ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 165/A/2015

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 83/P din 03 iunie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-au dispus următoarele:

În baza art. 17 C. proc. pen. rap la art. 16 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 5 C. pen. achită pe inculpatul A. (fost B.) pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 292 C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul A. (fost B.) la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen.

Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare.

În baza art. 82 C. pen.

Stabilește termen de încercare de 2 ani și 8 luni, termen compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 2 ani.

În baza art. 359 C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului A. (fost B.) exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 81 C. pen.

Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare.

În baza art. 82 C. pen. stabilește termen de încercare de 2 ani și 8 luni, termen compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 2 ani.

În baza art. 359 C. pen. atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei C. (fostă D.) exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 956 C. proc. civ. dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A. (fost B.) și C. (fostă D.) și asupra autoturismului, proprietatea incupatului A. (fost B.).

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe inculpații A. (fost B.) și C. (fostă D.) la plata sumei de câte 3 000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

II. Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La data de 12 septembrie 2012 ca urmare a strămutării, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/44/2012, rechizitoriul nr. x/P/2009 din 24 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați.

Prin actul de inculpare s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecata a inculpaților:

- A., fost B., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

-

art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

-

art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002;

-

art. 292 C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale),

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

În fapt, în actul de urmărire penală, s-a reținut că inculpatul A. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat, delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, în anul 2008, a pretins martorului denunțător E. suma de 300.000 lei, deci mai mult decât suma de 162.000 lei, cât a fost trecută în contractul de vânzare - cumpărare a apartamentului din municipiul Galați, promițându-i că îl va ajuta în Dosarul penal nr. x/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, contra sumei de 138.000 lei, adică diferența până la suma de 300.000 lei, ascunzând totodată adevărata natură a provenienței sumei de 138.000 lei, primită cu titlu de mită, în declarația sa de avere din anul 2009 cu privire la anul 2008, și trecând la valoarea dobândită în urma vânzării - cumpărării locuinței din fondul locativ de stat din municipiul Galați, suma de 300.000 lei, în condițiile în care din contractul de vânzare - cumpărare rezulta că prețul de vânzare real a fost de 162.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și spălare de bani prevăzută în art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

De asemenea, s-a mai reținut că fapta inculpatului A., de la data de 25 martie 2008, de a declara în fața notarului public de la B.N.P., „F. și Asociații" din Galați, pe propria răspundere, că nu a deținut și nu deține nicio locuință proprietate personală, în condițiile în care soția sa de la acea dată, învinuita B. deținea din anul 1993 un apartament în municipiul Râmnicu Sărat, locuință în care a avut mutație după căsătorie și învinuitul B., iar în 1999 ambii soți au achiziționat prin contract de vânzare - cumpărare autentificat la B.N.P., G. un imobil situat în municipiul Râmnicu Sărat, județul Buzău, pentru a cumpăra apartamentul din fondul locativ al Primăriei Galați, respectiv de a omite în declarațiile de avere aferente anilor 2007, 2008, 2009, 2010 că deține în calitate de proprietar el împreună cu soția sa și respectiv soția sa două imobile evidențiate mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de fals în declarații prevăzută în art. 292 C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., (5 acte materiale ),cu aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. - D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de:

-

art. 292 C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) din C. pen. (5 acte materiale).

În sarcina inculpatei D. s-a reținut că, în calitate de funcționar public cu statut special în funcția de ofițer principal I în cadrul Ministerului Administrației și Internelor - Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați, în prezent, la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punct Poliția de Frontieră Aeroport Bacău, în data de 25 martie 2008 de a declara în fața notarului public de la B.N.P., „F. și Asociații" din Galați, pe propria răspundere, că nu a deținut și nu deține nicio locuință proprietate personală, în condițiile în care deținea din anul 1993 un apartament în municipiul Râmnicu Sărat, locuință în care a avut mutație după căsătorie și învinuitul B., iar în 1999 ambii soți au achiziționat prin contract de vânzare - cumpărare autentificat la B.N.P., G. un imobil situat în municipiul Râmnicu Sărat, județul Buzău, pentru a pentru a cumpăra apartamentul din fondul locativ al Primăriei Galați, respectiv de a omite în declarațiile de avere aferente anilor 2007, 2008, 2009, 2010 că deține în calitate de proprietară împreună cu soțul său și respectiv singură două imobile evidențiate mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de fals în declarații prevăzută în art. 292 C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

Prima instanță a menționat că, în sprijinul acuzării, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: Corespondență SC H. SA Galați, Contract de vânzare cumpărare din 29 aprilie 2008 și proces verbal predare primire, Cerere cumpărare apartament din 25 martie 2008, declarație notarială din 04 septembrie 2007, Cerere cumpărare apartament din 10 martie 2008 și adresă Primăria Galați din 13 martie 2008,Certificat atestare fiscală din 26 februarie 2008, Adeverința din 01 august 2008, Contract de închiriere din 03 octombrie 2007, Date Oficiul Registrului Comerțului SC H. SA, Adresă și răspuns a Primăriei Mun. Galați Cerere închiriere apartament din 04 septembrie 2007, Acte identitate învinuiți și adeverințe salariale Declarație notarială din 04 septembrie 2007, copie Referat atribuire locuință din 19 septembrie 2007 și adresă Primăria Galați, copii Contract de închiriere

din 03 octombrie 2007, Adresă către I. Rm. Sărat și răspuns din04 august 2009, Cerere pentru eliberarea actului ele identitate din 25 februarie 2008, Certificat de naștere și căsătorie învinuiți, copie Contract de vânzare cumpărare din 10 septembrie 1993 și adeverința din 26 februarie 2008, Adresă și răspuns Oficiului de Cadastru și Publicitate Imibiliară Buzău din 05 august 2009, Adresă și răspuns Primăria Galați din 28 septembrie 2009, Adresă și răspuns Primăria Rm. Sărat din 20 octombrie 2009, Articole din presă cu privire la înv. A., adresă

