ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 161/A/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., luare de mită, prev. de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.; trafic de influență, prev. de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.; spălare de bani în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și fals în declarații în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 326 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., infracțiuni săvârșite în concurs real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen.; B.: spălare de bani în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.; C., complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.; trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și complicitate la spălare de bani în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., infracțiuni săvârșite în concurs real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen. și D., trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În actul de sesizare, s-a reținut că prin denunțul formulat de numitul E. la data de 24 iunie 2014, s-a sesizat faptul că avocatul C. din cadrul Baroului Olt a acceptat, în schimbul unei sume de bani, să intervină pe lângă magistratul judecător A. de la Tribunalul Olt, pentru ca aceasta să pronunțe o hotărâre judecătorească favorabilă numitului F., trimis în judecată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Olt, în cursul anului 2012.

Fiind audiat, martorul E. a declarat că fratele său, G. deține înregistrări ale unor convorbiri pe care membrii ai familiei sale le-au avut cu avocatul C. și judecătorul A., în perioada în care G. era judecat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor la Tribunalul Olt.

Denunțul a fost înregistrat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova sub nr. x/P/2014 în data de 24 iunie 2014.

La data de 17 martie 2015, numiții G. și fiul acestuia, H., au formulat denunțuri, arătând că, în cursul anului 2011, H. a dat diverse sume de bani unor persoane pentru a se interveni la magistrați judecători din cadrul secției penale a Tribunalului Olt în scopul înlocuirii măsurii arestării preventive cu o măsură privativă mai blândă în ceea ce îl privește pe G. și pentru a se pronunța pe fondul cauzei o hotărâre judecătorească favorabilă ambilor denunțători.

Denunțurile au fost înregistrate la D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova sub nr. x/P/2015 și x/P/2015, fiind reunite sub numărul mai întâi înregistrat.

Prin ordonanța din 19 martie 2015, s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/P/2015 la dosarul penal nr. x/P/2014, ambele dosare având ca obiect săvârșirea de infracțiuni de corupție de către magistratul judecător A., președintele al Tribunalului Olt și C., avocat în cadrul Baroului Olt.

S-a arătat că în rechizitoriu că efectuarea urmăririi penale și faza de judecată a dosarului penal înregistrat la Tribunalul Olt sub nr. x/104/2011, privind pe inculpatul G. a fost intens mediatizată datorită notorietății inculpatului G., lider al unei grupări interlope care activa pe raza județului Olt, acesta încercând în permanență, prin intermediul familiei și al altor persoane apropiate să influențeze actul de justiție prin coruperea persoanelor învestite cu soluționarea cauzei.

Prin dosarul penal nr. x/P/2014 al D.N.A. - Secția de combatere a corupției s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului I. și J., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, respectiv complicitate la trafic de influență, constând în faptul că, în perioada 20 februarie 2011 - 22 februarie 2012, inculpatul I., cu ajutorul inculpatului J., a primit suma de 250.000 euro de la H., în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă magistrații învestiți cu soluționarea cauzei referitoare la infracțiunea săvârșită de G., precum și a altor cereri incidente în respectiva cauză, în scopul de a obține o hotărâre favorabilă lui G., fie condamnarea la o pedeapsă mai mică, fie punerea în libertate a acestuia.

În paralel cu efectuarea acestor demersuri, martorul denunțător H. a acționat în mod similar, pentru coruperea judecătorilor din cadrul Tribunalului Olt, învestiți cu soluționarea cauzei pe fond pentru a obține cercetarea în stare de libertate a tatălui său și pentru dispunerea unei hotărâri favorabile cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/P/2011 din 14 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, săvârșirea acestor infracțiuni de corupție și conexe lor constituind obiectul prezentului dosar penal.

Prin ordonanța nr. x/P/2011 din 20 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore față de inculpatul G., prin încheierea nr. 6 din 20 februarie 2011 a Tribunalului Olt s-a luat față de G. măsura arestării preventive pentru o perioadă de 29 de zile până la data de 20 martie 2011, măsură prelungită pe o perioadă de 30 de zile, până la data de 18 aprilie 2011, inclusiv prin încheierea nr. 12 din 14 martie 2011 a Tribunalului Olt.

