ÎCCJ, Secția penală

Decizia Nr. 244/A/2016

Deliberând asupra apelului de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 211 din 9 noiembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. anterior, art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. anterior, în infracțiunile prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și respectiv, din infracțiunea prev. de art. 86 alin. (2) teza a III-a din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, în infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) teza a III-a C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. și art. 159 alin. (1) C. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. și art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. împotriva părților vătămate B. și respectiv C., D. și E., prin împăcarea părților.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și art. 335 alin. (2) teza a III-a C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, cu executare în regim de detenție.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 83 C. pen. anterior a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 347/R din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/59/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 2887/R a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 19 septembrie 2012 și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată inculpatului în cauza dedusă judecății, în final, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa totală de 1 an și 4 luni închisoare, în regim de detenție, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., rap la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă cu privire la infracțiunile prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. și art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., art. 275 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. x/P/2012 din 7 octombrie 2013 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 86 alin. (2) teza a III-a din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la data de 8 august 2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova plângerea numitei B., domiciliată în Craiova, județul Dolj, prin care a sesizat faptul că A. i-a pretins suma de 2.000 euro, în luna noiembrie 2011 pentru a o ajuta la eliberarea fiului său F., din starea de detenție în care se afla la acel moment, inducându-o în eroare că acest fapt se va realiza cu "ajutorul unei comisii de la Serviciile Secrete de la București (D.G.I. București), care va face lumină în cazul respectiv, inclusiv prin găsirea adevăratului vinovat". A mai arătat sus numita că, prin acțiunea avocatului de inducere în eroare a sa, i-a creat falsa impresie că, în cazul în care îi va remite suma de bani, respectiv cei 2.000 euro, fiul său F. va putea fi eliberat, "în situația în care va declara cele întâmplate, precum și numele tuturor persoanelor din spatele cazului", datorită intervenției comisiei de la București.

Partea vătămată a menționat în plângerea penală formulată că, până la depunerea acesteia, i-a înmânat lui A., prin intermediul fiicei, G. și norei sale, H., 1.000 euro și prin intermediul numiților I. și J. - finii avocatului, 800 euro, cu suma totală de 1.800 euro constituindu-se parte civilă în procesul penal.

În dovedirea plângerii penale, părțile vătămate au depus în original chitanțele și Contractul de asistență juridică nr. 281 (neînseriate), emise de către Cabinet Individual Avocat A.

În fapt, s-a reținut că la data de 14 aprilie 2013, A. a fost surprins în timp ce conducea pe drumurile publice, autoturismul marca P., deși avea permisul de conducere anulat, măsură comunicată acestuia încă din anul 2008.

Pentru o mai bună înfăptuire a justiției, prin rezoluțiile nr. x/P/2013 din 14 iunie 2013 și nr. x/P/2013 din 20 iunie 2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus conexarea dosarelor menționate la Dosarul nr. x/P/2012, formându-se astfel un singur Dosar cu nr. x/P/2012.

După efectuarea actelor premergătoare constatate prin procesele-verbal din 16 aprilie 2013 și din 20 iunie 2013, prin rezoluțiile din 17 aprilie 2013 și, respectiv 3 iulie 2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Olt, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1) C. pen. și, respectiv, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărui permis a fost anulat, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) teza a III-a din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

În cursul lunii noiembrie 2011, inculpatul A. a fost contactat de către partea civilă B. și fiica acesteia, martora G., pentru a le oferi o consultație juridică, având pe rolul instanțelor mai multe procese de natură penală și civilă. Alegerea avocatului de către acestea a fost determinată de existența unei relații de prietenie între martora G. și J., care este fina învinuitului A. În timpul discuțiilor purtate cu ocazia întâlnirii, inculpatul a lăsat să se înțeleagă că ar putea să le ajute cu privire la situația juridică a numitului F. care se afla în stare de arest preventiv, în sensul puneri în libertate a acestuia, întrucât are posibilitatea să vorbească cu oameni influenți de la București care fac parte dintr-o comisie a Serviciilor Secrete (D.G.I.P.I.) și care au în atenție cauza penală respectivă. Imediat după această întâlnire, inculpatul a luat legătura telefonic atât cu partea civilă, cât și cu martora G. cărora le-a comunicat faptul că a început demersurile cu cei de la București care sunt deja în drum spre Craiova și le-a solicitat suma de 2.000 euro spunându-le că o va folosi pentru cazarea și masa membrilor comisiei.

Martora G. a purtat legătura telefonic cu martora J., care a asigurat-o că A., cu care a și vorbit, este de încredere și a sfătuit-o să facă ceea ce spune acesta, pentru a-și putea rezolva problema. De altfel, o parte din banii solicitați de inculpat, respectiv 500 euro, martora G. i-a solicitat sub formă de împrumut chiar de la J. care, însă, a refuzat-o, motivând că nu dispune de sumă, împrejurare confirmată de către aceasta din urmă. La câteva zile martorele G. și H. s-au întâlnit cu inculpatul A. la un restaurant din Craiova și i-au dat 1.8000 euro, sumă provenită din vânzarea de către martorul Q. a unui autoturism.

