ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1390/2015

Decizia nr. 1390/2015

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 809/F din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, printre altele, în temeiul art. 334 C. proc. pen. (1968), a fost schimbată încadrarea juridică din art. 11 lit. c) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969) și art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (1969), text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a deține calitatea de administrator al unei societăți comerciale) C. pen. (1969), timp de 7 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1969) (dreptul de a deține calitatea de administrator al unei societăți comerciale), din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale 8 ani de închisoare.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. (1968), a fost schimbată încadrarea juridică din art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. (1969), în art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 13 C. pen. (1969), text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 65 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), timp de 7 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 10 ani închisoare.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 13 C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a deține calitatea de administrator al unei societăți comerciale) C. pen. (1969), timp de 7 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a deține calitatea de administrator al unei societăți comerciale) C. pen. (1969), din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 9 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute 10 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. (1969), s-a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a deține calitatea de administrator al unei societăți comerciale) C. pen. (1969), timp de 7 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a deține calitatea de administrator al unei societăți comerciale) C. pen. (1969), din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 10 ani închisoare.

În baza art. 88 C. proc. pen. (1968), s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 15 februarie 2005 la 24 iunie 2005, inclusiv.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. (1968), a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, reprezentată în cauză de A.N.A.F., după cum urmează:

- în privința prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC B. SRL, a admis în integralitate acțiunea civilă și, în consecință, a dispus obligarea în solidar a inculpaților A., C. și D., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 40.455.985.913 lei (din care 17.169.771.484 lei reprezintă TVA, iar 23.286.214.429 lei reprezintă impozit pe profit), la care se adaugă accesorii fiscale;

- în privința prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC E. SRL, a admis în parte acțiunea civilă și, în consecință, a dispus obligarea inculpatului A., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 161.637.475.671 lei (din care 69.008.994.424 lei reprezintă TVA, iar 92.628.481.247 lei reprezintă impozit pe profit), la care se adaugă accesorii fiscale;

- în privința prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC F. SRL, a admis în integralitate acțiunea civilă și, în consecință, a dispus obligarea în solidar a inculpaților A., G. și H., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 12.241.704.451 lei (din care 4.564.877.163 lei reprezintă TVA, iar 7.676.827.288 lei reprezintă impozit pe profit), la care se adaugă accesorii fiscale;

- în privința prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC I. SRL, a admis în integralitate acțiunea civilă și, în consecință, a dispus obligarea în solidar a inculpaților A., G. și J., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 48.514.125.484 lei (din care 18.308.182.977 lei reprezintă TVA, iar 30.205.942.507 lei reprezintă impozit pe profit), la care se adaugă accesorii fiscale;

- în privința prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC K. SRL, a admis în parte acțiunea civilă și, în consecință, a dispus obligarea la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă a sumei totale de 143.162.161.746 lei, cu accesorii fiscale, din care, la plata sumei de 5.076.915.167 lei și accesorii fiscale au fost obligați în solidar inculpații A., G. și J., iar la plata sumei de 138.085.246.579 lei, la care se adaugă accesorii fiscale au fost obligați în solidar inculpații A., G. și H.;

- în privința prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC L. SRL, a admis în integralitate acțiunea civilă și, în consecință, a dispus obligarea la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă a sumei totale de 354.660.015.226 lei, cu accesorii fiscale, din care, la plata sumei de 19.753.849.004 lei și accesorii fiscale au fost obligați în solidar a inculpații A., C. și M. (fost N.), iar la plata sumei de 334.906.166.222 lei, la care se adaugă accesorii fiscale au fost obligați în solidar inculpații A. și M. (fost N.);

- în privința prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC O. SRL, a admis în integralitate acțiunea civilă și, în consecință, a dispus obligarea la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă a sumei totale de 584.811.618.410 lei, cu accesorii fiscale, din care, la plata sumei de 103.962.614.135 lei și accesorii fiscale au fost obligați în solidar inculpații A., G. și P., la plata sumei de 286.103.461.867 lei, la care se adaugă accesorii fiscale au fost obligați în solidar inculpații A., C. și P., la plata sumei de 123.988.305.916 lei, la care se adaugă accesorii fiscale au fost obligați în solidar inculpații A. și P., iar la plata sumei de 70.757.236.492 lei, la care se adaugă accesorii fiscale a fost obligat inculpatul A.

