ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra apelurilor penale de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99/F din 12 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) N.C.P., în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 N.C.P.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei de vătămare corporală reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului A., din infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) N.C.P., în infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) și c) N.C.P.

În aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P. s-au recalificat faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, după cum urmează:

I. Inculpatul A.;

Din infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) și c) N.C.P. în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) (teza a II-a și a IV-a) V.C.P., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă (partea vătămată B.);

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) V.C.P.

În baza art. 65 alin. (2) V.C.P., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) V.C.P., pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

2) Din infracțiunea prevăzută de art. 371 N.C.P. în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) V.C.P., text în baza căruia i-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) V.C.P.

3) Din infracțiunea prevăzută de art. 343 alin. (2) N.C.P., în infracțiunea prevăzută de art. 135 din Legea nr. 295/2004, text în baza căruia a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă fără drept.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) V.C.P.

4) Din două infracțiuni prevăzute de art. 342 alin. (6) N.C.P., în două infracțiuni prevăzute de art. 279 alin. (1) V.C.P., texte în baza cărora l-a condamnat pe același inculpat la 2 pedepse de câte 2 ani fiecare, pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) V.C.P.

5) Din două infracțiuni prevăzute de art. 193 alin. (2) N.C.P. în două infracțiuni prevăzute de art. 180 alin. (2) V.C.P.

În temeiul art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) V.C.P., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpat ca urmare a retragerii plângerilor prealabile de către părțile vătămate C. și D., pentru cele două infracțiuni de lovire sau alte violențe.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) V.C.P., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A., dându-i spre executare pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) V.C.P., s-au contopit pedepsele complementare, inculpatului urmând a-i interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) V.C.P., pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) V.C.P.

În conformitate cu art. 88 V.C.P., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 24 noiembrie 2013 până la 11 februarie 2015.

În baza art. 274 alin. (2) N.C.P.P. a fost obligat inculpatul la 4.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

II. Inculpata E.;

Din infracțiunea prevăzută de art. 371 N.C.P. în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) V.C.P., text în baza căruia a fost condamnată inculpata la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), teza a II-a și b) V.C.P.

În temeiul art. 86

V.C.P., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

În conformitate cu art. 86

alin. (1) V.C.P., pe durata temienului de supraveghere, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri:

să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Curtea de Apel București;

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

I s-a pus în vedere inculpatei că, neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor au atras revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 86

V.C.P.

În baza art. 71 alin. (5) V.C.P., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

2) Din două infracțiuni prevăzute de art. 193 alin. (2) N.C.P., în 2 infracțiuni prevăzute de art. 180 alin. (2) din V.C.P.

În baza art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) V.C.P., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpată, ca urmare a retragerii plângerilor prealabile a părților vătămate C. și B. pentru cele două infracțiuni de lovire sau alte violențe.

În conformitate cu art. 88 V.C.P., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatei, de la 24 noiembrie 2013 până la 07 februarie 2014.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpata la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

III. Inculpata F.;

1) Din infracțiunea prevăzută de art. 371 N.C.P. în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) V.C.P., text în baza căruia a fost condamnată inculpata la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), teza a II-a și b) V.C.P.

În temeiul art. 86

V.C.P., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

În conformitate cu art. 86

alin. (1) și (3) V.C.P., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să se supună umătoarelor măsuri:

să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Curtea de Apel București;

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

I s-a pus în vedere inculpatei că, neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 86

V.C.P.

În baza art. 71 alin. (5) V.C.P., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

2) Din două infracțiuni prevăzute de art. 193 alin. (2) N.C.P., în infracțiuni prevăzute de art. 180 alin. (2) din V.C.P.

În baza art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) V.C.P., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpat, ca urmare a retragerii plângerilor prealabile a părților vătămate C. și B., pentru cele două infracțiuni de lovire sau alte violențe.

În conformitate cu art. 88 V.C.P., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatei, de la 24 noiembrie 2013 până la 07 februarie 2014.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

IV. G.

;

1) Din infracțiunea prevăzută de art. 371 N.C.P. în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) V.C.P., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a liniștii și ordinii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) V.C.P.

2) Din infracțiunea prevăzută de art. 342 alin. (6) N.C.P. în infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) V.C.P., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) V.C.P.

în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) V.C.P., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului G., dându-i spre executare pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) V.C.P.

În baza art. 81 V.C.P., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani pe un termen de încercare de 4 ani.

I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 V.C.P. a căror nerespectare atrag revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 71 alin. (5) V.C.P., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În conformitate cu art. 88 V.C.P., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 24 noiembrie 2013 la 10 februarie 2014.