Prin rechizitoriul nr. x/P/2011 din 14 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova (ce preluase cauza spre soluționare) s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare și portul cuțitului fără drept, în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața ori integritatea corporală a persoanelor și, în stare de libertate, a inculpatului H., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și portul cuțitului fără drept, în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața ori integritatea corporală a persoanelor și a inculpatei K., pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare și încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Olt sub nr. x/104/2011, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, magistratului judecător L.

Prin încheierea din 15 aprilie 2011, instanța de judecată a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, constatând că temeiurile ce au justificat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate a inculpatului G., iar prin încheierile din 26 aprilie 2011, 20 mai 2011, 14 iunie 2011, 12 iulie 2011, 19 iulie 2011, 08 august 2011 și 23 august 2011, judecătorii Tribunalului Olt au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de G.

Colegiul de conducere al Tribunalului Olt, prin hotărârea nr. 13 din 10 noiembrie 2011 a hotărât repartizarea judecătorului M. în cadrul secției penale începând cu data de 14 noiembrie 2011 și participarea acesteia la ședințele de judecată potrivit programării completelor existente în anexă, care constituie parte integrantă din hotărâre.

În anexa menționată, judecătorul M. a fost menționată ca titular al completului de fond PF 8. Prin aceeași hotărâre s-a decis că judecătorul M. va continua să soluționeze și cererile cu care fusese învestită în completul de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin procesul-verbal din 15 noiembrie 2011, întocmit de președintele secției penale a Tribunalului Olt, s-a procedat la constituirea completului PF 8-a pentru judecarea dosarului de fond nr. x/104/2011, cu termen de judecată la 16 noiembrie 2011, prin includerea judecătorului M., invocându-se hotărârea colegiului de conducere.

Desemnarea acestui judecător pentru judecarea dosarului său, a trezit nemulțumirea inculpatului G., care, prin apărătorul ales, avocat N. a formulat, la data de 22 noiembrie 2011, o cerere de recuzare a judecătorului M., invocând faptul că includerea acesteia în completul ce judeca dosarul său nu fusese dispusă de colegiul de conducere al instanței și solicitând expres rămânerea în complet a judecătorului A.

Prin încheierea nr. 48 din 21 noiembrie 2011, judecătorul O. a dispus respingerea cererii de recuzare.

Începând cu data de 05 decembrie 2011, judecătorul M. a admis toate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de martorul denunțător G. până la data de 07 februarie 2012, când a luat dosarul în pronunțare.

Încheierile din datele de 05 decembrie 2011, 20 noiembrie 2011, 07 ianuarie 2012 și 31 ianuarie 2012, pronunțate de M. au fost desființate de Curtea de Apel Craiova, care, de fiecare dată, a admis recursul parchetului, a casat încheierile și, pe fond, a respins cererile lui G.

Fiind audiată, martora M. a declarat că, până la momentul luării în pronunțare a cauzei, nu avusese timp să studieze în profunzime actele dosarului, îndeosebi cele din dosarul de urmărire penală, întrucât volumul de muncă (dosarele completului de conflicte de muncă rămase de soluționat și cele ale completului de cauze penale al cărui titular devenise) făcuse imposibilă cunoașterea în detaliu a fiecărei cauze noi cu care fusese învestită.

A declarat că soluțiile dispuse au fost rezultatul lipsei de experiență în materie penală și discuțiilor pe care le-a avut cu inculpata A., care opina pentru cercetarea lui G. în stare de libertate și pronunțării față de toți inculpații din cauză a unor hotărâri de condamnare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.

La data de 08 februarie 2012, martora M. a luat în pronunțare Dosarul nr. x/104/2011 al Tribunalului Olt, amânând pronunțarea pentru termenul din 22 februarie 2012.

Prin sentința penală nr. 29 din 22 februarie 2012, judecătorul a dispus condamnarea inculpaților G. și H. la pedeapsa rezultantă de 7,6 ani închisoare și pe K. la 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Referitor la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către inculpatul D., s-a arătat în rechizitoriu că prin denunțul din 17 martie 2015, martorul H. a sesizat și faptul că, în intervalul 31 ianuarie 2012-22 februarie 2012, căutând să intre în contact cu judecătorul M., învestit cu soluționarea Dosarului nr. x/104/2011 al Tribunalului Olt, printr-un intermediar, l-a cunoscut pe inculpatul D., văr cu soțul judecătorului.