Ulterior, în jurul datei de 19 noiembrie 2011, urmare insistențelor părții civile și martorei G. și pentru a le convinge de realitatea demersurilor făcute, inculpatul s-a întâlnit cu acestea la un restaurant din municipiul Craiova, asigurându-le că le va pune în legătură cu persoanele de la București. La această întâlnire a participat și I., dar și soția învinuitului, R.

Coroborând declarațiile celor prezenți a rezultat fără echivoc faptul că s-au purtat discuții despre comisia de la București care urma să discute cu F. și care trebuia să spună membrilor acesteia tot ce știe în legătură cu fapta ce i se impută.

Pe tot parcursul întâlnirii, potrivit declarației martorei G., inculpatul a simulat că vorbește la telefon cu cei de la București, și chiar intenționat a permis a fi auzite frânturi din convorbire de genul "ați coborât, încă lucrați", pentru ca apoi să poată justifica absența membrilor comisiei, care, încă, lucrau la caz, fiind, astfel, în imposibilitate de a veni.

Pentru că inculpatul făcea presiuni în vederea obținerii și diferenței de bani solicitată, martora G. a împrumutat de la colegul său de serviciu S. suma de 300 euro, iar partea civilă de la nepoata sa T., suma de 400 euro, cei 700 de euro fiindu-i trimiși inculpatului prin intermediul martorului I. care a confirmat această împrejurare. Martorul I., cu ocazia audierii a arătat că, în repetate rânduri, martora G. "s-a plâns de faptul că a dat bani și nașul nu a făcut nimic" și chiar i-a spus inculpatului, de câteva ori, că ar fi bine să ajungă la un consens.

În aceste împrejurări, între G. și H., pe de o parte, și A. și I., pe de altă parte, a avut loc o nouă întâlnire la o pizzerie din municipiul Craiova, în cursul căreia martorele i-au solicitat inculpatului explicații în legătură cu demersurile promise și pe care ar fi trebuit să le facă, până la acel moment, în schimbul celor 1.700 euro primiți, în contextul în care F. se afla, încă, în stare de arest.

Inculpatul, pentru a le întări convingerea că are legături cu lucrători din cadrul Serviciilor Secrete și că îi va asigura protecție martorei H., de asemenea, inculpată în cauza în care soțul ei - F., era arestat, i-a prezentat acesteia din urmă o persoană pe nume "U.", identificată ulterior ca fiind U., care își desfășura activitatea în cadrul Serviciul Județean de Informații și Protecție Internă Dolj.

Fiind audiat, martorul a declarat că în iarna anului 2011, a fost contactat de A. care i-a spus că o persoană de sex feminin ar vrea să facă declarații într-o cauză care, la acel moment, era de impact media, fiind vorba despre o afacere imobiliară. Urmare acestei discuții, s-a întâlnit cu H. care i-a furnizat informații de interes în legătură cu cauza în care era arestat soțul ei, fapt pentru care a sfătuit-o să ia legătura cu ofițerul de poliție care instrumenta dosarul și să îi relateze toate acele aspecte, întâlnire care a avut loc potrivit declarației martorului.

În data de 19 decembrie 2011, cu ocazia zilei de naștere a fiicei martorei H., la care au participat și soții I. și J., aceasta din urmă i-a înmânat martorei J., pentru A., încă 100 euro, care au ajuns la învinuit prin intermediul martorului I.

Inculpatul a continuat să ceară diferența de 200 euro, și chiar a reușit să o convingă, din nou, pe B. de seriozitatea demersurilor sale, așa cum a rezultat din declarația martorului Q., dar pentru că fiului lor F. i s-a prelungit măsura arestării preventive, după sărbătorile de iarnă, între aceștia a intervenit o situație tensionată, amplificată de insistențele părții civile care i-a solicitat lui A. să îi restituie cei 1.800 euro primiți până la acel moment.

În acest context, inculpatul a refuzat să mai vorbească cu partea civilă, conduită ce a determinat-o pe acesta să ia legătura telefonic cu martora R., care, contactându-l, telefonic, pe soțul său, inculpatul A., i-a spus: "te rog ajut-o că, ca să nu te simți încărcat că i-ai luat banii și poate că n-ai ajutat-o suficient". Situația tensionată dintre părți era cunoscută și de martorii I. și J., chiar și între aceștia existând discuții în legătură cu împrejurarea că ar putea plana asupra lor suspiciunea că banii s-au împărțit.

Fiind audiat inculpatul nu a recunoscut că ar fi primit vreo sumă de bani, direct sau prin intermediari, de la partea civilă B., însă a confirmat faptul că a avut mai multe întâlniri cu aceasta la care au participat și martorii G. și I., ocazie cu care i-a acordat asistență juridică în limita competențelor legale, fără a face promisiuni în soluționarea favorabilă a cauzelor acesteia, presiunile exercitate de către sus-numită, fiind consecința refuzului său de a se angaja pentru a-i reprezenta interesele în fața instanțelor de judecată.

De asemenea, inculpatul a confirmat și faptul că a primit de la martorul I. două plicuri în care se aflau înscrisuri referitoare la cauzele pe care partea civilă le avea pe rolul instanțelor de judecată.

