ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 713/2015

Decizia nr. 713/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 306 din 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea în contencios fiscal formulată de către reclamanta SC [A] SRL împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, și în consecință a anulat Decizia nr. 231 din 21 decembrie 2010 emisă de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara.

Totodată, a anulat, în parte, Raportul de inspecție fiscală nr. 11096 din 9 iulie 2010, Decizia de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010 și Dispoziția de măsuri nr. 230 din 9 iulie 2010, numai în ceea ce privește:

- neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 9.600 RON reprezentând contravaloarea aparatului de spălat cu jet, achiziționat cu factura fiscală din 27 octombrie 2006 emisă de SC [B] SRL;

- neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 15.200 RON reprezentând contravaloare matriță placă uzură grapodină, achiziționată cu factura fiscală din 31 ianuarie 2008 emisă de SC [C] SRL București;

- neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 20.543 RON reprezentând contravaloare sistem de televiziune cu circuit închis, achiziționat cu factura din 6 august 2008 emisă de SC [D] SRL Deva;

- neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 13.990 RON, facturată cu factura fiscală din 16 noiembrie 2006, emisă de [F] GMBH Austria.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 14.039,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele aspecte:

Reclamanta SC [A] SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, ca prin hotărârea judecătorească să se dispună anularea Deciziei nr. 231 din 21 decembrie 2010 emisă de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, Raportului de inspecție fiscală nr. 11096 din 9 iulie 2010 întocmit de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, Deciziei de impunere nr. 760 din 9 iulie 2010 emisă de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, Dispoziției de măsuri nr. 230 din 9 iulie 2010 emisă de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara.

Referitor la neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuielile în sumă de 9.600 RON, reprezentând contravaloare aparat de spălat cu jet, achiziționat cu factura din 27 octombrie 2007, s-a reținut că aparatul achiziționat cu factura fiscală din 27 octombrie 2006 constituie un mijloc fix, astfel încât instanța constată că, în mod greșit organele fiscale nu au acordat drept de deducere pentru această sumă, în același sens sunt și concluziile formulate în raportul de expertiză și detaliate în suplimentul la raport.

Referitor la neacordarea dreptului de deducere pentru suma de 4.192 RON, înregistrată în contul 6588 - alte cheltuieli de exploatare, s-a reținut că în mod corect organele fiscale nu au acordat drept de deducere pentru cheltuielile în sumă de 4.192 RON reprezentând contravaloarea creanței înscrisă în factura fiscală din 18 septembrie 2003, neîncasată de reclamantă de la partenerul extern [E] SA Slovacia.

În ceea ce privește neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 13.990 RON, facturată cu factura fiscală din 16 noiembrie 2006, emisă de [F] GMBH Austria, s-a reținut că această cheltuială este deductibilă, astfel cum s-a stabilit și prin raportul de expertiză, obiecțiunile formulate de pârâtă sub acest aspect fiind neîntemeiate, în condițiile în care contractul stipula obligația ambelor părți se a suporta cheltuiala cu transportul.

Referitor la îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea dreptului de deducere a provizioanelor asupra creanțelor neîncasate la data de 31 decembrie 2006, s-a constatat că în condițiile în care reclamanta nu a constituit prin înregistrări în evidența contabilă proprie provizioane pentru creanțele neîncasate la data de 31 octombrie 2006, este evident că nu există drept de ducere pentru suma de 66.273 RON, chiar dacă ar fi îndeplinite toate celelalte condiții stabilite în mod cumulativ prin texte de lege amintite mai sus.

Referitor la neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 49.988 RON, reprezentând pierderi din creanțe și debitori diverși, s-a reținut că în mod corect organele fiscale nu au acordat drept de deducere pentru cheltuielile în sumă de 4.192 RON reprezentând contravaloarea creanței înscrisă în factura fiscală din 18 septembrie 2003, neîncasată de reclamantă de la partenerul extern [E] SA Slovacia.

Referitor la îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea dreptului de deducere a provizioanelor asupra creanțelor neîncasate la data de 31 decembrie 2007, s-a reținut că în condițiile în care reclamanta nu a constituit prin înregistrări în evidența contabilă proprie provizioane pentru creanțele neîncasate la data de 31 octombrie 2006, este evident că nu există drept de ducere pentru suma de 41.939 RON.

Cu privire la neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 15.200 RON reprezentând contravaloarea „matrițelor placă uzură grapodină”, achiziționată cu factura fiscală din 31 martie 2008 emisă de SC [C] SRL București, s-a apreciat că în mod greșit organele fiscale au considerat necesar a se recupera această cheltuială prin amortizare, neacordând drept de deducere pentru suma de 15.200 RON, întrucât bunul achiziționat se încadrează în dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 15/1994.

În ceea ce privește neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuielile în sumă totală de 316.506 RON, reprezentând 181.070 RON penalități facturate de [G] AG Austria și 135.436 RON penalități facturate de [I] Austria, înregistrate în luna martie 2008 în contul - Despăgubiri, amenzi, penalități, s-a reținut că penalitățile facturate reclamantei prin facturile fiscale emise de către partenerii amintiți anterior nu se încadrează în nici unul din cazurile enumerate, astfel că pentru acestea reclamanta nu are drept de deducere, cum în mod corect s-a reținut de către organele fiscale.