A respins solicitarea părții civile de obligare a inculpaților la plata cu titlu de despăgubiri civile a sumei de 5.255.249.692 lei reprezentând impozit pe profit, și 171.303.606.698 lei reprezentând TVA, pretins datorate ca urmare a înregistrării în contabilitatea SC Q. SRL a facturilor fiscale emise în executarea contractelor din 29 ianuarie 2004 încheiat cu SC R. SRL, din 1 martie 2004 încheiat cu SC S. SRL și din 22 aprilie 2004 încheiat cu SC T. SRL.

A confiscat de la inculpații A. și G., câte jumătate din suma de 5.746.817.210 lei, reprezentând diferență între prejudiciul stabilit ca produs prin intermediul SC F. SRL, și suma solicitată de partea civilă cu acest titlu.

A confiscat de la inculpatul A., suma de 9.124.632.762 lei, reprezentând diferență între prejudiciul stabilit ca produs prin intermediul SC O. SRL în intervalul 18 decembrie 2002 - mai 2003, și suma rezultând a fi solicitată de partea civilă cu acest titlu.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. (1968), a menținut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților C., G., D., A. prin Ordonanța nr. x/D/P/2003 din 12 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., și sechestrul asigurător instituit prin Încheierea de ședință din data de 20 mai 2010 asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., C., G., P., H., J., M. și D.

În baza art. 347 C. proc. pen. (1968), a desființat facturile fiscale emise de către SC F. SRL, SC B. SRL, SC O. SRL, SC L. SRL, SC E. SRL, SC I. SRL, SC K. SRL, reținute prin prezenta a fi servit la înregistrarea în contabilitatea SC Q. SRL de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale.

În baza art. 7 și art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, s-a dispus ca, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, o copie legalizată va fi transmisă Oficiului Național al Registrului Comerțului, pentru înregistrarea în Registrul Comerțului a mențiunii condamnării inculpaților.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. și inculpatul A.

Prin Încheierea din 15 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus, în baza art. 32 din Legea nr. 656/2002, art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 249 alin. (1), (4) C. proc. pen., art. 249 alin. (5) C. proc. pen. coroborate cu dispozițiile art. 32 lit. d) C. fam., aplicabile conform art. 6 din Legea nr. 71/2011 și cu dispozițiile art. 998 din vechiul C. civ., aplicabile conform art. 6 din Legea nr. 71/2011, extinderea obiectului măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța nr. x/D/P/2003 din 12 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, precum și a sechestrului asigurător instituit prin Încheierea de ședință din data de 20 mai 2010 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând, printre alții, inculpatului A., inclusiv asupra conturilor și activelor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, ale soției acestuia, ale rudelor de gradul I și ale altor persoane în posesia cărora se află bunuri cu privire la care există presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecații, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, dispunându-se identificarea lor în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asigurătorii.

În baza art. 32 din Legea nr. 656/2002, art. 249 alin. (1), (4) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător asupra sumei de 189.000.000 ROL ridicată de martora U. de la V. Sucursala Unirea cu privire la care aceasta a declarat că a cheltuit-o personal.

În baza art. 251 C. proc. pen. și art. 129 alin 6 C. proc. fisc., a desemnat ca organ însărcinat cu punerea în executare a dispoziției de indisponibilizare asupra sumei de 189.000.000 ROL ridicată de martora U. de la V. Sucursala Unirea și asupra bunurilor mobile și imobile aparținând, printre alții, inculpatului A., inclusiv asupra conturilor și activelor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, ce urmează a se identifica în cursul punerii în executare a dispoziției de indisponibilizare, a soțiilor acestora, a rudelor de gradul I și a altor persoane în posesia cărora există presupunerea că provin din faptele penale deduse judecații cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție asupra bunurilor cu privire la care există presupunerea că provin din faptele penale deduse judecății, organele de cercetare penală desemnate de procurorul-șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și Administrația Finanțelor Publice, urmând să colaboreze cu Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de oficiu național pentru recuperarea creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile, A.N.A.F., O.N.R.C., O.N.P.C.S.B., A.N.V., G.F., B.N.R., I.G.P.R., A.N.C.P.I., și orice altă autoritate sau instituție publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea și valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii, precum și a celor care fac obiectul confiscării speciale, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, fiind încunoștiințată despre rezultatul verificărilor.

