ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1611/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1611/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr.

1611/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1343 din 18 iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012,

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis cererea formulată de

reclamantul SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a obligat pârâta

SC C. SRL să plătească reclamantei SC A. SA echivalentul sumei de 51.000 de

euro despăgubiri, a interzis pârâtei SC B. SRL utilizarea neautorizată a

documentațiilor aferente proiectării compresoare lor de tip 217, cu cheltuieli

de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, în fapt, compresoarele tip 217 și compresoarele tip 217 sunt

compresoare unicat, de interi și dimensiuni mari, care au necesitat proiecte

speciale ale reclamantei, nefiind produse în serie. Compresoarele tip 217 și

compresoarele tip 217 au aceiași parametri de funcționare diferind doar

compoziția gazului care se comprimă - Gazul comprimat de cele două compresoare

este un amestec de hidrogen și hidrocarburi, gaz cu caracteristici toxice și explozive.

Compresorul tip 217 are în plus în compoziția gazului care se comprimă și un

însemnat procent de hidrogen sulfurat, un gaz puternic corosiv. Având aceiași

parametri de funcționare, toate piesele componente ale celor două tipuri de

compresoare au aceleași dimensiuni gabaritice, dar diferă materialul din care

sunt executate aceste piese pentru a se evita coroziunea produsă de gazul coroziv.

Deoarece compresorul tip 217 comprimă

un gaz care conține și hidrogen sulfurat, Institutul de Cercetare - Proiectare

Compresoare a prevăzut pentru o serie de piese din componența compresorului,

cum ar fi: tije de piston și bucși de cilindru, piulițe, tije, etc, materiale

rezistente la coroziunea hidrogenului sulfurat, dimensiunile acestor piese

rămânând aceleași cu ale compresorului tip 217. Din această cauză compresorul a

avut schimbat indicativul din tip 217 în tip 217.

Cornpresoarele tip 217 și compresorul

tip 217 sunt compresoare de proces care trebuie să funcționeze cu regim

continuu de funcționare în cadrul instalațiilor în care se montează în

rafinării. Acest regim de funcționare se numește regim heavy-duty. Compresoarele

tip 217 și compresorul tip 217 comprimă gaze explozive. Datorită acestor

regimuri de funcționare severe, la reparațiile capitale ale compresoarelor,

care se fac la un interval de circa patru ani, trebuie înlocuite piesele

importante care au fost solicitate la oboseală în timpul exploatării, pentru ca

să nu apară deteriorări ale acestor tipuri de piese în timpul funcționării,

cazuri în care pot apărea opriri ale compresoarelor respective și oprirea

întregii instalații tehnologice în care acestea funcționează, inclusiv cu producerea

de accidente sau chiar explozii cu pierderi materiale si vieți omenești, fiind

vorba de piese dinamice, de dimensiuni mari. Având în vedere cele expuse mai

sus Institutul Compresoare a întocmit documentația de execuție pentru reparația

capitala a compresorului, foarte detaliată și cu condiții tehnice drastice,

care să asigure funcționarea în deplină siguranță a compresorului între două

reparații capitale. Pârâta a dobândit de la reclamantă drepturile patrimoniale

de autor asupra documentației de proiectare pentru reparație capitală aferentă

compresorului tip 217 pentru o singură utilizare conform mențiunilor prevăzute

expres în contractele încheiate între părți.

Pârâta a intrat în posesia

documentației de proiectare pentru reparație capitală aferentă compresorului

tip 217 în baza contractului de proiectare încheiat de reclamantă cu pârâta SC

B. SRL pentru reparația capitală singulară a unui compresor tip 217 de la SC D.

SA, în data de 26 martie 2007, iar ulterior, prin încheierea a altor două

contracte pentru întocmirea documentației de reparație capitală a unui al

doilea compresor tip 217, încheiate in datele de 27 mai 2008, respectiv 27

august 2008”.

Documentațiile puse la dispoziția

pârâtei aveau ca obiect exclusiv reparația capitală a celor două compresoare tip

217 de la SC D. SA, fiind în mod expres interzisă utilizarea acestei

documentații în alt scop decât cel prevăzut expres și limitativ în cele trei

contracte încheiate.

În cuprinsul celor trei contracte mai

sus precizate, care se regăsesc în dosarul cauzei fiind anexate în copie la

cererea de chemare în judecată, la art. 10 și respectiv 13 din contracte (cele

trei contracte au conținut similar), există și prevederi care nu lasă loc de

echivoc cu privire la titularul drepturilor patrimoniale de autor asupra

acestei documentații precum și la regimul expres și limitativ de utilizare a

acestei documentații primite de SC B. SRL de la reclamantă.

La dosarul cauzei se mai găsesc și

documentele ce atestă predarea respectiv primirea documentației în virtutea contractelor

încheiate și a comenzilor trimise de pârâtă reclamantei.

Așadar, drepturile de utilizare a

respectivei documentații au fost transmise în mod limitativ și exclusiv pentru

reparațiile capitale efectuate în baza celor trei contracte menționate, fiind

stipulat în mod expres în contractele de proiectare încheiate faptul că

drepturile de proprietate intelectuală aparțin exclusiv proiectantului precum

și interdicția expresă de a folosi documentația de către SC B. SRL. în alte

scopuri, tară acordul scris al SC A. SA în fapt, această interdicție este

precizată în mod expres pe fiecare dintre desenele ce constituie documentația

de proiectare pentru reparație capitală aferentă compresorului tip 217 și care

a avut ca destinație exclusivă compresoarele SC C. SRL Sucursala fiind

menționată limitarea dreptului la utilizare la compresoarele ce au făcut

obiectul celor trei contracte mai sus amintite.

În pofida angajamentelor asumate prin

contractele încheiate (cele trei contracte mai sus precizate) și fără să țină

cont de notificările primite de ia reclamantă, SC B. SRL., în perioada

septembrie - octombrie 2011, a folosit această documentație in mod neautorizat

pentru efectuarea reparației capitale a compresorului tip 217, beneficiarul

fiind SC E. SRL o companie deținută de Rompetrol.