Referitor la neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 20.543 RON, reprezentând contravaloarea unor elemente aferente sistemului de televiziune cu circuit închis, achiziționate pe baza facturii fiscale din 6 august 2008 emisă de SC [D] SRL Deva, s-a constatat că fiind vorba de achiziționarea unor elemente ale unui subansamblu destinate a înlocui elementele uzate, în mod greșit organele fiscale nu au avut în vedere dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 15/1999 și au considerat necesară recuperarea acestei cheltuieli prin amortizare, neacordând drept de deducere pentru această sumă, motiv pentru care se impun a fi înlăturate și concluziile expertizei care arată că are caracter deductibil numai cheltuiala cu amortizarea.

Cu privire la neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuiala în sumă de 47.200 RON, înregistrată în contul 628 - Alte cheltuieli efectuate de terți, reprezentând contravaloarea unor lucrări efectuate pentru restabilirea căii ferate înguste din localitatea Moldovița, județul Suceava, și facturată de SC [H] SRL, s-a reținut că atâta vreme reclamanta nu este proprietarul mijlocului fix asupra căruia s-au efectuat investițiile iar lucrările nu au caracter de întreținere, în mod corect nu s-a acordat de către organele fiscale drept de deducere pentru suma de 47.200 RON, acesta fiind și motivul pentru care vor fi înlăturate concluziile expertizei.

Referitor la neîndeplinirea condițiilor pentru exercitarea dreptului de deducere a provizioanelor asupra creanțelor neîncasate la data de 31 decembrie 2009, rezultă că pentru a fi considerate deductibile în limitele stabilite de lege, în primul rând, este necesar ca aceste provizioane să fi fost constituite de către contribuabil prin debitarea unui cont de cheltuieli concomitent cu creditarea unui cont de pasiv de provizioane.

S-a constatat că în condițiile în care reclamanta nu a constituit prin înregistrări în evidența contabilă proprie provizioane pentru creanțele neîncasate la data de 31 octombrie 2009, este evident că nu există drept de deducere pentru suma de 144.987 RON, chiar dacă ar fi îndeplinite toate celelalte condiții stabilite în mod cumulativ prin texte de lege amintite mai sus.

De asemenea, s-a reținut că potrivit celor reținute în raportul de inspecție fiscală, în anul 2008, au fost distribuite dividende către asociatul unic (persoană fizică nerezidentă) în sumă de 1.643.986 RON din profitul anului 2007, din care până la data de 31 decembrie 2008, au fost ridicate dividende în sumă de 501.576 RON pentru care s-a constituit și declarat impozit pe veniturile nerezidenților în sumă de 69.184 RON; la data de 31 decembrie 2008, reclamanta înregistrează dividende repartizate și neridicate în sumă de 1.142.410 RON.

S-a constatat că nu este vorba despre o modificare a situațiilor financiare de către adunarea generală în ipoteza prevăzută de art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, ci de o revenire asupra unor hotărâri prin care situațiile financiare au fost aprobate de către adunarea generală și care au făcut obiectul înregistrării în contabilitate.

Prin urmare s-a constatat că impozitul de dividende se plătește până la data de 31 decembrie a anului respectiv, reclamanta avea obligația calculării și reținerii acestui impozit asupra sumei de 1.142.410 RON, reprezentând dividende repartizate și neridicate la data de 31 decembrie 2008, precum și asupra sumei de 4.131.454 RON, reprezentând dividende repartizate și neridicate la data de 31 decembrie 2009.

În ceea ce privește cota de impunere a acestor venituri s-a apreciat că reclamanta a prezentat instanței Certificatul de rezidență fiscală nr. 106/0463, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 118 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu art. 10 pct. 2 din Convenția privind evitarea dublei impuneri încheiată cu Austria, ratificată prin Decretul nr. 254/1978, cota de impozitare aplicabile acestor venituri este de 15% și nu de 16%, cât s-a reținut de către organele fiscale.

Cât privește faptul că dispozițiile art. 11 pct. 1 din Convenția privind evitarea dublei impuneri încheiată cu Austria se referă la dividendele plătite și nu dividendele neplătite, s-a constatat lipsa de relevanță a susținerilor reclamantei, în condițiile în care dispozițiile pct. 222 alin. (4) din OMFP nr. 1.752/2005 modificat prin pct. 17 din OMFP nr. 2.374/2007, stabilesc fără echivoc că reclamanta nu mai are posibilitatea de a reveni asupra înregistrărilor în contabilitate cu privire la repartizarea profitului.