Pentru a dispune această măsură, Curtea a reținut, în esență, că nu poate eluda obligația ce incumbă organelor judiciare, potrivit dispozițiilor art. 249 C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., de a analiza oportunitatea luării unor măsuri asigurătorii în vederea confiscării speciale, având în vedere obligativitatea aplicării acestei măsuri cu privire la bunurilor provenite din fapta penală. În lumina unor dispoziții din legi speciale, cum ar fi, de exemplu, art. 32 din Legea nr. 656/2002 ori art. 11 din Legea nr. 241/2005, luarea măsurilor asigurătorii în cazul săvârșirii unor infracțiuni de spălare a banilor ori de evaziune fiscală este obligatorie și are ca efect indisponibilizarea bunurilor, valorilor despre care există suspiciunea că provin din fapte prevăzute de legea penală, până la soluționarea definitivă a cauzei, când se va analiza dacă s-ar putea dispune asupra reparării prejudiciului prin mai multe variante: plată directă, restituire în natură sau confiscare specială.

Pe de altă parte, s-a apreciat că dispozițiile cuprinse în art. 249 alin. (5) C. proc. pen. trebuie coroborate și cu prevederile art. 32 lit. d) C. fam., potrivit cărora obligația de a repara prejudiciul cauzat prin comiterea unor fapte prevăzute de legea penală este o datorie comună a soților, și cu dispozițiile art. 998 din vechiul C. civ., ambele texte de lege fiind aplicabile conform art. 6 din Legea nr. 71/2011.

De asemenea, a reținut că este posibil ca trecerea unor bunuri dobândite prin săvârșirea faptelor deduse judecății în patrimoniul unor terți să fi avut loc, urmând a se stabili, ulterior, la deliberare, în ce măsură au fost respectate valențele principiului nemo plus iuris ad alinum transferre potest quam ipse habet. Or, aceste aspecte privind eventualele acte de dispoziție asupra bunurilor cu privire la care există suspiciunea că provin din fapte prevăzute de legea penală și a persoanelor care pretind drepturi asupra acestora trebuie lămurite înainte de soluționarea definitivă a cauzei, urmând a fi acordată posibilitatea respectivelor persoane să-și facă apărări pe marginea modalității de dobândire a acestora.

A mai constatat că nicio dispoziție procesual penală nu obligă organul judiciar să procedeze la o prealabilă identificare a bunurilor supuse sechestrului sau a persoanelor care pretind drepturi asupra acestor bunuri, după cum nicio prevedere nu impune judecătorului să citeze în prealabil persoana care pretinde că a dobândit bunuri provenite din fapte prevăzute de legea penală anterior luării măsurii de indisponibilizare.

În această situație, s-a arătat că aceste persoane vor fi identificate în procedura de îndeplinire a măsurilor asigurătorii și vor fi ulterior citate pentru respectarea standardelor de protecție a drepturilor omului prevăzute în art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție.

