. și F.F. în perioada imediat următoare depunerii proiectului. Ulterior, aceștia din urmă s-au delimitat de respectivul demers legislativ și nu l-au mai susținut pe fondul unei reacții destul de virulente a societății civile, a mediului de afaceri și a altor politicieni.

Pretinderea funcției de arbitru de către B. a avut loc în calitatea sa, de deputat în Parlamentul României, semnatar al inițiativei legislative și membru al Comisiei juridice de disciplină și imunități, în legătură cu atribuțiile acestuia în cadrul forului legislativ referitor la procedura de adoptare a inițiativelor legislative și a avut natura unei contraprestații, retribuții necuvenite în schimbul susținerii proiectului legislativ.

Pretinderea funcționarului public - deputat în Parlamentul României - a fost acceptată de către președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, inculpatul A., persoană interesată în adoptarea legii registratorului și l-a invitat pe B. să poarte discuții la sediul Camerei de Comerț și Industrie a României pe această temă. Acceptarea pretinderii a rezultat și din convorbirile telefonice.

Deoarece G.G. nu era la birou la momentul respectiv, în data 27 februarie 2013, ora 11:01:40, inculpatul A. a contactat-o telefonic pe martora H.H., secretară în cadrul Cancelariei președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României, căreia i-a solicitat să îl primească în audiență B., să îi pună la dispoziție documentele necesare întocmirii dosarului și cererea de admitere în profesia de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Totodată, inculpatul i-a dat dispoziție martorei să primească dosarul și să îl înainteze Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, cu trei zile înainte de ședința din data de 06 martie 2013 a Colegiului de Conducere a Camerei de Comerț și Industrie a României (vol. 4, fila 209). Inculpatul s-a oferit să îi dea chiar el o ,,recomandare".

În data de 27 februarie 2013, la ora 15:02:16, inculpatul A. a contactat-o telefonic pe șefa cancelariei, martora G.G. și s-a interesat dacă deputatul B. a depus cererea privind dobândirea calității de arbitru. Inculpatul A. a solicitat martorei să listeze un draft al unei recomandări pe care s-a oferit să o semneze chiar el. (vol. 4, fila 213).

Ulterior, din convorbirea din data de 27 februarie 2013, ora 17:24:03, purtată cu G.G. s-a constatat faptul că B. a depus o recomandare din partea unui arbitru în funcție, I.I., recomandare care se regăsește în dosarul depus de Camera de Comerț și Industrie a României.

B. i-a comunicat martorei G.G. faptul că a trimis prin poșta electronică tip e-mail documentele scanate și recomandarea (vol. 4 filele 216-217

).

Astfel, la data de 27 februarie 2013, prin intermediul secretarei inc. A., B. a depus la registratura Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României cererea prin care a solicitat înscrierea pe lista de arbitri a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, cerere înregistrată sub nr. 55 din 27 februarie 2013 (vol. 2, fila 273).

Cererea împreună cu actele dosarului au fost înaintate spre avizare președintelui Curții de Arbitraj, martorul X. care a avizat-o favorabil, potrivit rezoluției din data de 04 martie 2013.

Cu două zile înainte de data ședinței Colegiului de conducere, și anume pe data de 04 martie 2013, la ora 13:00:28, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe deputatul B. și i-a solicitat să susțină proiectul legislativ privind registratorul comercial, iar B. a reafirmat susținerea sa pentru inițiativa legislativă care prezenta interes pentru președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (vol. 4, fila 228).

În continuare, potrivit înțelegerii anterioare, inc. A. a introdus propunerea de numire pe lista de arbitri a persoanei decedate, aceasta fiind pusă pe ordinea de zi a ședinței din data de 06 martie 2013 a Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, alături de alte propuneri, la pct. 6.

Potrivit înțelegerii cu B., inculpatul A. a participat în calitate de președinte la ședința Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României din data de 06 martie 2013, a supus la vot și a votat în senul admiterii pe lista de arbitri a persoanei decedate, tocmai în sensul restituirii acestuia pentru susținerea proiectului de act normativ privind registratorii comerciali.

Din actele dosarului a rezultat faptul că președintele Curții de Arbitraj Comercial Internațional, martorul X. și ceilalți membri ai Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României nu au avut cunoștință de înțelegerea dintre B. și inculpatul A., astfel încât aceștia au votat în necunoștință de cauză lista de propuneri, și pe cale de consecință, au acționat fără vinovăție.

Astfel, Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României a aprobat cu unanimitate de voturi în ședința din 06 martie 2013, propunerea președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României, A., de înscriere pe lista de arbitri a persoanei decedate, avocat membru al Comisiei Juridice a Camerei Deputaților (vol. 2, fila 168).

Numirea persoanei decedate pe lista de arbitri români a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României are caracterul unui folos necuvenit tocmai pentru că a fost dispusă cu caracter de retribuire, contraprestație în schimbul susținerii de către acesta în Parlamentul României a propunerii legislative intitulate" Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului" nr. Pl-x 193/2013.

