ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1089/2014

Decizia nr. 1089/2014

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 571 pronunțată la data de 28 noiembrie 2012 de Tribunalul Giurgiu, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 lit. a) și h) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm., și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., fiindu-i totodată aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a mai dispus condamnarea aceleiași inculpate la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm., și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen. și urm.

S-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) din același cod după împlinirea vârstei de 18 ani.

Prin aceeași sentință, s-a dispus condamnarea inculpatului B. la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Pe latură civilă s-a dispus obligarea inculpaților C., D. și A. în solidar la plata sumei de 100.000 RON cu titlul de daune materiale către partea civilă E.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt, D., locuia într-un imobil, împreună cu părinții săi, A. și soțul acesteia C. Se știa, atât în localitatea de domiciliu, cât și în municipiul Alexandria că, inițial, s-a ocupat cu practicarea prostituției, iar din anul 2011 și cu practicarea proxenetismului. Din anul 2010 era cunoscută și sub porecla de ..., urmare a unui scandal mediatic de natură sexuală în care fusese implicată aceasta cu factori de conducere ai unei primării din județul Giurgiu.

În vara anului 2011, a cunoscut-o pe inculpata A. din orașul Zimnicea care, după ce dăduse naștere unui copil ce fusese încredințat în plasament familial unor rude, a părăsit domiciliul părinților săi. Aceasta a fost de acord să fie găzduită de către inculpata D. și să se ocupe de practicarea prostituției, în special cu clienții identificați și prezentați de către inculpată care "tot aceasta stabilea și prețul serviciilor sexuale practicate de mine și ea încasa banii. De la fiecare client cu care întrețineam raporturi sexuale, D. primea câte 50 - 60 RON, din care mie îmi cumpăra mâncare, țigări și îmbrăcăminte".

În luna septembrie 2011, inculpatul C. le-a cunoscut pe inculpatele D. și A. și a rămas în relații apropiate cu inculpata D. (de care, conform afirmațiilor sale, s-a îndrăgostit). Inițial, atât inculpatul C., cât și martorul F., prin intermediul inculpatei D., au întreținut raporturi sexuale contra unor sume de bani cu inculpata A.

La începutul lunii octombrie 2011 (12 octombrie 2011) în timp ce inculpații D., C., A. și martorul F. se plimbau prin parcul din apropierea hotelului P. din municipiul Alexandria, au întâlnit-o pe o bancă, pe victima G. (inculpata D. o cunoștea pe aceasta de mai mult timp, cu ocazia unor cercetări efectuate într-o plângere de viol a victimei) care, la propunerea inculpatei D., a fost de acord să meargă la domiciliul ei și să se ocupe cu practicarea prostituției. Inculpata A. declară "în continuare ne-am deplasat la domiciliul G. unde, zilnic, aceasta ne aducea bărbați mie și F., cu care întrețineam raporturi sexuale. Precizez că banii îi încasa G., mie îmi dădea jumătate și F. nu-i dădea nimic în afară de mâncare sau cazare" (declarație olografă inculpata A.).

Totodată, inculpata A. a declarat că "F. s-a revoltat față de G. ... și, în câteva rânduri, a amenințat-o ... că o să o dea în primire la poliție".

Referitor la acest aspect, inculpata D. a menționat "G. ... îmi reproșa că nu-i dau și ei bani, motiv pentru care, în mai multe rânduri, m-a amenințat că mă va reclama la poliție".

Întrucât inculpatul C., pentru "a o impresiona" pe inculpata D. "s-a lăudat" că știe cum să ucidă o persoană, în aceeași perioadă, după o discuție telefonică purtată între inculpații G. și D., aceasta împreună cu inculpata A., s-a deplasat în satul Căscioarele pentru ca aceasta din urmă să întrețină raporturi sexuale, contra unor sume de bani, cu mai mulți tineri din zonă, identificați și prezentați de inculpatul G. Astfel, inculpatul G. i-a contactat pe H., I., J., K., L., M., N., O., P. și conform celor stabilite de inculpata D., le-a pretins acestora câte 40 RON. Toți au întreținut raporturi sexuale cu inculpata A., banii fiind dați inculpatei D., care-i ține în același portofel la care avea acces și inculpata A.

Spre sfârșitul lunii octombrie 2011 inculpatele D. și A. s-au întâlnit cu inculpatul C. și au stabilit că trebuie ca G. să fie ucisă pentru a nu fi reclamată la poliție ba, mai mult, inculpata D. i-a spus inculpatul C. că și victima a aflat de "crima" săvârșită de el în urmă cu mai mulți ani și că va fi denunțat și el. Au stabilit de comun acord că, ținând cont de locul unde domiciliază victima, să o conducă pe aceasta la domiciliul inculpatului (în alt județ), astfel că identitatea victimei să nu poată fi stabilită.

La data de 2 noiembrie 2011, D., folosind o cartelă PrePayd a transmis câte un SMS "clienților" din agenda telefonică, că are o "fată nouă", astfel că inculpatul B., cunoscând preocupările infracționale ale acesteia, a contactat-o la telefon și a stabilit să se întâlnească cu acea "fată nouă".