Prin Încheierea din 1 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală pentru aduce la îndeplinire în integralitate, măsurile dispuse de instanță prin Încheierea de ședință din 15 septembrie 2014, respectiv să procedeze, printre altele, la indisponibilizarea conturilor, acțiunilor și activelor societăților comerciale la care inculpatul figurează ca împuternicit, beneficiar real, acționar sau administrator, situate în țară și în străinătate, inclusiv a societăților comerciale care dețin acțiuni la alte societăți comerciale la care inculpatul figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, ale soției acestuia, ale rudelor de gradul I și ale altor persoane în posesia cărora se află bunuri cu privire la care există presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecății și pe cale de consecință, să procedeze la efectuarea unor cereri de comisie rogatorie în vederea indisponibilizării bunurilor mobile, imobile, inclusiv acțiunile societăților aflate în Elveția, Marea Britanie și SUA, respectiv X. din Elveția, Y. din Londra, autoturismul Z., culoare gri, înmatriculat la 12 noiembrie 2013, care figurează în patrimoniul X., toate bunurile mobile și imobile, inclusiv acțiuni, părți sociale ale societăților W. și AA., ambele cu sediul social în SUA, și să evidențieze actele de dispoziție și rulajul conturilor bancare, după instituirea sechestrului asigurător. În adresă s-a mai precizat că, având în vedere necesitatea emiterii unei cereri de comisie rogatorie pentru identificarea conturilor bancare ale societăților aflate în Elveția este necesară furnizarea unor informații Biroului Federal Office of Justice International Legal Assistance Division, în cuprinsul cererii fiind necesar să se menționeze că din investigațiile întreprinse a rezultat o legătură cu o bancă din Elveția, sens în care s-a dispus să se atașeze la solicitarea adresată autorităților străine înscrisul (anexat la adresă) din care reiese transferul sumei de 19.500.000 de dolari între conturile corespondente ale societăților W. și X. din Elveția, precum și relațiile de la O.N.R.C. privind participarea X. din Elveția la alte societăți deținute în România, cu indicarea în cerere a adresei statului Delaware SUA, referitoare la faptul că AA. și W. au același sediu social și că împuternicitul celei din urmă este inculpatul A., precum și mențiunea că în data de 15 septembrie 2014, Curtea a dispus instituirea unui sechestru asupra tuturor acțiunilor și activelor sociale la care inculpatul deține calitatea de împuternicit, asociat și administrator, inclusiv cele aflate în străinătate, cererile de comisie rogatorie efectuate și răspunsurile autorităților competente urmând a se atașa la dosarul cauzei.

Prin aceeași încheiere, s-a dispus emiterea unei adrese către Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare pentru notarea dispozițiilor de indisponibilizare a bunurilor notate în cuprinsul: Procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile din 26 septembrie 2014, constând în echipamente tehnologice ale SC BB. SA Onești, a celor descrise în anexa la Procesul-verbal sechestru asigurător din 26 septembrie 2014, respectiv: storcător oxigen, vopseluri lubrifianți, metale prețioase etc., anexa la Procesul-verbal sechestru asigurător pentru bunuri mobile din 26 septembrie 2014 constând în depozite laminate, anexa la Procesul-verbal din 26 septembrie 2014 constând în magazie materiale containerizate; bunuri mobile sechestrate lăsate în custodia lui CC. din București, bunuri mobile descrise în anexa la Procesul-verbal din 25 septembrie 2014, bunuri mobile descrise în anexa la Procesul-verbal din 24 septembrie 2014 și bunuri mobile descrise în Procesul-verbal încheiat la aceeași dată în localitatea Lehliu Gară.

Totodată, s-a dispus emiterea unei adrese către A.N.C.P.I. pentru a se proceda la luarea unei inscripții ipotecare asupra bunurilor imobile cu privire la care s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului în data de 15 septembrie 2014, conform proceselor-verbale referitoare la aceste bunuri atașate adresei, precum și către O.N.R.C. Depozitarul Central pentru a se nota interdicția de înstrăinare a acțiunilor deținute de DD. SA menționate în anexa la Procesul-verbal din 25 septembrie 2014, a bunurilor mobile instituite prin procesele-verbale asigurătorii constând în acțiuni deținute la SC EE. SA, a celor indicate în anexa la Procesul-verbal din 25 septembrie 2014, a celor indicate în anexa la Procesul-verbal din 25 septembrie 2014, a terenului intravilan în suprafață de 537 mp, situat în intravilanul orașului Breaza de Sus, județul Prahova, descris în Procesul-verbal din 24 septembrie 2014, a apartamentului situat în Constanța, aparținând lui CC.

De asemenea, a acordat termen de judecată la data de 9 octombrie 2014 pentru care, printre altele, a dispus citarea, în calitate de intervenienți, a persoanelor care pretind drepturi asupra bunurilor în privința cărora s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului, respectiv FF. SRL prin lichidator GG. SPRL, HH., II., SC JJ. SRL, KK., LL. și MM., DD. SA, NN., OO., SC BB. SA prin lichidator judiciar PP. SRL, cu sediul ales la QQ.