Pârâta, cu încălcarea flagrantă a

obligațiilor contractuale mai sus amintite și cu încălcarea legislației privind

drepturile de autor, ignorând avertismentele primite în mod repetat și

argumentat de la reclamantă, a efectuat reparația capitală la un compresor de

tip 217, beneficiarul fiind SC E. SRL o companie deținuta de SC E. SRL, deși nu

deținea autorizație de utilizare a documentației de proiectare pentru reparație

capitală din partea SC A. SA pentru aceste operațiuni.

În toată perioada anterioară

reclamanta a încercat să atenționeze pârâta asupra încălcării drepturilor sale

patrimoniale de autor, indicând în mod temeinic și argumentat obligațiile

pârâtei de a obține acordul reclamantei pentru utilizarea acestei documentații

la reparația capitală efectuată la compresorul tip 217. Corespondența purtată

pe această temă se regăsește în Anexa la prezenta cerere. Inclusiv atenționarea

pârâtei prin intermediul beneficiarului SC E. SRL nu a dat roade, toate

avertismentele fiind ignorate sub pretextul unui fals temei contractual sau al

dobândirii drepturilor de utilizare a documentației de la beneficiarul SC E.

SRL.

Însăși documentația de atribuire a

licitației organizate de către beneficiarul SC E. SRL și câștigate de pârâta SC

B. SRL, obligă la încheierea unui contract cu proiectantul documentației și

societatea care urma să asigure executarea reparațiilor capitale la compresorul

tip 217.

SC E. SRL a avut cunoștință de

complexitatea, anvergura și necesitatea realizării în deplină siguranță a

lucrărilor de reparație capitală a compresorului tip 217, în procedura de

selecție (licitație) a prestatorului serviciilor de reparație a acestui

compresor de la Rafinăria aparținând Rompetrol, atunci când a comunicat

chestionarul anexa la licitația „Lucrări de reparații și servicii compresoare

cu piston din rafinăria Petromidia" publicată în decembrie 2010 pentru

execuție de lucrări, servicii, operații pentru activități de reparații curente,

intervenții și reparații capitale la următoarele compresoare cu piston,

inclusiv gospodăria de ulei, pentru anul 2011.

Acest chestionar trebuia să fie

completat de către ofertanți în calitate de potențiali furnizori ai serviciilor

de reparație, iar la punctul 3.3 din documentație se precizează de către SC E.

SRL: „La capitolul „Experiența” pag. 9 - filele 6/8 și 7/8 din chestionar,

candidații trebuie să furnizeze informații referitoare strict la executarea

categoriilor de servicii menționate, în ultimii trei ani”.

În documentația denumită Descriere

generală pentru procedura de precalificare sunt menționate în detaliu Ia pct. 2

(2.1. și 2.2.) tipul de servicii care trebuie prestate pentru reparația

capitală. Între cele mai importante se regăsesc următoarele: demontare

instalații auxiliare, dopuri, capace și apărători, supape, piston, tijă,

presetupe, segmenți, benxi portante, boit, bielă, patine întocmire fișe

constatare cilindri; demontare cilindru, lagăre maneton, biele, lagăre palier;

inspecție arbore cotit; demontare arbore cotit; înlocuire arbore cotit; montare

lagăre palier; realizare jocuri pe lagăre palier; aliniere arbore cotit cu

arbore motor; asamblare biela; montare patine, biela; realizare jocuri pe

lagăre maneton; montare cilindru, presetupa ulei, presetupe gaz; realizare

centrări si alinieri; montare piston tija compresor, etc.

Aceste activități au fost prestate de

către SC B. SRL în baza contractului de prestări servicii de reparație capitală

cu beneficiarul SC E. SRL pentru compresorul tip 217.

Pentru execuția cel puțin a acestor

lucrări, SC B. SRL avea nevoie de documentația de execuție pentru reparație

capitală a compresorului și a folosit documentația de execuție pentru reparație

capitală a compresorului tip 217.

Din lista de manoperă de demontare,

reparație și montare pentru compresorul tip 217 pusă la dispoziția SC A. SA,

prin e-mail în data de 12 octombrie 2012, rezultă că SC B. SRL a realizat

lucrările de reparație capitală a compresorului tip 217, iar aceste lucrări au

putut fi efectuate numai pe baza documentației de execuție pentru reparație

capitală a compresorului tip 217 întocmită de SC A. SA.

Pârâta a recunoscut utilizarea

documentației SC A. SA la compresorul aparținând SC E. SRL.

O dovada a utilizării neautorizate a

acestei documentații o reprezintă între altele, însăși declarațiile și documentele

primite de la SC B. SRL și SC E. SRL, societăți care nu tăgăduie utilizarea

acestei documentații, pretinzând în mod netemeinic că ar deține un titlu legal

pentru utilizarea acestei documentații.

Pârâta pretindea, în corespondența

purtată cu reclamanta, că ar deține drepturi de utilizare a documentației

aferente compresoarelor tip 217 de la SC C. SRL, în virtutea unui contract

încheiat în anul 1997 pentru preluarea activității de asistență tehnică,

service, revizii, reparații accidentale generale, sau capitale pentru toată

durata de viață a produselor fabricate sau expediate de către SC C. SRL (adresă

transmisă în data de 11 noiembrie 2011 prin directorul general al SC B. SRL,

d-nul F.).

În realitate SC B. SRL nu a primit

niciun fel de drepturi de utilizare a acestei documentații deoarece singura în

măsură să transmită aceste drepturi este reclamanta SC A. SA, fapt dovedit și

de încheierea celor trei contracte mai sus amintite. Dacă ar fi deținut aceste

drepturi încă din 1997 așa cum pretinde prin adresa transmisă în data de 11

noiembrie 2011 prin directorul general al SC B. SRL, d-nul F., nu ar mai fi

încheiat cele trei contracte pentru cele două compresoare ale Petrom de la

Arpechim Pitești.

A fost anexată cererii de chemare în

judecată și corespondența purtată atât cu SC B. SRL cât și cu SC E. SRL,

corespondența din care rezultă fără putință de tăgadă avertismentele transmise

de către reclamantă precum și desfășurarea efectivă a lucrărilor la compresorul

tip 21 al cărei beneficiar final este SC E. SRL și implicit folosirea

documentației de proiectare pentru reparație capitală aferentă compresorului

tip 217 pentru care subscrisa SC A. SA deține drepturi exclusive de utilizare

și exploatare.