În fine, s-a reținut că indiferent dacă beneficiarul acestor venituri a ridicat efectiv dividendele distribuite sau a preferat să le lase la dispoziția societății, reclamanta avea obligația, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, ca la data de 31 decembrie a anului în care s-a realizat distribuirea dividendelor să calculeze și să rețină impozitul pe dividende.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs în termen legal SC [A] SRL și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara (succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice Hunedoara), ambele criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Reclamanta SC [A] SRL a solicitat, prin cererea de recurs, în principal, modificarea hotărârii atacate în sensul menținerii actelor administrative fiscale atacate numai pentru suma totală de 32.854 RON, cuprinzând 14.775 RON impozit pe profit stabilit suplimentar și 18.079 RON accesorii la acesta, anulând toate celelalte sume stabilite în sarcina reclamantei cu titlu de impozit pe profit stabilit suplimentar, impozit pe dividende și accesoriile la aceste impozite, și în subsidiar, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

Referitor la impozitul pe profit stabilit suplimentar și a accesoriilor la acesta, a arătat reclamanta-recurentă că în mod greșit prin sentința pronunțată s-a dispus anularea actelor atacate doar în ceea ce privește suma stabilită suplimentar ca urmare a neacordării dreptului de deducere pentru cheltuiala de 9.600 RON reprezentând contravaloare aparat spălat cu jet, pentru cheltuiala de 15.200 RON reprezentând contravaloare matriță placă uzată grapodină, pentru cheltuiala de 20.543 RON reprezentând contravaloare sistem de televiziune cu circuit închis, și pentru cheltuiala în sumă de 13.990 RON din factura fiscală din 16 noiembrie 2006 emisă de SC [F] GMBH Austria.

Instanța de fond, s-a arătat, a considerat eronat că celelalte sume înlăturate de către organele fiscale sunt nedeductibile, în pofida concluziilor autorizate și solid argumentate ale celor doi experți care au întocmit raportul de expertiză contabilă dispus în cauză și potrivit cărora se justifică menținerea actelor fiscale atacate doar pentru suma totală de 32.854 RON (14.775 RON impozit pe profit stabilit suplimentar și 18.079 RON accesorii la impozitul pe profit), impunându-se astfel anularea lor pentru diferența de 138.130 RON impozit pe profit și accesorii la impozitul pe profit și în totalitate în ceea ce privește impozitul pe dividende în sumă de 839.793 RON și a majorărilor de întârziere aferente în sumă de 18.445 RON.

S-a susținut că soluția adoptată de judecătorul fondului, cât privește provizioanele asupra creanțelor neîncasate, cheltuiala în sumă de 49.988 RON reprezentând pierderi din creanțe și diverși debitori, cheltuiala în sumă de 316.506 RON reprezentând penalități facturate de [G] AG Austria și cheltuiala de 135.436 RON reprezentând penalități facturate de [I] Austria înregistrate în luna martie 2008 în contul de despăgubiri, amenzi, penalități, cheltuiala în sumă de 47.200 RON reprezentând contravaloarea unor lucrări efectuate pentru restabilirea căii ferate înguste din localitatea Moldovița județul Suceava și facturate de SC [H] SRL, de a nu le considera deductibile, este greșită, ea venind în contradicție cu dispozițiile art. 21 alin. (3) lit. g), art. 21 alin. (4) lit. b), art. 22 lit. c), și art. 138 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal precum și cu concluziile celor doi experți fiscali care au întocmit raportul de expertiză financiar contabilă dispus în cauză.

Referitor la impozitul pe dividende în sumă de 839.793 RON și a majorărilor aferente acestuia în sumă de 18.445 RON reclamanta a precizat că soluția instanței de fond de menținere a actelor atacate în privința acestor sume este total nelegală, ea venind în contradicție cu probele existente la dosarul cauzei, cu dispozițiile legale, precum și cu clauzele Convenției pentru evitarea dublei impuneri încheiate cu Republica Austria.

S-a relevat că este indubitabil dovedit în litigiu că asociatul unic [K] are rezidența fiscală în Austria și că certificatul de rezidență fiscală a fost prezentat înăuntrul termenului legal de prescripție, fiind astfel incidente dispozițiile pentru evitarea dublei impuneri încheiată cu Republica Austria, ratificată prin Decretul nr. 254/1978 și actualizată prin Legea nr. 333 din 16 noiembrie 2005.

Deși instanța de fond a reținut incidența acestei convenții în mod cu totul inexplicabil o aplică doar în privința diminuării cotei de impozit de dividende de la 16% la 15%, menținând însă ca bază impozabilă sumele de 1.142.410 RON + 4.131.454 RON, cu toate că ele nu au fost plătite asociatului [K], deoarece prin două hotărâri ale acestuia li s-a dat o altă destinație, în folosul societății.

Instanța de fond, s-a mai arătat, nu a analizat și nu a răspuns în nici un fel cele invocate de reclamantă cu privire la faptul că potrivit Convenției sunt supuse impozitării doar dividendele plătite și că în litigiu asociatului unic nu i-au fost plătite dividendele menționate mai sus.

Dincolo de faptul că judecătorul fondului a susținut în mod greșit că ”prin adoptarea celor două hotărâri de către asociatul unic nu se poate considera că s-a realizat o modificare a situațiilor financiare pe anii 2008 și 2009, în sensul prevăzut de art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată” și că ”asupra modalității de repartizare a profitului reclamanta ar fi putut reveni cel târziu până la data înregistrării situațiilor financiare în contabilitate”, s-a menționat că instanța de fond a omis să țină cont de un aspect esențial din Convenția pentru evitarea dublei impuneri încheiată cu Republica Austria, anume de faptul că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Convenție impozitul se datorează numai pentru dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant și că ele sunt impozabile în celălalt stat.