Prin Decizia penală nr. 1.207/A din 14 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile formulate de apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. și de apelanții inculpați A., C., G., P., H., J., RR., M. și D. împotriva Sentinței penale nr. 809/F din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și a Încheierii de ședință din data de 28 septembrie 2006 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/3/2005.

A desființat, în parte, Sentința penală nr. 809/F din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2005 și, integral, Încheierea de ședință din data de 28 septembrie 2006 a aceleiași instanțe și rejudecând, printre altele, în baza art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și cu aplicarea art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. (1969), a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1969) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) pe o durată de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. (1969), a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1969) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate), din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale 8 de închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 65 C. pen. (1969), a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. (1969), l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. (1969), a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) C. pen. (1969), timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1969) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate), din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin decizie în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care adaugă un spor de doi ani, inculpatul executând în final pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. (1969), a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) C. pen. (1969), timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. (1969), a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) C. pen. (1969), din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 12 ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen. (1969), a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la data de 15 februarie 2005 până la data de 24 iunie 2005, inclusiv.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 33 alin. (1) și (3) din Legea nr. 656/2002 modificată raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) și art. 112 alin. (6) C. pen., a dispus, printre altele, confiscarea următoarelor bunuri de la A., respectiv a sumei de 2.321.292.608.133,96 lei (ROL), în echivalent lei (RON) la data plății, reprezentând diferența de preț între marfa de proveniență ilicită introdusă în circuitul civil și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata TVA-ului și a impozitului pe profit; a sumei de 91.166.300 dolari SUA, în echivalent în lei la data plății, conform actului adițional la contractul cumpărare de acțiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de SS. și W., societate care vinde 20,92% din TT. SA, sumă provenind din săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, a sumei de 57.768.138 dolari SUA, în echivalent la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare, transferată de SC TT. SA prin contul deschis la SC UU. SA societății SC VV. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006, sumă provenind din săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, a sumei de 13.133.541 euro, în echivalent la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare, sumă transferată de SC TT. SA prin contul deschis la SC UU. SA societății SC VV., sumă provenind din săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

În baza art. 35 alin. (4) C. pen. (1969), a dispus cumularea măsurilor de siguranță dispuse în prezenta cauză, urmând ca în final să dispună confiscarea de la A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei (ROL), în echivalent lei (RON) la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare reprezentând diferența de preț între marfa de proveniență ilicită introdusă în circuitul civil și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata TVA-ului și a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA, în echivalent în lei la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare, conform actului adițional la contractul cumpărare de acțiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de SS. și W. (societate care vinde 20,92% din TT. SA); 57.768.138 dolari SUA, în echivalent la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare, transferată de SC TT. SA, prin contul deschis la SC UU. SA, societății SC VV. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro, în echivalent la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare transferată de SC TT. SA prin contul deschis la SC UU. SA societății SC VV.

A dispus completarea de către organul însărcinat cu punerea în executare a dispozițiilor hotărârii (Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului București) a cererilor de comisie rogatorie transmise în vederea indisponibilizării, printre altele, a conturilor, acțiunilor și activelor societăților comerciale la care inculpatul figurează ca împuternicit, beneficiar real, acționar sau administrator, situate în țară și în străinătate, inclusiv a societăților comerciale care dețin acțiuni la alte societăți comerciale la care inculpatul figurează cu respectivele calități, situate în țară sau în străinătate, ale soțiilor acestora, ale rudelor de gradul I și ale altor persoane în posesia cărora se află bunuri cu privire la care există presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecății, transmise autorităților din Elveția, Marea Britanie și SUA de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală, cereri de comisie rogatorie transmise în urma celor dispuse de instanță prin Încheierea de ședință din 1 octombrie 2014 pentru aducerea la îndeplinire în integralitate a măsurilor dispuse de instanță prin Încheierea de ședință din 15 septembrie 2014, în cuprinsul cererilor de comisie rogatorie urmând a se menționa că sumele indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei (ROL), în echivalent lei (RON) la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare reprezentând diferența de preț între marfa de proveniență ilicită introdusă în circuitul civil și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata TVA-ului și a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA, în echivalent în lei la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare conform actului adițional la contractul cumpărare de acțiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de SS. și W. (societate care vinde 20,92% din TT. SA); 57.768.138 dolari SUA, în echivalent la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare, transferată de SC TT. SA prin contul deschis la SC UU. SA societății SC VV. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro, în echivalent la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare transferată de SC TT. SA prin contul deschis la SC UU. SA societății SC VV.