Pentru întâlnirea cu inculpatul B., D. a trimis-o atât pe inculpata A., cât și pe victima G. În autoturism, în timp ce se deplasau spre extravilanul comunei Nanov, în scopul întreținerii de raporturi sexuale, inculpatul B., a realizat, fără dubiu, că persoana care o însoțea pe inculpata A. este G., din comuna Nenciulești, la domiciliul căreia, în calitate de specialist criminalist, efectuase cercetarea la fața locului privind dispariția acesteia. Pentru acest motiv, așa cum declară inculpatul, a întreținut raporturi sexuale numai cu A., căreia i-a comunicat că, persoana care o însoțea este dispărută de la domiciliu și, la reîntoarcerea în comuna Nanov, a discutat cu D. pe care a anunțat-o că, fata care se află la ea "este dată dispărută de către părinți, că dosarul privind dispariția se află la el și să rezolve această situație. Inculpatul B. nu a sesizat acest aspect celorlalți colegi care cercetau împrejurările dispariției suspecte de la domiciliu a numitei G., motivând că "se face de râs" față de aceștia.

În dimineața zilei de 4 noiembrie 2011, E., tatăl victimei, care aflase întâmplător printr-o cunoștință din municipiul Alexandria că fiica sa, dată dispărută, a fost văzută în compania lui D. zisă ... din comuna Nanov, a apelat la viceprimarul comunei, martorul Q., pentru a-l sprijini să se deplaseze în comuna Nanov în vederea verificării acestei informații. Q., viceprimarul comunei Nenciulești, s-a deplasat împreună cu acesta în comuna Nanov și a solicitat sprijinul ag. pr. de poliție R. de la Postul de Poliție Nanov pentru a-i însoți la domiciliul inculpatei D. și a verifica dacă dispăruta G. se află la domiciliul acesteia. La vederea la poarta locuinței sale a tatălui persoanei dispărute și a lucrătorului de poliție, inculpata D., de față fiind și inculpata A., a amenințat-o pe G. cu moartea și i-a cerut acesteia să se ascundă în șifonier, după care a ieșit la poartă și, pe un ton tăios și vehement, le-a comunicat celor prezenți că nu o să le permită accesul în curtea locuinței sale "fără mandat". Și acest eveniment a determinat-o pe D. să-și pună în aplicare planul său de a o ucide pe G., scop în care, în aceeași zi, l-a contactat pe C., anunțându-l că în acea zi va veni la domiciliul lui "pentru a-i face felul" lui G. Inculpata D., pentru a nu-i crea nici o suspiciune victimei, i-a comunicat acesteia că vor merge, la domiciliul prietenului ei, pentru ca ea și inculpata A. să se întâlnească cu mai mulți clienți, perioadă de timp în care mama ei va discuta cu părinții inculpatului C. aspecte legate de căsătoria viitoare dintre ea și acesta.

În acest scop, folosind telefonul mamei sale, inculpata D. l-a contactat pe martorul S., taximetrist, pentru a le transporta la domiciliul inculpatului C. Pe traseul parcurs, inculpata D. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul C., pe care l-a anunțat "vezi că vin cu mama, M. și cu F. să-i faceți felul lui F., tu cu M., iar eu cu mama o să rămân la mama ta".

Conform înțelegerii stabilite anterior pentru uciderea lui G., inculpatul C. a luat un cablu de frână de la o bicicletă ce era în folosința familiei, precum și o motoretă scuter ce-i aparținea unchiului său și a așteptat sosirea autoturismului în care se aflau inculpatele, învinuita și victima în apropierea locuinței sale. Totodată, chiar a anunțat-o pe mama sa Ș. că în acea seară va sosi inculpata D. împreună cu mama sa T. pentru a purta discuții în legătură cu căsătoria dintre el și inculpată. Pentru că la domiciliul părinților săi nu aveau condiții prielnice pentru a-și primi oaspeții, le-a condus pe cele două la domiciliul bunicii sale, Ț., situat în apropiere, perioadă de timp în care inculpata A. și victima G. au rămas în stradă (victima știa că a venit în satul Căscioarele pentru a întâlni niște clienți).

Reîntors la locul unde așteptau inculpata A. și victima, folosind motoreta scuter (orele 21,30), inculpatul G. le-a transportat pe cele două pe câmp în extravilanul satului Vânătorii Mici, traversând podul rutier de pe autostrada București - Pitești, din dreptul localității Poiana lui Stângă. Pe un drum de câmp au ajuns în apropierea unor conducte subterane de colectare a apelor dinspre satul Izvora spre satul Zădăriciu, afirmând față de victimă că este locul unde urmează să sosească și clienții.

Inculpatul C. inițial, era nehotărât și ezitant pentru a trece la comiterea faptei, astfel că, timp de aproximativ o jumătate de oră, a afirmat față de victimă că au întârziat clienții. La un moment dat, bateria telefonului său mobil s-a descărcat, așa încât nu a mai purtat convorbiri telefonice cu inculpata D., care a apelat-o pe inculpata A. pe telefonul mobil folosit de aceasta și i-a cerut să vorbească cu inculpatul C. La telefon, inculpata D. l-a întrebat pe inculpatul C. "ce faceți, nu ați terminat?". După această convorbire telefonică, inculpatul a luat hotărârea să treacă la săvârșirea faptei. De sub șaua motoretei scuter a luat cablul de frână, a făcut un nod sub forma unui laț, prin spate s-a apropiat de victimă, care discuta cu inculpata A. și, profitând de neatenția acesteia, i-a pus lațul descris mai sus în jurul gâtului victimei. Pentru a da o eficiență mai mare lațului de ștrangulare și, totodată, pentru a nu-și provoca răni la mână și-a înfășurat în jurul mâinii un material textil. În gest reflex de apărare, victima a reușit să-și introducă ambele mâini între gât și lațul metalic, încercând să slăbească strânsoarea acestuia și, totodată, cerându-le celor doi să nu o omoare că nu va face nici o reclamație la poliție.