Deci, pe de o parte, sumele de 1.142.410 RON + 4.131.454 RON nu i-au fost plătite ca dividende asociatului unic [K], situația în care nu se putea calcula impozit pe dividende la aceste sume, iar pe de altă parte, chiar și în situația în care aceste sume ar fi fost achitate cu titlu de dividende asociatului unic, ceea ce nu s-a întâmplat însă, cota de impozit ar fi fost nu de 15% cât a reținut instanța de fond ci de 5%, conform art. 10 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 333/2005, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Prin urmare, având în vedere cele mai sus arătate, a apreciat recurenta reclamantă că se impunea înlăturarea în întregime din sarcina reclamantei a sumei de 839.793 RON și a majorărilor de întârziere la acestea.

Pe de altă parte, recurenta reclamantă a considerat că din moment ce prin decizia de casare Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat necesară efectuarea în cauză a unei expertize financiar contabile, luarea părerii unui expert în domeniu, instanța de fond nu era îndreptățită să facă totală abstracție de concluziile raportului de expertiză, cu atât mai mult cu cât el a fost semnat nu doar de unul ci de doi experți, ale căror poziții au fost identice.

Dacă nu a fost de acord cu aceste concluzii pârâta avea posibilitatea să solicite o altă expertiză, ceea ce însă nu a făcut. De asemenea, a apreciat recurenta reclamantă că dacă instanța de fond a avut neclarități sau nemulțumiri în legătură cu concluziile acestei expertize avea nu numai dreptul dar chiar și obligația de a solicita lămuriri suplimentare experților sau chiar să ordone efectuarea unei alte expertize, însă nu putea să facă abstracție de concluziile a doi experți în domeniu, și să le înlăture, fără ca măcar să le analizeze și fără ca aceste concluzii să fi fost contrazise printr-o contraprobă.

În mod cu totul subsidiar, dacă instanța de recurs va considera că unele aspecte nu sunt pe deplin lămurite prin concluziile celor doi experți, reclamanta a solicitat a se dispune casarea cu trimitere a cauzei la instanța de fond, în vederea efectuării unei completări la expertiză, sau chiar a unei alte expertize.

Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu reținerea cauzei spre rejudecare în fond, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (6

1

) C. proc. civ., și în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și respingerea în întregime a acțiunii reclamantei ca nefondată.

A considerat recurenta pârâtă că sentința recurată este netemeinică și nelegală, pentru următoarele argumente:

I. Cu referire la solicitarea formulată în principal, respectiv admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu reținerea cauzei spre rejudecare în fond, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (6

1

) C. proc. civ., s-a apreciat că nu s-a realizat o corectă judecare a cauzei pe fond, judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, nici argumentele reclamantei dar nu a procedat nici la o înlăturare, motivat și argumentat,a susținerilor din întâmpinarea pârâtei, hotărârea recurată nefiind astfel motivată în fapt și în drept de curtea de apel.

Un alt motiv pentru care a solicitat pârâta casarea sentinței atacate privește capătul de cerere din acțiunea reclamantei prin care s-a solicitat anularea Dispoziției de măsuri nr. 230/2010, referitor la care pârâta a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității, excepție asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat în vreun fel.

A apreciat recurenta-pârâtă că acțiunea reclamantei trebuia respinsă ca inadmisibilă și în ceea ce privește solicitarea de anulare parțială a raportului de inspecție fiscală întrucât pe de o parte nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ iar pe de altă parte actul atacat nu face parte din categoria actelor administrativ fiscale prevăzute de dispozițiile art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

II. În subsidiar pârâta a solicitat a se dispune admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei ca nefondată.

II.I. În ceea ce privește soluția instanței de fond cu privire la sumele stabilite suplimentar cu titlu de impozit pe profit și accesoriile aferente, s-a susținut că instanța de fond în mod eronat a procedat la anularea actelor administrative și la aprecierea caracterului deductibil al cheltuielilor în sumă de 9.600 RON reprezentând contravaloarea aparatului de spălat cu jet, în sumă de 15.200 RON reprezentând contravaloarea matriță placă uzată grapodină, în sumă de 20.543 RON reprezentând contravaloare sistem de televiziune cu circuit închis, și în sumă de 13.990 RON reprezentând servicii de transport facturate de [F] GMBH Austria.

Instanța de fond în mod eronat a procedat la încadrarea aparatului de spălat cu jet în categoria subansamblelor destinate înlocuirii componentelor uzate așa cum se prevede la art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, în condițiile în care acest aparat se încadrează în categoria mijloacelor fixe conform prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Matrița placă uzată grapodină a fost în mod corect încadrată de organele fiscale la codul de clasificare 2.1.27 (conform catalogului privind clasificarea și duratele normale a mijloacelor fixe aprobat prin [K] nr. 2.139/2004) fiind stabilită o durată normală de funcționare de 4 ani, amortizarea lunară fiind în sumă de 316 RON.

Matrița nu a fost produsă de reclamantă ci de SC [C] SA București, iar aceasta putea fi considerată prototip doar de către producător. Or, în aceste condiții, matrița nu se încadrează în prevederile art. 6 alin. (10) lit. g) din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale care au fost invocate în sentință, astfel că urmare reîncadrării matriței în categoria mijloacelor fixe amortizabile, pentru perioada 2008 - 2009 organele de inspecție fiscală au acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix în sumă totală de 7.269 RON, din care 3.477 RON aferentă anului 2008 și 3.792 aferentă anului 2009.