Pârâta, cu rea-credință, a șters de pe

copiile documentației trimise pentru executarea pieselor, mențiunile înscrise

de către SC A. SA, privind limitarea drepturilor de utilizare a documentației

în scopul creării aparenței de legalitate a utilizării acestei documentații

față de fabricanții pieselor solicitate.

Așa cum s-a precizat mai sus, pe

fiecare dintre desenele ce constituie documentația de proiectare aferentă

compresorului tip 217 și care a avut ca destinație exclusivă compresoarele SC

D. SA - a fost menționată limitarea dreptului la utilizare la compresoarele ce

au făcut obiectul celor trei contracte mai sus amintite.

Din informațiile deținute, unele piese

de schimb pentru reparația compresorului tip 217 de la Rompetrol au fost

comandate la furnizori în baza unei documentații întocmită de SC A. SA pentru

alte compresoare (contracte de modernizare cornpresoare Petromidia), de pe care

a fost ștearsă mențiunea utilizării exclusive pentru tipul compresorului pentru

care a fost întocmită documentația și contractul de proiectare respectiv.

Astfel au ajuns în posesia reclamantei

documente folosite de către pârâta în procesul de reparație a compresorului tip

217 aflat în lucru sau în curs de finalizare la SC E. SRL, documente ce

reprezintă reproduceri ilegale ale documentației originale aparținând SC A. SA

copii ale desenelor originale de execuție și de pe care a fost ștearsă

mențiunea privind interdicția la utilizare pentru alte scopuri decât destinația

precizată, respectiv numărul contractului și tipul de compresor căruia îi este

destinat.

Mențiunea privind întocmirea documentației

de către reclamantă, inclusiv semnăturile proiectanților, au fost păstrate.

Spre exemplu, prin compararea

desenului aferent documentației pentru compresorul tip 183, pentru detaliile de

execuție ale unui șurub de bielă cu un desen utilizat de SC B. SRL (anexat la

prezenta cerere) pentru realizarea aceleiași piese, dar pentru compresorul tip

217, se constată identitate între cele două desene, fiind prezentă mențiunea

executantului respectiv SC A. SA, dar lipsind mențiunea „valabil numai pentru

contract de proiectare pentru modernizare și tipul de compresor căruia îi este

destinat”.

La dosarul cauzei au fost depuse

dovezi care atestă faptul că pârâta a efectuat o reparație capitală a compresorului

de la SC E. SRL, fotografiile depuse la dosarul cauzei probând că au fost

înlocuite piesele vechi cu unele noi, realizate pe baza documentației primite

de la reclamantă și folosite neautorizat de către pârâtă în cadrul acestor

reparații.

O dovadă în plus că pârâta a comandat

realizarea de piese de schimb prin utilizarea fără drept a documentației

primite de la reclamantă, o constituie și fotografiile depuse la dosarul cauzei

și care probează modului în care a fost realizată de către pârâtă reparația compresorului

tip 217 de la SC E. SRL. La data de 12 Octombrie 2011, la solicitarea SC E. SRL,

delegații SC A. SA s-au deplasat pentru a lua date privind modificarea unei

instalații de gaze la unul din compresoarele la care SC A. SA a întocmit

proiectul de modernizare.

Reclamanta SC A. SA„ în explicațiile

anexate fotografiilor depuse la dosarul cauzei precizează următoarele: „După ce

au fost efectuate lucrările necesare pentru care am făcut deplasarea la

Petromidia, cunoscând faptul că se face reparație capitală la compresorul tip

217, ne-am îndreptat spre instalația în care era montat compresorul tip 217 și

am efectuat fotografiile pe care le prezentăm în continuare cu explicațiile

necesare".

Aceste fotografii reprezintă doar o

parte din piesele noi montate la reparația capitală. Ele constituie probe din

care reiese că SC B. SRL, a folosit documentația de reparație a compresorului

tip 217 la reparația capitală a compresorului tip 217.

Nu au fost probate susținerile pârâtei

care a invocat în mod fals că beneficiarul final SC E. SRL ar fi deținut

drepturile de utilizare a documentației aferente compresorului tip 217 și nici

că le-ar fi primit anterior.

În urma corespondenței purtate cu

pârâta, inclusiv prin intermediul SC E. SRL, pârâta a încercat să justifice

utilizarea neautorizată a acestei documentații aferente compresoarelor tip 217

și prin pretinsă punere la dispoziție de către proprietarul compresorului

respectiv SC E. SRL, în realitate documentația deținută de către Rominserv este

limitată și are ca scop exclusiv aspecte de punere în funcțiune și utilizare în

regim normal, necuprinzând elementele de detaliu necesare efectuării

reparațiilor capitale la compresorul tip 217. În fapt, și această documentație

este semnată de către M. Popescu, directorul general al reclamantei SC A. SA.

Așa cum s-a arătat anterior această documentație

este un simplu manual de utilizare care nu conține desene de inginerie de

detaliu.

De asemenea, nu se susțin pretențiile

SC B. SRL privind utilizarea unei documentații puse la dispoziția SC B. SRL de

către Rominserv ca beneficiar final deoarece pentru compresorul tip 217, SC A.

SA a elaborat doar următoarea documentație pentru SC E. SRL: a) conform

contractului din 10 septembrie 2002: reactualizare documentație de execuție

pentru specificații termice piese din import (segmenți piston treapta 1 +

treapta 2, presetupe de ulei, presetupe de gaz treapta 1 + treapta 2, supape de

aspirație și refulare treapta I + treapta 2); b (conform contractului din 2004:

elaborare documentație de execuție pentru presetupe de gaz treapta 1 + treapta

2 și presetupă de ulei (conform anexa la contract).

Așadar, în baza documentației

menționate la punctele,,a)” și,,b)” de mai sus, considerată de SC E. SRL ca

fiind documentație originală, SC B. SRL. nu poate să efectueze reparația

capitală a compresorului, aceasta reprezentând cea. 0,1% din documentația

necesară pentru efectuarea lucrărilor; prin urmare, SC B. SRL. nu se putea

angaja să realizeze aceste lucrări numai în baza acestei documentații.

Din analizarea borderourilor de desene

(anexate), ce reprezintă documentația compresorului tip 217, prin comparare cu

necesarul de lucrări aferente compresorului tip 217 cărei beneficiar este SC E.

SRL si pentru care SC B. SRL efectuează sau a efectuat lucrări de reparație, se

poate observa cu ușurință că este vorba despre aceleași detalii de execuție,

fiind folosite desenele al căror titular este reclamanta SC A. SA.