După data numirii în funcția de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, în data de 12 martie 2013, la ora 16:57:19, B. l-a contactat telefonic pe inculpatul A. și l-a întrebat dacă cererea sa a fost soluționată favorabil, primind un răspuns afirmativ. În cadrul aceleiași convorbiri telefonice redate în cuprinsul procesului verbal, B. i-a solicitat inculpatului, ca în calitate de Autoritate de Nominare în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional să îl numească în litigiile arbitrale privind firme italiene. La finalul conversației, B. i-a mulțumit inc. A. Din conținutul convorbirii s-a constatat fără tăgadă faptul că înțelegerea dintre cei doi a fost finalizată (voI. 4, filele 241-242).

La data de 08 aprilie 2013, ora 12:30:09, cu ocazia unei discuții telefonice, B. i-a reiterat inculpatului A. solicitarea de nominalizare în calitate de arbitru în litigiile arbitrare privind firme italiene (voI. 4, filele 260-261).

Potrivit art. 36 alin. (3) din Regulile de procedură arbitrală aprobate de Biroul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României în vigoare din data de 16 ianuarie 2012, Autoritatea de Nominare va desemna arbitrul/arbitrii/supraarbitrajul.

Conform art. 11 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Curții de Arbitraj Comercial Internațional valabil din anul 2012, Autoritatea de nominare aparținea unei persoane membră a Plenului Curții de Arbitraj Comercial Internațional desemnată prin rezoluția Biroului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României pentru un mandat de 7 ani.

Potrivit adresei din 02 februarie 2015, funcția de Autoritate de nominare a fost îndeplinită până în martie 2014 de către președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, inc. A. (vol. 2, fila 108). Potrivit aceleași adrese, B. a fost desemnat, în cursul anului 2013, în două litigii arbitrale.

Deci, după atribuirea calității de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, inc. A. a desemnat B. să arbitreze două litigii arbitrare înregistrate pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional.

Parchetul a considerat că inculpatul și-a folosit influența decurgând din cumulul funcțiilor de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României, dintre al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, fie în mod direct asupra unor deputați care aveau și calitatea de arbitri în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, fie în mod indirect asupra unor peroane care dețineau funcții în cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României (J.J.) și care aveau la rândul lor influență asupra unor parlamentari, în scopul susținerii proiectului de act normativ în Parlamentul României. Din actele dosarului s-a constatat faptul că persoanele respective au acționat din convingere, fără a analiza în mod concret conținutul viitorului act normativ pus la dispoziție de inculpat.

O cu totul alta este situația persoanei decedate, care a solicitat în data de 26 februarie 2013 și a primit în data de 06 martie 2013 de la inculpatul A., în schimbul susținerii în Parlamentul României a proiectului de act normativ intitulat „Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului'' nr. Pl-x 193/2013, a funcției de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Acesta a acționat în exercițiul funcției tocmai din ideea existenței unei contraprestații - acordarea funcției de arbitru și ulterior, desemnarea în litigii arbitrale - din partea celui interesat în adoptarea proiectului de act normativ respectiv, și anume inc. A.

Apărarea inculpatului conform căreia nu el este cel care a acordat funcția de Arbitru persoanei decedate în ședința din data de 06 martie 2013, ci un colectiv, respectiv, Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, nu a putut fi acceptată, întrucât a pus pe ordinea de zi a ședinței respective cererea persoanei decedate de acordare a funcției de arbitru, a determinat luarea deciziei colectivului și a votat alături de ceilalți membri, potrivit înțelegerii anterioare cu B.

Astfel, s-a conchis de Parchet că fapta inculpatului A., care, în calitate de președinte al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, în data de 26 februarie 2013, a promis persoanei decedate numirea în funcția de arbitru, iar ulterior, în baza înțelegerii anterioare, a pus pe ordinea de zi a ședinței din data de 06 martie 2013 a Colegiului de conducere al C.C.I.R cererea persoanei decedate de acordare a funcției de arbitru, a supus votului membrilor colegiului și a votat alături de aceștia numirea persoanei decedate în funcția de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în schimbul susținerii de către acesta în exercițiul funcției de deputat în Parlamentul României a proiectului de act normativ intitulat "Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului" nr. P1-x 193/2013, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen.

Parchetul își argumentează concluzia pe următoarele aspecte:

Sub aspectul atribuțiilor de serviciu ale persoanei decedate acesta avea calitatea de funcționar public, iar art. 69 din Constituția României stipulează că în exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului. De asemenea, potrivit art. 74 din Constituție, inițiativa legislativă aparține, după caz, Guvernului, deputaților, senatorilor sau unui număr cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot.

Art. 92 din Regulamentul Camerei Deputaților stipulează că deputații, senatorii și cetățenii prevăzuți la art. 74 din Constituția României, republicată, pot prezenta Camerei Deputaților propunerile legislative. Acestea trebuie să fie însoțite o expunere de motive și redactate în forma cerută pentru proiectele de legi.