În temeiul art. 274 alin. (2) N.C.P.P. a fost obligat inculpatul la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

V. H.

;

1) Din infracțiunea prevăzută de art. 371 N.C.P. în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) V.C.P., text în baza căruia a fost condamnată inculpata la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a liniștii și ordinii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) V.C.P.

În baza art. 81-82 V.C.P., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani pe un termen de încercare de 4 ani.

I s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 V.C.P., a căror nerespectare atrag revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 71 alin. (5) V.C.P., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

2) Din infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) N.C.P. în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) V.C.P.

În temeiul art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) V.C.P., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpată ca urmare a retragerii plângerilor prealabile de către partea vătămată C. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe.

În conformitate cu art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, până la concurența sumelor datorate de fiecare inculpat cu titlul de despăgubiri civile și cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 118 lit. b) și f) V.C.P. s-au confiscat de la inculpatul A. pistolul și încărcătorul aferent acestuia, aflate în Camera de Corpuri Delicte a Direcției Generale a Poliției a Municipiului București în baza dovezii, folosit de acesta la săvârșirea infracțiunilor, dar și a armelor și munițiilor a căror deținere este interzisă de legea penală în lipsa unui permis valabil, respectiv: pistolul de autoapărare cu bile de cauciuc și de la inculpatul G.: arma de vânătoare cu alice, pușca și muniția (5 cartușe de calibru 12, respectiv 20 de cartușe de calibru 7,62 x 39)".

În temeiul art. 25 al in.5 C. proc. pen., s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă ca urmare a încetării procesului penal față de inculpații H., E., F. și A. pentru partea vătămată C., B. și D., pentru infracțiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal.

În conformitate cu art. 23 alin. (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata către partea civilă B. a echivalentului în lei la data plății, a sumei de 71.250 euro.

În baza art. 397 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă exercitată de Spitalul Universitar de Urgență și Spitalul de Urgență . A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 17.361,96 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată B., a sumei de 995,66 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată D., către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 8.515, 31 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată C., către partea civilă Spitalul de Urgență , în virtutea art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

În baza art. 275 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., au fost obligate părțile vătămate C., B. și D. la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile avocatelor din oficiu pentru inculpați, în sumă de câte 300 lei s-a dispus a se suporta din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 17 februarie 2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

E. - pentru săvârșirea a trei infracțiuni, una de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., două de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 193 alin. (2) N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) N.C.P.;

F. - pentru săvârșirea a trei infracțiuni, una de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., două de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 193 alin. (2) N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) N.C.P., privitoare la concursul real de infracțiuni;

- G. - pentru săvârșirea a două infracțiuni, una de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P. și alta de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 342 alin. (6) N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., ambele cu aplicarea dispozițiilor privitoare la concursul real de infracțiuni prevăzute de art. 38 alin. (1) N.C.P.;

A. - pentru săvârșirea a șapte infracțiuni, una de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 N.C.P. cu aplecarea art. 5 alin. (1) N.C.P., una de vătămare corporală prevăzută de artvi94 alin. (1) lit. a) N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., două de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 193 alin. (2) N.C.P. cu aplic.art. 5 alin. (1) N.C.P., una de uz de armă, fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (2) N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., două de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 342 alin. (6) N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., toate cu aplicarea dispozițiilor privitoare la concursul real de infracțiuni prevăzute de art. 38 alin. (1) N.C.P.;

H. - pentru săvârșirea a două infracțiuni, una de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P. și alta de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) N.C.P., toate cu aplicarea dispozițiilor privitoare la concursul real de infracțiuni prevăzute de art. 38 alin. (1) N.C.P.

Coroborând materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Evenimentul infracțional din ziua de 23 noiembrie 2013 a debutat în incinta magazinului SC I. SRL situat în sectorul 6 București, fiind determinat de inculpatele F. și E., surori, care nu și-au așteptat rândul pentru a fi servite, fiind atenționate pentru acest motiv de către partea vătămată C. Ulterior, C. a intenționat să părăsească magazinul fiind scuipat de E., atitudine ce a generat reacția părții vătămate care s-a întors spre cele două, împingând-o pe F., în sprijinul căreia a intervenit sora sa, E. Între timp, în această altercație, a intervenit și fiica lui C., partea vătămată B., care fusese în alt raion al magazinului, încercând să-și apere tatăl de cele două surori și, totodată, să-i despartă. Inițial, conflictul dintre cele două părți a fost aplanat, ca urmare a intervenției martorului J., unul dintre proprietarii magazinului, ambele părți combatante părăsind magazinul.