În urma discuțiilor purtate cu inculpatul D. la locuința acestuia, în prezența martorei K., acesta i-a confirmat că poate interveni pe lângă judecătorul M. în vederea dispunerii unei hotărâri favorabile celor trei inculpați: G., H. și K., în schimbul sumei de 100.000 euro, stabilindu-se ca suma să fie dată în 2 tranșe: 50.000 euro înainte de pronunțare și 50.000 euro după pronunțarea hotărârii pe fondul cauzei.

Potrivit acestei înțelegeri, martorul H. i-a dat efectiv inculpatului D., la locuința acestuia, suma de 50.000 euro în bancnote având cupiura de 500 euro.

După primirea banilor, inculpatul D. a vizitat-o pe martora M. la domiciliul acesteia, comunicându-i faptul că fusese contactat de H. și că acesta oferise suma de 25.000 euro pentru ca martora să accepte să pronunțe o hotărâre favorabilă inculpaților.

Martora M. a refuzat propunerea, comunicându-i inculpatului să restituie banii primiți, ceea ce D. a și făcut la scurt timp după ce în data de 22 februarie 2012 judecătorul M. a pronunțat hotărârea prin care a dispus condamnarea celor trei inculpați.

Fiind audiat, inculpatul D. a recunoscut comiterea faptei, relatând împrejurările în care fapta a fost comisă.

Susținerile inculpatului și ale martorului denunțător H. au fost confirmate de martorii M. și K.

Convorbirile avute cu inculpatul D., inclusiv momentul remiterii sumei de 50.000 euro către acesta, au fost înregistrate audio-video de martorul H. cu echipamentul propriu, suporții conținând înregistrarea convorbirilor fiind depuși de martorul denunțător la dosarul cauzei, astfel cum rezultă din procesul-verbal din 17 martie 2015.

Au fost redate în rechizitoriu pasaje considerate relevante din înregistrările convorbirilor dintre martorul H. și inculpatul D.

S-a reținut în rechizitoriu că fapta inculpatului D. care în intervalul 31 ianuarie 2012-22 februarie 2012 a acceptat promisiunea remiterii sumei de 100.000 euro de la martorul denunțător H., primind efectiv suma de 50.000 euro, pentru a-și folosi influența deținută asupra judecătorului M. (cu care se află în relații de rudenie), învestit cu soluționarea Dosarului nr. x/104/2011 al Tribunalului Olt și a o determina pe aceasta să dispună o hotărâre favorabilă celor trei inculpați, respectiv G., H. și K., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

Referitor la martorul denunțător H., prin rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei pentru infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015, Curtea de Apel Craiova a dispus disjungerea cauzei, în privința inculpatului D., potrivit art. 46 alin. (1) C. proc. pen., pentru motive temeinice privind buna desfășurare a judecăți, și dispunând, totodată, la formarea dosarului nou, atașarea vol. I - rechizitoriul, vol. II - proces-verbal de consemnare a denunțului oral H. din 17 martie 2015, ordonanță de începere a urmăririi penale din 17 martie 2015, ordonanțe de reunire din 17 martie 2015 și 19 martie 2015, ordonanță de începere a urmăririi penale din 24 aprilie 2014, ordonanță de delegare poliție judiciară din 17 martie 2015, proces-verbal din 17 martie 2015 de punere la dispoziția organelor de urmărire penală de către H. a înregistrărilor efectuate personal, ordonanță privind efectuarea de B.C.C.O. Craiova a unei percheziții informatice, încheierea nr. 4 din 31 martie 2015 emisă de Curtea de Apel Craiova privind autorizarea efectuării percheziții informatice, proces-verbal din 27 martie 2015 privind înmânarea de către H. a unor mijloace de stocare de informații conținând înregistrări efectuate personal, mandatul de percheziție informatică din 31 martie 2015 emis de Curtea de Apel Craiova, procesul-verbal din 10 aprilie 2015 privind efectuarea percheziției informatice întocmit de B.C.C.O. Craiova, procese-verbale de restituire către P. și H. a mediilor de stocare informații puse la dispoziție la 27 martie 2015, proces-verbal din 18 martie 2015 de redare a convorbirilor dintre H. și D., declarații martor H., declarație martor M.; vol. III - ordonanță de efectuare în continuare a urmăririi penale față de suspecți A., B., C. și D. din 19 martie 2015, ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale față de B., C., Q. și D. din 21 martie 2015, mandat de aducere D. din 20 martie 2015, delegație pentru asistență judiciară obligatori, proces-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect D. din 20 martie 2015, declarație de suspect D., acord de asistență judiciară, proces-verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat D. din 21 martie 2014, declarație inculpat D. din 21 martie 2015, ordonanță de reținere D. din 21 martie 2015, proces-verbal de aducere la cunoștință a măsurii reținerii D., cazier judiciar D., referat cu propunere de arestare preventivă din 21 martie 2015, încheierea nr. 48 din 21 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/54/2015, încheierile din procedura de cameră preliminară și din cursul judecății, declarațiile inculpatului, cererile și înscrisurile depuse de acesta în cursul judecății (caracterizări, diplome de studiu, raport de evaluare întocmit de Direcția Națională de Probațiune - Serviciul de Probațiune Vâlcea).