și răspuns Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați din 21 septembrie 2009, Adresă și răspuns Primăria mun. Rm. Sărat din 11.1 1.2009, Date cu privire la înv. A., adresă către Consiliul Superior al Magistraturii din 11 februarie 2010, Adresă și răspuns Primăria Galați din 05 martie 2010, Răspuns Consiliul Superior al Magistraturii din 2010 declarații avere, înv. A., Adresă către Consiliul Superior al Magistraturii din 10 octombrie 2011, Adrese către SC J. SRL Galați și SC K. SRL Galați și răspuns din 5 octombrie 2011, Contract vânzare-cumpărare din 03 octombrie 2008, încheiere Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați din 06 octombrie 2008, Proces verbal din 15 martie 2012 cu documente anexate, Proces verbal din 27 martie 2012 cu documentele anexate, Adresă către B.N.P., L. și contract de vânzare cumpărare din 15 aprilie 2009, Antecontract de vânzare cumpărare din 30 octombrie 2008 și contract de vânzare cumpărare din 15 aprilie 2009 însoțite de documente fiscale, extrase de cont și declarația notarială din 15 aprilie 2009, Adrese către parchetele de pe lângă Tribunalul Galați, Buzău și Covasna și fișele fiscale puse la dispoziție de aceste instituții pentru înv. A., Adresă către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și declarațiile de avere și de interese transmise pentru înv. B., Proces verbal din 08 martie 2012 cu documentele anexate, Hotărârea din 01 iulie 2005 și Protocolul din 04 octombrie 2001 a Primăriei Galați Adresă și răspuns din 27 martie 2012 a B.N.P., G., Răspuns din 27 martie 2012 a SC M. SRL Galați și curs valutar B.N.R., Procese verbale din 27 martie 2012 și 12 aprilie 2012, Procese verbale de verificări la Inspectoratul de Poliție al Județului Galați din 29 martie 2012 cu documente anexate printre care și adresa din 05 mai 2008, Adresă către Inspectoratul de Poliție al Județului Galați din 27 martie 2012, Corespondență parchetul C.A.P. Galați, Copii ale documentelor identificate în urma Dosarului nr. x/P/2008, Corespondență cu Parchetul de pe lângă Jud. Galați din 11 noiembrie 2011 și 25 noiembrie 2011 și răspunsurile acestei instituții Adresă către Inspectoratul Poliției al Județului Galați și răspuns din 14 octombrie 2011, Adresă către Poliția Mun. Galați și răspuns din 17 octombrie 2011, Adresă către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și răspuns din 18 octombrie 2011, Adresă către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și răspuns din 20 octombrie 2011, Adresă către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați din 06 martie 2012 și răspuns din 08 martie 2012, Adrese către Parchet Jud. Galați C.A.P. Galați din 14 martie 2012, Adresă din 24 februarie 2012 către C.A.P. Galați și răspuns din 29 februarie 2012, Adresă către Primăria Rm. Sărat din 14 martie 2012, Verificare cazier E., proces verbal din 09 aprilie 2012 și adresa din 02 aprilie 2012 a SC N. SA, răspuns din 22 martie 2012 SC O. SRL, adresă și răspuns din 04 aprilie 2012 a SC P., adresă de răspuns din 15 martie 2012 adresă din 19 aprilie 2012 Primăria Intorsura Buzăului, adrese de răspuns bănci comerciale privind conturile bancare deschise de către înv. A., E. și SC R. SRL., lista băncilor acreditate de SC S. SA, adrese de solicitare date la băncile comerciale creditate de SC S. SA., declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., E., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L., M.M., N.N., O.O., P.P., R.R., S.S., T.T., U.U., V.V., X.X., Z.Z., Y.Y., A.A.A., B.B.B., C.C.C., D.D.D., E.E.E. și F.F.F.

În cursul judecății au fost audiați inculpații A. și C. (nume dobândite după desfacerea căsdătoriei) și martorii: E., H.H., C.C.C., Z.Z., S.S., P.P., T., G.G., L.L., V., Y., J.J., M.M., O.O., R.R., U.U., V.V., X.X., B.B.B., B.B., I.I., N.N., A.A.A., D.D., E.E., A.A., X., Z., C.C., F.F., G.G.G.

III. În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații în formă continuată prev. de art. 292 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cinci acte materiale).

Din analiza ansamblului probator analizat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin contractul din 3 octombrie 2007, între mun. Galați reprezentat prin ing. I.I.I. - primar și D.D. - dir. economic, în calitate de proprietar și B. în calitate de chiriaș, s-a închiriat inculpatului locuința situată în Galați, pe o durată de 1 an, cu începere de la data de 3 octombrie 2007.

La data de 25 martie 2008, inculpatul A. a depus o cerere la SC H. SA Galați, solicitând aprobarea cumpărării locuinței din municipiul Galați deținută în temeiul contractului de închiriere de mai sus, în condițiile Hotărârii Consiliului Local nr. 394 din 1 iulie 2005 privind aprobarea vânzării unor locuințe aflate în patrimoniul privat al statului.