La scurt timp, a reintrat în magazin C. având în mâna stângă o sacoșă, urmat îndeaproape de inculpata E., B., K. și ultima F., ultimii neavând nimic în mână.

F. s-a postat în ușa magazinului, cu mâna pe ușa de acces în magazin, cu intenția vădită de blocare a ieșirii, imediat venind și sora sa. Între cele două inculpate și membrii familiei Borz s-a produs o îmbrânceală, finalizată cu împingerea celor două inculpate spre ieșire.

Acestea și-au alertat familia, sunând la interfon, astfel cum a recunoscut inculpatul A., în prima sa declarație și cum au declarat și martorii L., K. și M.

Prima sosită la fața locului a fost mama celor două surori, H. zisă N., care a început să-l lovească cu palmele și să-l zgârie pe C., în timp ce fiicele sale o imobilizau pe B., ținând-o de păr și lovind-o la nivelul abdomenului.

Imediat a venit la locul incidentului și tatăl surorilor E. și F. și, respectiv soțul lui H., G., având în mână un cuțit cu o lungime de 25 cm, aspect confirmat de părțile vătămate C., D. și de martorii K. și M., amenințându-l pe C.

Între timp, alergând dinspre scara blocului de domiciliu al părinților săi, a venit și A. cu un pistol în mână la locul unde se aflau ceilalți membri ai familiei sale.

Inculpatul A., la indicația surorilor sale care îi solicita să tragă în „agresori", a tras în direcția lui C., fără să-l nimerească, apoi când s-a apropiat a tras în B. la nivelul ochiului, și din nou în C. la nivelul gâtului și abdomenului și mai multe proiectile în direcția martorului K., acesta nefiind rănit.

Pentru aplanarea conflictului a intervenit partea vătămată D. care a fost și el împușcat de inculpatul A. în zona abdominală.

După incident, inculpatul A. a fugit de la locul accidentului cu un autoturism, iar ceilalți membrii ai familiei A. s-au retras acasă.

Organele de poliție din cadrul secției 20, sosite la fața locului în urma apelurilor la dispeceratul 112, au găsit un număr de 10 tuburi - cartuș și 5 exudate, patru de pe scara de la intrarea în magazin și unul de pe un pet găsit la intrarea în acel magazin.

Inculpatul A. s-a prezentat la Secția 20 Poliție în ziua următoare incidentului, punându-se la dispoziția organelor de poliție și a predat și pistolul folosit în timpul incidentului, un încărcător în interiorul căruia se aflau două cartușe cu bile de cauciuc, permisul de armă eliberat la data de 26 septembrie 2008.

În urma controlului efectuat la domiciliul lui G. din București, s-au identificat un număr de 14 cartușe cu gaz de calibru 9 mm, care nu corespund cu niciuna din armele deținute de acesta și de fiul său, A., respectiv:

- pistolul de autoapărare cu bile de cauciuc și arma de vânătoare cu alice deținute pe numele inculpatului A. în baza permisului de armă, eliberat la 26 septembrie 2008 și, respectiv eliberat la 23 mai 2006, valabilitatea ambelor permise fiind expirată în acel moment.

De asemenea, s-au mai găsit următoarele arme deținute de inculpatul G.: arma de vânătoare cu alice și pușca, în baza permisului de armă eliberat la data de 23 mai 2006, a cărui valabilitate era expirată.

Aceste arme împreună cu cartușele găsite cu acel prilej în locuința inculpatului G. au fost ridicate.

Cu referire la poziția procesuală a inculpatului A., raportat la incidența dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a apreciat că acesta nu poate beneficia de textul evocat întrucât afirmațiile făcute de acesta în fața instanței nu reprezintă o recunoaștere a faptei și vinovăției ci, dimpotrivă, aduc modificări esențiale ale aspectelor importante ale situației de fapt, cu repercusiuni evidente asupra calificării juridice a faptei de vătămare corporală.

În privința încadrării juridice a faptei de vătămare corporală, referitor la reținerea și a literei c a art. 194 alin. (1) din N.C.P., corespondent în V.C.P., art. 182 alin. (2) teza a IV-a, Curtea a constatat că partea vătămată B. a suferit un prejudiciu estetic considerabil, constând în alterarea însemnată a armoniei sale fizice ce nu poate fi înlăturat sau ameliorat pe cale naturală, având astfel caracter de permanență, cum, de altfel, a și conchis Comisia de Aviz și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală care a aprobat raportul de nouă expertiză medico-legale din 3 decembrie 2014.