La termenul din data de 19 octombrie 2015, a fost audiat inculpatul D., care a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție D.N.A - Serviciul Teritorial Craiova și solicită ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și dorește să beneficieze de prevederile art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

De asemenea, a precizat că este de acord să presteze o muncă în folosul comunității.

Totodată, a adăugat faptul că banii i-a ținut la el decât nouă nopți, iar în momentul în care s-a dus la martora M., la soțul ei, nu mai avea banii, întrucât îi restituise.

Prin încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2015 instanța, în temeiul art. 375 C. proc. pen., a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedură simplificată și a procedat, cu privire la acest inculpat, conform dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 375 alin. (2) C. proc. pen., administrând proba cu înscrisuri în circumstanțiere depuse de inculpat referat de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Vâlcea.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Olt sub nr. x/104/2011, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, magistratului judecător L.

Având în vedere faptul că judecătorul investit cu soluționarea cauzei urma să plece în concediu de maternitate, Colegiul de conducere al Tribunalului Olt prin hotărârea nr. 13 din 10 noiembrie 2011, a hotărât repartizarea judecătorului M. în cadrul secției penale începând cu data de 14 noiembrie 2011 și participarea acesteia la ședințele de judecată potrivit programării completelor existente în anexă, care constituie parte integrantă din hotărâre.

În anexa menționată, judecătorul M. a fost menționată ca titular al completului de fond PF 8 și a preluat judecarea Dosarului nr. x/104/2011 al Tribunalului Olt, de la completul PF 7 prezidat până la plecarea în concediu de maternitate de judecătorul L.

Căutând să intre în contact cu judecătorul M., învestit cu soluționarea Dosarului nr. x/104/2011 al Tribunalului Olt, în intervalul 31 ianuarie 2012-22 februarie 2012, cu câteva zile înainte de pronunțarea sentinței, denunțătorul H., printr-un intermediar, l-a cunoscut pe inculpatul D., văr cu soțul judecătorului.

Potrivit acestei înțelegeri, martorul H. i-a dat efectiv inculpatului D., la locuința acestuia, suma de 50.000 euro în bancnote având cupiura de 500 euro.

După câteva zile, după pronunțarea hotărârii, inculpatul a restituit martorului denunțător H. întreaga sumă de bani pe care o primise, aspect ce rezultă atât din declarația martorului din cursul urmăririi penale, cât și din declarația inculpatului D., acest aspect fiind ulterior consumării infracțiunii.

Situația de fapt reținută de prima instanță rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarații martor denunțător H., declarația martorei M., declarațiile inculpatului D., ce a recunoscut de la prima audiere comiterea faptei, relatând împrejurările în care fapta a fost comisă, transcrierile convorbirilor dintre martorul denunțător H., martora K. și inculpatul D., înregistrări audio-video ce au fost puse la dispoziția organelor de urmărire penală de martorul denunțător H., fiind înregistrate audio-video de martorul H. cu echipamentul propriu, probe ce se coroborează cu declarația inculpatului din fața instanței prin care a recunoscut situația de fapt prezentată în rechizitoriu.

Astfel, martorul H. a arătat că după data de 31 ianuarie 2012 și până la pronunțarea sentinței în data de 22 februarie 2012, l-a cunoscut pe inculpatul D. prin intermediul numitului R. și s-a întâlnit cu acesta la locuința inculpatului, solicitându-i să intervină pe lângă cumnata sa, judecător M., pentru a pronunța o hotărâre favorabilă, iar inculpatul i-a solicitat suma de 100.000 euro, din care i-a dat suma de 50.000 euro înainte de pronunțarea sentinței, urmând ca diferența de 50.000 euro să o dea după pronunțarea sentinței, conform înțelegerii cu inculpatul.