A mai dispus înaintarea către organul însărcinat cu punerea în executare a dispozițiilor hotărârii (Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului București), a cererilor de comisie rogatorie transmise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală formulate în urma măsurilor instanței luate prin Încheierea de ședință din 1 octombrie 2014 pentru aducerea la îndeplinire în integralitate a măsurilor dispuse prin Încheierea de ședință din 15 septembrie 2014 în vederea indisponibilizării conturilor și acțiunilor și activelor societăților comerciale la care inculpatul figurează ca împuternicit, beneficiar real, acționar sau administrator, situate în țară și în străinătate, inclusiv a societăților comerciale care dețin acțiuni la alte societăți comerciale la care inculpații au respectivele calități, situate în țară sau în străinătate, ale soțiilor acestora, ale rudelor de gradul I și ale altor persoane în posesia cărora se află bunuri cu privire la care există presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecății.

Organul însărcinat cu punerea în executare a dispozițiilor hotărârii penale (Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului București) va solicita, pe calea comisiei rogatorii adresate autorităților din Elveția, Marea Britanie și SUA, confiscarea sumelor de bani indisponibilizate prin dispozițiile Curții de Apel București, secția a II-a penală, cuprinse în încheierile de ședință din datele de 15 septembrie 2014 și 1 octombrie 2014, până la concurența sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei (ROL), în echivalent lei (RON) la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare reprezentând diferența de preț între marfa de proveniență ilicită introdusă în circuitul civil și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata TVA-ului și a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA, în echivalent în lei la data plății, suma ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare conform actului adițional la contractul cumpărare de acțiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de SS. și W. (societate care vinde 20,92% din TT. SA); 57.768.138 dolari SUA, în echivalent la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare, transferată de SC TT. SA, prin contul deschis la SC UU. SA, societății SC VV. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare transferată de SC TT. SA prin contul deschis la SC UU. SA societății SC VV.

Totodată, au fost dispuse și alte măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor deciziei.

În plus, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 32 din Legea nr. 656/2002, art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 249 alin. (1), 4 C. proc. pen., art. 249 alin 5 C. proc. pen., coroborate cu dispozițiile art. 32 lit. d) C. fam. și cu dispozițiile art. 998 din vechiul C. civ., ambele aplicabile conform art. 6 din Legea nr. 71/2011, au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanța nr. x/D/P/2003 din 12 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală, precum și sechestrul asigurator instituit prin Încheierea de ședință din data de 20 mai 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., G., J., C., P., H., M. și D., măsuri asigurătorii al căror obiect a fost extins prin Încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2005, bunurile mobile și imobile, precum și sumele de bani fiind menționate expres în cuprinsul deciziei, printre acestea fiind enumerate și bunurile mobile și imobile aflate în posesia SC BB. SA, indisponibilizate prin Procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurator pentru bunuri imobile întocmit de ANAF din 25 septembrie 2014 și Procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurator pentru bunuri mobile întocmit de ANAF din 26 septembrie 2014, respectiv: clădire în suprafață de 577 mp situat în Onești, teren intravilan de 16.668 mp situat în Onești, clădire și teren în suprafață de 1651 mp situat în Onești, teren intravilan și clădire în suprafață de 2590 mp situat în Onești, teren și clădire în suprafață de 960 mp situată în Onești, teren și clădire în suprafață de 15.544 mp situată în Onești, teren și clădire de 1750 mp, teren intravilan în suprafață de 16.668 mp situat în Onești, teren cu clădire 259 mp situată în Onești, teren împreună cu clădire 184 mp, teren în suprafață de 16.668 mp, teren și clădire în suprafață de 3.506 mp, clădire 2663 mp, teren în suprafață de 35.968 mp situat în Onești, teren și clădire în suprafață de 2165 mp situat în Onești și clădire și teren în suprafață de 1450 mp situat în Onești.