Prejudiciu estetic grav sau sluțire (termen prevăzut de art. 182 alin. (2) teza a IV-a în V.C.P.), reprezintă modificarea morfologică sau estetică a aspectului fizic natural al persoanei, de natură a-i crea un prejudiciu fizic real și evident, independent de posibilitatea lipsită de certitudine de ameliorare prin metode chirurgicale și de durată.

În accepțiunea acestei instanțe, înfățișarea fizică a persoanei se constituie într-un drept subiectiv care a fost atins și consumat când s-a comis fapta asupra sa, iar când repararea nu mai poate avea loc pe cale naturală, s-a avut de-a face cu sluțire.

Către această concluzie pledează și împrejurarea că după mai bine de un an și jumătate de la evenimentele care s-au soldat cu pierderea ochiului drept de către partea vătămată B. și efectuarea a 8 intervenții chirurgicale există o dizarmonie evidentă în fizionomia acesteia cu repercusiuni și în plan social și afectiv de netăgăduit. In acest sens, s-a reținut că partea vătămată a relatat că prietenul său a părăsit-o imediat după ce s-a produs vătămarea afirmând că „el nu mai vrea să stea cu o chioară", având dificultăți și în găsirea unui loc de muncă.

De altfel, teoria în materie a subliniat că individul afectat percepe desfigurarea, aceasta fiind și cauza suferințelor sale psihice, conștientizând nu numai infirmitatea, dar și consecințele acesteia, respectiv compasiunea sau dezgustul celor cu care vine în contact, ceea ce duce la retrăirea evenimentelor cauzale. S-au sesizat, de asemenea, modificările intervenite în viața sa cotidiană și în statutul său profesional constând în diminuarea sau chiar stoparea posibilităților sale de afirmare.

Or, în contextul argumentelor anterior expuse faptul că în prezent partea vătămată are un prieten cu care locuiește și un loc de muncă, sunt irelevante sub aspectul reținerii variantei sluțire/prejudiciu estetic.

Pe cale de consecință, s-a considerat că în încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul A. se impune și reținerea tezei puse în discuție, din oficiu, de instanță.

În drept, s-a constatat că faptele imputate inculpaților A., G., H., E. și F., există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăția cerută de lege.

Astfel, în drept, faptele inculpatului A., care:

la data de 23 noiembrie 2013, în jurul orei 17:25, în public, prin violențele comise asupra părților vătămate C., B. și D., a tulburat ordinea și liniștea publică în fața magazinului alimentar SC L. SRL, situat în sector 6 București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

la aceeași dată, a pricinuit, prin împușcare, părții vătămate B. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare peste 120 zile de îngrijiri medicale și a cauzat consecința infirmității și sluțirii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

la aceeași dată, inculpatul a pricinuit, prin împușcare, părții vătămate C. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 22-25 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

prin același mod de săvârșire, la aceeași dată, a pricinuit părții vătămate D. leziuni traumatice ce a necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

fără drept, inculpatul a folosit la data de 23 noiembrie 2013, o armă neletală, din categoria celor supuse autorizării, respectiv pistolul, în timp ce se afla în spațiul public, sector 6 București, prin executarea a 10 focuri de armă (tuburi de cartuș), constituie infracțiunea de uz de armă fără drept prevăzută de art. 343 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul A., la data de 06 august 2011, nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune arma și muniția deținute în baza permisului de armă (arma de vânătoare cu alice marca și 3 cartușe) la un armurier autorizat, fiind împlinit termenul de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului menționat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (6) din N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- la data de 25 septembrie 2013, nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune arma și muniția deținute în baza permisului de armă eliberat la data de 26 septembrie 2008 (a două pistoale de autoapărare cu bile de cauciuc) la un armurier autorizat, fiind împlinit termenul de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului menționat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 342 alin. (6) din N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatei H. care, în data de 23 noiembrie 2013, în jurul orei 17:25, a pricinuit părții vătămate C. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

la aceeași dată, în public, prin violențe comise asupra părții vătămate C., respectiv prin atingeri grave aduse demnității acestuia, a tulburat ordinea și liniștea publică, în fața magazinului alimentar SC L. SRL situat în sector 6, București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatei E., care:

la data de 23 noiembrie 2013, în jurul orei 17:25, în public, prin violențe comise asupra părților vătămate B. și C., prin atingeri grave aduse demnității acestora, a tulburat ordinea și liniștea publică, atât în incinta magazinului alimentar SC I. SRL, cât și în fața acestuia, sector 6, București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P.;

la data de 23 noiembrie 2013, în jurul orei 17:25 a pricinuit părții vătămate C. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P.;