Inculpatul C. a atenționat-o pe victimă să-și tragă mâinile din jurul lațului a reușit să strângă lațul în jurul gâtului victimei, a doborât-o la pământ, după care s-a urcat cu corpul său peste corpul victimei ținând lațul strâns. Pentru că victima încerca să se opună și să scape din strânsoarea lațului folosindu-și picioarele cu care îl lovea pe inculpat, inculpata A. s-a urcat peste picioarele acesteia, fixându-i-le la pământ și ținându-le în această poziție până ce au constatat că G. este decedată.

După ce C. și A. au realizat că victima G. este decedată, inculpata A. a afirmat că trebuie să-i ducă o dovadă inculpatei D. că aceasta este decedată. Inițial, cei doi inculpați au încercat să fotografieze cadavrul victimei, fără să reușească, deoarece bateria telefonului mobil folosit de inculpatul C. care avea și cameră video se descărcase, astfel că au hotărât să-i prezinte inculpatei D. "o altă dovadă". În acest scop, inculpatul C., folosindu-se de două pietre găsite în apropiere și de o șurubelniță, au pus degetul arătător de la mâna dreaptă a victimei pe o piatră, iar cu șurubelnița și cu cealaltă piatră a lovit în capătul șurubelniței până ce falangeta și falangina de la degetul arătător de la mâna dreaptă a victimei, inclusiv cu unghia, s-a desprins. Au introdus bucata de deget într-o șosetă cu care era încălțată inculpata A. După aceea au transportat corpul victimei pe o distanță de 5 - 6 m până la prima conductă subterană de colectare a apei, ocazie cu care au constatat că apa respectivă nu este curgătoare și deci, nu poate prelua cadavrul pentru a-l introduce în interiorul conductei.

Inculpata A., folosind o pereche adidas tip U., cu care era încălțată victima, a pus perechea de încălțăminte respectivă în cea de-a doua conductă subterană și după ce a constatat că apa a transportat prin conductă încălțămintea și-a dat seama că această conductă nu era obturată, astfel că au introdus cadavrul în cea de-a doua conductă.

Cu aceeași motoretă scuter s-au reîntors la domiciliul lui Ț. unde se aflau inculpata D., mama acesteia învinuita T., martora Ș. și bunica inculpatului.

După ce, la data de 28 decembrie 2011, în canalul de irigații mai sus menționat, a fost descoperit cadavrul victimei "foarte murdar de noroi și vegetație", la data de 30 decembrie 2011, cu ocazia autopsiei cadavrului, inițial, cu identitate necunoscută, în jurul gâtului acestuia a fost descoperit și lațul metalic tip cablu de bicicletă, stabilindu-se că acesta prezintă următoarele leziuni traumatice în regiunea cervicală inferioară un șanț de ștrangulare de 28/0,2/0,5 cm strâns de un laț metalic (cablu de bicicletă) cu nodul median posterior, cu lungimea restantă maximă pe stânga și fragmentul mai scurt pe dreapta, șanțul de ștrangulare având 28 de cm lungime.

La autopsia cadavrului cu identitate necunoscută Raport nr. x/2011 s-a concluzionat că moartea a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute determinate de o asfixie mecanică produsă prin ștrangulare. În afara șanțului de ștrangulare (care a putut fi produs prin comprimarea gâtului cu un laț metalic) nu mai prezintă alte leziuni vitale de violență externă sau internă, iar moartea poate data din 4 noiembrie 2011.

Cu ocazia cercetării la fața locului s-a procedat la amprentarea cadavrului cu identitate necunoscută, iar în urma verificării în baza de date N.I.S. s-a constatat că impresiunile papilare aparțin numitei G. (aceasta fusese amprentată în vara anului 2011, fiind suspectă de participarea la comiterea unui furt săvârșit în comuna Buzescu, județul Teleorman).

Întrucât nici inculpata D. și nici învinuita T. nu au dorit să vadă "dovada", respectiv falanga II de la deget II mâna dreaptă aparținând victimei, pe care o depeșaseră inculpații C. și A., după plecarea acestora din comună, inculpatul C. a aruncat porțiunea de deget cu șoseta în care era introdusă în WC-ul din curtea locuinței bunicii sale, Ț.

Ulterior, la data de 7 ianuarie 2012, organele de urmărire penală au identificat și ridicat din WC-ul respectiv fragmentul de deget uman aparținând victimei, iar după detașarea epidermei de pe acest fragment de deget, printr-o expertiză criminalistică, prin comparații cu impresiunile papilare de pe fișa dactiloscopică a victimei, s-a constatat că desenul papilar al urmei digitale al falangei digitale de la deget II mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică dactilară (întocmită cu ocazia amprentării victimei) este identic cu desenul papilar al epidermei papilare recoltate de pe fragmentul de deget uman descoperit în WC-ul din curtea locuinței lui Ț.