Apărarea inculpatului a fost înlăturată ca nesinceră, fiind infirmată de materialul probator administrat, din care a rezultat fără echivoc că a primit direct și prin intermediul martorului I., suma de 1.800 euro de la partea civilă B., lăsând să se înțeleagă că are influență pe lângă persoane care își desfășoară activitatea în structurile de informații de la București și care se ocupă de dosarul martorului - F., putând astfel obține punerea în libertate a acestuia.

Pericolul concret al infracțiunii săvârșită de inculpat a rezultat din modalitatea în care acesta a acționat pentru a obține de la partea civilă suma de 1.800 euro, întreținând în conștiința acesteia din urmă convingerea că, în legătură cu dosarul fiului ei - cu impact media la acel moment -, s-a constituit o comisie formată din persoane care își desfășoară activitatea în structurile de informații, deși, acestea, nu au în sfera atribuțiilor legale activități de natura celor promise și pe lângă care ar putea interveni, banii fiindu-i necesari pentru transportul, cazarea și celelalte cheltuieli ocazionate de venirea acestora în municipiul Craiova. Mai mult, convingerea părții civile B. că cele prezentate de învinuit sunt reale s-a consolidat datorită relațiilor de prietenie care existau între fiica sa - G. și finii inculpatului, I. și J., care l-au caracterizat pe acesta ca fiind un avocat "serios".

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. - avocat în cadrul Baroului Olt, de a primi direct sau prin intermediari, în perioada noiembrie - decembrie 2011, suma de 1.800 euro de la numita B., lăsând să se înțeleagă că are influență pe lângă persoane care își desfășoară activitatea în structurile de informații de la București și astfel poate obține punerea în libertate a fiului acesteia - F., cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. x/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.

Referitor la acțiunile realizate de I. și J., actele premergătoare efectuate nu au confirmat existența unor date care să justifice tragerea la răspundere penală, sub aspectul complicității la infracțiunea de înșelăciune comisă de învinuit în dauna părții civile - B., aceștia având reprezentarea că demersurile întreprinse de nașul lor se circumscriu exercitării legale a profesiei de avocat, sumele de bani intermediate fiind onorariul perceput pentru această activitate.

Starea de fapt prezentată mai sus a fost probată cu: plângerea penală și declarațiile părții civile B.; procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 16 aprilie 2013; procesele-verbale în care au fost redate integral convorbirile telefonice purtate în datele de 31 ianuarie 2013 și, respectiv, 11 februarie 2013, care privesc fapta ce formează obiectul cercetărilor, selectate din traficul telefonic purtat în perioada 17 ianuarie 2013 până la data de 15 februarie 2013; procesul-verbal în care a fost redat în parte fișierul "întâlnire 6 februarie 2013"; declarațiile martorilor; procese-verbale de confruntare; contactul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 1 august 2011; Adresa din 16 iulie 2013 a Inspectoratului de Poliție al Județului Dolj - Centru de Reținere și Arestare Preventivă; declarațiile inculpatului.

Cu privire la latura civilă, în rechizitoriu s-a reținut că la data de 18 aprilie 2013, cu ocazia audierii, partea vătămată B. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.800 euro.

S-a arătat că efectiv, inculpatul a încasat suma totală de 4.500 euro și 9.000 RON, după cum urmează: de la D. - potrivit Declarației din 4 iulie 2013, 1.300 euro; de la C. - potrivit Declarației din 4 iulie 2013, 2.400 euro și 9.000 RON și de la V. - potrivit Declarației din 4 iulie 2013, 800 euro, cu care acestea s-au constituit părți civile.

La termenul din 6 februarie 2013, când instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, președintele completului de judecată a solicitat Baroului Olt, să îi comunice dacă avocatul A., care depusese o Împuternicire avocațială neînseriată sub nr. x/2012, face parte din acel barou, împrejurare în care s-a constatat că inculpatul este suspendat din profesie la cerere, conform Deciziei nr. 98 din 28 septembrie 2012 emisă de Consiliul Baroului Olt (Adresa din 6 februarie 2013 emisă de Baroul Olt). Față de această situație, instanța de fond a constatat lipsă de apărare pentru inculpații N., K., L., M. și O. și a acordat termen la data de 7 februarie 2013, ținând seama și de faptul că avocatul ales al acestora - X., solicitase, în termen legal, pentru motive obiective, amânarea judecării cauzei din data de 6 februarie 2013. Din declarația părților civile a rezultat că, deși, au aflat, în împrejurările descrise, că inculpatul nu le poate reprezenta interesele, deși fusese plătit în acest sens, fiind suspendat din profesie, acesta a continuat să le asigure că își va îndeplini obligațiile asumate prin contractul de asistență juridică, unul cu aparență de legalitate și pentru a le întări convingerea, chiar a fost prezent la sediul Curții de Apel Craiova cu ocazia judecării recursului, asigurând-o pe C., de asemenea, prezentă, că are "oameni în sală" care vor formulat concluzii de punere în libertate a inculpaților.

S-a apreciat că și această împrejurare s-a dovedit a fi mincinoasă, din Decizia penală nr. 278 din 12 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/104/2012/a4, rezultând că inculpații cărora inculpatul ar fi trebuit să le acorde asistență juridică, pentru care a fost remunerat, au fost reprezentanți de avocați desemnați din oficiu.