Sistemul de televiziune se încadrează în categoria mijloacelor fixe conform prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, la codul de clasificare 3.3.5. (conform catalogului privind clasificarea și duratele normale a mijloacelor fixe aprobat prin [K] nr. 2.139/2004) fiind stabilită o durată normală de funcționare de 8 ani, amortizarea lunară fiind în sumă de 166 RON.

Instanța de fond a apreciat în mod eronat că reprezintă cheltuială deductibilă suma de 13.990 RON reprezentând servicii de transport facturate de [F] GMBH Austria deoarece condiția de livrare utilizată și înscrisă în facturile emise de reclamantă era [J] (I. 2006) conform cărora transportul mărfii era în sarcina beneficiarului. Serviciile de transport sunt aferente mărfurilor (vagoane de călători) livrate către [I] GMBH Austria cu facturile nr. 71 din 2 octombrie 2006 și nr. 72 din 2 octombrie 2006, iar contravaloarea serviciilor de transport nu a fost refacturată către beneficiar ([I] GMBH Austria).

II. Referitor la soluția curții de apel cu privire la suma stabilită suplimentar cu titlu de impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice și accesoriile aferente acesteia ca urmare a aplicării cotei de impunere de 16% în loc de cota de impunere de 15%, pârâta a relevat că certificatul de înregistrare emis în data de 22 aprilie 2011 de Biroul de Administrație Fiscală FA Graz - Stadt este eliberat pentru [K] în calitate de companie, antreprenor (persoană juridică) care are ca obiect de activitate intermedierea de material rulant pentru cale ferată din martie 2000, fiind înregistrat cu numărul de înregistrare fiscală nr. 106/0463.

Prin urmare, s-a considerat că acest certificat de înregistrare avut în vedere la pronunțarea sentinței recurate, fiind eliberat pentru persoana juridică [K] iar nu pentru persoana fizică [K], nu se încadrează în prevederile art. 10 alin. (2) din Convenția pentru evitarea dublei impuneri încheiată cu Austria, ratificată prin Decretul nr. 254/1978, motiv pentru care dividendele repartizate de SC [A] SRL Crișcior se impun cu cota de 16%.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta SC [A] SRL împotriva Sentinței nr. 306/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că prima instanță a stabilit corect, în ceea ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar, că nu se putea acorda drept de deducere pentru cheltuielile cu serviciile de transport în sumă de 13.990 RON, pentru provizioanele asupra creanțelor neîncasate, pentru cheltuielile în sumă de 316.506 RON înregistrate în luna martie 2008 în contul 6581 ”Despăgubiri, amenzi, penalități”, precum și pentru cheltuiala în sumă de 47.200 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la linia de cale ferată îngustă din localitatea Moldovița.

În ceea ce privește suma stabilită suplimentar cu titlu de impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice și accesoriile aferente acesteia ca urmare a aplicării cotei de impunere de 16% în loc de cota de impunere de 15%, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a solicitat a se observa că sub acest aspect au declarat recurs ambele părți, și că organele fiscale au considerat în mod just, în temeiul certificatului de înregistrare ROU ..... eliberat la data de 14 august 2008 de R.O.I. Hunedoara care atestă faptul că titularul are un drept de rezidență înregistrat pe teritoriul României, că [K] trebuie calificat persoană fizică rezidentă fiind aplicată astfel cota unică de impozitare de 16% pentru dividendele repartizate de SC [A] SRL

A susținut intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara că certificatul de înregistrare emis în data de 22 aprilie 2011 de Biroul de Administrație Fiscală FA Graz - Stadt este eliberat pentru [K] în calitate de companie, antreprenor (persoană juridică) care are ca obiect de activitate intermedierea de material rulant pentru cale ferată din martie 2000, fiind înregistrat cu numărul de înregistrare fiscală 106/0463, iar acest certificat de înregistrare avut în vedere la pronunțarea sentinței recurate, fiind eliberat pentru persoana juridică [K] iar nu pentru persoana fizică [K] nu se încadrează în prevederile art. 10 alin. (2) din Convenția privind evitarea dublei impuneri încheiate cu Austria, ratificată prin Decretul nr. 254/1978, motiv pentru care impunerea dividendelor repartizate este supusă cotei de 16%.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, a apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare, a criticilor din recursurile declarate de reclamanta SC [A] SRL și de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara (în calitate de succesoare a Direcție generale a Finanțelor Publice a județului Hunedoara), precum și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., se rețin următoarele:

Prin Raportul de inspecție fiscală generală nr. 11096 din data de 9 iulie 2010 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara - Serviciul de inspecție fiscală persoane juridice 2 pentru perioada supusă inspecției fiscale 1 aprilie 2006 - 31 decembrie 2009, s-a constatat, referitor la inspecția fiscală generală efectuată la SC [A] SRL Crișcior;

1) Sub aspectul modului de determinare, declarare și virare a impozitului pe profit.

1.1) În exercițiul financiar 2006 unitatea verificată a realizat venituri totale în sumă de 6.290.330 RON și a efectuat cheltuieli totale în sumă de 5.623.924 RON, iar rezultatul obținut la data de 31 decembrie 2006 a fost profit contabil în sumă de 666.406 RON.