În declarațiile lor inițiale, inculpata A., cât și inculpatul C., au recunoscut faptele săvârșite, au avut o comportare sinceră, menținându-și aceeași comportare sinceră și cu ocazia declarațiilor date ulterior, când s-a dispus extinderea cercetărilor.

În declarațiile sale inițiale din 6 ianuarie 2012 și 19 ianuarie 2012, inculpata D. a avut o atitudine oscilantă, contradictorie, de negare a unor fapte comise, susținând că, în adevăr a discutat cu inculpații C. și A. "să scape" de G., dar în sensul ca aceasta să fie vândută altor proxeneți.

Abia în data de 14 martie 2012, cu ocazia ultimei audieri, inculpata D. și-a retractat o parte din afirmațiile de mai sus menționând că recunoaște în totalitate faptele așa cum au fost reținute în sarcina sa - respectiv faptul că i-a instigat pe inculpații C. și A. să o ucidă pe G. pentru că aceasta intenționa să o reclame că este proxenetă, că a stabilit modalitatea de ucidere a acesteia, inclusiv prin conducerea victimei în altă localitate și în județ, că a înlesnit practicarea prostituției de pe urma căreia a tras foloase materiale de către învinuitele și inculpatele din dosar, că știa de la inculpatul B. că victima este dată în urmărire ca dispărută de la domiciliu etc.

Inculpata A. a fost supusă unei expertize medico-legale psihiatrice ocazie cu care s-a stabilit că prezintă diagnosticul "tulburare de conduită. Are discernământul păstrat la data examinării (17 ianuarie 2012) și la data săvârșirii faptei (4 noiembrie 2011)".

În cauză, a fost întocmit un referat de evaluare a inculpatei A. de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman în care se arată că inculpata provine dintr-o familie dezorganizată și și-a început viața sexuală la vârsta de 11 ani. Neîndeplinirea obligațiilor de creștere, educare și supraveghere de către mama inculpatei, stilul de viață dezorganizat adoptat de minoră de la vârsta de 10 - 11 ani, anturajul cu conduită antisocială, carențele educaționale cauzate de abandonul școlar, lipsa unui program și a abilităților de ocupare a timpului cu activități constructive, conduita indizerabilă manifestată în mediul școlar și familial, lipsa conștientizării consecințelor conduitei antisociale, lipsa empatiei față de victimă, sunt factori care au dus la manifestarea conduitei antisociale.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei A. care în seara zilei de 4 noiembrie 2011, în baza unei înțelegeri prealabile, l-a ajutat pe inculpatul C., care a ștrangulat-o cu un cablu de frână de bicicletă pe victima G., să înfrângă orice încercare a victimei prin imobilizarea picioarelor victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat.

Fapta aceleiași inculpate de a se asocia cu inculpații D. și C. în vederea uciderii victimei G., stabilind de comun acord locul săvârșirii faptei și modalitatea de comitere a acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută și pedepsită de art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

Fapta aceleiași inculpate care, în a doua parte a anului 2011, și-a procurat principalele mijloace de existență prin practicarea de raporturi sexuale pe bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen. și urm.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate de art. 175 lit. a) și h) C. pen., reduse cu jumătate și apoi cu o treime, conform dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 109 alin. (1) C. pen., gradul de pericol social concret al faptei, raportat la împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea, modul și mijloacele de săvârșire, consecințele produse, precum și atitudinea inculpatei pe parcursul procesului penal, care a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii și are antecedente penale, faptul că deși este minoră și în prezent are doi copii minori.

Raportat la natura și gravitatea deosebită a faptelor, instanța, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitor la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. după împlinirea vârstei de 18 ani.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B., prima instanță a reținut că fapta acestuia care, în calitate de lucrător de poliție la Serviciul Criminalistic al I.P.J. Teleorman, a efectuat cercetarea la fața locului și a întocmit celelalte documente anexe în legătură cu dispariția minorei G. și cu toate că a identificat la data de 2 noiembrie 2011, pe dispărută, la domiciliul inculpatei D., despre care știa că este proxenetă și a lăsat-o pe aceasta să se folosească în continuare de produsul infracțiunii de proxenetism, contrar atribuțiilor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului.

Conform normei de incriminare, infracțiunea de favorizare a infractorului presupune, ca situație premisă, o infracțiune comisă anterior, iar ca element material al laturii obiective, un ajutor dat unui infractor (o persoană care a săvârșit o infracțiune), în scopul de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a-i asigura acestuia folosul sau produsul infracțiunii comise.

Ajutorul poate fi dat prin acte comisive sau prin acte omisive, direct sau prin intermediul unei alte persoane și poate fi material sau moral.

Ajutorul trebuie dat unui infractor, adică unei persoane care a săvârșit anterior o infracțiune în accepțiunea art. 144 C. pen.

S-a reținut că potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, în realizarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice și, între alte drepturi și obligații principale, este obligat: a) să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală; b) să conducă la sediul poliției pe cei care, prin acțiunile lor, periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum și persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii; k) să solicite sprijinul cetățenilor pentru urmărirea, prinderea, imobilizarea și conducerea la unitățile de poliție a persoanelor care au comis fapte penale; l) să procedeze, în condițiile legii, ... în scopul identificării criminalistice a persoanelor care au săvârșit infracțiuni sau sunt suspecte de săvârșirea unor infracțiuni ...