Semnificativă a fost apreciată declarația martorei W. - fiica părții civile C., care a fost prezentă atunci când mama sa și partea civilă D. au remis inculpatului sumele de bani solicitate și care a declarat că acesta era convingător prin modul în care le expunea demersurile pe care urma să le întreprindă în legătură cu cauza, desenându-le scheme, folosind noțiuni de genul "taxă de timbru pentru suma confiscată" (10% din 1,2 miliarde asupra cărora se aplicase sechestrul); implicarea sa în emiterea rechizitoriului în regim de urgență; posibilitatea sa de a șterge interceptările din dosar, care au fost de natură a le determina să continue relația client - avocat. De altfel, martora, în sprijinul celor declarate a pus la dispoziție mesajele primite de la inculpatul A. și care demonstrează perseverența cu care a urmărit obținerea de la părțile civile a folosului necuvenit.

Mai mult, în cursul lunii ianuarie 2013, deși pe rolul instanței de fond nu se afla vreo cerere de liberare provizorie pe cauțiune, inculpatul a solicitat părții civile D. - în prezența martorului Y., care a însoțit-o pe aceasta în municipiul Craiova -, 20.000 RON cu titlu de cauțiune, pentru punerea în libertate a inculpatului N.

În acest context, martorul Y. a consultat telefonic un avocat care i-a explicat procedura liberării pe cauțiune, sfătuindu-i să nu dea banii, întrucât cauțiunea "se plătește pe numele persoanei deținute și doar de către un membru al familiei, ca ulterior, să îi poată ridica de la C.E.C." Martorul a mai declarat că, urmare refuzului părții civile de a-i da "cei 200 milioane pe care aceasta îi avea asupra ei", inculpatul pentru a o convinge i-a spus că a plătit el cauțiunea, că este avocat, însă D. i-a cerut chitanța, context în care A. a devenit nervos și chiar le-a reproșat că "își bat joc de el".

Cu Adresa din 9 aprilie 2013, Baroul Olt a comunicat faptul că A. a funcționat ca avocat în cadrul Baroului Olt de la data de 1 februarie 2008 până la data de 1 octombrie 2012 - când s-a suspendat din profesie la cerere, pe perioada suspendării neputând acorda asistență juridică justițiabililor. Mai mult, Baroul Olt, cu Adresa din 4 iulie 2013 a mai comunicat faptul că, prin Hotărârea din 20 martie 2010 s-a stabilit ca începând cu data de 1 ianuarie 2011, în exercitarea profesiei de avocat să nu se mai utilizeze contracte de asistență juridică și împuterniciri avocațiale neînseriate, astfel că inculpatul la 7 decembrie 2010, a achiziționat de la barou un carnet "Contracte de asistență juridică" și un carnet "Împuterniciri avocațiale".

În cauză, inculpatul a încheiat cu părțile civile un contract de asistență juridică neînseriat, nedatat, neștampilat, le-a eliberat acestora chitanțe neînseriate (unele nedatate) și neștampilate, iar la instanța de fond a depus o împuternicire avocațială, de asemenea, neînseriată și nedată, înscrisuri care nu se regăsesc printre cele achiziționate de la Baroul Olt, obligatorii pentru exercitarea profesiei de avocat în limitele și cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin rechizitoriu s-a apreciat că este evident că inculpatul s-a folosit de înscrisurile respective pentru a induce în eroare și pentru a întări convingerea părților civile cu privire la dreptul său de a-și exercita profesia, în contextul în care el însuși a solicitat Baroului Olt suspendarea "calității de avocat pe o durată nedeterminată începând cu data înaintării" cererii, invocând drept temei al acesteia dispozițiile art. 49 lit. d) și art. 51 pct. 1 din Statutul profesiei de avocat, astfel că apărarea inculpatului că nu a cunoscut că este suspendat, a fost înlăturată ca nesinceră, având în vedere tocmai temeiul în baza căruia a solicitat suspendarea, care opera de drept, potrivit art. 28 lit. d) din Legea nr. 51/1995 - republicată și care impunea baroului doar obligația de a lua act de voința exclusivă a acestuia, nefiind necesară acceptarea, confirmarea ori analizarea cererii formulată în acest sens. De asemenea, s-a mai arătat că apărarea inculpatului, potrivit căreia, la momentul angajării sale de către părțile civile nu era suspendat, întrucât cererea sa de suspendare din profesie, pe care a adresat-o Baroului Olt/Consiliului Baroului din 20 septembrie 2012 nu fusese pusă în discuție, este infirmată de procesul-verbal al Ședinței de Consiliu din 25 octombrie 2012 din care a rezultat că aceasta este data la care s-a luat act de cererea respectivă și nu 28 februarie 2013 cum a susținut acesta în înscrisurile depuse la dosarul cauzei la data de 9 iulie 2013. De altfel, conducerea Baroului Olt a procedat conform dispozițiilor legale în sensul că, urmare cererii inculpatului de suspendare din profesie, înregistrată la data de 28 septembrie 2012, în conformitate cu art. 28 lit. d) din Legea nr. 51/1995 - republicată, a emis Decizia de suspendare din 28 septembrie 2012, începând cu prima zi lucrătoare, respectiv, 1 octombrie 2012, luând act de aceasta în prima ședință a Consiliului, respectiv, 25 octombrie 2012.

În drept, s-a stabilit că fapta învinuitului A. - avocat în cadrul Baroului Olt, suspendat la cerere, de a induce și menține în eroare prin folosirea de înscrisuri cu aparență de legalitate părțile civile D., V. și C. cu privire la dreptul său de a-și exercita profesia obținând, astfel, un folos material injust, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Starea de fapt, a fost dovedită cu plângerea penală și declarațiile părții civile D., V. și C.; chitanțele nr. x, nr. y, nr. z, Contractul de asistență juridică (originale și copii) și xerocopia împuternicirii avocațiale; procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 20 iunie 2013; declarațiile martorilor; adresele din 6 februarie 2013 (împreună cu xerocopia Deciziei din 28 septembrie 2012), din 9 aprilie 2013, din 4 iulie 2013 (împreună cu xerocopia Hotărârii nr. 725 din  20 martie 2010 a U.N.B.R.), din 17 iulie 2013 (împreună cu xerocopia cererii de suspendare și a procesului-verbal din 25 octombrie 2012) ale Baroului Olt; xerocopia cererii de liberare sub control, judiciar înregistrată la Tribunalul Olt la 4 februarie 2013; încheierile din 6 februarie 2013 și din 7 februarie 2013, pronunțate de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/104/2012; Decizia nr. 278 din 12 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/104/2012/a4; fișier "mesaje - căsuță intrare"; declarațiile inculpatului.

S-a constatat că părțile vătămate D., V. și C. s-au constituit părți civile cu sumele de 1.300 euro, 800 euro și, respectiv, 20.000 RON.

Fiind audiat, inculpatul a avut o atitudine oscilantă cu privire la fapta comisă, în sensul că, deși inițial, în declarația olografă, a recunoscut că a condus autoturismul, având permisul de conducere anulat, ulterior, prin notele depuse în apărare, a susținut că acesta nu avea motorul pornit, fiind surprins în trafic în timp ce era împins de martora Z. - colegă de serviciu împreună cu care se afla la acel moment.

Fiind audiată martora, în declarația olografă a arătat că inculpatul a condus autoturismul de pe strada ... (de la domiciliul ei) pe strada ... și apoi pe ..., unde, în zona "..." au fost opriți de organele de poliție, împrejurare în care, a aflat că A. are permisul de conducere anulat.

În actul de sesizare a instanței s-a mai reținut că, împrejurarea că inculpatul a fost surprins în timp ce conducea pe drumurile publice autoturismului deși avea permisul de conducere anulat, a rezultat fără echivoc și din declarațiile martorilor AA., BB. și CC., aceștia din urmă declarând că la sediul Biroului Rutier (unde a fost condus pentru verificări), deși i s-a prezentat dovada că are permisul anulat, A. "continua să nege ceea ce era evident, susținând că are permis de conducere valid, fiind vorba despre o altă persoană".

S-a apreciat că această atitudine a inculpatului din fața organelor de poliție, în contextul în care la data de 19 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus respingerea recursului său formulat împotriva Deciziei penale din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara (Dosar nr. x/59/2011) prin care fusese condamnat pentru aceeași infracțiune, comisă la 17 aprilie 2011, pe raza municipiului Reșița, demonstrează dispreț față de autoritățile statului, față de lege și perseverență infracțională.

În drept, s-a stabilit că fapta învinuitului A. de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, deși avea permisul de conducere anulat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (2) teza a III-a din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Starea de fapt prezentată mai sus a fost dovedită cu Proces-verbal de cercetare la fața locului din 14 aprilie 2013, declarațiile martorilor, Adresa din 30 aprilie 2013 emisă de Serviciul Înmatricularea a Autovehiculelor Dolj, Adresa din 1 februarie 2008 a Serviciului Poliției Rutiere.

S-a mai reținut că pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova se mai află Dosarul nr. x/P/2013 în care se efectuează cercetări față de același inculpat sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune și evaziune fiscală comise în calitate de administrator la DD. SRL Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 10 octombrie 2013, fixându-se termen de judecată la 29 octombrie 2013.

Prin Încheierea din 24 martie 2014 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului judecătorului de cameră preliminară pentru a proceda potrivit dispozițiilor art. 342 - 348 C. proc. pen.

De asemenea, prin încheierea din camera de consiliu de la 17 aprilie 2014, definitivă prin Încheierea nr. 2.026 din 16 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/54/2013/a1, Judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, a respins cererile și excepțiile formulate de inculpat cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 65 C. proc. pen. rap. la art. 64 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., art. 65 pct. 3 și art. 64 pct. 2 C. proc. pen. și la neregularitatea sesizării instanței, administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, iar prin încheierea de la 24 iunie 2014 s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 86 alin. (2) teza a III-a din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fixându-se termen de judecată la data de 10 septembrie 2014.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că în ceea ce privește infracțiunile de înșelăciune, astfel cum au fost descrise la pct. 1 și 2 din rechizitoriu, situația de fapt a fost corect reținută în actul de sesizare, motiv pentru care, Curtea o va reține ca atare.

Cu privire la aceste infracțiuni, s-a constatat însă că există unul din cazurile care împiedică tragerea la răspunderea penală, respectiv cazul prevăzut de dispozițiile art. 16 pct. 1 lit. g) C. proc. pen. - intervenind împăcarea părților.