- la aceeași dată a pricinuit părții vătămate B. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 4-6 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatei F. care, în data de 23 noiembrie 2013, în jurul orei 17:25, în public, prin violență asupra părților vătămate B. și C., prin atingeri grave aduse demnității acestora, a tulburat ordinea și liniștea publică, atât în incinta magazinului alimentar SC L. SRL, cât și în fața acestuia, sector 6 București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

la aceeași dată a pricinuit părții vătămate C. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

la data de 23 noiembrie 2013 a pricinuit părții vătămate B. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 4-6 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului G., care în data de 23 noiembrie 2013, în jurul orei 17:25, în public, prin amenințări comise asupra părții vătămate C., prin atingeri grave aduse demnității acesteia, a tulburat ordinea și liniștea publică, în fața magazinului alimentar SC L. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din N.C.P. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

la data de 06 august 2011, inculpatul nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune arma și muniția deținute în baza permisului de armă eliberat la data de 23 mai 2006 la un armurier autorizat, fiind împlinit termenul de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (6) din N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P.

Instanța a luat act că pentru cele două infracțiuni de lovire sau alte violențe reținute în sarcina inculpatului A., părțile vătămate C. și D. și-au retras plângerea prealabilă, astfel că pentru aceste infracțiuni a dispus încetarea procesului penal, în baza art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) C. pen. anterior.

Aceeași soluție s-a dispus și cu privire la inculpatele E. și F., părțile vătămate C. și B. retrăgându-și plângerea pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe.

Pentru celelalte infracțiuni s-a dispus condamnarea inculpaților, instanța reținând că, din punct de vedere a legii penale mai favorabile, dispozițiile V.C.P. le sunt mai favorabile acestora.

Pentru fiecare inculpat, s-a argumentat în detaliu orientarea cuantumului pedepselor aplicate, precum și modalitatea de executare.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe pentru care au fost retrase plângerile penale ale părților vătămate C., D. și B., latura civilă urmează a rămâne nesoluționată în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., iar procesul penal să înceteze conform art. 16 lit. g) C. proc. pen.

Raportat la infracțiunea de vătămare corporală comisă de inculpatul A. în dauna părții vătămate B., potrivit declarației notariale autentificată sub nr. 149 din 29 aprilie 2015 și a declarației făcută în instanță de inculpat, rezultă că acesta a recunoscut că datorează acestei părți vătămate suma pretinsă 75% din 125.000 euro, respectiv 93.750 euro, din care a plătit 22.500 euro, urmează a fi obligat, în baza art. 23 alin. (3) C. proc. pen., la plata către B. a echivalentului în lei la data plății a sumei de 71.250 euro.

Instanța a admis acțiunile civile promovate de Spitalul Universitar de Urgență și de Spitalul de Urgență , conform constituirilor de părți civile depuse la dosar.

Ca efect al condamnării, a fost menținută, în conformitate cu art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale celor cinci inculpați, până la concurența sumelor datorate de fiecare inculpat cu titlu de despăgubiri civile și cheltuieli de judecată.

A fost confiscat de la inculpatul A. pistolul și încărcătorul aferent acestuia, aflate în Camera de Corpuri Delicte a Direcției Generale a Poliției Municipiului București în baza dovezii folosit de acesta la săvârșirea infracțiunilor, dar și a armelor și munițiilor a căror deținere este interzisă de legea penală în lipsa unui permis valabil, respectiv: pistolul de autoapărare cu bile de cauciuc și de la inculpatul G.: arma de vânătoare cu alice, pușca și muniția (5 cartușe de calibru 12, respectiv 20 de cartușe de calibru 7,62 x 39).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile C. și B. și inculpații A., E., F., G. și H.

Părțile civile C. și B. au criticat hotărârea pentru următoarele motive:

Greșita încetare a procesului penal pornit împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, deoarece părțile vătămate nu și-au retras plângerea prealabilă. Manifestarea de voință efectuată în fața notarului public a fost în sensul „împăcării'" cu inculpații, împăcare care a survenit ulterior citirii actului de sesizare, astfel că nu putea produce efecte în sensul încetării procesului penal, conform dispozițiilor art. 159 alin. (3) C. pen.;

Greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, în sensul că pentru inculpatul A. încadrarea juridică corectă era de tentativă la infracțiunea de omor și, implicit, în cazul celorlalți inculpați ar fi trebuit să se rețină complicitate la tentativă la infracțiunea de omor;

Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților;

Greșita soluționare a laturii civile a cauzei.

