ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2170/2015

Decizia nr. 2170/2015

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 846/F din 25 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a anulat, ca insuficient timbrată, acțiunea civilă formulată de reclamanții com. Nimigea, prin primar și A. Someș-Țibleș în contradictoriu cu pârâții B. - C. și D., reprezentat de E. Bistrița-Năsăud.

Prin Decizia nr. 1187/A din 27 noiembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții com. Nimigea, prin primar și A. Someș-Țibleș împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții com. Nimigea, prin primar și A. Someș-Tibles, susținând că soluția instanței de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor ce reglementează scutirea de plata taxei judiciare de timbru și posibilitatea reanalizării acesteia în calea de atac (art. 30 și art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare e timbru).

Recurenții au arătat că instanța de apel a apreciat greșit ca „partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul netimbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului".

Recurenții au apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, în sensul că acțiunea în despăgubiri promovată de reclamanți este scutită de plata taxei de timbru, impunându-se respingerea, ca neîntemeiată, a excepției netimbrării acțiunii.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

În speță, față de obiectul acțiunii - pretenții, plată despăgubiri - prin rezoluția din data 6 iunie 2014, cu ocazia fixării primului termen de judecată, instanța de fond a stabilit în sarcina ambilor reclamanți obligația de a achita, împreună, o taxă judiciară de timbru de 17.221 lei, reținând că a fost achitată suma de 300 lei. Ambii reclamanți au fost citați cu mențiunea de a achita, împreună, cu titlu de taxă judiciară de timbru, suma de 16.921 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca fiind insuficient timbrată.

Cum niciun reclamant nu a urmat procedura specială prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, privind contestarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, dispoziția primei instanțe, prin care s-a stabilit obligația achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii formulate de cei doi reclamanți, a rămas definitivă.

Tribunalul Bistrița-Năsăud a constatat ca acțiunea nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și că reclamanții nu au achitat taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina lor, excepția insuficientei timbrări a acțiunii fiind întemeiată.

Ca urmare, în temeiul art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Tribunalul a anulat acțiunea, ca insuficient timbrată.

Această soluție a fost criticată de către reclamanți atât prin motivele de apel, cât și prin motivele de recurs, aceștia considerând că pot formula critici care să vizeze caracterul netimbrabil al cererii de chemare în judecată prin căile de atac promovate și nu exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, cum greșit au reținut instanțele fondului.

Așadar, problema de drept supusă analizei vizează căile procedurale de contestare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru poate fi exercitată numai calea de atac a reexaminării.

Aceasta reprezintă o cale de atac specială, de retractare, singura prin care poate fi supusă analizei ori cenzurii determinarea caracterului netimbrabil al acțiunii și obligația de plată a taxei judiciare de timbru, respectiv cuantumul acesteia.

Cererea de reexaminare presupune contestarea legalității sau a temeiniciei taxei impuse în sarcina părții.

Indiferent după cum partea interesată a uzat sau nu de calea de atac a reexaminării, aspectele privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu mai pot forma obiect de critică prin intermediul căilor de atac de reformare, neexistând un drept de opțiune al părții în această privință.

Asupra acestei probleme de drept s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, secții unite, prin decizia în interesul Legii nr. 7/2014, publicată în M. Of., Partea I, nr. 137 din 24 februarie 2015, prin care s-a decis că:

„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului."

Reglementarea cuprinsă în art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este identică cu cea prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, situație în care, mutatis mutandis) dezlegarea dată de Înalta Curte prin decizia pronunțată în interesul legii este valabilă și pentru soluționarea pricinilor vizând această problemă de drept ce a fost dedusă judecății.

La pronunțarea Deciziei nr. 7/2014 s-a avut în vedere jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a statuat că prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 sunt constituționale, reținându-se că existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte,

În legătură cu interpretarea și aplicabilitatea prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, prin decizia în interesul legii s-a reținut că aceste dispoziții legale „nu pot constitui suport logic și juridic pentru diminuarea sau înlăturarea în căile de atac a obligației de plată a taxei judiciare de timbru stabilite de instanțele de fond și de apel. Textul legal menționat are în vedere situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că, în fazele procesuale anterioare, "taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal", nicidecum situația în care partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată pretinde că nu datorează taxa de timbru sau că suma stabilită este prea mare."

Ca urmare, s-a statuat că prevederile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 „nu pot reprezenta o bază legală prin prisma căreia instanța de control judiciar, în apel sau în recurs, să poată examina criticile părții în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a unei taxe de timbru în faza procesuală anterioară, critici care au ca scop diminuarea sau înlăturarea acestei obligații."

Reglementarea cuprinsă în art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este identică cu cea prevăzută de art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dispoziții legale a căror incidență în speță a fost invocată de către recurenții-reclamanți și în legătură cu care aceștia au susținut ca instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare.

Așa fiind, interpretarea dată de instanța supremă prin decizia în interesul legii dispozițiilor legale analizate, este valabilă mutatis mutandis și în cazul prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013.

Față de considerentele reținute, Înalta Curte constată că Decizia nr. 1187/A din data de 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, recursul urmând a fi respins, ca nefondat, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții com. Nimigea, județul Bistrița Năsăud cu sediul în com. Nimigea de jos, județ Bistrița Năsăud și A. Someș-Tibles cu sediul în Năsăud, județ Bistrița Năsăud împotriva Deciziei nr. 1187/A din data de 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți B. - C. (actual B.) cu sediul în București, sector 5 și C. cu sediul în București, sector 5, prin mandatar D. Bistrița-Năsăud cu sediul în Bistrița, județ Bistrița Năsăud.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2015.