În această cerere inculpatul a declarat că este căsătorit cu B. și mai declară pe proprie răspundere și sub sancțiunea legii penale ca familia acestuia nu mai are în proprietate personală locuință, că nu mai deține cu contract de închiriere altă locuință și că ocupă efectiv locuința sus menționată pentru care solicită încheierea contractului de vânzare cumpărare și că nu a mai dobândit alt drept de proprietate asupra unei locuințe în condițiile Decretului Lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, republicată.

S-a reținut că - de altfel - și din declarația autentificată la Biroul Notarial F. și Asociații din data de 4 septembrie 2007, reiese că inculpații B. și B. - soți, au declarat pe proprie răspundere sub sancțiunile prev. de art. 292 C. pen. că, nu dețin nici aceștia nici copilul lor minor, în proprietate, deci nu au vândut sau înstrăinat vreun imobil din fondul proprietății de stat sau particulare si nu au beneficiat de niciun credit privat sau de la stat pentru construirea sau cumpărarea vreunei locuințe si nu au benficiat de sprijinul statului in credite si execuție pentru realizarea unei locuințe după 1 ianuarie 1990, conform art. 48 lit. a), b), c), d), din Legea locuinței nr. 114/1996, republicată.

Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 394 din 1 iulie 2005 Consiliul Local Galați a stabilit condițiile și modalitatea de vânzare a locuințelor aflate în patrimoniul privat al statului.

Potrivit art. 2 din această hotărâre, locuințele pot fi vândute persoanelor fizice care dețin contract de închiriere valabil încheiat și care îndeplinesc condițiile legale de cumpărare a unei locuințe din fondurile statului.

În art. 8 din aceiași hotărâre, se stabilește că vânzarea locuințelor se va face prin intermediul unei unități specializate în condițiile legii.

În acest sens, între Primăria municipiului Galați și SC H. SA Galați exista un protocol încheiat la 3 octombrie 2001 al cărui obiect îl constituia efectuarea formalităților de vânzare a unor categorii de locuințe din patrimoniul municipalității.

Potrivit art. 4 din Protocol, părțile au convenit ca unitatea specializată în vânzări de locuințe (SC H. SA), poate întocmi forme de vânzare pentru locuințe aparținând patrimoniului „proprietarului" (mun. Galați), în următoarele condiții:

„4.1. locuința solicitată la cumpărare să se încadreze în normele stabilite prin Legea nr. 85/1992, republicată; decretul lege nr. 61/1990 privind vânzări de locuințe din fondul privat al statului; H.G. nr. 608/1990; Legea nr. 112/1995.

4.2. Locuința să fie deținută cu contract de închiriere legal încheiat între părți, respectiv chiriași - titular al contractului de închiriere și proprietar.

4.4.

Solicitantul să nu dețină sau să nu fi înstrăinat o altă locuință cumpărată în condițiile Legii nr. 85/1992 și al Decretului-Lege nr. 61/1990.

4.5.

Solicitantul să aibă acordul notarial al persoanelor majore din contractul de închiriere cu intenție de cumpărare a spațiului solicitat."

Instanța de fond

a stabilit însă că, contrar celor susținute de inculpați, din actele dosarului rezultă că aceștia la momentul închirierii și respectiv al achiziționării apartamentului situat în Galați, dețineau în proprietate și alte imobile, după cum urmează:

a. Din contractul de vânzare cumpărare autentificat din 10 septembrie 1993 de notariatul de stat local Rîmnicu Sărat, jud. Buzău, reiese că inculpata C. a cumpărat de la vânzătorii J.J.J. și K.K.K., un apartament situat în Rîmnicu Sărat, jud. Buzău, cu trei camere la prețul de 200.000 lei vechi - imobil în care au locuit din anul 1993 inculpații.

b. Din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1999 autentificat la B.N.P., G., reiese că soții A. și D. au achiziționat un imobil situat în mun. Râmnicu Sărat pe jud. Buzău.

În referire la îndeplinirea condițiilor de cumpărare a locuințelor din patrimoniul privat al statului în baza actelor normative mai sus amintite, instanța de fond a reținut că, în declarațiile de avere ale inculpaților A. și B. referitoare la anii 2007, 2008, 2009, 2010, s-a omis a se trece apartamentul deținut din 1993 de inculpata B., la acel timp soția inculpatului, respectiv casa de locuit din mun. Râmnicu Sărat deținută de ambii soți din 1999.

Instanța de fond a considerat

că însăși nedeclararea situației reale, respectiv faptul că dețineau locuințe în proprietate la data solicitării cumpărării locuinței din fondul locativ de stat, a condus la determinarea funcționarilor din Primăria municipiului Galați să le acorde aviz favorabil pentru cumpărarea locuinței din fondul locativ de stat.

În acest context, la data de 29 aprilie 2008 inculpații B. și B. au cumpărat de la SC H. SA Galați, imobilul aflat în patrimoniul privat al mun. Galați situat în Galați, în baza contractului de închiriere din 3 octombrie 2007 și a adresei Primăriri mun. Galați din 13 martie 2008, pe de o parte, iar pe de altă parte, în baza Hotărârea Cosiliului Local nr. 394/2005, și a protocolului încheiat cu Primăria mun. Galați nr. 52940/2001.

Prețul de achiziție al imobilului a fost de 79.494,6 lei, achitat integral cu chitanța din 29 aprilie 2008.