Așadar, apărările pârâtei așa cum au

fost precizate în corespondența purtată și în special în întâmpinare sunt

nefondate, aceasta neputând proba că ar deține în vreun fel drepturi de

utilizare asupra documentației utilizate pentru comandarea pieselor de schimb

din cadrul reparațiilor capitale.

Ulterior, la dosarul cauzei au fost

depuse cu obligația de a nu putea fi fotocopiate un set de înscrisuri care la

un moment dat au fost și în mod involuntar rătăcite față de dosarul cauzei.

Pentru a observa aceste documente cu pretins caracter secret, în data de 28 ianuarie

2013, reprezentanții reclamantei au analizat documentația depusă de SC B. SRL

în Dosarul nr. x/3/2012 în data de 18 decembrie 2012.

Documentația depusă la dosar de către

SC B. SRL. este compusă din: 1. Procedură operațională tehnologie de reparație

compresoare cu cilindrii opuși rev. 1; - nu are nicio relevanță față de

obiectul cauzei; 2. Pagina cu antet - SC B. SRL și semnată de director F., în

care se spune că firma are personal cu experiență care lucrează în regim de

asigurare a calității, după care enumera certificatele atașate în continuare: G.

cu certificatul de conformitate a Sistemului de Management al Calității - nu

are nicio relevanță față de obiectul cauzei; Sistem de management al sănătății

și securității ocupaționale conform cu cerințele din 2007 cu certificat din 2009

- nu are nicio relevanță față de obiectul cauzei; Sistem de management de mediu

conform cu cerințele din 2004 cu certificat din 2009 - nu are nicio relevanță

față de obiectul cauzei; Organismul de Certificare Sisteme - Sistem de

management al calității conform cu cerințele din 2008, cu certificat din 2008

-nu are nicio relevanță față de obiectul cauzei; Urmează încă 4 certificate ca

cele de mai sus, cu datele de valabilitate expirate, nu are nicio relevanta

față de obiectul cauzei; procedura de reparație mai sus precizată reprezintă în

fapt o descriere generală a tehnologiei de reparație a pieselor componente din

cadrul compresoarelor orizontale cu cilindri opuși. Procedura face parte din

manualul de asigurarea calității a firmei SC B. SRL. Acest tip de proceduri nu

poate sta la baza execuției pieselor de schimb și nici la baza reparațiilor

capitale. Pentru aceste operațiuni era obligatoriu să se utilizeze documentația

depusă de reclamantă la dosarul cauzei.

Piesele care trebuie verificate și

eventual reparate sau înlocuite, enumerate în procedură, sunt cele prevăzute în

documentația de execuție întocmită de SC A. SA pentru compresoarele la care s-a

făcut reparație capitală odată cu modernizarea acestora în anul 2005, compresoare

din cadrul SC E. SRL. Pentru aceste compresoare SC B. SRL a realizat reparația

compresoarelor și o parte din execuția de modernizare tot în baza unei

documentații de execuție întocmită în anul 2005 de reclamanta SC A. SA pentru

aceste compresoare. în fapt, aceste înscrisuri nu au caracter original fiind

practic copii ale unor documentații primite anterior de la reclamantă.

În procedură nu se precizează nici o

tehnologie de verificare sau reparație a pieselor. Verificarea, reparația sau

înlocuirea cu piese noi se poate realiza la o reparație capitală numai pe baza

documentației de execuție pentru reparație capitală întocmită de SC A. SA,

societatea care a întocmit documentația de execuție inițială după care s-a

executat compresorul.

Documentația de execuție pentru

reparație capitală pentru compresorul tip 217 este cea depusă la dosar de către

SC A. SA.

Din materialul depus la dosar de către

SC B. SRL. rezultă foarte clar, comparând cu documentația de execuție depusă de

SC A. SA, că nu se poate face o reparație capitală a unui compresor care

conține piese cu dimensiuni tolerate care trebuie la montaj să se încadreze în

anumite jocuri funcționale, decât având la bază această documentație de

execuție.

Se observă că în documentația de

execuție întocmită de SC A. SA pentru compresorul tip 217, este precizat pentru

fiecare piesă în parte ce trebuie verificat, ce poate fi reparat și în ce

condiții se poate face reparația, sau dacă este necesar să se înlocuiască

obligatoriu anumite piese.

Procedura tehnologică operațională

prezentată de SC B. SRL nu reprezintă un document tehnic care ar putea fi luat

în considerare ca servind la execuția pieselor de schimb sau pentru reparația

capitală. Este absolut nerelevant pentru procedurile derulate de pârâta la

reparația capitală a compresorului tip 217.

În ceea ce privește certificatele de

calificare ale SC B. SRL, acestea nu au relevanță pentru cauză. Ele pot

constitui mai degrabă o dovadă a nerespectării acestor proceduri, în special

certificatul G. pentru conformitate cu E.N. nr. 9001/2008, cel care atestă că

societățile comerciale respectă toate regulile privind realizarea de lucrări în

condiții de asigurare a calității conform EN nr. 9001/2008. Cu siguranță că o

verificare de către G. a lucrărilor efectuate va include și solicitarea ca SC

B. SRL să prezinte documentația de execuție după care s-au executat lucrările

respective și în special să prezinte date privind specializarea societății

comerciale care a întocmit documentația de execuție după care s-au executat

lucrările, mai ales pentru lucrări de reparație compresoare cu piston care

comprimă la presiuni mari, medii de lucru explozive. SC B. SRL nu va putea să

dovedească că a respectat toate precizările prevăzute în documentația de

execuție respectivă.

Reaua-credință a pârâtei este probată

de neseriozitatea solicitării de a depune aceste înscrisuri la camera de

valori, apreciind în mod nelegal că ar fi avut caracter secret.

În fapt, înscrisurile cu denumirea

„Procedura Operaționala Tehnologie de Reparație Compresoare cu Cilindri

Opuși" nu au caracter confidențial și nici măcar valoare tehnică.

