ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 545/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 545/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 545/2016
Asupra cauzei de față, constată, următoarele:
Prin Decizia nr. 2035 din 4 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a anulat, ca netimbrate, cererile de revizuire a sentinței nr. 1090 din 9 iulie 2009 a Judecătoriei Strehaia și contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1260/R din 10 noiembrie 2009 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, formulate de A.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 8 decembrie 2015, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2035 din 4 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație st Justiție, fără a indica temeiul de drept Legea nr. cererii.
În esență, contestatorul a arătat că a înmânat dovada achitării taxei judiciare de timbru avocatului său, cel care a fost prezent în sala de judecată și care i-a comunicat ulterior că dosarul s-a judecat A precizat, totodată, că în mod greșit s-a respins cererea de lipsă de apărare formulată în cauză și s-a trecut la judecata pe fond a dosarului.
În ședința publică din 11 martie 2016, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității contestației în anulare, pe care o va admite pentru următoarele considerente;
Judecătoria Strehaia, prin sentința nr. 1090 din 9 iulie 2009 a admis acțiunea de partaj formulată de reclamanții A. și B., față de pârâtele C. și D.; a respins acțiunea de partaj față de pârâta E., a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamanta C.; a omologat valoric raportul de expertiza întocmit de expert F.; a atribuit pârâtei C. casa cu 3 camere și prispa cu o valoare de 9.506 lei; terenul plat de casa în suprafață de 563 mp, în valoare de 3.840 lei, terenul arabil în suprafața de 943 mp, cu o valoare de 197 lei și suma de 300 lei provenită din chirii; a atribuit reclamantei pârâte B. grajdul, în valoare de 1.063 lei, demolat de aceasta și suma de 2.700 Iei provenita din chirii și încasată de aceasta; a obligat pârâta reclamantă C. la sulta către celelalte părți, respectiv: 4.401,5 lei către reclamantul pârât A., 637,5 lei către reciamanta pârâtă B. și 2.201 lei către pârâta D.; s-a luat act că pârâta reclamantă C. renunța la judecarea capătului de cerere privitor la partajarea pasivului succesoral, reprezentat de contravaloarea gardului funerar și a compensat parțial cheltuielile de judecată, obligând reclamanta pârâtă B. la 309,5 lei cheltuieli de judecată către reclamantul pârât A.; a obligat pârâta D. la 154,75 Iei cheltuieli de judecata către pârâta reclamanta C.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel (recalificat ulterior ca recurs, în condițiile art. 282 C. proc. civ.), reclamanții A. și B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicia prin Decizia nr. 1260/R din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanți, în raport de dispozițiile art. 304, 304
1
, 306 alin. (2) C. proc. civ., reținând ca temeinică și legală sentința atacată.
În speță, este atacată cu contestație în anulare o hotărâre irevocabilă, prin care s-au anulat, ca netimbrate, cererile de revizuire a sentinței nr. 1090 din 9 iulie 2009 pronunțată de judecătoria Strehaia și contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1260/R din 10 noiembrie 2009 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, formulate de A. (Decizia nr. 2035 din 4 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală).
În atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care prevăd că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când comestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Prin urmare, în cazul hotărârilor irevocabile nesusceptibile de executare silită, ca și în cazul de față, termenul de exercitare a contestației în anulare este de 15 zile și curge de la momentul subiectiv la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre. Acest moment trebuie însă să se situeze până la împlinirea unui an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii atacate. Termenul obiectiv de un an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii atacate marchează limita maximă în timp până la care partea interesată poate formula contestația în anulare.
Or, în speță, hotărârea irevocabilă a fost pronunțată la data de 4 martie 2011, iar contestația în anulare a fost formulată la data de 9 decembrie 2015, cu mult după expirarea termenelor indicate de norma citată.
În cauză, formularea contestației în anulare s-a făcut, așadar, cu depășirea termenului obiectiv de un an prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., calculat în condițiile art. 101 C. proc. civ., astfel că, în aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care instituie sancțiunea decăderii pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac, Înalta Curte urmează să dispună respingerea contestației în anulare dedusă judecății, ca tardivă.
În ceea ce privește cererea formulată de intimata C. prin întâmpinarea de la dosar, privind obligarea contestatoruiui la plata cheltuielilor de judecată, se reține că aceasta nu poate fi primită.
Se constată astfel că, prin întâmpinarea formulată la data de 2 martie 2016, intimata C. a solicitat respingerea contestației în anulare, judecata cauzei în lipsă și cheltuieli de judecată, care însă nu au fost dovedite.
Or, din interpretarea prevederilor art. 274 C. proc. civ. reiese că partea care a câștigat procesul poate beneficia de acordarea cheltuielilor de judecată pe care a dovedit că le-a făcut.
Cum intimata C. nu a depus dovezi privind cheltuielile de judecată ocazionate cu procesul, urmează a se respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv declarată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2035 din 4 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Respinge cererea formulată de intimata C. privind obligarea con testatorului ia plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2016.