În cazul propunerilor legislative depuse în condițiile alin. (1), președintele Biroului permanent solicită avizul Consiliului Legislativ și punctul de vedere sau informarea, după caz, a Guvernului, care trebuie depuse în maximum 15 zile de la data solicitării. Proiectele de legi, propunerile legislative, precum și proiectele de hotărâri ale Camerei prevăzute la art. 94 se trimit de îndată de Biroul permanent spre dezbatere și avizare comisiilor permanente competente, cu respectarea prevederilor art. 92, după caz.

Prin urmare, s-a reținut de Parchet faptul că, pe de-o parte, B. avea atribuții pe linia inițierii unor propuneri legislative, iar pe de altă parte era membru în Comisia juridică a Camerei Deputaților, comisie permanentă competentă să avizeze propunerile legislative, înainte ca acestea să fie supuse votului în plen.

În ceea ce îl privește pe inc. A., la momentul săvârșirii faptei acesta ocupa funcția de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României, iar promisiunea făcută persoanei decedate, de numire în funcția de arbitru intra în sfera puterilor care îi erau conferite de reglementarea sistemului cameral.

Astfel, s-a reținut că numirea în funcția de arbitru se făcea la propunerea președintelui Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României (inc. A.) în baza depunerii unui dosar ce cuprindea documente relevante și în urma adoptării unei decizii de către Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie din România, de asemenea condus de inc. A., acesta având o mare influență asupra celorlalți membri, care aprobau propunerile președintelui, fără a solicita lămuriri sau a formula obiecțiuni.

În ceea ce privește obținerea unui folos de către deputatul B., s-a subliniat că natura frauduloasă a acestuia se raportează la atribuțiile sale de serviciu, privind inițierea unor propuneri legislative, respectiv dacă un astfel de folos i se cuvenea pentru îndeplinirea sau mai degrabă utilizarea atribuțiilor sale de către inculpatul A.

În accepțiunea Parchetului, situația de fapt reținută mai sus s-a probat cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de sesizare din oficiu (voI. 1, filele 111-112);

- declarație martor M. (voI. 1, filele 191-193);

- declarație martor K.K. (voI. 1, filele 155-159);

- declarație martor E.E. (voI. 1, filele 160-162);

- declarație martor S. (voI. 1, filele 151-154);

- declarație martor X. (voI. 1, filele 145-147);

- declarație martor I. (voI. 1, filele 181-183);

- declarație martor D. (voI. 1, filele 184-186);

- declarație martor L. (vol. 1, filele 178-180);

- declarație martor C.C. (vol. 1, filele 172-177);

- declarații martor G.G. (voI. 1, filele 166-171);

- declarație martor H.H. (voI. 1, filele 187-190);

- declarație martor D.D. (vol. 1, filele 163-165);

- declarație martor L.L. (voI. 1, filele 148-150);

- declarație suspect A. (voI. 1, filele 124-127);

- declarație inculpat A. (voI. 1, filele 134-139);

- înscrisuri:

- proces-verbal de redare a unor convorbiri telefonice interceptate autorizat preluate din Dosarul penal nr. x/P/2012 înregistrat pe rolul Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție. (voI. 4).

Alte soluții adoptate în faza de urmărire penală și acte procesuale: Față de B. s-a dispus clasarea pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., constând în pretinderea în data de 26 februarie 2013 de la inculpatul A. a funcției de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, respectiv primirea acestei funcții, în ședința din data de 06 martie 2013 a Colegiului de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, în schimbul susținerii de către acesta în exercițiul funcției de deputat în Parlamentul României a proiectului de act normativ intitulat ,,Lege privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului" nr. Pl-x 193/2013, întrucât a intervenit decesul făptuitorului. De asemenea, s-a dispus clasarea față de membrii Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., Vlădoiu Nasty Marian, care au participat la ședința din data de 06 martie 2013 și au votat în unanimitate propunerea președintelui Colegiului, inc. A., de numire a deputatului B. în funcția de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, întrucât au acționat fără a avea cunoștință de înțelegerea frauduloasă dintre A. și B.

ii. Procedura în fața Instanței de Fond:

Curtea de Apel a fost sesizată cu rechizitoriul la data de 12 iunie 2015.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 8 octombrie 2015, în baza art. 346 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul din data de 10 iunie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății privind pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestației inculpatului de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea din 18 noiembrie 2015.

Cercetarea judecătorească a presupus audierea nemijlocită a inculpatului A. și a martorilor indicați în actul de inculpare, luându-se act că nu se solicită, nici de acuzare și nici de apărare, administrarea unor probe suplimentare.

Analiza mijloacelor de probă administrate:

Inculpatul A. a declarat constant atât la urmărirea penală, cât și la instanță că nu recunoaște învinuirilor care i se aduc, având în vedere următoarele observații: „Infracțiunea care mi se pune în sarcină nu are absolut nicio legătură cu activitatea de dare de mită prevăzute în legi și în practica judiciară.

A fi arbitru nu înseamnă că deții o funcție sau că ai o anumită ocupație sau îndeletnicire, nici în sens uzual, nici în senul prevăzut în nomenclatoarele specifice.