Inculpatul A. a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței primei instanțe pentru următoarele motive:

Neaplicarea procedurii simplificate;

Nereținerea circumstanțelor atenuante;

Netemeinicia individualizării pedepsei.

În apel s-a mai solicitat și aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 având în vedere denunțul formulat de inculpat la data de 9 octombrie 2015, valorificat sub aspect probator în Dosarul penal nr. x/P/2014 aflat în instrumentarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Inculpatele E. și F. au criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. (anterior).

Inculpații G. și H. au solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a liniștii publice, în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând hotărârea primei instanțe, atât prin prisma motivelor de apel invocate de părți, cât și în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază ca fiind întemeiate, în parte, doar apelul declarat de inculpatul A., celelalte apeluri fiind nefondate.

Prealabil, Înalta Curte reține că în apel inculpații nu au dorit să dea declarații, prevalându-se de dreptul la tăcere.

În conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (5) C. proc. pen., în apel a fost administrată proba cu înscrisuri, atât părțile civile cât și inculpatul A. depunând la dosar o serie de înscrisuri pe care le-au considerat utile în apărare.

Suplimentar, la solicitarea inculpatului A., s-a dispus efectuarea unei adrese la parchet vizând denunțul formulat de acesta.

În baza întregului material probator administrat în cauză, Înalta Curte reține următoarele, cu referire la apelurile formulate:

Apelurile declarate de părțile civile C. și B.

1) O primă critică formulată de părțile civile se referă la greșita încetare a procesului penal pornit împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, susținându-se că părțile vătămate nu și-au retras plângerea prealabilă. In realitate, manifestarea de voință exprimată în fața notarului a fost în sensul „împăcării

' cu inculpații, instituție diferită de cea a „retragerii plângerii", iar cum împăcarea a survenit ulterior citirii actului de sesizare, ea nu mai putea avea ca efect încetarea procesului penal, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 159 alin. (3) C. pen.

Critica nu este fondată.

Înalta Curte reține, în prealabil, că infracțiunile au fost săvârșite sub imperiul legii penale anterioare și au fost judecate după intrarea în vigoare a N.C.P., astfel că, în cauză, s-a apreciat asupra aplicării legii penale mai favorabile, prima instanță concluzionând, corect, că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaților este legea penală anterioară.

Este adevărat că împăcarea părților, ca și plângerea prealabilă, are un caracter mixt, de drept penal și de drept procesual penal.

Din perspectiva caracterului de drept penal, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 132 C. pen. anterior, ca lege penală mai favorabilă, conform cărora „împăcarea părților este o cauză care înlătură răspunderea penală".

Conform art. 132 alin. (2) C. pen. (anterior) „împăcarea este personală".

În reglementarea anterioară, împăcarea părților reprezenta înțelegerea intervenită între partea vătămată și autorul infracțiunii (aceeași semnificație, de altfel, o are și în Codul penal în vigoare, doar că, sub aspectul dreptului material, împăcarea în noua reglementare penală nu se mai realizează între părți, ci între subiecții procesuali principali, astfel cum sunt stabiliți de art. 33 din N.C.P.P., respectiv suspectul și persoana vătămată).

Esențial însă, în ceea ce privește distincția dintre instituția retragerii plângerii prealabile și instituția împăcării este că, spre deosebire de retragerea plângerii prealabile, care e un act juridic unilateral, împăcarea părților e un act bilateral, implicând cu necesitate acordul de voință al celor două părți.

Revenind la datele dosarului, Înalta Curte reține că părțile vătămate B. și C. au dat în fața notarului declarațiile autentificate din 29 aprilie 2015 și, respectiv, din 27 aprilie 2015, prin care au arătat că „renunță la acțiunea penală din Dosarul nr. x/2/2014 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 C. pen., față de inculpații A., G., E., F. și H., între părți intervenind împăcarea".

Sub aspectul terminologiei folosite, declarațiile sunt neconforme Codului penal, însă expresia „renunț la acțiunea penală" echivalează, evident, cu retragerea plângerii prealabile.

Mențiunea din finalul declarației, în sensul că „a intervenit împăcarea între părți" nu poate fi valorificată ca o veritabilă împăcare în sensul art. 132 C. pen. anterior, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus pentru a fi valabilă, împăcarea trebuie să implice acordul de voință al celor două părți.

Rezultă, evident, că în fața notarului nu au fost prezente decât părțile vătămate, nu și inculpații, astfel că notarul a luat act doar de manifestarea unilaterală de voință a părților vătămate și aceasta este aceea a retragerii plângerii („renunț la acțiunea penală").

Așa cum s-a reținut și în Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 27/2006, pronunțată într-un recurs în interesul legii „încetarea procesului penal în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanță numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voință al inculpatului și persoanei vătămate de a se împăca".

Din declarația dată în fața notarului nu rezultă decât manifestarea unilaterală de voință a părților vătămate, în fața primei instanțe părțile, deși prezente, nu au învederat că doresc să se împace, iar în apel, prin apărătorii aleși, inculpații au arătat că între părți nu a intervenit împăcarea, ci retragerea plângerii prealabile.

Pentru aceste considerente, soluția primei instanțe, de a înceta procesul penal constatând că a intervenit retragerea plângerii prealabile, este corectă.

2) Un al doilea motiv de apel invocat de părțile civile se referă la greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, susținându-se că inculpatul A. se face vinovat de tentativă la infracțiunea de omor și, în consecință, ceilalți inculpați sunt complici la această infracțiune.

Critica este, de asemenea, nefondată.

Probele administrate în cauză nu au dovedit că inculpatul A. a intenționat să le omoare pe cele două părți vătămate, C. și B., ci doar să le vatăme, acest lucru fiind conturat de următoarele elemente:

- prin rapoartele de expertiză medico-legală din 2013 eliberate de Institutul Național de Medicină Legală la data de 17 ianuarie 2014 în privința părților vătămate C. și B., s-a apreciat, potrivit criteriilor medico-legale, că leziunile traumatice cauzate acestora nu le-au pus acestora în primejdie viața;

- arma folosită de inculpatul A. cu prilejul incidentului din data de 23 noiembrie 2013 este una neletală - pistolul - ce face parte din categoria armelor scurte confecționate special pentru a arunca proiectile din cauciuc, nici pistolul și muniția în cauză neprezentând modificări pentru a putea concluziona în alt sens;

- față de numărul mare al cartușelor trase de inculpat, modalitatea de tragere, în timp ce alerga, faptul că au fost atinse un număr de patru persoane, din care trei au fost și vătămate în diferite zone ale corpului, nu s-a putut concluziona că inculpatul a urmărit sau acceptat posibilitatea morții părților vătămate, prevăzând-o ca rezultat al activității sale.

De altfel, prin rechizitoriu, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen. față de numitul A., soluție pe care persoanele vătămate interesate nu au atacat-o în condițiile art. 340 C. proc. pen.

3) Nici critica privind netemeinicia individualizării pedepselor aplicate inculpaților nu este fondată.

O primă solicitare a părților civile viza reindividualizarea pedepselor în raport de încadrarea juridică susținută de acestea în apel, critică ce a fost respinsă, însă, astfel cum s-a argumentat la pct. 3 analizat mai sus.

Solicitarea de majorare a pedepselor este, de asemenea, nefondată, Înalta Curte apreciind că pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate, pentru argumente ce vor fi dezvoltate în continuare, în analiza aceluiași motiv de apel susținut de inculpați.

4) Critica privind greșita soluționare a laturii civile are în vedere mai multe aspecte, Înalta Curte apreciind, însă, că nu sunt fondate.

Unul din aspecte vizează susținerea că instanța a lăsat nesoluționată în mod nelegal latura civilă, deoarece persoanele vătămate nu și-au retras plângerea.

La primul punct al analizei apelurilor formulate de părțile civile s-a apreciat asupra acestui aspect, Înalta Curte reținând că în mod corect prima instanță a dispus încetarea procesului penal, soluție în raport de care, în mod legal, s-au aplicat dispozițiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

Cât privește evaluarea prejudiciului datorat părții civile B., ca fiind 75% din suma de 125.000 euro, prima instanță a avut, corect, în vedere, declarația notarială, declarațiile de constituire de părți civile și declarația făcută de inculpat în instanță, prin care acesta a recunoscut că datorează acestei părți vătămate suma pretinsă, de 75% din 125.000 euro, recunoaștere necontestată de părți în fața primei instanțe.

Corelativ, în raport de soluțiile de încetare a procesului penal prin retragerea plângerii prealabile, obligarea părților vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat s-a dispus corect, prin aplicarea art. 275 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Apelul declarat de inculpatul A.

1) Într-un prim motiv de apel, inculpatul a invocat nelegalitatea hotărârii în ceea ce privește neaplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, conform art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Critica nu este fondată.

Potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen., în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i-se la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Art. 375 alin. (1) C. proc. pen. arată că, dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4), instanța procedează la ascultarea acestuia după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii.

În cauza dedusă judecății, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a respectat dispozițiile mai sus evocate și a procedat la ascultarea inculpatului sub aspectul recunoașterii faptelor descrise în rechizitoriu și însușirii probelor administrate în cursul urmăririi penale.