La 5 luni de la cumpărarea locuinței din fondul locativ de stat, respectiv la data de 03 octombrie 2008, inculpații A. și B. au înstrăinat-o martorului denunțător E. (un prieten cu care se întâlnea frecvent în timpul liber, mergând la pescuit, la petreceri familiale) cu suma de 162.000 lei, deci dublu față de prețul pe care l-au plătit la SC H. SA Galați.

Prima instanță a reținut că, în declarația dată în cursul judecății inculpatul B. a arătat că, în ceea ce privește apartamentul cumpărat de la SC H. SA Galați, nu a dat nicio declarație în fals în fața notarului, întrucât a declarat pe proprie răspundere că nu a deținut nicio locuință proprietate personală din fondul locativ de stat, ceea ce era real. Greșeala aparține notarului la care a fost autentificată declarația, când într-un alineat final, a trecut că nu are nicio locuință personală, indicând un act normativ care vizează locuințele sociale, lucru despre care a aflat abia la Direcția Națională Anticorupție.

Prima instanță a arătat că nu poate reține apărarea inculpatului deoarece acesta a citit și semnat declarația notarială.

Totodată s-a arătat că și prin cererea olografă adresată SC H. SA Galați pentru închirierea apartamentului din cauză, precum și prin declarațiile de avere, inculpatul A. a susținut că nu deține în proprietate nici un imobil.

Astfel, cu privire la apartamentul din Rîmnicu Sărat, a susținut, în esență, că nu a cunoscut că fosta sa soție, inculpata B., este proprietarul acelui apartament. A menționat că, la momentul căsătoriei părinții soției au afirmat că-i vor da acesteia un apartament dar el a crezut tot timpul că sete vorbul de apartamentul în care locuiau aceștia și nu de un altul. In plus, apartamentul respectiv a fost trecut pe numele soției sale cu puțin timp înainte de căsătorie iar actul de proprietate al acestuia l-a văzut doar după despărțirea în fapt.

A susținut că în urma căsătoriei și-a schimbat și numele, prelunându-l și pe cel al soției - astfel că a fost nevoit să scoată un alt buletin. A recunoscut că domiciliul de pe acest buletin se afla în Rîmnicu Sărat, dar a arătat că nu a locuit niciodată acolo și, datorită tuturor acestor aspecte nu l-a menționat în niciuna din declarațiile de avere pe care le-a dat în calitate de magistrat.

Instanța de fond a respins apărarea inculpatului arătând că schimbarea domiciliului presupunea o procedură în cadrul căreia se depunea o cerere, iar în cadrul cererii pe care inculpatul a formulat-o se specifica în mod clar că apartamentul unde urma să fie fixat domiciliul acestuia este proprietatea soției sale. Mai mult, pe cererea respectivă inculpata B. a făcut mențiunea că este de acord ca solicitantul - respectiv inculpatul B. - să aibă domiciliul în apartamentul proprietatea sa.

În ceea ce privește imobilul din Rîmnicu Sărat, jud. Buzău, în declarația dată în fața primei instanțe, inculpatul B. a susținut că a aparținut străbunicilor săi și este vecin cu proprietatea părinților lui. De asemenea a arătat că a cumpărat acest imobil în anul 1999 la sugestia bunicii sale, neachitând niciodată prețul imobilului, contractul fiind cu uzufruct viager în favoarea unchiului său, ca să nu înstrăineze imobilul. A motivat că nu l-a trecut în declarația de avere, întrucât nu l-a perceput niciodată ca fiind proprietatea sa, având ca uzufructuar pe unchiul său, neexistând nici un motiv să nu-l declare și în raport de valoarea mică a imobilului pentru care se plătește un impozit anual de 17 lei.

Instanța de fond a apreciat ca lipsită de relevanță percepția inculpatului cu privire la dreptul de proprietate asupra acestui imobil, în raport de înscrisul autentic, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat din 21 septembrie 1999 de B.N.P., G. privind imobilul din Rîmnicu Sărat, jud. Buzău, compus din casă de locuit și teren în suprafață de 465,87 mp, care probează că inculpații au cumpărat acest imobil, astfel că, soții A. și D. aveau obligația să menționeze ambele proprietăți în declarațiile de avere, precum și în declarația notarială dată în scopul încheierii contractului de închiriere și ulterior al celui de vânzare-cumpărare.

Totodată instanța de fond a constatat că acest imobil a fost vândut de inculpați, fiicei lor minore L.L.L., asistată de curatorul și

procuratorul K.K., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat din 12 februarie 2011, după începerea cercetărilor penale față de inculpați.

De asemenea s-a reținut că inculpatul a recunoscut că prin cererea olografa adresată SC H. SA Galați pentru închirierea apartamentului din cauză, precum și prin declarațiile de avere, inculpatul A. a relatat că nu deține în proprietate nici un imobil.

A susținut însă că locuința care i-a fost inițial închiriată și pe care ulterior a cumpărat-o, nu era o locuință socială, ci făcea parte din fondul locativ de stat. Pentru a achiziționa o astfel de locuință, o persoană trebuia să îndeplinească două condiții: să aibă calitatea de chiriaș și să aibă chiria achitată la zi, iar pentru chiriașul care urma să cumpere imobilul în rate exista și o a treia condiție, în sensul că, nu trebuia să fi avut nicio altă locuință proprietate privată, acesta încadrându-se în prima categorie de chiriași, care întrunea cumulativ cele două condiții.

A învederat că de aceeași modalitate de vânzare cumpărare au beneficiat alți 40 de chiriași, judecători, procurori si polițiști Direcția Națională Anticorupție.

A recunoscut că a înstrăinat apartamentul din Galați, martorului denunțător E. și soției acestuia la prețul de 162.000 lei. Arată că la data vânzării imobilului din Galați, întrucât obținuse notă de promovare și urma să plece la Intorsura Buzăului, a fost nevoit să vândă acest apartament.

În ceea ce o privește pe inculpata B. prima instanță a arătat că aceasta s-a declarat nevionovată de comiterea infracțiunilor de fals în declarații. A recunoscut însă că deținea în proprietate, dinainte de căsătorie, un apartament în care și-a făcut mutație și soțul său dar că a urmărit ca acesta să nu afle cine este proprietarul imobilului, inculpatul cunoscând la acea vreme că imobilul este proprietatea socrilor lui.

Inculpata a mai relatat că în anul 1999 au cumpărat un imobil format dintr-o magherniță și ceva teren, fără curent și utilități situat in Râmnicu Sărat, jud. Buzău. A menționat că a omis să declare acest imobil întrucât îl avea ca uzufructuar viager pe unchiul inculpatului, iar soții A. și D. urmau să intre efectiv în proprietate după ce acesta deceda.

În fața primei instanțe inculpata a mai arătat că, împreună cu fostul soț, au cumpărat din fondul locativ al Primăriei Galați un apartament, la acel moment soții fiind separați în fapt, fără a contribui material la plata prețului și nici nu s-a considerat vreodată proprietară, fiind cumpărat prin contribuția exclusivă a inculpatului. A susținut că nu a cumpărat niciodată vreo locuință din fondul locativ de stat.

Prima instanță a înlăturat apărările inculpatei C. arătând că acestea sunt infirmate de titlurile de proprietate existente la dosar iar omisiunile declarării acestor proprietăți nu se justifică.

Față de probele administrate prima instanță a reținut așadar, în sarcina ambilor inculpați, comiterea infracțiunii de fals în declarații.

S-a arătat că obiectul material al acestei infracțiuni îl reprezintă înscrisul cu conținut fals înaintat de făptuitor unei instituții publice când instituția cere acest lucru, respectiv declarațiile de avere din anii 2007, 2008,

2009, 2010 și declarația notarială dată înainte de încheierea contractului de închiriere și de vânzare cumpărare.

În ceea ce privește latura subiectivă instanța de fond a reținut că forma de vinovăție cu care s-a săvârșit infracțiunea de fals în declarații este intenția directă. Inculpații au acționat cu un „dolus specialis" și anume cu un scop, câtă vreme declarațiile au fost făcute în vederea producerii de consecințe juridice pentru cei doi inculpați, respectiv au urmărit îndeplinirea condițiilor impuse de Decretul-Lege nr. 61/1990, Hotărârea Consiliului Local nr. 394/2005 și Protocolului încheiat între SC H. SA și mun. Galați pentru închirierea imobilului din Galați pe care ulterior să-l cumpere la un preț avantajos și să-l vândă cu dublul prețului de achiziție, ceea ce au și făcut la numai 5 luni de la perfectarea contractului de închiriere.

Ca urmare a intrării în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a unui N.C.P., instanța de fond a analizat incidența legii penale mai favorabile concluzionând că aceasta este legea veche.

Astfel pentru infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. vechi, infracțiune care se regăsește în art. 326 C. pen. în vigoare, instanța de fond a apreciat că, în raport de faptul că regimul sancționator prevăzut de cele două reglementări penale este același - pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenda - dar și de faptul că tratamentul sancționator al infracțiunii continuate este mai favorabil, nu se justifică schimbarea încadrării juridice în dispozițiile N.C.P.

IV. În ceea ce privește infracțiunile de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. în ref. la art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și spălare de bani prev. de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 instanța de fond a reținut următoarele:

Din punct de vedere teoretic, al aplicării legii penale mai favorabile, prima instanță a făcut o analiză a încadrărilor juridice și a concluzionat că mai favorabile inculpatului îi sunt dispozițiile legii vechi, respectiv încadrarea juridică cu care a fost trimis în judecată.

Din punct de vedere faptic însă s-a arătat că, prin rechizitoriu, inculpatul A. a fost acuzat de faptul că în anul 2008 a pretins de la martorul denunțător E. suma de 300.000 lei, deci mai mult decât suma de 162.000 lei, cât a fost trecută în contractul de vânzare - cumpărare a apartamentului din municipiul Galați, promițându-i că îl va ajuta în Dosarul penal nr. x/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, contra sumei de 138.000 lei, adică diferența până la suma de 300.000 lei și ascunzând astfel adevărata natură a provenienței sumei de 138.000 lei, primită cu titlu de mită, în declarația sa de avere din anul 2009 cu privire la anul 2008, și trecând la valoarea dobândită în urma vânzării - cumpărării locuinței din fondul locativ de stat din municipiul Galați, suma de 300.000 lei, în condițiile în care din contractul de vânzare - cumpărare rezulta că prețul de vânzare real a fost de 162.000 lei.

Prima instanță, verificând probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, a constatat că acuzarea a stabilit o situație de fapt și o încadrare juridică care nu corespund dovezilor produse în dosar.

Astfel, la data de 02 aprilie 2012 martorul E. a formulat un denunț la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, susținând că ar fi cumpărat apartamentul situat în Galați, de la inculpatul B., cu suma de 300.000 lei vechi, diferența dintre prețul înscris în contractul de vânzare-cumpărare și suma achitată de 138.000 lei, reprezentând o atenție pentru ca acesta să-l ajute în legătură cu o afacere judiciară pe care urma să o demareze.