În acest sens, fiind audiată în ședința publică din 22 mai 2014 partea vătămată B. a menționat că s-a împăcat cu inculpatul și a primit de la acesta suma solicitată, astfel încât nu mai are niciun fel de pretenție materială în cauză. De asemenea, între inculpatul A. și părțile civile D., V. și C. s-a încheiat o tranzacție autentificată de la 20 februarie 2015, aflată la dosar fond, urmare căreia părțile vătămate au arătat că nu mai au nicio pretenție bănească sau de altă natură față de inculpat și s-au împăcat cu acesta, împrejurare confirmată și în fața instanței de fond în ședința publică din 27 martie 2015, părțile civile solicitând să se ia act de tranzacția încheiată.

Pe de altă parte, între inculpatul A. și părțile civile D., V. și C. a fost încheiat Contractul de mediere din 30 august 2014, având ca obiect Dosarul nr. x/54/2013 al Curții de Apel Craiova, aflat la dosar fond, iar în ședința publică din 23 februarie 2015 fiind audiat, inculpatul A. a arătat că în legătură cu infracțiunile de înșelăciune s-a împăcat cu părțile vătămate.

În raport de cele sus-menționate și de situația juridică a inculpatului cu privire la infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina sa, prima instanță a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea nouă, astfel încât în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. anterior, art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. anterior, în infracțiunile prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 86 alin. (2) teza a III-a din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și descrisă la pct. 3 din actul de sesizare, din analiza probatoriilor administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, instanța de apel a reținut că la data de 14 aprilie 2013, inculpatul A. a fost surprins în trafic de agenții BB. și CC., în timp ce conducea pe drumurile publice autoturismul marca P., deși avea permisul de conducere anulat, măsură ce i-a fost comunicată cu Adresa din 1 februarie 2008 de către Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj - Serviciul Poliției Rutiere.

Deși inițial, în faza de urmărire penală, în declarația olografă, inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul sus-menționat având permisul de conducere anulat, ulterior, atât prin notele scrise depuse în apărare la procurorul de caz, cât și în fața instanței de fond, acesta a susținut, în esență, că în timp ce se afla la volanul autoturismului, motorul acestuia fiind oprit, din cauza unei defecțiuni, a fost împins de 4 - 5 persoane care însă nu erau în câmpul vizual al agenților de poliție, cu excepția martorei Z., care se afla în autoturism în acel moment.

Din ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului-verbal, respectiv procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Craiova - Biroul Rutier, declarațiile martorilor BB. și CC., AA., Adresa din 30 aprilie 2013 a Serviciului de Conducere și Înmatriculări Dolj, Raportul de audit CNP Permise, Adresa din 1 februarie 2008 a Serviciului Poliției Rutiere, înscrisuri redactate de inculpat, prima instanță a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul A. a comis infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat.

Prima instanță a apreciat că apărarea invocată de inculpat nu este susținută de probatoriile administrate în cauză, împrejurarea că inculpatul a fost surprins în timp ce conducea pe drumurile publice un autoturism, deși avea permisul de conducere anulat, rezultând fără echivoc din declarațiile martorilor sus-menționați, care fiind audiați, au arătat că la sediul Biroului Rutier unde inculpatul a fost condus pentru verificări, acesta nu a făcut nicio referire la împrejurarea că ar avea probleme cu autovehiculul, acesta fiind în stare de funcționare.

Pe de altă parte, martora Z., atât în declarația dată la procurorul de caz, cât și la instanța de fond, a confirmat împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, având permisul de conducere anulat, deși inițial în declarația olografă a arătat că inculpatul a condus autoturismul de pe strada ..., de la domiciliul ei, pe strada ... și apoi pe ..., unde în zona ... au fost opriți de organele de poliție, iar ulterior, în ședința publică de la 28 septembrie 2015, deși a relatat că-și menține declarația dată la procurorul de caz în privința tuturor aspectelor menționate, a arătat că autoturismul a fost condus inițial de către aceasta, însă "autovehiculul nu pornea, motiv pentru care inculpatul l-a împins". Pe de altă parte, a mai relatat că de pe strada ..., la volanul autoturismului s-a urcat inculpatul, parcurgând distanța până au ieșit pe strada ..., unde au fost opriți de organele de poliție.

Așa fiind, și reținând vinovăția inculpatului, prima instanță constatând că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea nouă, în temeiul dispozițiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 86 alin. (2) teza a III-a din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, în infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) teza a III-a C. pen.

Constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpat, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei ținând seama de gravitatea infracțiunii comise, și de periculozitatea infractorului, evaluată în raport de împrejurările și modul concret de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gradul de pericol social concret al faptei comise, motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, conduita inculpatului după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestuia. Totodată, a avut în vedere și datele care caracterizează persoana inculpatului, care a mai fost condamnat anterior pentru aceeași infracțiune, prin Sentința penală nr. 347/R din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 2.887/R din 19 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar pe rolul Curții de Apel Craiova a mai fost înregistrat Dosarul nr. x/54/2014 privind trimiterea în judecată a inculpatului A., prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. x/P/2013 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 238 C. pen., ceea ce denotă perseverență infracțională și dispreț față de autoritățile statului.