1.1.1) În luna noiembrie 2006 unitatea verificată a înregistrat în evidența contabilă, în contul 603 ”Cheltuieli privind obiectele de inventar” factura din 27 octombrie 2006 emisă de SC [B] SRL Brașov reprezentând contravaloare aparat de spălat cu jet în valoare de 9.600 RON, în fapt acesta încadrându-se în categoria mijloacelor fixe.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) și alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 6 alin. (1) din [K] nr. 1.553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale și stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecției fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente trimestrului 4/2006, în sumă de 266 RON.

1.1.2) În luna noiembrie 2006, cu NC nr. 296 din 30 noiembrie 2006 unitatea verificată înregistrează în evidența contabilă în contul 6588 ”Alte cheltuieli de exploatare” suma de 4.192 RON reprezentând ”prescrierea clientului [E] ASA Slovacia” cu articolul contabil 6588 = 411.vagonka 4.192 RON.

Suma de 4.192 RON reprezintă contravaloarea creanței facturate către partenerul [E] SA Slovacia cu factura din 18 septembrie 2003, iar unitatea verificată nu a pus la dispoziția echipei de inspecție fiscală documente din care să rezulte respectarea prevederilor legale pentru scoaterea din evidență a creanțelor neîncasate.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 21 alin. (2) lit. n) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

1.1.3) În luna decembrie 2006 unitatea verificată înregistrează în evidența contabilă factura din 16 noiembrie 2006 emisă de [F] GMBH Austria reprezentând contravaloarea servicii de transport vagoane în sumă de 13.990 RON (4.077 euro).

Serviciile de transport facturate cu documentul mai sus menționat sunt aferente vagoanelor vândute către [I] Austria cu facturile nr. 71 din 2 octombrie 2006 și nr. 72 din 2 octombrie 2006, iar conform contractului încheiat între părți, respectiv a condițiilor de livrare menționate în factură ([J]) transportul mărfii este în sarcina beneficiarului.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct. 13 din [K] nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și prevederile punctului 45 din Anexa 1 la Ordinul MFP nr. 1.752 din 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

1.1.4) În luna decembrie 2006 cu NC nr. 63 din 11 decembrie 2006 unitatea verificată înregistrează în evidența contabilă factura nr. 78 emisă către [E] GMBH în valoare de 12.248 RON cu următorul articol contabil; 4111. [L] = 707.

Cu NC nr. 262 din 31 decembrie 2006 unitatea verificată înregistrează în evidența contabilă următorul articol contabil: 4111. [L] = 707 - 10.498 RON (contravaloare 3.000 euro) fără a pune la dispoziția echipei de inspecție fiscală documente justificative în acest sens.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile punctului 13 din [K] nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și prevederile punctului 45 din Anexa 1 la Ordinul MFP nr. 1.752 din 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

1.1.5) În anul 2006 unitatea verificată nu a ținut cont la determinarea profitului impozabil de suma de - 58.358 RON reprezentând cheltuieli nedeductibile stornate (impozit pe veniturile microîntreprinderilor, înregistrate în contul 698), suma stabilită prin actul de control anterior.

Urmare celor prezentate mai sus, pentru perioada 1 aprilie 2006 - 31 decembrie 2006 organele de inspecție fiscală au stabilit un impozit pe profit calculat în plus de unitatea verificată, în sumă de 3.254 RON.

1.2) În exercițiul financiar 2007 unitatea verificată a realizat venituri totale în sumă de 27.637.343 RON și a efectuat cheltuieli în sumă totală de 25.993.357 RON, iar rezultatul obținut la data de 31 decembrie 2007 a fost profit contabil în sumă de 1.643.986 RON.

1.2.1) În luna noiembrie 2006 unitatea verificată a înregistrat în evidența contabilă, în contul 603 ”Cheltuieli privind obiectele de inventar” factura din 27 octombrie 2006 emisă de SC [B] SRL Brașov reprezentând contravaloare aparat de spălat cu jet în valoare de 9.600 RON, în fapt acesta încadrându-se în categoria mijloacelor fixe.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) și alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 6 alin. (1) din [K] nr. 1.553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale și stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecției fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente anului 2007, în sumă de 1.600 RON.

1.2.2) În luna iunie 2007 unitatea verificată a înregistrat în evidența contabilă (NC 315-318 din 30 iunie 2007), în contul 654 ”Pierderi din creanțe și debitori diverși” suma de 49.988 RON prin articolul contabil: 4118 = 4111.analitic 49.988 RON; 6814 = 491 - 49.988 RON; 654 = 4118 - 49.988 RON (100% din creanță); 491 = 7814 - 49.988 RON; reprezentând provizioane pentru deprecierea clientului neîncasat E. D.O.O. Serbia, aferente facturilor nr. 30, nr. 31 și nr. 32 din data de 1 iunie 2004.

Din actele și documentele prezentate organelor de inspecție fiscală (fișe contabile, facturi emise) au rezultat următoarele; - valoarea totală a creanțelor neîncasate = 49.988 RON; - cheltuieli depreciere creanțe deductibile = 14.996 RON; - cheltuieli depreciere creanțe înregistrate = 49.988 RON; - cheltuieli depreciere creanțe nedeductibile = 34.992 RON.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 21 alin. (3) lit. g) și art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Organele de inspecție fiscală au concluzionat că consecința fiscală a nerespectării dispozițiilor legale menționate constă în diminuarea masei profitului impozabil aferent exercițiului fiscal al anului 2007 cu suma de 33.392 RON, respectiv necalcularea, neînregistrarea, nedeclararea și nevirarea impozitului pe profit aferent.