În speță, deși știa că inculpata D. le înlesnește practicarea prostituției și trage foloase de pe urma practicării prostituției de către numitele A. și G., aceasta din urmă fiind dată dispărută de către părinți, inculpatul B., contrar atribuțiilor de serviciu nu a luat măsurile legale împotriva inculpatei D. și nici nu și-a sesizat colegii despre faptele ilegale ale acestei inculpate sau despre faptul că a identificat-o pe dispăruta G. și locul în care aceasta se află. Mai mult, inculpatul D. a beneficiat de serviciile proxenetei de foarte multe ori, deși cunoștea că activitatea desfășurată de aceasta este ilegală.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului D., instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei comisă de inculpat, persoana acestuia, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la persoana inculpatului s-a reținut că, potrivit caracterizării eliberată de I.P.J. Teleorman și depoziției martorului V., audiat în circumstanțiere, B., în calitate de polițist a fost apreciat, profesional, în fiecare an, cu calificativul "foarte bine", nu a fost sancționat disciplinar, s-a implicat în realizarea sarcinilor care i-au fost trasate, cu profesionalism, este cunoscut în societate ca o persoană sociabilă, cultivată, politicoasă, este căsătorit, iar familia sa se bucură de respectul societății civile. A absolvit Facultatea de Drept, are studii postuniversitare de Master, cu durata de 1 an etc.

Circumstanțele personale inculpatului - fără antecedente penale ori alte abateri, cu familie întemeiată, apreciat la locul de muncă și în societate - au condus la concluzia că reeducarea lui se poate realiza și numai prin suspendarea condiționată a executării conform art. 81 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, instanța fondului a reținut că E., tatăl victimei G., a declarat că se constituie parte civilă față de toți inculpații cu suma de 100.000.000 lei vechi, reprezentând cheltuieli de înmormântare.

Audiați, în ședința publică din 31 octombrie 2012, inculpații D., C. și A. au fost de acord să-i plătească, împreună, părții civile E. suma de 100.000.000 lei vechi (100.000 RON).

S-a mai reținut că partea responsabilă civilmente X., nu este mama, ci bunica inculpatei A., motiv pentru care nu răspunde civil pentru fapta acesteia.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și inculpații A. și B.

În ceea ce privește motivele de apel ale Parchetului, Curtea de Apel a reținut că, în esență, acestea vizează individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, acestea fiind extinse și cu privire la aspecte de legalitate, respectiv greșita aplicare a pedepsei complementare inculpatei minore A., greșita reținere a incidenței dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. În cazul infracțiunii de prostituție, omisiunea instanței de fond de a aplica inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, dar și de a-l obliga pe acesta la plata despăgubirilor civile în solidar cu ceilalți inculpați.

Inculpatul B. a reiterat în apel apărările susținute în fața instanței de fond, solicitând achitarea, pe considerentul că fapta nu există sau că nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului.

Apelul inculpatei A. a vizat exclusiv individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, solicitându-se reducerea acestora.

Prin Decizia penală nr. 195/A din 1 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și de apelanta inculpată A., împotriva Sentinței penale nr. 571 pronunțată la data de 28 noiembrie 2012 de Tribunalul Giurgiu.

A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatei A. și a repus în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică, în sensul înlăturării art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 328 C. pen. reținută în sarcina inculpatei A., menținând pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru această infracțiune.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. a) și h) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei A., respectiv 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. a) și h) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

A înlăturat pedeapsa complementară aplicată inculpatei A.

A aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A obligat în solidar pe inculpații C., D. și A., aceasta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente X. la 10.000 RON daune materiale către partea civilă E.

A obligat pe inculpata A. în solidar cu partea responsabilă civilmente X. la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului B., durata reținerii de la data de 30 ianuarie 2012 la data de 31 ianuarie 2012.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva aceleiași sentințe penale.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate de apelanți și de dispozițiile art. 371 C. proc. pen., potrivit cărora instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel a apreciat că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și de apelanta inculpată A. sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2011 din 21 martie 2012 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, s-a dispus:

- trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților: C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 174 alin. (1) C. pen. cominat cu art. 175 lit. a) și h) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 323 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 25 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. a) și h) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 323 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- trimiterea în judecată în stare de libertate, a inculpaților: A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 lit. a) și h) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm., art. 323 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm., art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen. și urm., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 264 C. pen. (favorizarea infractorului la săvârșirea infracțiunii de proxenetism) și T., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 262 alin. (1) C. pen., (nedenunțarea săvârșirii infracțiunii de omor calificat).

În esență, s-a reținut, că în seara zilei de 4 noiembrie 2011, pe baza unei înțelegeri prealabile și a unui consens neechivoc de a o ucide pe G. (născută la 9 februarie 1995) care intenționa să o denunțe autorităților pe inculpata D. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, aceasta, împreună cu inculpatul C. și A. (născută la 17 februarie 1996), după ce au stabilit de comun acord modalitatea de ucidere a victimei, au condus-o pe aceasta în comuna Găiseni, județul Giurgiu. De aici, victima, sub pretextul întâlnirii unor clienți, a fost transportată cu un moped, condus de inculpatul C., în extravilanul satului Vânătorii Mici, în punctul numit "Valea Gobejului" - de unde porneau două conducte subterane de colectarea apei pluviale ce aparțineau Z. cu direcția de scurgere dinspre satul Izvora către satul Zădăriciu, comuna Vânătorii Mici.