Totodată, a arătat martorul că suma de 50.000 euro a predat-o inculpatului în prezența mamei sale, martora K., la predarea banilor solicitându-i inculpatului să numere banii.

Inculpatul D. a recunoscut în cursul urmăririi penale, faptul că l-a cunoscut pe martorul H. prin intermediul numitului R., precum și faptul că s-a întâlnit cu acesta la domiciliul său, primind suma de 50.000 euro de la martor, în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă judecătorul M. pentru pronunțarea unei soluții favorabile martorului și rudelor acestuia, suma de bani fiind numărată în momentul primirii atât de inculpat, cât și de martorul H., după cum rezultă și din transcriptul înregistrării audio-video a unei întâlniri dintre inculpat și martorul H.

De asemenea, faptul că inculpatul D. a încercat efectiv să o determine pe martora M. să pronunțe o hotărâre favorabilă membrilor familiei rezultă din declarația acestei martore, a arătat că inculpatul a venit la domiciliul său cu câteva zile înainte de pronunțarea hotărârii comunicându-i că membrii familiei ofereau suma de 25.000 euro pentru a obține o soluție favorabilă, fără a-i spune că a și primit bani de la membrii acestei familii.

Deși, inculpatul D. nu a recunoscut în cursul urmăririi penale faptul că a contactat-o pe martora M. înainte de pronunțarea hotărârii, declarația acestei martore coroborată cu declarația inculpatului din fața instanței prin care a recunoscut situația de fapt prezentată în rechizitoriu, dovedesc faptul că inculpatul D. nu numai că a primit suma de 50.000 euro de la martorul H., dar a și încercat să o determine pe martora M. să pronunțe o hotărâre favorabilă membrilor familiei, fiind însă refuzat de această martoră, refuzul martorei de a discuta cu inculpatul fiind expus chiar de inculpat într-o discuție cu martorul H., înregistrată audio de acesta.

A mai reținut Curtea de Apel Craiova că, în drept, fapta inculpatului D., care în perioada 31 ianuarie 2012-22 februarie 2012 a acceptat promisiunea remiterii sumei de 100.000 euro de la martorul denunțător H., primind efectiv suma de 50.000 euro, pentru a-și folosi influența deținută asupra judecătorului M. (cu care se află în relații de rudenie), învestit cu soluționarea Dosarului nr. x/104/2011 al Tribunalului Olt și a o determina pe aceasta să dispună o hotărâre favorabilă celor trei inculpați, respectiv G., H. și K., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., iar conform legii penale în vigoare la data săvârșirii infracțiunii art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969.

Având în vedere că de la data săvârșirii faptei și până la pronunțarea prezentei sentințe a intervenit o succesiune de legi penale, instanța de fond a stabilit legea penală mai favorabilă pentru inculpat, raportându-se și la modalitatea de executare a pedepsei pe care o va dispune, având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului și ținând cont de Decizia definitivă și general obligatorie nr. 265 din data de 06 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, conform căreia, dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, așadar, atât condițiile de încriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă

Astfel, s-a reținut că infracțiunea de trafic de influență pe care a săvârșit-o inculpatul era prevăzută și pedepsită la data săvârșirii faptei, luna februarie 2012, în modalitatea săvârșită de inculpat, de art. 6 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, limitele de pedeapsă fiind închisoare de la 2 ani la 10 ani, iar prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, pedeapsa aplicabilă devine închisoare de la 1 an și 4 luni la 6 ani și 8 luni.

S-a mai reținut că, în prezent, după intrarea în vigoare la data de 01 februarie 2014 a C. pen. aprobat prin Legea nr. 286/2009, infracțiunea de trafic de influență, în modalitatea săvârșită de inculpat, este prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar prin aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și reducerea în mod corespunzător cu o treime a limitelor de pedeapsă, pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la 1 an și 4 ani și 8 luni.

S-a mai reținut că în cazul în care s-ar dispune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special redus cu o treime, respectiv 1 an și 4 luni, precum și o modalitate de executare a pedepsei neprivativă de libertate, legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. din 1969, întrucât minimul special al pedepsei este același, iar suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen. din 1969 prevede obligații mai puține pentru persoana condamnată decât în situația în care ar fi dispusă amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 C. pen. sau suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 91 C. pen.