Urmare celor prezentate mai sus, pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007 organele de inspecție fiscală au stabilit un impozit pe profit datorat, nedeclarat și neconstituit de unitatea verificată, în sumă de 5.343 RON.

1.3) În exercițiul financiar 2008 unitatea verificată a realizat venituri totale în sumă de 28.137.106 RON și a efectuat cheltuieli în sumă totală de 25.649.637 RON, iar rezultatul obținut la data de 31 decembrie 2008 a fost profit contabil în sumă de 4.131.454 RON.

1.3.1) În luna noiembrie 2006 unitatea verificată a înregistrat în evidența contabilă, în contul 603 ”Cheltuieli privind obiectele de inventar” factura din 27 octombrie 2006 emisă de SC [B] SRL Brașov reprezentând contravaloare aparat de spălat cu jet în valoare de 9.600 RON, în fapt acesta încadrându-se în categoria mijloacelor fixe.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) și alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 6 alin. (1) din [K] nr. 1.553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale și stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecției fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente anului 2008, în sumă de 1.600 RON.

1.3.2) În luna ianuarie 2008 unitatea verificată a înregistrat în evidența contabilă, în contul 303 ”Obiecte de inventar”, respectiv în contul 603 „Cheltuieli privind obiectele de inventar” factura din data de 31 ianuarie 2008 emisă de SC [C] SRL București reprezentând contravaloare ”matriță placa uzură grapodină” în valoare de 15.200 RON, în fapt acesta încadrându-se în categoria mijloacelor fixe.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) și alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 1 alin. (1) din [K] nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecției fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente anului 2008, în sumă de 3.477 RON.

1.3.3) În luna martie 2008 unitatea verificată a înregistrat în contul 6581 ”Despăgubiri, amenzi, penalități” suma totală de 316.506 RON (reprezentând 181.070 RON penalități facturate de [G] AG Austria conform facturii nr. 2008-01 din 1 martie 2008 și 135.436 RON penalități facturate de [I] Austria).

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 21 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile punctului 40 din Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin [K] nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare.

1.3.4) În luna august 2008 unitatea verificată a înregistrat în evidența contabilă factura nr. 104 din data de 6 august 2008 emisă de [D] SRL Deva reprezentând contravaloare ”sistem televiziune cu circuit închis” în valoare de 20.543 RON cu următorul articol contabil: 3021 = 401 - 2.859 RON; 303 = 401 - 6.958 RON; 628 = 401 - 6.076 RON; 214 = 401 - 4.650 RON.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) și alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 1 alin. (1) din [K] nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecției fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente anului 2008, în sumă de 664 RON.

1.3.5) În luna septembrie 2008 unitatea verificată a înregistrat în evidența contabilă mai multe facturi emise de [A] SRL Crișcior beneficiar fiind Atelierele Centrale SA Crișcior (factura din 15 septembrie 2008 reprezentând contravaloare închiriere hală debitare conform contract în valoare de 59.641 RON - 7.455 RON/lună pentru perioada ianuarie - august 2008, factura nr. 311 din data de 15 septembrie 2008 reprezentând contravaloare închiriere sală lăcătuși conform contract în valoare de 48.161 RON - 6.020 RON/lună pentru perioada ianuarie - august 2008, și factura nr. 312 din data de 15 septembrie 2008 reprezentând contravaloare închiriere clădiri conform contract în valoare de 24.615 RON).

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct. 13 din [K] nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și prevederile pct. 45 și pct. 63 din Anexa 1 la Ordinul MFP nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

Drept urmare, pentru neînregistrarea veniturilor în perioadele fiscale căreia îi aparțin, au fost calculate majorări de întârziere.

1.3.6) În anul 2008 unitatea verificată a înregistrat în evidența contabilă, în contul 628 ”Alte cheltuieli executate de terți” factura nr. 3 din data de 26 martie 2008 reprezentând contravaloare lucrări buldoexcavator în sumă de 2.240 RON, factura nr. 4 din data de 22 martie 2008 reprezentând contravaloare lucrări buldoexcavator în sumă de 2.240 RON și factura nr. 11 din 29 septembrie 2008 reprezentând contravaloare lucrări buldoexcavator în sumă de 1.920 RON, toate emise de SC [H] SRL Vatra Moldoviței județul Suceava.

Din explicațiile date de reprezentanții unității verificate a rezultat că aceste lucrări au fost executate la linia de cale ferată îngustă din localitatea Moldovița județul Suceava. În vederea exploatării liniei de cale ferată îngustă a fost întocmit Regulamentul provizoriu de exploatare, înregistrat la ASFR București sub nr. 1104 din data de 24 iunie 2010, neaprobat până la data inspecției fiscale generale.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (1) și alin. (3) lit. a) și lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Organele de inspecție fiscală au concluzionat că consecința fiscală a nerespectării dispozițiilor legale menționate mai sus constă în diminuarea masei profitului impozabil aferent exercițiului fiscal al anului 2008 cu suma de 348.258 RON, respectiv necalcularea, neînregistrarea, nedeclararea și nevirarea impozitului pe profit aferent.