Folosind un cablu pentru frână de bicicletă și profitând de neatenția victimei, inculpatul C. împreună cu inculpata A. care a înfrânt orice încercare de opunere a victimei, au ucis-o pe aceasta prin ștrangulare.

Pentru "a-i dovedi" uciderea victimei, așa cum le solicitase inculpata D. care, împreună cu mama sa, s-au aflat în toată această perioadă la domiciliul lui Ț. - bunica inculpatului C., folosindu-se de o șurubelniță și de două pietre, inculpații C. și A., au detașat de la victimă falanga a II-a, de la degetul arătător de la mâna dreaptă a acesteia, după care au introdus corpul victimei pe una din conductele subterane de captare și scurgere a apei.

Cadavrul victimei a fost descoperit abia la data de 28 decembrie 2011 într-un lac de scurgere a apelor din cele două conducte subterane, de către martorii L., AA., AB. și A.C.

Victima G. la data de 12 octombrie 2011 părăsise domiciliul părinților săi, iar la data de 26 octombrie 2011, părinții acesteia au reclamat acest lucru organelor de poliție astfel că, la data de 28 octombrie 2011, agentul principal de poliție inculpat B. din cadrul I.P.J. Teleorman - Serviciul Criminalistic a efectuat cercetarea la fața locului în cazul dispariției minorei și a întocmit fișa persoanei dispărute.

S-a reținut că, deși la data de 2 noiembrie 2011, inculpatul B. a identificat-o pe minora G. la domiciliul inculpatei D., despre care știa că este proxenetă, și-a încălcat atribuțiile de serviciu, în sensul că nu a anunțat reperarea victimei, ceea ce a avut ca și consecință faptul că inculpata D. a profitat în continuare de produsul infracțiunii de proxenetism.

Prin Sentința penală nr. 248 din 8 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, s-a dispus condamnarea inculpaților C. și D. pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și încetarea procesului penal privind pe inculpata T. pentru comiterea infracțiunii de nedenunțare a săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 262 alin. (1) C. pen., cei trei inculpați solicitând ca judecata să aibă loc în baza art. 320

1

C. proc. pen., fiind disjunsă judecarea laturii penale a cauzei privind pe inculpații A. și B. și, respectiv acțiunea civilă formulată de partea civilă E.

Sentința penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 234 din 10 august 2012 a Curții de Apel București, în sensul majorării pedepselor aplicate inculpaților C. și D. și al condamnării inculpatei T., a rămas definitivă prin respingerea recursurilor inculpaților.

În ceea ce o privește pe inculpata A., în mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că inculpata a săvârșit faptele pentru care a fost cercetată, declarația de recunoaștere a acesteia formulată potrivit art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen., coroborându-se cu declarațiile celorlalți inculpați, procesele-verbale de cercetare la fața locului, raportul de expertiză criminalistică dactiloscopică, raportul medico-legal de necropsie, procesul-verbal de conducere în teren, procesul-verbal de verificare a listingurilor apelurilor telefonice, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză.

Astfel, prima instanță, în mod corect, a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea procedurii speciale prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., de altfel, apelurile formulate nu vizează situația, de fapt, reținută de prima instanță, referitor la inculpata A.

Sub aspectul încadrării juridice date relativ la infracțiunea de prostituție reținută în sarcina inculpatei, Curtea de Apel a constatat că, în mod greșit, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., privind forma continuată a infracțiunii, în condițiile în care această infracțiune este una de obicei, realizarea conținutului constitutiv al acesteia presupunând, în mod necesar, o pluralitate de acte efectuate pe parcursul unei anumite perioade de timp, astfel încât săvârșirea acestei infracțiuni în formă continuată nu este posibilă.

De asemenea, s-a remarcat, privitor la aceeași inculpată, faptul că, în mod greșit, prima instanță i-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pentru infracțiunea de omor calificat, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în contextul în care inculpata era minoră la data faptei, iar potrivit art. 109 alin. (3) C. pen., pedepsele complementare nu se aplică minorilor.

S-a constatat, de asemenea, fondată, critica Parchetului și cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei A. însă exclusiv în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de omor calificat, pedeapsa fiind prea blândă în raport de pericolul social deosebit de ridicat al acesteia, în raport de modul de operare și mobilul infracțiunii, chiar dacă inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