Față de gravitatea faptei săvârșită de inculpatul D., având în vedere suma mare de bani solicitată, 100.000 euro, suma mare de bani efectiv primită, 50.000 euro, modul în care a acționat, prezentând martorului H. conținutul unor convorbiri fictive cu judecătorul pe care trebuia să îl influențeze, tocmai pentru a întări convingerea martorului H. că își exercita deja influența asupra magistratului, precum și faptul că inculpatul a dovedit o mare îndrăzneală infracțională, pretinzând și primind sume mari de bani pentru influențarea soluției într-o cauză penală cu impact mediatic la momentul respectiv, considerând că actul de justiție poate fi o afacere și poate fi negociat, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre maximul special redus cu o treime.

Având însă în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă și este respectat în comunitatea în care locuiește, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, restituind suma de bani a scurt timp după primire, instanța a constatat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe o durată cuprinsă între media pedepsei și maximul special redus cu o treime.

Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că în cazul în care ar fi considerate ca lege penală mai favorabilă dispozițiile legale în vigoare la momentul săvârșirii faptei durata pedepsei cu închisoarea ar fi de 4 ani, iar în cazul în care s-ar considera că legea penală mai favorabilă este reprezentată de legea penală în vigoare după data de 01 februarie 2014, este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe o durată de 3 ani.

Așadar, din acest punct de vedere, al pedepsei cu închisoarea ce trebuie aplicată, în raport de limitele de pedeapsă și criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, respectiv art. 74 C. pen., s-a reținut că legea penală mai favorabilă este legea penală nouă.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei închisorii, instanța a apreciat că pentru atingerea scopului pedepsei, nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenție, în raport de atitudinea inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, a conștientizat gravitatea acesteia în perioada imediat următoare săvârșirii și a restituit suma de bani primită pentru a-și trafica influența înainte de descoperirea faptei de către organele de urmărire penală, sumă de bani pe care nu a folosit-o înainte de restituire, în raport de posibilitățile de îndreptare ale inculpatului, care așa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Vâlcea, poate să adopte un comportament prosocial dacă va înțelege consecințele asumării unor riscuri, având resurse familiale, individuale și comunitare pentru îndreptare, o pedeapsă neprivativă de libertate fiind suficientă pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Întrucât instanța de fond a apreciat că pedeapsa închisorii trebuie să fie cuprinsă între media pedepsei și maximul special, redus cu o treime, s-a observat că pentru ca pedeapsa să nu fie executată în regim de detenție, singura modalitate de individualizare judiciară posibilă este suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în baza art. 86

C. pen. din 1969 sau în baza art. 91 C. pen., în funcție de legea penală apreciată ca favorabilă.

Deși în cazul aplicării dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere din C. pen. în vigoare în prezent, în baza art. 91 și următoarele, s-a reținut că obligațiile pe care trebuie să le respecte condamnatul, conform art. 93 C. pen., sunt în mod evident mai puține decât obligațiile pe care trebuie să le respecte conform art. 86

C. pen. din 1969, principala diferență fiind obligația impusă condamnatului, conform dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. pen., de a presta o muncă în folosul comunității, acesta nu duce în mod automat la considerarea ca lege mai favorabilă a dispozițiilor din noul C. pen., în vigoare de la 01 februarie 2014.

În caz contrar, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 nu ar mai fi stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 5 C. pen., ci ar fi prevăzut faptul că întotdeauna dispozițiile C. pen. din 1969 sunt mai favorabile în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei, atâta timp cât obligația prestării unei munci în folosul comunității este prevăzută doar în art. 93 C. pen., iar instanța trebuie întotdeauna să impună mai multe obligații condamnatului în cazul aplicării dispozițiilor art. 91 C. pen.

De altfel, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, dispune ca la stabilirea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere să fie examinate și efectele suspendării potrivit legilor succesive, efecte ce trebuie puse în balanță cu obligațiile impuse condamnatului, fără a putea însă să fie ignorată durata termenului de supraveghere (încercare), care nu este eliminat din comparație, ci doar considerat subsecvent obligațiilor și efectelor suspendării sub supraveghere.