Urmare celor prezentate mai sus, pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008 organele de inspecție fiscală au stabilit un impozit pe profit datorat, nedeclarat și neconstituit de unitatea verificată, în sumă de 55.721 RON.

1.4) În exercițiul financiar 2009 unitatea verificată a realizat venituri totale în sumă de 15.345.027 RON și a efectuat cheltuieli totale în sumă de 13.748.048 RON, iar rezultatul obținut la data de 31 decembrie 2009 a fost profit contabil în sumă de 1.596.979 RON.

1.4.1) În luna noiembrie 2006 unitatea verificată a înregistrat în evidența contabilă, în contul 603 ”Cheltuieli privind obiectele de inventar” factura din 27 octombrie 2006 emisă de SC [B] SRL Brașov reprezentând contravaloare aparat de spălat cu jet în valoare de 9.600 RON, în fapt acesta încadrându-se în categoria mijloacelor fixe.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) și alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 6 alin. (1) din [K] nr. 1.553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale și stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecției fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente anului 2009, în sumă de 1.600 RON.

1.4.2) În luna ianuarie 2008 unitatea verificată a înregistrat în evidența contabilă, în contul 303 ”Obiecte de inventar”, respectiv în contul 603 „Cheltuieli privind obiectele de inventar” factura din data de 31 ianuarie 2008 emisă de SC [C] SRL București reprezentând contravaloare ”matriță placa uzură grapodină” în valoare de 15.200 RON, în fapt acesta încadrându-se în categoria mijloacelor fixe.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) și alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 1 alin. (1) din [K] nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecției fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente anului 2009, în sumă de 3.792 RON.

1.4.3) În luna august 2008 unitatea verificată a înregistrat în evidența contabilă factura nr. 104 din data de 6 august 2008 emisă de [D] SRL Deva reprezentând contravaloare ”sistem televiziune cu circuit închis” în valoare de 20.543 RON cu următorul articol contabil: 3021 = 401 - 2.859 RON; 303 = 401 - 6.958 RON; 628 = 401 - 6.076 RON; 214 = 401 - 4.650 RON.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (2) și alin. (11) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 1 alin. (1) din [K] nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.

În urma inspecției fiscale a fost acordat drept de deducere pentru cheltuieli cu amortizarea aferentă acestui mijloc fix, aferente anului 2009, în sumă de 1.992 RON.

1.4.4) În anul 2009 unitatea verificată a înregistrat în evidența contabilă, în contul 628 ”Alte cheltuieli executate de terți” factura din data de 6 aprilie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 1.280 RON, factura nr. 24 din data de 4 mai 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 3.280 RON, factura nr. 25 din data de 10 iulie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 2.560 RON, factura din data de 25 septembrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 11.760 RON, factura nr. FN din data de 23 octombrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 7.040 RON, factura din data de 24 octombrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 6720 RON, factura din data de 28 octombrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 2.480 RON, factura din data de 20 noiembrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 8.240 RON și factura din data de 17 decembrie 2009 reprezentând contravaloare lucrări diverse cu buldoexcavator în sumă de 3.840 RON, toate emise de Sc [H] SRL Vatra Moldoviței județul Suceava.

Din explicațiile date de reprezentanții unității verificate a rezultat că aceste lucrări au fost executate la linia de cale ferată îngustă din localitatea Moldovița județul Suceava. În vederea exploatării liniei de cale ferată îngustă a fost întocmit Regulamentul provizoriu de exploatare, înregistrat la ASFR București sub nr. 1104 din data de 24 iunie 2010, neaprobat până la data inspecției fiscale generale.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 24 alin. (1) și alin. (3) lit. a) și lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

1.4.5) În luna iulie 2009 unitatea verificată a înregistrat în evidența contabilă factura nr. 2009/188A emisă de [A] SRL Crișcior către O.L. AG Germania reprezentând contravaloare vagoane tip ... în sumă totală de 603.017 RON (142.500 euro), în condițiile în care factura a fost emisă în data de 19 iunie 2009.

Organele de inspecție fiscală au apreciat că unitatea verificată nu a respectat prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct. 13 din [K] nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și prevederile pct. 45 și pct. 63 din Anexa 1 la Ordinul MFP nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

Drept urmare, pentru neînregistrarea veniturilor în perioadele fiscale căreia îi aparțin, au fost calculate majorări de întârziere.

1.4.6) În luna decembrie 2009 unitatea verificată a înregistrat în evidența contabilă următoarele operațiuni; cu NC 24 din 31 decembrie 2009, în contul 628 ”Alte cheltuieli cu servicii executate de terți” suma de 5.197 RON cu următorul articol contabil 628 = 461 - 5.197 RON; cu NC 7777 din 31 decembrie 2009, în contul 6588 ”Alte cheltuieli de exploatare” suma de 18.553 RON cu articolul contabil ”6588 = 461 - 18.553 RON”.

Pentru operațiunile redate mai sus unitatea verificată nu a prezentat echipei de inspecție fiscală documente justificative, nefiind respectate prevederile art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare,