ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3364/2014

Decizia nr. 3364/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul cererii;

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 octombrie 2011, reclamanta A. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 579 din 13 septembrie 2011 pronunțate de pârâtul B.

În motivarea cererii, a arătat că, la data de 29 octombrie 2010, a fost publicat anunțul privind declanșarea procedurii de selecție pentru ocuparea a douăsprezece funcții de conducere în cadrul aparatului propriu al B., posturi de personal de specialitate juridică.

Și-a depus candidatura pentru postul de „Șef serviciu-Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești”, depunând toate actele menționate în anunț.

A fost chemată la un interviu în data de 13 septembrie 2011 în fața Plenului B., comunicându-i-se că nu îndeplinește condițiile de vechime în specialitate prevăzute de lege, iar Plenul a deliberat și a hotărât asupra acestui aspect.

A mai arătat reclamanta că a fost respinsă candidatura sa invocându-se neîndeplinirea condițiilor noi menționate în nota din 20011 întocmită de Direcția resurse umane și organizare, condiții care nu au fost publicate în anunțul publicat. Sunt încălcate prevederile art. 118

4

alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al B., care impun ca în termen de 10 zile de la expirarea termenului pentru depunerea cererilor, Direcția de resurse umane și organizare din cadrul Consiliului întocmește un referat privind îndeplinirea condițiilor prev. de art. 118

2

și 118

3

de către candidați, pe care îl înaintează, de îndată, Plenului, împreună cu dosarul candidatului. În această notă, sunt redate trunchiat prevederile art. 118

4

alin. 3, fără menționarea termenului de 10 zile de la expirarea termenului pentru depunerea cererilor, termen care nu a fost respectat.

În opinia reclamantei, hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată în urma analizării notei menționate, care nu respectă prevederile stabilite prin anunțul oficial publicat, suplimentează condițiile prin invocarea altor prevederi legale decât cele stabilite în anunțul oficial publicat și schimbă prin omisiune conținutul prevederilor regulamentului.

În drept, a invocat reclamanta art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, art. 299-316 C. proc. civ., Legea nr. 317/2004 privind B.

Pârâtul B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.

Prin Decizia civilă nr. 2985 din 14 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția necompetenței materiale și a înaintat cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 03 octombrie 2012.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă, în ședința publică din 20 noiembrie 2012, a invocat oral excepția lipsei procedurii prealabile, instanța dispunând amânarea pronunțării asupra excepției pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise.

Reclamanta a formulat concluzii scrise, la data de 27 noiembrie 2012, solicitând respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.

A motivat în esență, că, având în vedere că a candidat pentru ocuparea unei funcții de conducere în cadrul aparatului propriu al B., Șef serviciu - Serviciul resurse umane pentru instanțele judecătorești, post de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, a considerat aplicabile prevederile art. 29 alin. (5), (6) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind B., conform cărora hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare sau publicare la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința nr. 6755 din 27 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

Apărările reclamantei nu pot fi reținute în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat irevocabil prin sentința civilă nr. 2985 din 14 iunie 2012 că dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 nu sunt aplicabile în speță, hotărârea atacată fiind una de natură administrativă, supusă controlului instanței de contencios administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004.

Împrejurarea că în cuprinsul hotărârii nu sunt menționate calea de atac și termenul nu poate sta la baza soluției respingerii excepției lipsei procedurii prealabile, cerința imperativă fiind reglementată de legea contenciosului administrativ.

A reținut, de asemenea, că recursul adresat Înaltei Curții de Casație și Justiție nu poate fi considerat plângere prealabilă, reclamanta adresându-se instanței de judecată cu cererea de casare a Hotărârii B. nr. 579 din 13 septembrie 2011.

Recursul;

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că, în cadrul concluziilor scrise depuse la instanța de fond, a probat cu factura și chitanța emise de CN C. SA, anexate în copie, faptul că a expediat către B. explicații asupra nelegalității și netemeiniciei Hotărârii nr. 579/2011 a Plenului B., solicitând și revocarea acesteia.

A precizat recurenta că, deși înscrisul comunicat B. a fost intitulat greșit recurs, acesta trebuie considerat plângere prealabilă, având în vedere că orice înscris trebuie interpretat prin analizarea conținutului său astfel încât să producă efecte.

A mai arătat recurenta că, după primirea și înregistrarea explicațiilor greșit intitulate recurs, B. trebuia să aplice prevederile legii contenciosului administrativ și să soluționeze cererea, dar a transmis documentația Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată.

Procedura în fața instanței de recurs;

Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamanta a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17 octombrie 2011, recurs împotriva Hotărârii nr. 579 din 13 septembrie 2011 a Plenului B., fila 1 și următoarele Dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta fiind înregistrat sub nr. x/1/2011.

Cererea de recurs și înscrisurile atașate acesteia au fost comunicate Înaltei Curți prin poștă la data de 14 octombrie 2011, astfel cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plic - fila 27 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind B., potrivit cărora hotărârile Plenului B. privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Rezultă așadar că susținerile recurentei referitoare la faptul că la data de 14 octombrie 2011 a comunicat B. o cerere de revocare a hotărârii contestate intitulată în mod greșit recurs, aspect dovedit cu factura și chitanța emise de CN C. SA, cerere ce reprezintă în realitate plângere prealabilă, sunt nefondate.

În continuare, se reține faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat irevocabil prin sentința civilă nr. 2985 din 14 iunie 2012 că dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 nu sunt aplicabile în speță, hotărârea atacată fiind una de natură administrativă, supusă controlului instanței de contencios administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte, investită cu soluționarea prezentului recurs, constată la rândul ei, că hotărârea contestată nu face parte din categoria celor ce privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, pentru a atrage competența specială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, raportat la reglementarea cuprinsă în Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, modificată și completată.

Potrivit legii, cariera judecătorilor sau procurorilor vizează strict parcursul profesional, de la numirea în profesie și până la încetarea acesteia, în legătură directă cu exercitarea concretă și efectivă a atribuțiilor de judecător și respectiv de procuror.

Drept urmare, hotărârea contestată are natura și caracterele juridice ale unui act administrativ supuse controlului de legalitate exercitat în condițiile Legii nr. 554/2004

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.”

În conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Or, reclamanta - recurentă a contestat hotărârea B., fără să facă dovada plângerii prealabile depusă pentru actul atacat, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 6755 din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2014.