În cadrul reindividualizării judiciare a pedepsei, Curtea de Apel a avut în vedere contribuția concretă a inculpatei A. la săvârșirea infracțiunii prin comparație cu ceilalți doi inculpați implicați, faptul că aceasta avea o vârstă fragedă la data faptei, fiind ușor influențabilă, dar și faptul că între aceasta și inculpata D., căreia i-a aparținut inițiativa faptei, exista în concret un raport de subordonare, având în vedere că în perioada respectivă, inculpata A. fiind fugită de acasă, locuia la aceasta, care îi procura "clienții" pentru a-și câștiga subzistența. Au fost, de asemenea, luate în considerare concluziile raportul de evaluare, Curtea de Apel constatând că procesul de educare al inculpatei și asimilarea regulilor de conviețuire socială au fost extrem de defectuoase, reintegrarea inculpatei în societate necesitând o implicare de mai lungă durată a factorilor instituționali statali, în condițiile în care familia nu și-a exercitat acest rol, iar în prezent inculpata nu dispune de resurse interne în realizarea acestui scop. Având în vedere și lipsa unei căințe active a inculpatei, ce reiese din lipsa de empatie față de victimă și față de familia acesteia, Curtea de Apel a orientat pedeapsa spre limita maximă rezultată în urma reducerii limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 109 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., apreciind că doar o astfel de pedeapsă ar avea aptitudinea de a realiza scopul pedepsei.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B., Curtea de Apel a constatat că acesta nu a contestat că avea cunoștință de faptul că inculpata D. se ocupa atât cu prostituția, cât și proxenetismul, inculpatul B. recunoscând că el însuși a întreținut în repetate rânduri relații sexuale contracost atât cu inculpata D., cât și cu inculpata A. care se prostitua în folosul inculpatei D.

Inculpatul nu a negat nici faptul că, la câteva zile după ce a participat în calitate de polițist la efectuarea de cercetări în cazul dispariției victimei de la domiciliu, a contactat-o pe inculpata D. în scopul de a întreține relații sexuale contracost și s-a întâlnit cu inculpata A., care era însoțită de o altă persoană de sex feminin și că a întreținut relații sexuale doar cu inculpata A.

Cu privire la persoana ce a însoțit-o pe inculpata A., din probele administrate a reieșit indubitabil faptul că inculpatul B. a identificat-o pe aceasta ca fiind numita G., deși declarațiile sale sunt contradictorii sub acest aspect.

Astfel, inculpatul B. a participat în calitatea sa de polițist, la cercetarea la fața locului efectuată la domiciliul victimei cu ocazia demarării procedurilor de dispariție și a întocmit fișa de identificare a persoanei dispărute, fișă ce cuprinde și o fotografie a persoanei dispărute, aspect ce reiese fără dubiu, numele inculpatului fiind menționat expres ca persoană ce a întocmit fișa la data de 31 octombrie 2011.

De altfel, din coroborarea declarațiilor inculpatului B. cu declarațiile inculpatelor D. și A. a rezultat dincolo de orice îndoială că inculpatul a purtat discuții cu acestea referitor la faptul că victima este dată în urmărire ca persoană dispărută.

Or, din actele întocmite în procedura de dispariție a reieșit că în contextul în care prin Dispoziția I.G.P.R. din 1 noiembrie 2011 s-a dispus urmărirea la nivel național a minorei G., inculpatului în calitatea sa de agent de poliție îi revenea obligația în cazul depistării acesteia de a o conduce la sediul poliției și de a raporta de îndată la Dispeceratul I.P.J. Teleorman, obligație pe care inculpatul nu și-a îndeplinit-o. Referitor la motivul pentru care nu a informat ceilalți colegi care aveau în lucru cazul dispariției numitei G., că aceasta s-ar afla la domiciliul lui D., inculpatul a precizat că s-a temut ca aceștia "să nu râdă de mine".

Omisiunea inculpatului B. de a-și îndeplini obligația de serviciu ce îi revenea în calitate de lucrător de poliție de a o conduce pe numita G. la sediul unității de poliție și de a raporta depistarea acesteia, constituie fără dubiu un ajutor indirect dat inculpatei D. de a se folosi de produsul infracțiunii de proxenetism, infracțiune pentru care aceasta din urmă a fost condamnată definitiv.

Dat fiind că elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen. este desemnat prin sintagma "ajutorul dat", Curtea de Apel a constatat că nu poate fi primită susținerea apărării în sensul că realizarea acestuia ar presupune în mod necesar un act comisiv, fiind exclusă posibilitatea unui act omisiv care să se circumscrie lui verbum regens. Astfel, este evident că elementul material al infracțiunii în cauză poate fi realizat în orice modalitate faptică, cu condiția ca aceasta să constituie un "ajutor dat", iar obligația inculpatului B. de a ieși din pasivitate și de a acționa decurgea din obligațiile sale de serviciu.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului B. de instanța de fond, Curtea de Apel a constatat că prima instanță a avut în vedere la stabilirea cuantumului acesteia criteriile stabilite de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată fiind legală și temeinică atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și modalitatea de executare, în vederea realizării funcției represive și de prevenție generală și specială ale pedepsei, pentru ca inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele activității infracționale și să fie determinat ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală, criticile Parchetului privind această chestiune nefiind fondate, instanța de fond expunând pe larg și detaliat elementele de fapt luate în considerare.

S-a constatat că prima instanță a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, fără însă a aplica inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, motiv pentru care critica Parchetului vizând omisiunea primei instanțe în acest sens apare ca întemeiată.