Instanța a mai constatat că în cazul dispunerii suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform dispozițiilor art. 86

C. pen. din 1969, în condițiile aplicării unei pedepse de 4 ani închisoare, termenul de încercare nu ar putea fi mai mic de 6 ani, în timp ce în cazul aplicării dispozițiilor art. 91 C. pen. termenul de supraveghere nu poate fi mai mare de 4 ani.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. pen., în cazul în care condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată, astfel că un efect al aplicării dispozițiilor art. 91 C. pen. în prezenta cauză este că pedeapsa va fi considerată ca executată după o perioadă mai scurtă de timp, decât în cazul aplicării dispozițiilor art. 86

C. pen. din 1969, în condițiile în care termenul de supraveghere efectiv dispus este mai scurt decât termenul de încercare stabilit conform C. pen. din 1969.

Considerarea pedepsei ca executată are efecte importante în cazul în care condamnatul ar săvârși o nouă infracțiune în intervalul de timp de la considerarea ca executată a pedepsei și până la împlinirea termenului de reabilitare, întrucât nu s-ar mai produce revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, ci s-ar aplica eventuala regulile privitoare la recidivă sau pluralitate intermediară, în timp ce potrivit art. 86

C. pen. din 1969, rap. la art. 83 și 84 C. pen. din 1969, săvârșirea unei noi infracțiuni în perioada termenului de încercare atrage revocarea suspendării și executarea pedepsei alăturat de pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Stabilind un termen de supraveghere egal cu pedeapsa închisorii aplicată, 3 ani, în cazul stabilirii legii penale noi ca lege penală mai favorabilă, instanța a constatat că în această situație inculpatul va fi reabilitat după 6 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, termen calculat conform art. 165 C. pen., termen egal cu cel rezultat în urma aplicării unei pedepse de 4 ani închisoare, conform limitelor de pedeapsă din legea penală anterioară datei de 01 februarie 2014, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În consecință, instanța a reținut că prin aplicarea în temeiul art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., a unei pedepse de 3 ani închisoare, cu modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, comparativ cu aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de minim 6 ani, ar rezulta că legea penală în vigoare de la 01 februarie 2014 este favorabilă în integralitatea sa, atât din punct de vedere al pedepsei, cât și din punct de vedere al modalității de executare, întrucât pedeapsa închisorii ce va fi aplicată este mai mică, termenul reabilitării de drept este același, pedeapsa va fi considerată ca executată după o perioadă mult mai mică de timp, impunerea obligației pentru inculpat de a presta o muncă în folosul comunității nefiind suficientă pentru a considera dispozițiile C. pen. din 1969, privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ca fiind favorabile, atâta timp cât inculpatul și-a exprimat disponibilitatea de a presta o astfel de muncă.

Potrivit art. 6

alin. (4) din Legea nr. 78/2000, în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă, reținându-se astfel că nu se mai poate dispune confiscarea acestei sume, nefiind admisibil ca aceiași sumă de bani să fie confiscată și restituită în același timp.

Instanța a reținut că prevederile art. 6

alin. (4) din Legea nr. 78/2000, în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, reprezintă legea penală mai favorabilă în cazul martorului denunțător H., art. 5 C. pen. nefăcând distincție între inculpați și alte persoane asupra cărora are efecte legea penală.

Cum din actele dosarului de urmărire penală rezultă că organele de urmărire penală au fost sesizate pentru prima dată de martorul denunțător H. cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către inculpatul D., iar suma primită i-a fost restituită de inculpat martorului anterior denunțului, nu s-a dispus confiscarea acestei sume de la inculpat, acesta nemaibeneficiind de suma primită pentru traficarea influenței, dar nu s-a dispus nici restituirea către martorul denunțător, suma fiind deja restituită.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului D., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, iar în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen se vor interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa conform dispozițiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus a fi suspendată executarea pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vâlcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Instanța de fond a considerat că este necesar ca pentru a fi eficientă supravegherea inculpatului pe durata termenului de supraveghere, astfel încât să fie asigurată formarea unei atitudini corecte față de normele legale și să se asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, să fie impusă inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței, astfel încât în baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., s-a impus inculpatului această obligație.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, fiind stabilită durata minimă prevăzută de această normă legală având în vedere comportamentul inculpatului și faptul că este integrat social, are un loc de muncă în cadrul comunității și se bucură de respectul membrilor acestei comunități.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. vor fi comunicate Serviciului de Probațiune Vâlcea.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situația nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse, a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărâre sau a săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., având în vedere suspendarea executării sub supraveghere, s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul D. prin încheierea penală nr. 48 din 21 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015 de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Craiova.