Certificările depuse, de asemenea, nu au caracter confidențial, acestea pot fi

vizionate și copiate de pe site. Contractul de prestări servicii din 21 martie 1997

expirat și reziliat în 2007 se află deja la Dosarul nr. x/3/2012. Verificând

înscrisurile de mai sus pe site-ul internet ai pârâtei SC B. SRL se observă că

este menționat iară echivoc faptul că „reparațiile de compresoare se execută

după documentație elaborata de SC A. SA Or, aceasta este o recunoaștere

implicită a drepturilor patrimoniale de autor ale reclamantei fiind omisă doar

obligația de a achita și remunerația corespunzătoare.

În cauză, s-a probat că suntem

deținătorii drepturilor patrimoniale de autor și că însăși pârâta a încheiat

contracte de execuție pentru documentația de la compresorul tip 217,

documentație pe care ulterior a utilizat-o în mod nelegal pentru comandarea și

executarea de piese de schimb și lucrări de reparație capitală a compresorului

tip 217.

În cauză, sunt întrunite condițiile

răspunderii civile delictuale, având în vedere toate cele de mai sus,

independent de momentul la care s-a desfășurat efectiv reparația capitală la

compresorul tip 217 de la R. față de intrarea în vigoare a C. civ., elementele

răspunderii rămân aceleași.

Deosebit de modurile specifice de

reparare, repararea patrimonială a prejudiciului este supusă condițiilor

generale ale răspunderii delictuale (art. 1349, coroborat cu art. 1381 C. civ.)

ori 969, 970 și 998 C. civ. de la 1864.

Apreciază ca fiind îndeplinite

condițiile pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâților,

astfel: Existența unui prejudiciu, constând în folosirea în mod neautorizat a

documentației dobândită de la reclamantă pentru comandarea și executarea de

piese de schimb utilizate la reparațiile capitale executate la compresorul tip 217

și a încercat prin toate mijloacele să se sustragă de la obligația achitării

remunerației cuvenite deținătorului drepturilor patrimoniale de autor, așa cum

a fost detaliat mai sus și probat inclusiv prin recunoașterea acestor aspecte

de către pârâtă. În fapt, pârâta nu a negat utilizarea documentației însă a

considerat în mod nelegal și netemeinic că ar avea acest drept și că nu se

cuvenea să achite reclamantei drepturile de autor pretinse.

Potrivit art. 139 alin. (1)-(2) din

Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, titularii

drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege pot solicita

instanțelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoașterea

drepturilor lor și constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea de

despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. La stabilirea despăgubirilor

instanța de judecată ia în considerare fie criterii cum ar fi consecințele

economice negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile realizate pe

nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afara

factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului,

fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal

datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul

în care nu se pot aplica criteriile menționate. Justificarea economică a

sumelor pretinse de reclamantă de la pârâtă în baza utilizării neautorizate a

documentației compresoarelor tip 217, reprezentând remunerația cuvenită SC A.

SA, ca deținător al drepturilor patrimoniale de autor asupra acestei

documentații, se întemeiază pe un calcul economic care include consecințele

negative, și anume câștigul nerealizat, dar și impactul de imagine care

tentează la utilizarea neautorizată a unor documentații similare.

Prin Decizia nr. 153 din 18 martie 2015,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de

pârâta SC B. SRL împotriva sentinței menționate, cu consecința anulării

sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a apreciat că prima instanță și-a motivat soluția reproducând fidel

conținutul cererii de chemare în judecată și al notelor scrise ale reclamantei,

într-o manieră care nu include nici un moment dezvoltarea unei idei proprii

instanței.

Practic, partea de argumentație din

sentință care trebuia a fi rodul deliberării și analizei proprii a instanței,

se constituie din reluarea întocmai a susținerilor tăcute de reclamantă în

cererile sale.

Este adevărat că instanța își poate

însuși punctul de vedere al uneia dintre părți, însă, înlocuirea argumentației

prin reproducerea exactă a considerentelor regăsite în cererile acestei părți

ridică dubii cu privire la existența reală a unui proces deliberativ, proces pe

care existența motivării instanței are rolul de a-l garanta.

Echivalarea reproducerii argumentelor

uneia din părți ca fiind motivare a instanței cu o nemotivare a hotărârii se

impune mai ales în condițiile în care, chiar dacă s-ar admite posibilitatea

instanței de a-și însuși argumentele părții pe care le consideră corecte, nu se

regăsesc dezvoltate, în speță, motivele pentru care sunt înlăturate apărările

pârâtei.

Mai cu seamă, ceea ce este total

nemotivat în speță, este modul în care a fost stabilit cuantumul prejudiciului,

adică al despăgubirilor de 51.000 euro acordate cu acest titlu; prima instanță

a apreciat că pârâta a încălcat o obligație contractuală și, prin aceasta, că a

săvârșit un delict, utilizând neautorizat desenele de execuție de detaliu a

documentațiilor de proiectare aferente compresorului tip 217 asupra cărora

reclamanta ar deține drepturi patrimoniale de autor, însă nu a stabilit cum a

ajuns la cuantificarea prejudiciului ca fiind de 51.000 euro, ci a enunțat pur

și simplu această valoare.

Constatând că hotărârea primei

instanțe este nemotivată, fiind nulă din perspectiva art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. coroborat cu art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce se asimilează unei

neanalizări a fondului, instanța de apel, în baza art. 297 C. proc. civ., a

admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.

Împotriva deciziei menționate, a

declarat recurs reclamantul SC A. SA, criticând-o pentru neiegalitate în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând următoarele:

Art. 261 pct. 5 din V.C.P.C., a cărui

încălcare a fost constatată de către instanța de apel, nu interzice instanței

să-și motiveze sentința utilizând argumentele oricăreia dintre părțile

implicate în cauză, textul de lege indică doar obligația de a le arăta, ceea

ce, în mod obiectiv, prima instanță a și făcut.

Chiar instanța de apel a admis că

prima instanță își poate însuși punctul de vedere al uneia dintre părți (ceea

ce, în mod evident, a făcut și instanța de apel, care și-a însușit integral

argumentația pârâtei), astfel încât, în mod nefondat și nejustificat din

perspectiva textelor de lege incidente, a considerat că „reproducerea

considerentelor ar ridica dubii cu privire ia existența reală a unui proces

deliberativ".

Motivarea sentinței nu reprezintă o

reproducere „fidelă” a conținutului cererii de chemare în judecată și a notelor

scrise ale reclamantei, în condițiile în care concluziile scrise ale

reclamantei au 20 de pagini, iar cererea de chemare în judecată are 10 pagini.