Conform dispozițiilor art. 543 C. civ., arbitru poate fi orice persoană care are capacitate de exercițiu. Această activitate este identică și în cazul arbitrajului ad-hoc și în cazul arbitrajului permanent, cu diferența că în cazul arbitrajului permanent legea prevede posibilitatea întocmirii unei liste facultative, prevede legea, în care persoanele care doresc ca la un moment oportun părțile care au de soluționat un litigiu să le numească ca membrii ale instanțelor de arbitraj, se înscriu pe această listă.

Conform regulamentelor aprobate în Convenția de la Geneva privind arbitrajul din 1961 ratificată de România în anul 1963 și a regulilor UNCITRAL privind arbitrajul, un membru al unei instanțe de arbitraj este acea persoană care este chemată să soluționeze un litigiu conform acordului dintre părți, situație pe care legiuitorul nostru a prevăzut-o în art. 293 Cp. Ca atare, orice persoană fizică poate desfășura activitatea de arbitru, iar în situația în care urmează să fie înscrisă pe o listă facultativă are obligația de a îndeplini câteva obligații în sensul de a depune o cerere, de a avea o recomandare, un CV și de a avea avizul Președintelui de Arbitraj, o entitate fără personalitate juridică și, ulterior, organul de conducere pe lângă care funcționează acel arbitraj permanent se pronunță prin vot asupra trecerii pe listă a respectivei persoane. Ca atare, sub nicio formă eu nu puteam să ofer "funcția de arbitru" fostului deputat B. din cel puțin două motive: unul pentru că nu există această funcție de arbitru, ci este doar o activitate provizorie la dispoziția părților angrenate în litigiu și în al doilea rând nu prin semnătura mea erau trecute pe listă asemenea persoane.

Pentru a considera că în schimbul oferirii („funcției” de arbitru) fostului deputat B. i-am solicitat să susțină un proiect de act normativ în parlament, mi se pare că este o interpretare forțată întrucât legea interesa activitatea Camerei Naționale și era firesc să o susțin în fața oricărei persoane care ar fi putut să contribuie la rândul ei la susținerea acestei legi. Nu era o lege care să îmi aducă un interes personal, ci dimpotrivă, era un act normativ care dacă s-ar fi adoptat, era benefic pentru sistemul cameral pentru comercianți și pentru economie, dar mie mi-ar fi adus o muncă în plus pentru implementarea acestui act normativ.

Cred, deci, că, calitatea mea de inculpat în această cauză nu are legătură nici cu faptele desfășurate în materialitatea lor, nici cu dispozițiile Codului penal, nici cu principiile de drept, nici cu practica judiciară în materie și nici cu doctrina juridică.

Nu se poate pune problema de către nimeni și niciodată că ceea ce e în sarcina mea ar fi săvârșirea unei fapte penale.”

S-a arătat că în instanță, inculpatul a făcut următoarele precizări:

„Faptele și probele din dosar s-au petrecut în realitate, dar nu au corespondent în legea penală așa cum sunt interpretate de către parchet.

Eu nu puteam să săvârșesc infracțiunea de dare de mită nici dacă aș fi vrut pentru că funcția de arbitru obținută de presupusul mituit B. depindea de o altă entitate, respectiv de Curtea de Arbitraj care era independentă de Camera de Comerț neavând personalitate juridică, la fel cum parchetul funcționează pe lângă o instanță de judecată. De altfel această funcție de arbitru nici nu există expressis verbis în legislația românească, se vorbește doar de activitatea de arbitru care permitea oricărei persoane să acceadă potrivit art. 555 C. proc. civ. să acceadă la această activitate.

În colegiul Camerei de Comerț care era alcătuit din 27 de membrii.

Eu aveam calitatea de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României și eram obligat prin lege și prin statut să conduc ședințele colegiului, biroului și ala adunării generale. Eu având totodată obligația să dau cuvântul pe aceste cereri președintelui Curții de Arbitraj care punea în discuția colegiului, cererile. Eu urmând să dau cuvântul membrilor colegiului pentru a-și exprima punctul de vedere asupra cererii.

Cu privire la cererile din ziua în care s-a discutat și cererea presupusului mituit B., un singur membri al colegiului a luat cuvântul, dar cu privire la altă persoană. Toate cererile din ziua respectiv au fost votat în unanimitate.

În orice situație, chiar și în cea avansată de parchet cu privire la dobândirea calității de arbitru de către B., acesta nu putea dobândii un folos necuvenit, conform înțelesului dat de Convenția privind Corupția art. 173 - raportul explicativ și care stabilește neechivoc că cel care ar fi primit folosul, să nu fi fost îndreptățit să dobândească folosul cuvenit, conform legii. Ori B. avea acest drept, de a deveni arbitru, cu atât mai mult cu cât îndeplinea toate cerințele legale.

Există 5 convorbiri telefonice între mine și B. interceptate și care fac parte din probatoriul dosarului, dar acestea nu dovedesc că între noi a existat o înțelegere în sensul ca eu să-l fac arbitru. Mai precis nu a existat nicio discuție pe acest aspect.

Convorbirea cu B. din care reiese că s-a antamat subiectul privind dobândirea calității de arbitru de către acesta, nu face dovada unei înțelegeri între noi, eu am dat consultații la sute de persoane în acest sens, mai mult eu nu mă aflam în sediul camerei când acesta a venit să-și depună cererea. Consultațiile respective se referea stricto senso doar la dispozițiile procedurale.

Mai precizez că la toate aceste convorbiri, inițiatorul lor a fost B., acest aspect este un alt argument care înlătură acuzația pentru că cel care are interesul este presupusul mituitor și nu mituitul. Aceste convorbiri dovedesc doar că subiectul a cestora a fost legea registratorului comercial, al cărei inițiator și semnatar, alături de alte persoane era B. De aceea este absurd ca eu să îl conving pe B. să își voteze o lege al cărui inițiator era.

Eu am trimis mail-uri și am avut contracte cu mai mulți parlamentari, ia mail-uri am trimis la toți parlamentarii români, legea obligându-mă să susțin legile care au ca obiect mediul de afaceri și hotărârile adunării generale, una dintre acestea referindu-se la susținerea legii registratorului comercial.

Pe domnul B. l-am cunoscut și îl consideram amic, fiind reprezentantul comunității italiene și avea legătură cu Camera de Comerț prin Ambasada Italiei.

Nu sunt cel care a elaborat proiectul legii în discuție. Eu nici nu putea pentru că nu am acest drept de inițiativă legislativă.

Convorbirile telefonice aflate la dosar, din acestea nu reies decât preocupările mele pe acest proiect.

Acest proiect de lege a fost considerat a fi benefic pentru mediul de afaceri fiind susținut în adunarea generală de majoritate membrilor sălii.

Nu știu ca o cerere de solicitare pentru funcția de arbitru să fi fost respinsă, pentru că nu era un număr limitat de arbitrii. Părțile stabileau de comun acord cine le arbitra.

Nu am discutat du B. despre dobândirea de către acesta a calității de arbitru nici înainte convorbirii telefonice din 26 februarie 2013 și nici după aceea.

Recomandarea pentru domnul B. i-a dat-o domnul I.I., dar eu nu m-am preocupat de obținerea acestei recomandări și nici nu putea pentru că nu mă aflam în relații bune cu I.I.”

Martorul K.K. deputat în Parlamentul României și arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, a declarat, la data de 12 februarie 2015, că a semnat propunerea legislativă privind registratorii comerciali la solicitarea președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României, A., fără a citi conținutul acesteia. Deputatul a arătat că nu a avut niciun fel de schimb de păreri cu ceilalți coinițiatori cu privire la această propunere legislativă. (voI. 1, filele 155-159 d.u.p.).

Martorul K.K. în instanță a declarat următoarele: „În legătură cu acel proiect am fost contactat telefonic de către inculpat care mi-a spus că acesta conține crearea unui serviciu nou, respectiv cea a registratorului comercial, care ar fi oferit posibilitatea fiecărei camere de comerț să cunoască îndeaproape mediul de afaceri si să pună la îndemâna celor interesați informații de afaceri. Cu alte cuvinte să faciliteze legătura dintre Camera de comerț si mediul de afaceri și să aibă acces, pe de altă parte, la informații de la Registrul Comerțului. Eu am fost un partizan al revenirii Registrului Comerțului la Camerele de comerț și industrie pentru că acest serviciul a fost înființat de camerele de comerț in 1936, iar după revoluție, in 1990, s-a continuat această tradiție. Domnul A. în aceea discuție telefonică mi-a spus că dânsul a făcut un proiect privind registratorii comerciali. De aceea probabil m-a și sunat domnul A. știind poziția mea constantă si neechivocă de revenire a Registrului Comerțului la Camerele de comerț. A mai fost o tentativă a domnului A. în acest sens si a parcurs toate fazele, prilej cu care in plenul Camerei Deputaților am susținut acest proiect.

Cu prilejul discuției telefonice i-am spus că o să văd si o să semnez proiectul, mai precis o să fiu unul dintre susținătorii lui: După ce am citit proiectul mi-am retras susținerea pentru că am constatat că pe lângă prevederile referitoare la registratorii comerciali acesta cuprindea ample articole referitoare la Registrul comerțului si revenirea lui la Camerele de comerț, iar președintele camerei avea puteri deosebite pe care anterior nu le avea.

In acest sens am trimis scrisoare Președintelui Camerei Deputaților de retragere a susținerii. Mai precizez că nu am participat la nicio dezbatere parlamentară a acestui proiect.”

La data de 17 februarie 2015, martora E.E., deputat în Parlamentul României și arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Național a declarat, că, la începutul anului 2013, a fost contactată de către deputatul F.F. care i-a solicitat să semneze propunerea legislativă privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în Registrul Comerțului.

Martora E.E. în instanță a arătat următoarele:

„Am fost solicitată de către un coleg parlamentar, respectiv de domnul Iordache, cu care fusesem colegă la comisia juridică a Camerei Deputaților, să fiu cosemnatară pe proiectul acestei legi despre a cărui inițiator nu știu cine este.

Doresc să precizez că această problemă care se dorea rezolvată prin acest proiect a fost o preocupare constantă pe agenda parlamentară, în sensul că îmi amintesc că au mai fost alte 2 proiecte, semnate de alți colegi.