S-a arătat că aceste bunuri indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei (ROL), în echivalent lei (RON) la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare, reprezentând diferența de preț între marfa de proveniență ilicită introdusă în circuitul civil și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata TVA-ului și a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA, în echivalent în lei la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare conform actului adițional la contractul cumpărare de acțiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de SS. și W. (societate care vinde 20,92% din TT. SA; 57.768.138 dolari SUA, în echivalent la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare, transferată de SC TT. SA, prin contul deschis la SC UU. SA, societății SC VV. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro, în echivalent la data plății, ce se va actualiza cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare transferată de SC TT. SA prin contul deschis la SC UU. SA societății SC VV.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 32 din Legea nr. 656/2002, art. 249 alin. (1) și alin. (4) C. proc. pen., a dispus menținerea măsurii sechestrului asigurător de indisponibilizare și asupra sumelor menționate expres în dispozitivul deciziei.

În temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 249 alin. (4) C. proc. pen. și ale art. 250 alin 6 C. proc. pen.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a îndatoririlor fundamentale, a respins, ca nefondate, contestațiile formulate de intervenienții FF. SRL prin lichidator GG. SPRL, HH., II., SC JJ. SRL, KK., X. SA, reprezentată de inculpatul A., XX. SA, reprezentată de inculpatul A., DD. SA, NN., OO., J., SC BB. SA prin lichidator judiciar PP. SRL, cu sediul ales la QQ., YY., CC., EE., ZZ., WW., în nume propriu și în calitate de reprezentant al SC AAA. SRL, precum și de inculpatul H., împotriva luării și împotriva modalității de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanță prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a îndatoririlor fundamentale a admis, în parte, contestația formulată de intervenientul A. și a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra unei cote de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, transcris sub nr. x/1994, în suprafață de 29,13 mp, măsură dispusă prin Încheierea de ședință din 15 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a îndatoririlor fundamentale a admis contestația formulată de intervenientul LL. și de către intervenienta MM. și a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului apartament numărul 72, situat în București, sector 3, măsură dispusă prin Încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a îndatoririlor fundamentale a admis contestația formulată de intervenienții BBB. și CCC. și a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului teren împreună cu construcții situat în București, conform contractului vânzare-cumpărare încheiere de autentificare din 6 iulie 1977, aflat în posesia acestora, indisponibilizat prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurator pentru bunuri imobile penal întocmit de ANAF la data 24 septembrie 2014.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul formulat de apelantul DDD. împotriva Sentinței penale nr. 809/F din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și a menținut celelalte dispoziții ale respectivei sentințe penale.

Împotriva acestei decizii, la data de 2 septembrie 2015, a declarat "recurs efectiv" SC BB. SA, apreciind că prezenta cale de atac este admisibilă, raportat la dispozițiile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 47 și art. 52 alin. (3) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 4 din Decizia-Cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului și art. 148 alin. (2) din Constituția României, având în vedere că, prin Decizia nr. 1.207 din 14 octombrie 2014, hotărâre definitivă și executorie, Curtea de Apel București a dispus, direct în apel, măsura confiscării speciale cu privire la bunurile sale mobile și imobile. A învederat că, prin această dispoziție definitivă, în condițiile în care nu există alte căi de atac pentru apărarea drepturilor sale, recurentei i se încalcă dreptul la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și celelalte reglementări europene amintite anterior.

Pe fondul căii de atac, recurenta a solicitat, pentru motivele expuse pe larg în cererea scrisă, admiterea "recursului efectiv" și, în rejudecare, desființarea dispozițiilor din Decizia penală nr. 1.207 din 14 octombrie 2014 cu privire la SC BB. SA și ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii dispuse de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/3/2005 asupra bunurilor acesteia.

Examinând admisibilitatea cererii de "recurs efectiv" formulată de SC BB. SA împotriva Deciziei penale nr. 1.207/A din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2005, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile legii fundamentale a României, stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute "numai de lege".