Motivarea sentinței civile nr. 1343 din 18 iunie 2013 este cuprinsă la filele

10-17 ale sentinței și cuprinde inclusiv considerentele pentru care s-au

respins apărările pârâtei, dar și justificarea prejudiciului. Nu se poate vorbi

astfel despre o reproducere, cu atât mai puțin despre o reproducere fidelă.

Pe de altă parte, simpla „ridicare de

dubii” nu poate constitui temei legal pentru anularea unei hotărâri. Dacă s-ar

fi aplecat asupra cauzei, și nu doar superficial asupra argumentelor pârâtei,

instanța de apel ar fi observat, pe lângă motivele reținute de prima instanță

și probatoriul administrat, faptul câ derularea fondului din prezenta cauză a

impus nu mai puțin de 13 termene, între care o încheiere prin care s-a respins

motivat excepția lipsei calității procesuale active și o repunere pe rol pentru

suplimentarea probatoriului.

Nu există niciun dubiu asupra

procesului deliberativ al primei instanțe pentru pronunțarea sentinței.

Utilizarea unei frazări apropiate de textul notelor scrise ale reclamantei a

fost necesară prin prisma elementelor tehnice aferente documentației depuse

atât de reclamantă, cât și de pârâtă, care au presupus reluarea unor denumiri

care descriau documentele ce au constituit probatoriul în cauză.

Argumentele pentru care au fost

respinse de către prima instanță apărările pârâtei se regăsesc în sentință la

fila 15, parag. 1, 2, 3, 4 și 5 și la fila 16, parag. 1, 3, 5 și 7.

Argumentele care au justificat în fapt

și în drept modul în care a fost stabilit prejudiciul se regăsesc în cuprinsul

sentinței la fila 16, ultimele trei paragrafe și fila 17, primele trei

paragrafe, invocând și temeiul de drept care a stat la baza acordării

contravalorii acestui prejudiciu (art. 139 alin. (1) și (2) din Legea nr.

8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe), apreciind șl asupra

întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale.

Prima instanță a observat, între

altele, contractele încheiate de pârâtă cu beneficiarul SC E. SRL, depuse la

dosarul cauzei de pârâtă sub obligația consultării doar de către instanță, contracte

din care a rezultat fără putință de tăgadă și suma încasată de pârâtă prin

utilizarea neautorizată a documentației reclamantei, iar calculul proporțional

reținut de prima instanță prin raportare la alte contracte, reprodus integral

și la filele 34 și 35 din decizia de apei, a stat la baza aprecierii în fapt a

contravalorii prejudiciului acordat prin sentință.

Motivarea sentinței este suficient de

clară, precisă, se referă argumentat la toate probele administrate în cauză și

este concordanță cu acestea (toate probele indicate au fost menționate la

filele 10-15), iar motivarea răspunde în fapt și în drept tuturor pretențiilor

formulate de către părți și conduce în mod logic și convingător la soluția din

dispozitiv.

Așadar, prima instanță - spre deosebire

de instanța de apel -, a examinat cauza sub toate aspectele pentru a lua

hotărârea anulată de decizia instanței de apel, examinând în detaliu, atât pe

parcursul celor 13 termene acordate, cât și cu ocazia deliberării, o soluție

care dezleagă cauza sub toate aspectele.

În consecință, nu se poate reține că

prima instanță a soluționat procesul Iară a intra în judecata fondului, nefiind

incident art. 261 pct. 5 coroborat cu art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, nu sunt incidente

dispozițiile art. 297 teza a II-a C. proc. civ., instanța de apel ignorând

obligația de a evoca fondul cauzei. Nu a analizat în niciun mod aspectele de

fond, cu toate că în apel s-a încuviințat pârâtei proba cu înscrisuri, fiind

depuse înscrisuri noi la dosarul cauzei. Instanța de apel nu a analizat nici

măcar superficial dacă argumentele reclamantei sunt sau nu sunt corecte și

întemeiate.

Dacă argumentele invocate de instanța

de apel pentru anularea sentinței ar fi valide și s-ar aplica tuturor cauzelor

aflate pe rolul instanțelor de judecată, probabil, pentru considerentele

reținute de instanța de apel ca motive de anulare, mai mult de jumătate din

aceste cauze ar fi supuse aceleiași pretinse sancțiuni - anularea.

Instanța de apel nu a precizat care

sunt dovezile pretinsei vătămări asupra pârâtei și prin care s-ar atrage

nulitatea hotărârii în condițiile art. 105, alin. (2), C. proc. civ., nefiind

dovedită existența unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin

anularea hotărârii.

Examinând decizia recurată în raport

de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul

nu este fondat.

Instanța de apel a constatat în mod

corect că partea din hotărârea primei instanțe care ar fi trebuit să conțină

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în adoptarea

soluției favorabile reclamantei conține o reproducere exactă a susținerilor din

concluziile scrise depuse de către reclamantă.

Astfel, tribunalul a preluat textual 9

pagini din concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor pe fond la

termenul din 12 februarie 2013, în vederea pronunțării amânate pentru data de

19 februarie 2013 (file 264 -277), fără a schimba nimic din conținutul sau

succesiunea expunerii. Faptul că nu au fost copiate și ultimele trei pagini

atestă doar că nu a fost o reproducere integrală, dar nu infirmă aprecierea

instanței de apel privind fidelitatea redării susținerilor reclamantei, cu atât

mai mult cu cât au fost transcrise în sentință inclusiv referirile reclamantei

la propria persoană („subscrisa SC A. SA - pag. 13, parag. 5, respectiv „suntem

deținătorii drepturilor patrimoniale de autor” - pag. 16, parag. 7) și la

actele sale de procedură efectuate în cauză („anexa la prezenta cerere” - pag.

12, parag. 2, respectiv „anexat la prezenta cerere" - pag. 14, primul

parag.).

Acea parte a hotărârii care ar fi

trebuit să însemne argumentarea soluției nu cuprinde nici măcar o propoziție

care să nu fi fost preluată din concluziile scrise ale reclamantei, iar această

constatare este valabilă inclusiv în privința susținerilor și apărărilor în

proces ale pârâtei.

În condițiile în care concluziile

scrise menționate conțineau două paragrafe din cererea de chemare în judecată,

redate, de asemenea, în sentință, este corectă constatarea instanței de apei în

sensul că tribunalul a preluat și din conținutul cererii introductive.