Pe domnul A. îl cunosc în calitatea de Președinte al Camerei de Comerț și Industrie și am avut o relație cu acesta pur instituțională.

Am discutat de maxim 2-3 ori, in general, cu domnul A., dar pot să spun cu certitudine că nu am fost presionată de nici un fel de nimeni in legătură cu susținerea acestui proiect.

Am citit, dar nu în amănunt, acel proiect, pe care am înțeles să-l semnez tocmai pentru că am înțeles că nu s-ar prejudicia vreo instituție, mai ales că anterior, pană în 2004, Registrul Comerțului a fost în competența Camerelor de comerț.

Deși nu mi-am făcut o preocupare dina cest proiect știu că el a fost respins în unanimitate atât in Comisia Juridică cât și in plenul Camerei Deputaților.

Și pe domnul B. l-am cunoscut fiind colegă cu acesta în Comisia Juridică dar nu am avut relații decât strict colegiale cu acesta.

Nu știu dacă am informat grupul parlamentar liberal, din care proveneam, despre susținerea mea în legătură cu acest proiect, dar consider că nu era necesar și nici obligatoriu tocmai datorită celor susținute anterior.

Nu există nicio interdicție pentru un parlamentar de a prelua individual, de la ONG-uri, sindicate sau alte grupuri organizate, anumite proiecte și să le transforme în inițiative, atâta timp cât pentru acest lucru nu se fac promisiuni, tocmai pentru că acest demers este de esența legăturii dintre Parlament și societatea civilă.”

Martora a declarat că nu și-a pus problema cine a redactat acest proiect de lege, însă a arătat că acesta era un proiect asumat de formațiunea politică din care face parte.

E.E. a arătat că nu a purtat discuții cu deputatul B. pe marginea acestei inițiative legislative, însă s-a întâlnit cu acesta la Curtea de Arbitraj și a presupus că a fost numit arbitru. (voI. 1, filele 160-162 d.u.p.).

Martorul F.F. a declarat, la data de 29 ianuarie 2015, că, în cadrul unor discuții la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional cu participarea președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României, A., „s-a dezbătut oportunitatea revenirii Registrului Comerțului în cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României."

Martorul a arătat că, la începutul anului 2013, a purtat ,,o discuție cu alți colegi parlamentari, respectiv E.E. și B. pentru a semna și susține propunerea legislativă privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în registrul comerțului."

În continuare, martorul a declarat că nu a știut faptul că ceilalți inițiatori ai propunerii legislative au fost K.K., M.M. și L.L.

Martorul a afirmat, însă, că nu a studiat în detaliu acest proiect normativ și și-a însușit un conținut pe care nu l-a cunoscut în integralitate.

În instanță, martorul F.F. a declarat următoarele:

„Proiectul de lege care viza registratorul comercial a fost trimis la Parlament de către domnul A.. Era un demers legal întrucât oricine poate să trimită un proiect de lege în Parlament urmând ca acesta, eventual, să fie însușit sau completat, de parlamentari.

Acest proiect a fost susținut de către mine, domnul K.K., domnul B., domnul L.L., domnul M.M. și doamna E.E.

Eu am reținut din acel proiect, peste care nu m-am uitat in detalii, că asigura o mai bună colaborare între agenții economici si Camerele de comerț.

Pe domnul A. îl cunoșteam dinainte fiind parlamentar, fiind parlamentar din partea Partidului Național Liberal.

Am purtat discuții telefonice cu inculpatul care se interesa de evoluția proiectului. Din punctul meu de vedere proiectul trebuia să urmeze căile normale, respectiv obținerea avizelor, si dezbaterea in plen, iar după ce acesta a primit avize negative, nu am mai susținut acest proiect. De aceea nu am mai participat la susținerea proiectului in comisii si nici la susținerea proiectului in plen.”

În declarația din data de 27 ianuarie 2015 martorul M.M., senator în Parlamentul României, a afirmat faptul că, la începutul anului 2013, a fost contactat de către deputatul F.F. care ,,mi-a explicat, pe scurt, că promovează un proiect de lege privind registratorul comercial și activitatea de înregistrare în Registrul Comerțului prin care dorește să readucă această activitate în Cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României."

Martorul a arătat în continuare: ,,În momentul discuției cu F.F. din fața sălii de ședință, am semnat ca inițiator proiectul de lege "propunerea legislativă privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare la Registrul Comerțului" și l-am rugat să-mi transmită pe email proiectul de act normativ pe care l-a transmis mai departe la dl. J.J. L-am rugat pe acesta să-mi transmită o părere cu privire la acest act normativ, J.J. mi-a comunicat că amendament față de resursele alocate Camerei de Comerț și Industrie a României vizavi de Camerele Județene, în sensul că primei îi reveneau 90% din fondurile provenite de la Registru Comerțului.