La aprecierea asupra drepturilor a căror exercitare urmează a fi impusă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, Curtea de Apel a avut în vedere atât exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în Cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, dar și Decizia nr. 74/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, în recurs în interesul legii. Astfel, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei și de persoana inculpatului, s-a apreciat că infracțiunea pentru care acesta a fost cercetat nu are conotație electorală și nici nu denotă nedemnitatea inculpatului în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), d) și e) C. pen., astfel urmează a interzice acestuia exclusiv exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat cu precădere că prima instanță a acordat despăgubiri într-un cuantum mai mare decât s-a solicitat. Astfel, deși partea civilă E. a solicitat suma de 10.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile de înmormântare a victimei, fiica sa, inculpații fiind de acord cu despăgubirea părții civile în sensul arătat de aceasta, prima instanță, în mod greșit, a obligat în solidar pe inculpații C., D. și A. la plata sumei de 100.000 RON, eroare ce urmează a fi îndreptată în prezenta cale de atac.

De asemenea, s-a constatat că, în mod greșit, prima instanță a reținut că partea responsabilă civilmente X. este bunica, iar nu mama inculpatei A., astfel încât nu poate fi obligată în solidar la plata despăgubirilor civile. Astfel, din referatele de evaluare întocmite în cauză reiese că atât mama, cât și bunica inculpatei A. se numesc X., aspect ce rezultă de altfel și din coroborarea mențiunilor înscrise în certificatul de naștere al inculpatei A., act pe care apare menționat în dreptul rubricii mamei "A.", cu faptul că aceasta este divorțată, conform declarațiilor date de persoanele audiate cu ocazia întocmirii referatului de evaluare. Mai mult, din confruntarea seriei și numărului actului de identitate al numitei X., bunica maternă a inculpatei, cu cele ale persoanei care a semnat în calitate de destinatar citația emisă, se constată că în fapt este vorba de două persoane diferite, mama și respectiv bunica maternă a inculpatei, persoane ce poartă același nume. De altfel, în cuprinsul referatului de evaluare întocmit în cursul judecății în primă instanță se menționează că a fost realizat un interviu cu mama minorei "X." la locul acesteia de muncă, fiind menționată și vârsta acesteia, respectiv 39 de ani, iar referatul de anchetă socială menționează expres că atât mama, cât și bunica inculpatei poartă numele de "X.".

Prin urmare, Curtea de Apel a reținut ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, în contextul în care părții responsabile civilmente, X., în calitate de mamă a inculpatei A. îi revenea obligația de a supraveghea pe fiica sa, minoră la data faptei, fiindu-i încredințată spre creștere și educare prin hotărâre de divorț, iar aceasta nu a făcut dovada că fapta inculpatei se datorează unei alte cauze decât modul în care și-a îndeplinit îndatoririle decurgând din exercitarea autorității părintești, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1.372 C. civ.

Obligarea părții responsabile civilmente X. în solidar cu fiica sa, inculpata A. la plata despăgubirilor civile, are consecințe și în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat și datorate de această inculpată, în sensul că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 191 alin. (3) C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea Parchetului de obligare și a inculpatului B. la plata despăgubirilor civile în solidar cu ceilalți inculpați, Curtea de Apel a constatat că aceasta este nefondată în raport de obiectul cauzei, inculpatul B. fiind trimis în judecată exclusiv pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, constând în aceea că a ajutat-o pe inculpata D. să își asigure produsul infracțiunii de proxenetism.

Împotriva Deciziei penale nr. 195/A din 1 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au declarat recurs inculpații A., B. și D.

Inculpata A. în susținerea recursului declarat a înțeles să invoce prevederile art. 5 C. pen., privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, învederând că deși în ceea ce privește limitele de pedeapsă nu există nicio diferență între legea penală veche și cea nouă, solicită aplicarea dispozițiilor art. 115 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. pen., respectiv internarea sa într-un centru de detenție, pe o perioadă cuprinsă între 1 și 5 ani, urmând ca la alegerea măsurii să se țină seama de dispozițiile art. 114 și art. 74 C. pen., respectiv împrejurarea că a recunoscut fapta și are doi copii minori în întreținere.

Inculpatul B., raportat la aplicarea legii penale mai favorabile, a susținut că în cauză îi sunt mai favorabile dispozițiile noului C. pen., respectiv art. 269 C. pen., privind favorizarea infractorului, întrucât sancționează doar favorizarea personală. Textul actual arată doar că ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate constituie infracțiunea de favorizarea făptuitorului și se pedepsește ca atare, dispărând astfel din elementele laturii obiective ale infracțiunii de favorizare, favorizarea reală, care era prevăzută în C. pen. anterior, respectiv aceea de a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii. În ceea ce-l privește, a fost condamnat la 3 luni închisoare cu suspendare tocmai pentru această alternativă care nu mai este prevăzută de C. pen. actual. În rechizitoriu s-a reținut că fapta sa de a o ajuta pe inculpata D. care știa că este proxenetă și a lăsat-o pe aceasta în continuare să se folosească de produsul infracțiunii constituie infracțiunea de favorizare, apreciind că în raport de argumentele anterior expuse, sunt incidente în cauză, dispozițiile privitoare la achitarea sa, respectiv, art. 16 lit. b) C. proc. pen., fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

A mai arătat că la dosar, se află fișa postului și atât în rechizitoriu, cât și în hotărârea instanței de apel, se face referire la activitatea infracțională a sa, reținându-se că a acționat contrar atribuțiilor de serviciu. Din fișa postului depusă la dosarul cauzei, rezultă care erau atribuțiile sale, respectiv evaluarea probatorie a urmelor, mijloacele de probă din dosar, calitatea planșelor, investigările tehnico-