Din probele administrate s-a reținut că martorul E., asociat unic la SC R. SRL Galați, a formulat o plângere penală împotriva numiților U.U. și R.R., sub aspectul comiterii infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., și distrugere prev. de art. 217 C. pen., întrucât primul făptuitor fără a avea vreun motiv, a spart cu pietre parbrizul și geamurile laterale și a îndoit tabla utilajului de încărcat, aparținând SC R. SRL Galați și ambii făptuitori au lovit cu pumnii și picioarele doi angajați ai societății.

Plângerea penală a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați formând Dosarul penal nr. x/P/2008, ce a fost preluat în 2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați cu nr. x/P/2009 și soluționat de această din urmă unitate prin rezoluția de încetare a urmăririi penale ca efect al împăcării părților.

Parchetul a susținut că plângerea penală a fost formulată și înmânată inculpatului B., care la rândul său, a înaintat-o inspectorul principal F.F. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Galați - Serviciul Investigații Criminale la 5 mai 2008, spre soluționare cu prioritate. De altfel, pe adresa din data de 05 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați înaintată către Inspectoratul de Poliție al Județului Galați - Serviciul Investigații Criminale, în partea stângă, jos este înscrisă olograf în original, cu pastă de pix de culoare albastră mențiunea: „Am primit plângerea, insp.F.F., Inspectoratul de Poliție al Județului Galați - Serviciul Investigații Criminale, 05 mai 2008", fiind aplicată și o semnătură, împrejurare confirmată de martorul F.F. prin declarațiile date la urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, când a menționat că procurorul, adică inculpatul A., i-a spus „i-al și soluționează-l".

Martorul a arătat că a luat dosarul, l-a predat la secretariat, iar după câteva zile, i-a revenit spre soluționare în urma rezoluției șefului său, tară însă a întreprinde vreun act în favoarea martorului denunțător care formulase plângerea penală.

S-a reținut că, totuși, este real că prin declarația de avere din 2009, inculpatul B. a arătat că nu deține bunuri imobile, cu excepția bunul dobândit prin vânzare cumpărare în anul 2008 de la Primăria mun. Galați, pe care îl evaluează la suma de 300.000 lei vechi.

în mod constant însă, în cursul procesului penal, inculpatul A. a negat că ar fi pretins sau primit de la martorul denunțător E., suma de 300.000 lei cu ocazia vânzării intervenită între aceștia.

S-a arătat că, chiar dacă în declarația de avere din 2009 inculpatul a consemnat că valoarea imobilului cumpărat de la SC H. SA este de 300.000 lei,

acest lucru nu poate conduce la concluzia că a pretins această sumă cumpărătorului, câtă vreme declarația inculpatului nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă din cauză.

Astfel prima instanță a arătat că, audiat în faza de judecată, martorul denunțător E. a revenit asupra declarațiilor ulterioare primelor două, date în cursul urmăririi penale, în zilele de 7 octombrie 2011 și 9 martie 2012, prin care a relatat că prețul la care a fost cumpărat imobilul este cel prevăzut în contractul de vânzare cumpărare, că nu a predat inculpatului decât suma de 162.000 lei. S-a arătat că această declarație se coroborează cu declarația martorei H.H. care a arătat instanței de fond că prețul la care a fost achiziționat imobilul de la inculpatul A. este de 160.000 lei, dar și cu contractul de vânzare cumpărare din 03 octombrie 2008 în care este înscris prețul vânzării de 162.000 lei.

Martorul E. a menținut doar primele două declarații date în fază de urmărire penală, susținând că acestea împreună cu declarația dată în fața instanței reflectă realitatea și motivând că declarațiile ulterioare primelor două de la urmărire penală au fost date sub presiune, după dictare, în lipsa unor martori, după ce anterior, în repetate rânduri, a fost amenințat cu interceptarea pe viață a convorbirilor telefonice și într-o conjunctură nefavorabilă inculpatului, când la nivelul parchetelor din mun. Galați se efectuau multiple cercetări penale și față de alți procurori interesați în denigrarea acestuia pentru a nu fi trași la răspundere penală.

Totodată prima instanță a reținut că denunțul apărut la 4 ani de la încheierea contractului de vânzare cumpărare, respectiv la 2 aprilie 2012, nu este credibil, având în vedere că suma presupus a fi pretinsă de către inculpat pentru rezolvarea favorabilă a unei afaceri judiciare a martorului denunțător, este exagerat de mare în raport de prejudiciul cauzat denunțătorului prin faptele care fac obiectul Dosarului penal nr. x/P/2008.

Prin declarația dată în fața instanței, martorul E. a arătat că, inculpatul nu i-a cerut niciodată mită, fiind aberant ca pentru o distrugere de 200-400 lei să dea mită de ordinul sutelor de mii de lei. Martorul a susținut că putea să cumpere 5 utilaje noi cu suma dată cu titlu de mită, nefiind necesar să intervină pe lângă procuror.

În fundamentarea soluției adoptate prima instanță a reținut și declarația martorei H.H. - soția martorului denunțător E., care, în esență, a susținut că erau în căutarea unui apartament mai confortabil întrucât vânduseră mai înainte un apartament cu 2 camere și stăteau în apartamentul mamei, împreună cu aceasta. De asemenea a arătat că atunci când soțul i-a adus la cunoștință oferta făcută de inculpat, au vizitat imobilul, iar după o săptămâna sau o luna, s-a prezentat la notariat văzând prețul din contract ca fiind cam 160.000 lei, A mai relatat că, după citirea articolelor din presa locală în care soțul său era prezentat ca denunțător într-o cauză care îl viza pe inculpatul A., a purtat o discuție cu acesta, care i-a relatat că nu a mai putut rezista presiunilor doamnei procuror M.M.M. și că cele scrise în presă nu sunt adevărate.

Totodată s-a făcut referire, pe larg, la declarațiile martorilor P.P. și" S.S., lucrători de poliție care, în esență, în ceea ce privește modul de soluționare a plângerii formulate de E. pentru distrugere și au relatat că nu s-a intervenit în acest dosar si nici nu a auzit ca primul procuror A. și D. sa fi intervenit prin interpuși pentru soluționarea cu celeritate a cauzei.

S-a reținut că nici ceilalți martori - T., G.G., L.L., Z., Y. - nu au cunoștință de vreo presupusă intervenție a inculpatului în modul de soluționare a altor dosare sau în favoarea lui E. dar unii dintre ei știau că inculpatul A. este prieten că E.

În ceea ce îl privește pe martorul F.F., lucrător de poliție, s-a reținut că la începutul lunii mai 2008, în timp ce se afla la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, pentru rezolvarea unor probleme, pe holul instituției a fost abordat de prim procurorul A. care i-a spus atunci ca la dumnealui s-a prezentat un bărbat E. care a formulat o plângere împotriva a doi indivizi din lumea interlopa care i-au agresat angajații. Martorul a susținut că la secretariatul parchetului a semnat de primirea plângerii, care a fost rezoluționată de procurorul A. pentru a fi instrumentată de lucrătorii de la grupări infracționale.

Deși martorul a considerat că prim procurorul A. nu a procedat corect atunci când l-a abordat direct, întrucât ulterior a aflat ca îl cunoștea pe cel care formulase plângerea, respectiv E., a arată că, totuși, nu a mai fost abordat cu privire la acest dosar de inculpatul A. și că nu cunoaște nici daca ar fi intervenit la alți colegi pe acest dosar din cadrul Serviciului de Investigații Criminale și în circuitul dosarului.

Prima instanță a reținut că martorul a declarat că nu a fost rugat de inculpat sa facă ceva anume in favoarea părții vătămate, ci doar a dispus sa fie preluat dosarul. Cele doua persoane reclamate de E., făceau parte din lumea interlopa din grupări infracționale active la vremea respectiva, R.R. și U.U., mai cunoscut era primul.

Lucrarea primita personal de martor cu privire la E. a urmat circuitul normal pentru a fi rezoluționată de comandantul inspectoratului. Martorul a susținut că a depus-o la secretariat, iar la o zi sau doua a ajuns din nou la el. Pe dosar nu a mai purtat nici o discuție cu A. Nu se poate pronunța cu privire la faptul daca, era legal ca reținerea sa se facă cu aprobarea procurorului.

În continuare prima instanță a făcut o analiză detaliată a declarațiilor date de toți ceilalți martori, audiați și la urmărirea penală, constatând constată că acestea nu susțin rechizitoriul.

Astfel s-a reținut că unele declarații vizează modul de lucru al polițiștilor cu inculpatul în calitate de prim procuror, respectiv cu procurorul de caz, iar altele relevă aspecte legate de plângerea penală formulată de martorul denunțător E. împotriva a doi suspecți, în scopul efectuării de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere și lovire sau alte violențe, precum și cu privire la un apartament achiziționat în condiții legale de tatăl inculpatului de la SC K. SRL Galați.

S-a mai arătat că rechizitoriul impută inculpatului că a săvârșit infracțiunea de luare de mită în modalitatea pretinderii de bani pentru îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu. Nu s-a dovedit însă, că inculpatul a intervenit în vreun fel în soluționarea Dosarului nr. x/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, preluat ulterior de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. pentru care de altfel, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de autori, prin intervenirea împăcării părților.

Ca atare, nu s-a dovedit acțiunea sau inacțiunea inculpatului, de a pretinde sau a primi bani, ori, acceptarea promisiunii unor astfel de foloase în scopul de a face un act contrar atribuțiunilor sale de serviciu - soluționarea favorabilă a plângerii penale formulată de martorul denunțător.

S-a arătat și faptul că nici nu poate fi credibilă luarea de mită într-un cuantum atât de mare, în raport de prejudiciul cauzat societății aparținând denunțătorului prin acțiunile făptuitorilor (respectiv 2.000.000 lei vechi prin spargerea geamurilor laterale de la utilajul), existând o vădită disproporție între scopul urmărit de martorul denunțător - recuperarea prejudiciului și cuantumul sumei care se pretinde a fi luată cu titlu de mită - 138.000 lei, cu care acesta putea să-și cumpere, astfel cum a declarat în fața instanței, 5 utilaje de tipul celei distruse, nejustificându-se astfel intervenția la procuror.

În mod corelativ s-a reținut că, neexistând probe concludente care să susțină învinuirea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, nu există nici probe privind spălarea de bani.

Astfel s-a arătat că infracțiunea prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 privind sancționarea spălării banilor este o infracțiune corelativă, care depinde de preexistenta alteia, considerată infracțiune principală și care, în consecință, are o independență relativă.

Preexistenta altei infracțiuni reprezintă situația premisă a infracțiunii de spălarea banilor, adică o condiție prealabilă în lipsa căreia fapta nu mai constituie infracțiune.

Cum în cauză, s-a reținut că infracțiunea de luare de mită, care ar fi putut constitui situația premise, nu există, nu poate exista nici infracțiunea de spălare de bani.

În consecință, în baza art. 17 C. proc. pen. rap la art. 16 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 5 C. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. (fost B.) pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. 1968 rap la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

V. Împotriva acestei sentințe au formulat apel Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și inculpații A. și C.

V. 1.

În apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie invocându-se următoarele motive de apel:

În acest sens, în esență, s-a arătat că pedepsele de câte 8 luni închisoare aplicate fiecărui inculpat în parte, având în vedere limitele prevăzute de norma de încriminare - închisoarea de la 3 luni la 2 ani - sunt insuficiente pentru îndeplinirea scopului pedepsei, acela de constrângere și reeducare.

Totodată s-a menționat că trebuia să se țină cont de faptul că inculpații sunt persoane cu studii juridice superioare și că ocupau funcții cu atribuții de supraveghere a respectării legii iar pe parcursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță au negat cu vehemență săvârșirea oricărei fapte de natură penală, în pofida probatoriului care contura o altă stare de fapt decât cea susținută.

S-a arătat că instanța de fond a dat o greșită apreciere a probelor și a pronunțat o sentință netemeinică.

S-a făcut referire la denunțul formulat E. la Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Galați, la faptul că acesta formulase o plângere penală împotriva a două persoane pentru comiterea infracțiunilor de distrugere și loviri și violențe și la faptul că se cunoștea cu inculpatul, frecventând același grup de cunoscuți și participând la diferite evenimente.

Totodată s-a arătat că s-a făcut dovada faptului că plângerea nu a urmat cursul firesc fiind înmânată direct de către inculpatul A. martorului F.F. căruia i-a spus „ia-l și soluționează-l."

De asemenea, în motivele de apel, au fost prezentate, pe larg, declarațiile unor martori (Y.Y., P.P., S.S., X.X., V.V. etc. - lucrători de poliție sau O.O. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați) care relevau anumite încălcări ale procedurii în înregistrarea și soluționarea Dosarului nr. x/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, dosar pornit la plîngerea numitului E.

S-a menționat și faptul că, datorită experienței de viață, nu este credibilă afirmația martorului E., din declarația dată în fața primei instanțe, în sensul că ar fi cedat amenințărilor procurorului de caz când a afirmat că ar fi dat mită inculpatului. S-a arătat că toți martorii audiați în cauză au confirmat situația de fapt reținută prin actul de inculpare, că este nesusținută de probe aprecierea instanței privind disproporția între suma ce formează obiectul infracțiuni de corupție și cuantumul pretențiilor pe care martorul E. le avea de la cele două persoane cercetate și că instanța de fond nu a prezentat alte argumente în susținerea soluției de achitare a inculpatului ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii.

S-a menționat că, în reținerea uneiu infracțiuni de luare de mită nu are relevanță dacă există sau nu o proporționalitate între cuantumul sumelor pretinse și natiura sau întinderea acțiunilor ilicite întreprinse de persoana făptuitoare. Cerința esențială este doar aceea ca oricare din acțiunile sau inacțiunile ce urmau să fie comise de făptuitor, să fi fost precedată de primirea, acceptarea primirii ori nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase.

S-a menționat că instanța de fond a dispus aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. anterior însă, în cauză, se impunea și interzicerea dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior - respectiv acela de a mai opcupa o funcție sau de a mai exercita profesia sau activitatea de natura aceleia de care inculpații s-au folosit pentru săvârțirea infracțiunilor.

V.2. Inculpații A. (fost A. și D.) și C. (fostă A. și D.), prin motivele de apel depuse Ia dosar, au criticat sentința primei instanțe ca fiind nelegală cu privire Ia soluția de condamnare dispusă pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, în formă continuată, prevăzută de art. 292 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a arătat că susținerile instanței de fond sunt total eronate în condițiile în care inculpații au dat o singură declarație notarială, Ia data de 04 septembrie 2007, la Biroul Notarial „F. și Asociații" din Galați.

La data de 25 martie 2008 doar inculpatul A. a dat o declarație în scris, pe proprie răspundere, la SC H. SA Galați și nu în fața notarului public, declarație prin care preciza că familia sa nu mai are locuință proprietate personală iar la numele localității nu a fost trecut nimic, înțelegându-se, probabil, în Galați. Totodată a arătat că nu mai deține cu contract de închiriere altă locuință și nu a dobândit drept de proprietate asupra unei locuințe în condițiile Decretului-Lege nr. 61/1991 și a Legii nr. 85/1992 republicată.

Au arătat că declarația dată în fața notarului este o declarație tip, care este utilizată la toate vânzările, dar care nu este necesară la închirierea și ulterior vânzarea apartamentului situat în Galați, întrucât acesta nu era o locuință socială astfel că, în declarația respectivă, nu trebuiau inserate disp. art. 48 lit. a), b), c), d) din Legea nr. 114/1996 republicată.

Faptul că locuința respectivă nu făcea parte din categoria locuințelor sociale și, în consecință, putea fi vândută, rezultă din împrejurarea că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 351 din 30 septembrie 2003 s-a aprobat schimbarea destinației locuințelor respective din „locuințe sociale" în „locuințe din fondul locativ de stat" a Consiliului Local Galați.

Totodată s-a arătat că, potrivit art. 7 din Legea nr. 85/19