După aproximativ câteva zile, am aflat din presă că inițiativa nu este lipsită de interesele personale ale d-lui A., în parte și ale d-lui deputat S. De asemenea, tot din mass-media, am aflat care era modul de viață al dlui. A., faptul că petrece la cazinouri și exista bănuiala că folosește resursele camerei de comerț în scop personal. Din acest moment, eu nu am mai susținut promovarea acestui proiect de lege, fapt ce a reieșit din dezbaterile comisiei de administrație publică și organizare a teritoriului din cadrul Senatului României, atunci când întrebat fiind de președintele comisiei, dl. N.N., că doresc să susțin această inițiativă legislativă am răspuns că nu doresc.

Precizez că nu am mai fost contactat de dl. deputat S., aceasta fiind prima și ultima noastră întâlnire.

Nu-i cunosc pe ceilalți coinițiatori, cu excepția d-lui M.M., care, din câte știu, nu este în țară." (voI. 1, filele 148-150).

S-a arătat că aceleași mențiuni se regăsesc și în declarația dată de acesta în fața instanței.

Martorul D.D., președintele Secției de evidență oficială și documentare în cadrul Consiliului Legislativ și arbitru în cadrul Curții Arbitraj Comercial Internațional, a arătat, în declarația din data de 20 februarie 2015, că a fost contactat de către inc. A. pentru a,,aduce niște observații din punct de vedere formal, al tehnicii legislative, al evidenței actelor normative, al corelării dintre texte, al redactării, etc" asupra unui proiect intitulat" propunere legislativă privind registratorii comerciali și activitatea de înregistrare în Registrul Comerțului". Martorul a arătat că a procedat la verificarea textului împreună cu C.C., iar această activitate s-a desfășurat chiar în biroul inc. A. din sediul Camerei de Comerț și Industrie a României. (voI. 1, filele 163-165 d.u.p.).

În instanță, martorul D.D. a învederat următoarele: „Am fost arbitru încă de acum 40 de ani și știu că după trecerea Registrului Comerțului pe lângă Ministerul Justiției, in anul 2002, au existat mai multe încercări, sub formă de proiecte pentru trecerea înapoi a Registrului la Camera de comerț și înființarea registratorului comercial.

În legislația europeană statul Registrului comerțului, fiind considerat un serviciu public, nu este dat, în majoritatea cazurilor în competența camerelor de comerț.

Eu nu îl cunoșteam pe domnul A., fiind solicitat de doamna C.C., pe ca o știam încă din facultate și care m-a recomandat acestuia ca fiind specialist în tehnică legislativă pentru a discuta un proiect legislativ care se referea la această problemă.

La început am refuzat, fiind in concediu, iar ulterior, la insistențele domnului A. am dat curs acestui demers. Întâlnindu-mă cu acesta și cu doamna C.C. în cabinetul inculpatului.

Inculpatul nu mi-a spus de la cine era proiectul pe care mi l-a arătat în cabinetul său, spunându-mi că dorește de la mine o reactualizare, mai precis corelarea textelor de lege. Mi-a solicitat să fac acest lucru in câteva zile, deși era o muncă laborioasă, motivând că trebuie să-l supună Biroului Camerei de Comerț pentru a fi aprobat și apoi să sesizeze Parlamentul.

Am făcut ce am putut in cele câteva zile, mai precis ceea ce era de competența mea, legat de tehnica legislativă predându-i-le in acest sens inculpatului.

Proiectul care era in Parlament nu era similar cu cel pe care îl analizasem eu pentru că avea mai puține articole, fiind respins de prima cameră. Inculpatul nu m-a mai abordat.”

Martora C.C. a declarat că, la sfârșitul ni 2012 - începutul anului 2013, a fost contactată telefonic de către inc. A. pentru a-l sprijini cu privire la îmbunătățirea textului proiectului de lege privind Registrul Comerțului și cu privire la proiectul referitor la legea registratorului.

Martora a arătat că, deși i-a spus inculpatului că nu este oportună trecerea Registrului Comerțului în subordinea Camerei de Comerț și Industrie a României, nu a renunțat la proiect. Martora a susținut că nu a reușit finalizarea textului, însă i-a recomandat inculpatului ,,să folosească cunoștințele evident superioare în materie de tehnică legislativă" ale martorului D.D.

În instanță, martora a făcut următoarele precizări: „Știam că se fac eforturi în anul 2012, cum de altfel au fost și în anii anterior, de când registrul comerțului a trecut în subordinea Ministerului Justiției, pentru revenirea la camera de comerț de către toate conducerile camerei respective, în anul respectiv dl. A., în calitatea sa de președinte, manifestând și depunând eforturi în acest sens, insistențe.

Ceea ce se reține în rechizitoriu, respectiv că inculpatul mi-a solicitat o părere „pentru îmbunătățirea proiectului de lege” se referea la legea registratorilor. Proiectul respectiv pe care l-am citit eu nu îi aparținea domnului A.

Eu am mai văzut un alt proiect având același obiect, dar știu că varianta care a fost respinsă de Parlament era diferită de varianta pe care u o văzusem, dar și aceasta era cu multe erori.

Ca membru al colegiului Curții de Arbitraj, cererile de acordare a calității de arbitru erau supuse verificării doar din punctul de vedere al respectării formale a criteriilor. S-a întâmplat ca la ședințele colegiului la care am participat să fie respinse sau amânate cererile pentru dobândirea calității de arbitru. Hotărârea în colegiu se lua prin vot. Era de fapt, un aviz de conformitate.