Nu se poate reține că redarea

textuală, necenzurată, a susținerilor reclamantei a fost impusă de caracterul

tehnic al elementelor din documentele depuse la dosar, astfel cum se pretinde

prin motivele de recurs, atât timp cât hotărârea primei instanțe a reprodus în

acest mod nu numai partea din concluziile scrise referitoare la aspecte

tehnice, ci și descrierea situației de fapt și de drept înfățișate de

reclamantă, cu referire la raporturile contractuale derulate între părți,

precum și între pârâtă și terțul SC E. SRL, la fapta pretins ilicită a pârâtei,

la probele administrate în cauză și la susținerile pârâtei, fiind preluate

inclusiv aprecierile subiective ale reclamantei asupra atitudinii procesuale a

părții adverse (care ar fi invocat o anumită susținere „în mod fals” și a cărei

rea - credință ar fi probată de „neseriozitatea solicitării de a depune aceste

înscrisuri la camera de valori, apreciind în mod nelegal că ar fi avut caracter

secret").

Acest mod de redactare a

considerentelor sentinței nu poate fi considerat o motivare corespunzătoare a

hotărârii, prin prisma exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

deoarece lipsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței

în adoptarea soluției favorabile reclamantei, precum și cele pentru care au

fost înlăturate susținerile și apărările pârâtei.

Din perspectiva cerințelor legale

privind aceste elemente obligatorii ale oricărei hotărâri judecătorești, nu

este suficient să se regăsească în cuprinsul hotărârii elemente de fapt și de

drept care pot fi relevante în raport de fondul dreptului dedus judecății, ci

este necesar ca expunerea acestora, ca argumente ale soluției adoptate, să

reflecte rezultatul deliberării instanței asupra tuturor aspectelor deduse

judecății, ca o garanție pentru părți că cererile și apărările lor au fost

analizate în mod efectiv și, totodată, ca o premisă esențială a controlului de

legalitate a hotărârii efectuat de către instanța ierarhic superioară.

Motivarea hotărârii judecătorești

reprezintă un element esențial al noțiunii de proces echitabil presupuse de

dreptul garantat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor și

Libertăților Fundamentale și se circumscrie obligației instanței de a examina

efectiv mijloacele, argumentele și elementele de probă aie părților, astfel cum

rezultă din jurisprudența constantă a Curții Europene a Dreptului Omului

(de exemplu, hotărârea din 28 aprilie 2005 în cauza Albina contra României, cu

jurisprudența acolo citată; hotărârea din 15 februarie 2007 în cauza Boldea

contra României, cu jurisprudența acolo citată). Pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, judecătorul trebuie să explice clar faptele și

chestiunile pe care le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii.

Concluziile scrise formulate de părți

în vederea pronunțării hotărârii conțin, în esență, o reiterare a propriilor

susțineri și apărări în proces, prin prisma probatoriului administrat, eu

scopul de a demonstra justețea lor și de a convinge instanța să adopte o

hotărâre favorabilă. Chiar atunci când sunt ample, detaliate, vizând toate

aspectele deduse judecății, riguroase din punct de vedere logico - juridic,

concluziile scrise rămân un demers subiectiv, nu numai prin modul de ordonare

și exprimare a ideilor, dar și prin modul de descriere a faptelor, de raportare

Sa susținerile părții adverse și la probele administrate, respectiv prin modul

de interpretare a textelor de lege considerate relevante și de apreciere a

întrunirii cerințelor de aplicare în cauză a acestora.

Dreptul la un proces echitabil este

încălcat atunci când părții i se furnizează aprecierile subiective ale părții

adverse ca reprezentând argumentarea în fapt și în drept a soluției

nefavorabile, precum în speță. Pretențiile reclamantei îi erau cunoscute

pârâtei încă de la momentul declanșării procesului, le-a combătut și a încercat

să le demonteze prin probele administrate. Or, este îndreptățită convingerea

pârâtei că susținerile și apărările formulate nu au fost examinate cu adevărat,

atât timp cât cele proprii se regăsesc în hotărâre doar în măsura în care

partea care a întocmit documentul transcris textual aproape în integralitate a

făcut referire la ele și doar în modul în care acea parte le-a perceput, în

timp ce susținerile reclamantei sunt expuse rară vreo cenzură, nici măcar de

ordin stilistic și, cu atât mai puțin, din punctul de vedere ai descrierii

situației de fapt și de drept.

Pe de altă parte, motivarea hotărârii

nu presupune reproducerea cuvânt cu cuvânt a aprecierilor reclamantei, chiar

dacă pretențiile au fost admise în totalitate, redarea susținerilor formulate

de părți reprezentând un element distinct de argumentarea soluției în

conținutul oricărei hotărâri judecătorești, astfel cum rezultă din dispozițiile

art. 261 alin. (1) pct. 4 și 5 C. proc. civ.

Dincolo de efortul intelectual pe care

îl presupune în mod necesar elaborarea considerentelor, o motivare

corespunzătoare a hotărârii judecătorești trebuie să pornească de ia premisa că

susținerile părților, inclusiv aprecierile acestora privind probele

administrate și referirile la susținerile părții adverse, constituie obiect al

cercetării judecătorești, și nu însuși rezultatul acestei analize, pentru a fi

expus ca atare, deoarece, în acest caz, hotărârea nu poate reprezenta o

garanție împotriva arbitrariului. Mai ales atunci când este vorba despre

susțineri reciproc contestate și elemente de fapt cu caracter tehnic ce implică

un studiu atent al înscrisurilor depuse la dosar, precum în cauză, argumentarea

soluției trebuie să releve în mod clar aspectele de fapt contestate și

mijloacele de probă pe care se fundamentează stabilirea faptelor relevante,

exigențe ce nu pot fi întrunite prin reproducerea expunerii subiective din

concluziile scrise ale părții.

Astfel, tribunalul a reținut, în

esență, că cele două compresoare, tip 217 și 217, au aceiași parametri de

funcționare, motiv pentru care toate piesele componente au aceleași dimensiuni,

diferind materialul din care acestea sunt executate, dată fiind compoziția

diferită a gazului care se comprimă}- Pentru efectuarea activităților prestate

de către pârâtă în favoarea terțului beneficiar SC E. SRL privind compresorul

217 , pârâta avea nevoie de documentația de execuție pentru reparație capitală

a acestui compresor. Pârâta a folosit în acest scop documentația de execuție

pentru reparație capitală a compresorului tip 217, pe care o primise de la

reclamantă în urma încheierii a trei contracte de proiectare - datate 26 martie

2007, 27 mai 2008 și 27 august 2008 - documentație asupra căreia reclamanta

este titulara unui drept de autor. Procedând în acest mod, a încălcat

obligațiile contractuale și legislația privind dreptul de autor, deoarece se

convenise ca documentația primită să fie utilizată exclusiv pentru reparația

capitală a două compresoare tip 217 de la SC D. SA.

Preluând aceste susțineri ale

reclamantei drept argumente ale soluției pronunțate, tribunalul nu s-a

preocupat de apărările pârâtei, formulate chiar prin întâmpinarea depusă ia

dosar și nici de probele administrate. Astfel, pârâta, pornind de la lipsa de

identitate dintre compresoarele tip 217 și 217, a contestat însuși faptul că o

documentație elaborată pentru un anume tip de compresor ar putea fi folosită la

un alt tip de compresor, deoarece documentațiile nu corespund din punct de

vedere tehnic. De asemenea, pârâta a pretins că lucrările efectuate la

compresorul tip 217 pentru terțul beneficiar SC E. SRL au vizat reparația

capitală și nu au necesitat documentație tehnică de reparație, fiind realizate

pe baza unei documentații tehnologice proprii, cu piesele de schimb existente

în stoc, șî a documentației de execuție originală a compresorului 217 puse la

dispoziție de către terțul beneficiar.

În contextul acestor apărări ale

pârâtei (care nici măcar nu au fost semnalate), tribunalul ar fi trebuit, în

primul rând, să arate motivele pentru care a considerat că, pentru efectuarea

lucrărilor la compresorul tip 217 în beneficiul terțului, pârâta avea nevoie de

documentația de execuție pentru reparație capitală a compresorului tip 217,

respectiv dacă acest fapt este prezumat din caracteristicile comune ale

compresoarelor (descrise, de altfel, exclusiv pe baza susținerilor reclamantei,

fără vreo referire la eventuale înscrisuri care să le confirme), din natura lucrărilor

efectuate de pârâtă sau din compararea detaliilor de execuție.

O raportare ia ultimele două elemente

menționate anterior ar fi presupus, în prealabil, compararea activității pentru

care a fost elaborată de către reclamantă documentația referitoare ia

compresoarele tip 217 cu activitatea prestată de către pârâtă în beneficiul

terțului cu privire la compresoarele tip 217 Astfel, dacă în privința acestora

din urmă nu s-a contestat că ar fi fost vorba despre o reparație capitală,

tribunalul a prelual ca atare susținerea reclamantei în sensul că și prima

documentație menționată ar fi vizat o reparație similară, cu toate că cele trei

contracte de proiectare încheiate cu pârâta nu conțin o asemenea precizare, iar

tribunalul nu a făcut nicio referire la conținutul concret al lucrărilor

contractate, detaliate în anexa fiecărui contract în parte.

Cu privire la documentele invocate de

către pârâtă ca fiind cele care au stat la baza lucrărilor efectuate în

beneficiul terțului, tribunalul, preluând întocmai susținerile reclamantei, a

reținut că procedura operațională de reparație compresoare datată octombrie

2009 nu ar fi fost suficientă pentru executarea lucrărilor, deoarece nu

menționează o tehnologie de verificare sau reparație a pieselor, iar această

tehnologie se putea realiza, la o reparație capitală, „numai pe baza

documentației de execuție pentru reparație capitală întocmită de SC A. SA,

societatea care a întocmit documentația de execuție inițială după care s-a

executat compresorul”.

Pe lângă caracterul axiomatic al

constatărilor privind conținutul standard obligatoriu al unei reparații

capitale, preluat din susținerile reclamantei - cu toate că, fiind vorba despre

un aspect tehnic, instanța ar fi trebuit să se asigure de acuratețea datelor

furnizate de către reclamantă și să facă referire la probe administrate în

cauză -, respectiv privind necesitatea folosirii documentației întocmite pentru

compresoarele tip 217 la reparația capitală a unui compresor tip 217 - s-a

arătat anterior că atare necesitate nu a fost motivată - este de remarcat că,

atunci când face referire la documentația de execuție inițială, tribunalul

precizează că ar II vorba despre cea pe baza căreia s-ar fi „executat” însuși

compresorul (probabil, cel tip 217), deși documentația invocată de către

reclamantă în cauză vizează „reparația" acestuia (sau a unor piese de

schimb).

Pe acest aspect, este de menționat

apărarea constantă a pârâtei în sensul că reclamanta induce o confuzie între

cele două documentații, urmărind în mod nejustificat extinderea protecției

asupra documentației de proiectare a compresorului tip 217.

În condițiile în care, la termenul de

judecată din 16 octombrie 2012, tribunalul a apreciat că legitimarea procesuală

activă este justificată de calitatea reclamantei de titular al dreptului de

autor asupra documentației aferente reparației compresorului tip 217,

reflectată de contractele încheiate între părți la datele de 26 martie 2007, 27

mai 2008 și 27 august 2008 și în contextul susținerilor pârâtei privind

confuzia cu documentația de execuție a compresorului tip 217, tribunalul ar fi

trebuit să clarifice acest aspect și să se raporteze, în analiza pretențiilor

reclamantei, exclusiv la obiectul dreptului de autor stabilit în cauză.

În acest context, este de remarcat că,

deși pârâta a susținut că a folosit documentația de execuție originală a

compresorului 217 pusă la dispoziție de către terțul beneficiar, consecventă

fiind în a susține că reclamanta nu a întocmit însăși documentația de

proiectare a compresorului tip 217 (cu atât mai puțin a celui tip 217),

tribunalul, preluând fără cenzură susținerile reclamantei, a redat aceste

susțineri ale pârâtei ca vizând deținerea de către beneficiarul final SC E. SRL

a drepturilor de utilizare a documentației „aferente” compresorului tip 217,

primite anterior de la reclamanta SC A. SA.

În al doilea rând, tribunalul ar fi

trebuit să arate mijloacele de probă pe baza cărora a constatat că pârâta a

folosit documentația de execuție pent