După această ascultare, cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a fost respinsă, constatându-se, corect, că inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa.

Precizările pe care inculpatul le-a făcut în declarația dată la 17 iulie 2014 nu reprezintă doar „nuanțări" pe situația de fapt, așa cum se invocă în apel, ci schimbă fundamental faptele reținute în sarcina sa cu referire la vătămările aduse persoanelor vătămate.

Astfel, inculpatul arată că „după ce am tras în plan vertical, arma s-a descărcat practic, eu rămânând cu degetul pe trăgaci, întrucât s-a încercat imobilizarea mea de Borz Anton și D.".

Faptele reținute în sarcina inculpatului sunt de lovire și alte violențe și vătămare corporală, comise cu intenție indirectă, ori inculpatul, susținând că, după tragerea focurilor în plan vertical, arma s-a descărcat involuntar, în încercarea persoanelor vătămate Borz Anton și D. de a-1 imobiliza, schimbă atât situația de fapt, cât și forma vinovăției, acreditând ideea unor alte fapte, comise din culpă.

2) O altă critică formulată de același inculpat vizează nereținerea circumstanțelor atenuante, critică pe care, de asemenea, Înalta Curte o apreciază ca nefondată.

Instanța are, într-adevăr, posibilitatea de a reține în favoarea inculpatului una din circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. anterior (considerată lege penală mai favorabilă), dar numai în măsura în care consideră că împrejurarea ce ar putea constitui circumstanță atenuantă relevă un pericol social mai redus al faptei sau făptuitorului.

Lipsa antecedentelor penale constituie starea normală a unei persoane, situațiile superioare sau implicarea inculpatului în activități lucrative nu reduc pericolul social al faptelor comise și consecințele acestora.

Stăruința inculpatului pentru a înlătura efectele faptei, precum și atitudinea de recunoaștere parțială au fost deja valorificate de instanță în ceea ce privește orientarea în cuantumul pedepselor aplicate.

3) Tot sub aspectul individualizării pedepselor, inculpatul a mai solicitat reducerea acestora prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și schimbarea modalității de executare.

Înalta Curte reține ca fiind întemeiată doar prima solicitare, vizând aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecința reducerii cuantumului pedepselor aplicate.

Din adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul București a rezultat că denunțul formulat de inculpatul A. în data de 9 octombrie 2015 a fost valorificat sub aspect probator, în Dosarul nr. x/P/2014, în care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul O.

Înalta Curte are în vedere și Decizia nr. 67/2015 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, conform căreia excluderea de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege a persoanei care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și care nu a comis o infracțiune gravă este neconstituțională.

La solicitarea Înaltei Curți, prin adresa din data de 3 februarie 2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a comunicat că în data de 9 octombrie 2015, A. a formulat un denunț împotriva inculpaților O., P. și R., înregistrat la nr. x/P/2015 și conexat la data de 16 octombrie 2015 la Dosarul nr. x/P/2014, acesta urmând a fi valorificat sub aspect probator în Dosarul nr. x/P/2014.

Conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu corecturile de constituționalitate aduse prin Decizia nr. 67/2015 a Curții Constituționale a României, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care „denunță și facilitează tragerea la răspundere penală" a unei persoane care a săvârșit o infracțiune gravă.

În speță, inculpatul a denunțat persoane ce au comis infracțiuni de evaziune fiscală și spălare de bani, facilitând astfel tragerea la răspundere penală a acestora.

Pentru aplicarea prevederilor art. 19 nu este necesar să se fi întocmit rechizitoriu de către procuror, este suficient ca denunțul să conțină datele necesare care să fi determinat începerea urmăririi penale de către procuror, iar aceste date există, astfel cum rezultă din copia denunțului atașată adresei parchetului.

Sub acest aspect, solicitarea inculpatului este întemeiată, Înalta Curte urmând să procedeze la reducerea pedepselor aplicate inculpatului în condițiile în care limitele speciale se reduc la jumătate, conform beneficiului acordat de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Cât privește solicitarea de schimbare a modalității de executare, aceasta nu poate fi primită, Înalta Curte apreciind că numărul mare al infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, gravitatea și, mai ales, consecințele infracțiunii de vătămare corporală săvârșită asupra persoanei vătămate B., nu justifică suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Apelurile declarate de inculpatele E.

și F.

Criticile formulate de aceste inculpate au vizat un singur aspect, respectiv netemeinicia individualizării pedepselor aplicate, solicitându-se reținerea circ

§ Cauze similare