Împotriva Sentinței penale nr. 211 din 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat apel inculpatul A., solicitând, desființarea în parte a sentinței atacate și achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) teza a III-a C. pen., în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., apreciind că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția sa pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumuri publice cu permisul de conducere anulat, întrucât nu a condus autoturismul, ci doar a ajutat la pornirea lui, pe o distanță de maxim 150 metri.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul a criticat hotărârea atacată în sensul că în mod greșit prima instanță a dispus lăsarea nesoluționată a laturii civile, deși părțile civile și-au exprimat lipsa de pretenții bănești sau de altă natură față de acesta.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constatată că apelul formulat de inculpatul A. este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din examinarea actelor dosarului se apreciază că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză, a dat o corectă încadrare juridică faptelor în textul de lege corespunzător și a aplicat o pedeapsă just proporționalizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., însă în mod greșit a apreciat că în cauză se impune lăsarea nesoluționată a laturii civile.

În sarcina inculpatului A. s-a reținut că la data de 14 aprilie 2013, inculpatul A. a fost surprins în timp ce conducea pe drumurile publice autoturismul marca P., deși avea permisul de conducere anulat, măsură comunicată acestuia cu Adresa din 1 februarie 2008 de către Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj - Serviciul Poliției Rutiere.

Critica inculpatului A. sub aspectul greșitei sale condamnări pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) teza a III-a C. pen., considerând că probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, nu dovedesc vinovăția sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumuri publice cu permisul de conducere anulat, solicitând să fie avută în vedere declarația martorei Z. care a confirmat în fața instanței de judecată faptul că el nu a făcut altceva decât să o ajute pe aceasta să pornească autoturismul pe o distanță de 150 m, se constată că este lipsită de suport probator.

Totodată, susținerile prezentate de apelantul inculpat în sensul că, deși aflat la volanul autoturismului, la momentul depistării de către organele de poliție în realitate motorul acestui autoturism nu era pornit, iar persoanele care îl ajutaseră să împingă autoturismul nu erau în câmpul vizual al agenților constatatori, sunt contrazise de probele administrate în cauză, respectiv, declarațiile martorilor CC., BB., - agenți de poliție care l-au depistat în trafic, AA., Z., date în faza urmăririi penale și în fața instanței de judecată, procesul-verbal încheiat de agenții de poliție la data de 14 aprilie 2013, cu ocazia depistării în trafic a inculpatului A., Adresa din 30 aprilie 2013 a Serviciului de Conducere și Înmatriculări Dolj, Raportul de audit CNP Permise, Adresa din 1 februarie 2008 a Serviciului Poliției Rutiere - prin care s-a comunicat faptul că permisul de conducere fusese anulat, precum și declarația inițială de recunoaștere a inculpatului A.

Astfel, martorul BB. fiind audiat în cursul cercetării judecătorești la termenul de judecată din 5 mai 2015 a arătat că: "Sunt agent de poliție în cadrul poliției Craiova și menționez că la data faptei, nu-mi mai amintesc decât că era într-o zi de duminică, în timp ce îmi efectuam serviciul de stradă, am observat autoturismul condus de inculpat și pe acesta vorbind la telefonul mobil, motiv pentru care am efectuat semnalul de oprire, iar inculpatul s-a conformat oprind pe partea dreaptă. În acel moment mă aflam împreună cu colegul de serviciu CC. Deși am solicitat actele la control inculpatul A. a menționat că nu le are la el, fapt ce ne-a determinat să îl conducem la sediul Poliției Rutiere pentru a-l identifica. În aceste împrejurări am constatat că inculpatul avea permisul de conducere suspendat. La întrebarea procurorului: "Dacă inculpatul i-a comunicat în momentul solicitării documentelor că acesta are permisul suspendat sau că are o problemă la mașină" martorul a răspuns că: "Nu. Inculpatul a fost foarte amabil, recunoscând că are permisul suspendat doar după ce a fost pus în fața faptului împlinit. Menționez că inculpatul nu a făcut nicio referire că ar avea probleme cu autovehiculul și nici nu s-a opus să se deplaseze la sediul poliției". Același martor a mai precizat că împreună cu inculpatul" se afla o doamnă pe locul din dreapta din față.

La întrebarea procurorului "Dacă martorul avea vizibilitate în locul în care se afla" martorul a răspuns că: "Da, în momentul opririi în trafic mă aflam în colțul intersecției și aveam posibilitatea să văd și aveam vizibilitatea maximă".

La întrebarea avocatului: "Dacă a fost vreun alt martor prezent în momentul surprinderii în trafic" martorul a răspuns că: "Da, am luat legătura cu un martor asistent în persoana unui taximetrist, însă în momentul deplasării la sediul poliției pentru constatarea infracțiunii și întocmirii procesului-verbal de constatare".