Propunerile erau agreate de colegiul Curții de arbitraj și înaintate spre validare Colegiului Camerei de Comerț și Industrie a României.”

Martora G.G., fosta șefă a Cancelariei Președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României, A., și persoană de încredere a acestuia, a declarat la data de 21 martie 2014 că nu își amintește contextul depunerii cererii de arbitru de către B. și că nu avea atribuții în acest sens.

Ulterior, la data de 26 februarie 2015 martora G.G. a revenit asupra declarației inițiale și a afirmat că, la începutul anului 2013, a fost contactată telefonic de către A. care i-a solicitat "să se ocupe de calitățile de înscriere pe lista de arbitri a d-lui B." Aceasta a arătat: „Nu îmi aduc aminte foarte exact, dar presupun că pe dl. B. l-am primit la biroul meu unde a completat cererea de înscriere. Este posibil ca, la rândul meu, să fi solicitat de la Curtea de Arbitraj model de cerere și recomandare privind înscrierea pe lista de arbitri, acesta urmând să trimită CV."

Martora în instanță a învederat următoarele: „Inculpatul mi-a solicitat sprijinul in ai da domnului B., pe care îl întâlnisem o singură dată pana atunci cu prilejul unei recepții la ambasada Italiei, să-i spun ce acte îi sunt necesare acestuia pentru a se înscrie pe lista de arbitri care urma sa fie supusă aprobării Colegiului si apoi Adunării Generale. Nu mai rețin dacă i-am spus aceste lucruri telefonic s-au i-am trimis e-mail. Nu am mai efectuat alte demersuri cu privire la domnul B. si nici in alte cazuri nu am fost solicitată pentru a oferi sprijin altor persoane, nici direct si nici la solicitarea inculpatului. Foarte multe persoane se interesau direct la domnul A. de condițiile necesare pentru dobândirea calității de arbitru.”

Martorul X., președinte al Curții de Arbitraj Comercial Național de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României la data faptelor și membru al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, a declarat la data de 26 august 2014 faptul că, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, inc. A. a propus pe ordinea de zi a ședinței din data de 06 martie 2013 a Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României mai multe personalități în domeniul juridic care să acceadă la calitatea de arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial, printre care și deputatul B.

Martorul a declarat că lista a fost votată în colegiu în unanimitate la propunerea Președintelui Colegiului de Conducerea al Camerei de Comerț și Industrie a României, A., fără a cunoaște înțelegerea dintre A. și B. privind numirea în funcția de arbitru (vol. 1, filele 145-147 d.u.p.).

În instanță, acesta a făcut următoarele precizări: „Atât pe dl. B., cât și pe dl. A. îi cunoșteam. În anul 2012 eram președintele Curții de Arbitraj Internațional calitate în care am instituit o procedură de lucru în sensul că pe cererea de acordare a calității de arbitru fiecare membru al colegiului Curții să-și își manifeste punctul de vedere prin da sau nu.

La final centralizam această situație și înaintam conducerii Camerei de Comerț avizul Curții de Arbitraj. Punctul nostru de vedere (al colegiului Curții) viza strict condițiile pe care trebuia să le îndeplinească solicitantul. Au fost situații în care s-au respins cererile după cum membrii ai colegiului Curții au opinat că nu sunt de acord cu admiterea cererii dar hotărârea era luată cu majoritate.

Din punctul meu de vedere dl B. îndeplinea cerințele legale pentru a dobândi calitatea de arbitru precum și standardele profesionale, fiind peste media profesională a celorlalți arbitri.

Știu că demersurile legislative privind reîntoarcerea Registrului Comerțului la Camerele de Comerț au existat după alegerile legislative din anul 2004, Alianța DA care fusese desemnată cu formarea guvernului având în programul electoral acest demers, iar după aderarea la majoritate a Partidului Conservator și a Uniunea Democratică a Maghiarilor din România aceștia au împărtășit punctul de vedere pe acest aspect al Alianței. Și eu personal, în calitate de parlamentar, am susținut un proiect de lege iar după, ce a fost adoptată legea și declarată neconstituțională nu am susținut ulterioarele inițiative în acest sens.

Chiar după ce o lege pe tema trecerii Registrului Comerțului la Camerele de comerț a fost declarată neconstituțională, inculpatul, despre care știam că insistă făcând demersuri în acest sens, m-a abordat și pe mine pentru a susține o inițiativă legislativă la care eu am răspuns negativ. Nu pot să spun că demersul său viza ca eu să susțin o eventuală lege.

Am privit normal și în limitele legii acest demers considerând că orice grup de interese poate să facă demersuri pe lângă parlamentari urmând ca aceștia să aprecieze.”

Martorul L., președintele Camerei de Comerț și Industrie Ilfov și membru al Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, a declarat la data de 21 aprilie 2015 faptul că numirea arbitrilor se făcea la propunerea președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României aprobat de Colegiul de Conducere. Totodată martorul a declarat că la una din ședi