Întrucât inculpatul D. a fost reținut pe o durată de 24 ore, măsură preventivă dispusă prin ordonanța de reținere nr. x/P/2014 din 21 martie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus, în temeiul art. 72 C. pen., deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii de 24 ore a inculpatului, din data de 21 martie 2015.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 5.500 RON, cheltuieli judiciare, din care suma de 5.000 RON aferentă urmăririi penale, reprezentând o pătrime din totalul cheltuielilor efectuate în Dosarul nr. x/P/2014 și suma de 500 RON aferentă judecării cauzei în primă instanță.

Prin sentința penală nr. 244 din 21 decembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat D. a hotărât următoarele

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa conform dispozițiilor art. 68 C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vâlcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., a impus inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței, pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. vor fi comunicate Serviciului de Probațiune Vâlcea.

În temeiul art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul D. prin încheierea penală nr. 48 din 21 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015 de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Craiova.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii de 24 ore a inculpatului, din data de 21 martie 2015.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 5.500 RON, cheltuieli judiciare, din care suma de 5.000 RON aferentă urmăririi penale și suma de 500 RON aferentă judecării cauzei în primă instanță.

Împotriva sentinței penale nr. 244 din 21 decembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat D., a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova.

La data de 05 februarie 2016, apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți sub nr. x/54/2015.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, în cadrul susținerilor orale din cadrul dezbaterilor în fata Înaltei Curți, la data de 14 aprilie 2016, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, și, în rejudecare, condamnarea inculpatului D. la o pedeapsă privativă de libertate orientată spre maximul special prevăzut de textul incriminator, după reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, în condițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând sentința penală atacată prin prisma criticilor din apelul Parchetului, constată că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente.

Instanța de fond a dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen. actual, reținându-se că inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă (cadru didactic, respectiv profesor de matematică), are pregătire profesională meritorie și este respectat în comunitatea în care locuiește, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, restituind suma de bani la scurt timp după primire, constatând totodată instanța că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe o durată cuprinsă între media pedepsei și maximul special redus cu o treime, dispunându-se totodată, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 91 C. pen. actual.

La stabilirea modalității de executare a pedepsei privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 91 C. pen., instanța de fond a avut în vedere atitudinea inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, a conștientizat gravitatea acesteia în perioada imediat următoare săvârșirii și a restituit suma de bani primită pentru a-și trafica influența înainte de descoperirea faptei de către organele de urmărire penală, considerente pe care, în egală măsură, instanța de apel, respectiv Înalta Curte le apreciază întemeiate însă acestea nu sunt de natură a conduce la atingerea scopului pedepsei prin raportare la esența și funcțiile pedepsei, apreciindu-se că nu a fost aplicată o modalitate de executare justă.

Ca și cuantum însă, Înalta Curte constată că a fost aplicată o pedeapsă echilibrată, respectiv de 3 ani, care ca și cuantum cuprins între media pedepsei și maximul special redus cu o treime, este proporțională cu gravitatea faptei, dar luând în considerare și persoana infractorului.

Înalta Curte reține că buna conduită a inculpatului presupune nu numai lipsa antecedentelor penale, ci și atitudinea corectă și firească față de familie, relații de muncă și în general privită și în raport cu întreg contextul relațiilor sociale pe care inculpatul le-a dovedit.

Toate aceste împrejurări reținute de instanța de fond urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la reducerea într-o asemenea măsură a gravității faptei săvârșite, care caracterizează favorabil persoana inculpatului D., întrucât aplicarea pedepsei între media pedepsei și maximul special redus cu o treime, stabilit de textul incriminator, satisface pe deplin justa individualizare a pedepsei de 3 ani închisoare, pedeapsă care este menită să satisfacă și scopul acesteia instituit de normele procedural penale, dar și aplicarea unei pedepse accesorii prev. de art. 65 în condițiile art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., nefiind justă aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 66 alin. (l) lit. a), b), C. pen. - în condițiile art. 68 C. pen., așa cum în mod greșit reținut instanța de fond.

Împrejurarea că infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., este infracțiune care are un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpatul a săvârșit aceste fapte în calitate de verișor al soțului judecătorului desemnat cu soluționarea cauzei în discuție care a făcut obiectul cauzei penale de față, așa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepsei, ce nu exclud însă ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ținându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condițiile de comitere, de persoana infractorului și de posibilitățile sale de reeducare, să se dispună chiar și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei instituții, însă Înalta Curte constată că în cauza prezentă în mod injust i s-au aplicat i

§ Cauze similare