În declarația dată la termenul de judecată din 5 mai 2015, martorul CC., agent constatator în cadrul Poliției Craiova a relatat că:

"La data faptei, pe timp de zi, mă aflam de serviciu împreună cu colegul meu BB., moment în care am observat autoturismul condus de inculpat și acesta folosea telefonul, împrejurare ce l-a determinat pe colegul meu să facă semnul regulamentar de oprire. Inculpatul a semnalizat și a efectuat manevra de oprire. Am auzit din locul în care mă aflam când colegul meu i-a solicitat actele. Inculpatul precizând că nu le are asupra sa, fapt ce l-a determinat pe colegul meu să verifice în baza de date. Colegul meu spunând că este ceva în neregulă cu acesta și a luat decizia pentru a-l conduce la sediul poliției pentru a efectua cercetări amănunțite, sens pentru care am procedat la oprirea unui șofer pentru a se prezenta la sediul poliției pentru încheierea procesului-verbal.

Menționez că pe locul din dreapta a mașinii se afla o persoană de sex feminin. La sediul poliției s-a constatat că inculpatul nu are permis de conducere, colegul meu solicitându-mi sprijinul pentru întocmirea actelor pentru constatarea infracțiunii. În prezența mea, inculpatul nu a făcut nicio vorbire despre faptul că ar avea probleme cu autovehiculul, că ar fi trebuit să fie împins sau să solicite sprijinul altor persoane întrucât autovehiculul se afla în stare de funcționare".

Martorul AA. a relatat în declarația dată în fața instanței de fond la termenul de judecată din 14 octombrie 2015 că: "Am fost oprit în trafic în zona Poliției Rutiere de către un agent de poliție care mi-a solicitat să fiu martor asistent, astfel încât am mers la sediul poliției într-o încăpere unde se aflau 2 agenți de poliție, care mi-au prezentat o persoană respectiv A. În fața mea agentul de poliție mi l-a prezentat pe inculpatul A. și mi-a adus la cunoștință că acesta avea permisul de conducere suspendat, fiind surprins în trafic la volanul unui autoturism, marca P. Agenții de poliție mi-au mai adus la cunoștință că numitul a fost testat cu aparatul alcool-test, iar rezultatul a fost negativ. La toate aceste aspecte, A. nu a făcut nicio obiecție, recunoscând săvârșirea faptei, arătând că a fost nevoit să conducă autoturismul respectiv, având nevoie urgent de medicamente pentru mamă sau soție. Numitul A. nu a invocat în niciun moment împrejurarea că autoturismul ar fi fost nevoie să fie împins de el sau de vreo altă persoană. De asemenea, menționez că îmi mai amintesc că agenții au mai relatat că l-au oprit în trafic pentru că îi căzuse plăcuța de înmatriculare".

În prima declarație dată la 14 aprilie 2013 în fața organelor de poliție, martora Z. a relatat că: "Sunt colegă cu A. ce se afla la volanul autoturismului în momentul în care am fost opriți de către un echipaj al Poliției Rutiere. Menționez faptul că deși sunt deținătoare de permis de conducere auto neavând experiența necesară nu am condus eu, ci numitul A. ce a condus autovehiculul, moment în care a fost oprit de Poliția Rutieră".

În declarația dată în fața procurorului la 10 iulie 2013, martora a precizat că: "îmi mențin declarația dată în fața organelor de poliție pe care am scris-o personal ... În acest sens arăt că în ziua anterioară am fost la o înmormântare și familia A. și R. mi-a împrumutat mașina, spunându-mi totodată că are probleme la pornire.

În împrejurările descrise am pierdut și plăcuța cu numărul de înmatriculare față, astfel că a doua zi A. a venit cu un taxi la domiciliul meu pentru a mă ajuta să pornesc autoturismul și să ne deplasăm împreună la poliție pentru a declara pierderea plăcuței.

Mașina nu a pornit, motiv pentru care m-am urcat la volan iar A. a împins-o din fața blocului meu până în fața căminelor, apoi a trecut el la volan și eu împreună cu niște trecători am împins-o până am intrat în scuarul care se face la dreapta.

Autoturismul a pornit, m-am urcat și eu în dreapta și cred că după curba 100 metri parcurși pe Calea București, am fost opriți de organele de poliție".

În aceeași declarație, martora a mai precizat faptul că în fața organelor de poliție când a dat prima declarație: "Polițiștii mi-au solicitat să dau o declarație despre împrejurările în care am fost opriți. Asupra mea nu au fost exercitate presiuni de către organele de poliție în legătură cu declarația olografă pe care am dat-o și nici nu am fost influențată în vreun fel în legătură cu ceea ce am declarat".

Ulterior, când a fost audiată în timpul cercetării judecătorești, în ședința publică de la 28 septembrie 2015, aceeași martoră, deși a relatat că își menține declarația dată la procurorul de caz în privința tuturor aspectelor menționate, în încercarea inițială de exonerare a inculpatului A. de răspunderea penală și-a nuanțat declarația a arătând că:

"Autoturismul în discuție este proprietatea familiei A. și R. și la data faptei am plecat la domiciliul meu, eu aflându-mă la volanul acesteia. Menționez că autovehiculul nu pornea, motiv pentru care inculpatul l-a împins. Apreciez că distanța parcursă în acest fel este de aproximativ 300 metri. Cu o zi înainte am împrumutat mașina de la familia A. și R.  și acesta era în stare de funcționare, de altfel m-am deplasat cu acesta în localitatea Bistreț, la o înmormântare. În deplasarea sus-menționată am pierdut plăcuța