În acest sens, se constată că, potrivit Titlului III al Părții speciale a C. proc. pen., judecata are, ca structură, trei etape: judecata în primă instanță, căile de atac ordinare și căile de atac extraordinare. Judecata în primă instanță are un caracter necesar, indispensabil pentru realizarea scopului procesului penal, întrucât fără o asemenea etapă nu se poate aplica sancțiunea prevăzută de legea penală celui care a săvârșit o infracțiune. Judecata în căile ordinare de atac are un caracter eventual, ea având loc numai dacă procurorul și părțile exercită o cale de atac ordinară - apelul sau contestația -, altfel hotărârea pronunțată de prima instanță devenind definitivă și executorie. În ce privește judecata în căile extraordinare de atac - contestația în anulare, revizuire și recurs în casație -, aceasta are un caracter de excepție, legea limitând cazurile în care poate fi exercitată o asemenea cale de atac, folosirea uneia dintre acestea având un caracter excepțional.

În raport de aceste considerații, Înalta Curte constată că prezenta cauză a parcurs etapele judecății în primă instanță și apel, astfel încât hotărârea Curții de Apel București, împotriva căreia s-a exercitat calea de atac denumită "recurs efectiv", este definitivă.

De altfel, atât din denumirea generică dată cererii formulate, cât și din motivele invocate în cuprinsul acesteia, rezultă că recurenta nu înțelege să exercite vreuna din căile extraordinare de atac prevăzute de legislația procesual penală națională, respectiv contestație în anulare, revizuire sau recurs în casație, ci o cale de atac de reformare denumită "recurs efectiv" în cadrul căreia instanța superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată să procedeze la o nouă judecată în fond în ceea ce privește măsurile asigurătorii dispuse în apel.

Or, conform art. 129 din Constituția României și art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale, ceea ce conduce la concluzia că "recursul efectiv" promovat de recurentă este inadmisibil.

Chiar dacă, în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României, reglementările comunitare, la care a făcut trimitere recurenta, au o aplicabilitate directă în legislația internă, acestea nu sunt de natură a modifica concluzia la care a ajuns Înalta Curte, în condițiile în care nu își regăsesc incidența în speță.

Din această perspectivă, se observă că, așa cum rezultă chiar din Decizia nr. 1.207/A din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, recurenta SC BB. SA a mai formulat anterior o cale de atac împotriva măsurii asigurătorii instituită de instanța de apel asupra bunurilor sale, contestația promovată fiind respinsă, ca nefondată, în temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, după examinarea sa pe fond, deși, legislația internă (art. 250 alin. (6) C. proc. pen.), nu permitea declararea unei asemenea căi de atac împotriva dispoziției de luare a măsurii asigurătorii de către instanța de judecată.

În plus, recurenta a avut cunoștință de procedura judiciară desfășurată împotriva sa, fiind citată pentru termenul din 9 octombrie 2014, dată la care a fost reprezentată de către apărătorul ales, având posibilitatea să formuleze cereri și să propună probe pentru a demonstra dobândirea licită a bunurilor asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii, probele solicitate fiind admise integral de către instanță, precum și să pună concluzii atât cu privire la contestația formulată împotriva luării măsurii sechestrului asigurător și a modului de aducere la îndeplinire a acestuia, cât și cu privire la temeinicia luării măsurii de siguranță a confiscării speciale, astfel încât pretinderea încălcării unui drept protejat de Convenție de către o instanță națională, într-o procedură judiciară contencioasă și contradictorie, derulată cu respectarea garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu intră în aria de aplicare a art. 13 din Convenție, dreptul la un recurs efectiv nefiind echivalent cu garantarea dublului grad de jurisdicție.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Silickiene v. Lithuania din 10 aprilie 2012, Saccoccia v. Austria din 18 decembrie 2009, Welch împotriva Regatului Unit din 9 februarie 1995, Dassa Foundation și alții v. Liechtenstein din 10 iulie 1997), s-a constatat că, instituirea unor măsuri procesuale asupra bunurilor unor terți neparticipanți la procesul penal, respectiv a sechestrului asigurător, nu presupune aducerea unei acuzații în materie penală, împrejurare care exclude și aplicabilitatea în cauză a art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind garantarea dublului grad de jurisdicție în materie penală.

În același sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională a României (deciziile nr. 207 din 31 martie 2015, publicată în M. Of. nr. 387 din 3 iunie 2015, nr. 543 din 14 iulie 2015, publicată în M. Of. nr. 694 din 15 septembrie 2015), care a reținut că expresia "materie penală" folosită de a