ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 11/2016

Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. VI. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept Curtea de Apel Alba Iulia apreciază că problema de drept de față are o înrâurire esențială asupra întregii proceduri a insolvenței, chestiunea de drept în discuție vizând interpretarea art. 105 alin. (1) și (2) și art. 106 din Legea nr. 85/2014, și anume dacă sunt supuse procedurii verificării creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu contestat în termenul prevăzut de legea specială și limitele verificării făcute de administratorul judiciar. Astfel, ca urmare a verificării creanțelor, se întocmește tabelul preliminar al creanțelor, acesta fiind determinant în stabilirea pasivului debitorului și a modului de derulare a procedurii în vederea atingerii scopului legii insolvenței așa cum este definit de art. 2 din Legea nr. 85/2014. Scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia. Concordant scopului legii este stabilirea pasivului și activului debitorului, dar și a modalității de acoperire a pasivului în cadrul procedurii colective, aceasta fiind una dintre regulile esențiale ale procedurii insolvenței, iar excepțiile strict limitative. În vederea respectării acestui principiu al colectivității procedurii, Legea nr. 85/2014 vine cu modificări în ce privește creanțele supuse procedurii verificării față de vechea reglementare a Legii nr. 85/2006. Procedura verificării creanțelor era reglementată de art. 66 și 67 din Legea nr. 85/2006 și își găsește reglementarea actuală în prevederile art. 105 și 106 din Legea nr. 85/2014. Chiar dacă, în speță, judecătorul-sindic a apreciat că reglementarea actuală este similară celei anterioare, instanța de sesizare observă că, în prezent, în reglementarea Legii nr. 85/2014, excepțiile de la regula verificării creanțelor de către administratorul judiciar sunt mult limitate. Sunt exceptate de la verificare creanțele constatate prin hotărâri judecătorești sau arbitrale executorii și creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. Toate celelalte creanțe sunt supuse procedurii verificării prevăzute de art. 105-109 din Legea nr. 85/2014, finalizată cu întocmirea tabelului preliminar care cuprinde toate creanțele împotriva averii debitorului, conform art. 110 din Legea nr. 85/2014. Chestiunea de drept susceptibilă a fi interpretată diferit vizează limitele în care administratorul judiciar va verifica o creanță bugetară izvorâtă dintr-un titlu executoriu contestat în termenul legal. Limitele exercitării atribuțiilor administratorului judiciar trebuie stabilite în raport cu autoritatea cu care acesta este învestit de lege de la momentul numirii în această calitate. Potrivit art. 40 din Legea nr. 85/2014, organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul judiciar. Fiind organ care aplică procedura, administratorul judiciar apare ca un organ judiciar a cărui activitate este supusă controlului de legalitate exercitat de judecătorul-sindic și instanțele judecătorești. Potrivit art. 40 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de această lege, precum și realizarea, în condițiile legii, a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni. Din redactarea acestui text legal rezidă, cu claritate, obligația administratorului judiciar de a asigura, în condițiile legii, realizarea drepturilor participanților. Cel puțin aparent, administratorul judiciar este învestit cu o autoritate similară forței publice dată de realizarea unui interes public, și anume cel definit de art. 2 din Legea nr. 85/2014. Cu privire la operațiunea juridică a verificării creanțelor, Curtea de Apel Alba Iulia apreciază că aceasta nu se confundă cu verificarea fiecărei cereri. Verificarea se realizează în două faze, și anume una în care se verifică existența creanței, raportat la cauzele de stingere a dreptului de creanță, cum ar fi intervenirea prescripției extinctive, așa cum prevede expres art. 106 alin. (2) din Legea nr. 85/2014. În opinia instanței trebuie supuse cercetării toate creanțele declarate, inclusiv cele constatate prin hotărâri judecătorești sau arbitrale executorii și cele bugetare rezultând din titluri executorii necontestate, întrucât și aceste creanțe sunt susceptibile a fi prescrise. Curtea de Apel Alba Iulia mai relevă că administratorul judiciar exercită atribuția verificării creanțelor în calitatea sa de organ care aplică procedura, și nu în calitate de reprezentant al debitoarei. Această concluzie este susținută și de interpretarea coroborată a art. 106 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 și art. 2.512 din Codul civil. Art. 106 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 instituie o derogare de la dispozițiile art. 2.512 din Codul civil, derogare care nu ar fi fost necesară dacă administratorul judiciar ar fi fost privit ca reprezentant al debitorului, ca persoană în favoarea căreia curge prescripția. Intenția legiuitorului a fost aceea a asimilării administratorului judiciar unui organ de jurisdicție, care nu ar fi putut aplica prescripția din oficiu, în lipsa derogării. Cea de-a doua fază a verificării constă, potrivit art. 106 alin. (1) și alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2014, în verificări de fond ale creanței, în vederea stabilirii legitimității, valorii exacte și a priorității acesteia. În această fază este necesară lămurirea limitelor verificării creanței bugetare contestate de către administratorul judiciar, având în vedere și reglementarea specială dată de art. 205-218 din Codul de procedură fiscală. O verificare a fondului creanței bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu contestat de către administratorul judiciar în cadrul procedurii insolvenței s-ar suprapune verificării făcute în cadrul procedurii supuse contenciosului fiscal. O condiție esențială pentru care creanța bugetară nu este exceptată de la procedura verificării în cadrul procedurii insolvenței este aceea a contestării conform legii speciale în termenele prevăzute de aceasta. Curtea de Apel Alba Iulia apreciază că interpretarea art. 105 alin. (1) și (2) și art. 106 din Legea nr. 85/2014 este aceea că excepțiile de la regula verificării creanțelor în cadrul procedurii insolvenței sunt de strictă interpretare, creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu contestat neîncadrându-se între aceste excepții și, prin urmare, sunt supuse verificării conform art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Limitele verificării nu se pot suprapune asupra aspectelor supuse controlului în procedura contenciosului fiscal prevăzută de art. 205-218 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. Contestarea titlului executoriu constatator al creanței bugetare nu este suficientă să conducă la concluzia că această creanță nu ar fi legitimă și nu i s-ar fi stabilit întinderea, aceste aspecte neputând fi verificate de administratorul judiciar în procedura prevăzută de art. 105 și 106 din Legea nr. 85/2014. Prin urmare, în limitele contestării titlului executoriu al creanței bugetare, administratorul judiciar poate, cel mult, să aprecieze creanța ca fiind afectată de condiție, în înțelesul art. 102 alin. (3) din Legea nr. 85/2014. VII. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept Debitoarea S.C. Mercado - S.R.L. a arătat că art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretat în sensul că administratorul judiciar are atribuția verificării fondului creanței bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu contestat în termenul prevăzut de legea specială, cu această ocazie verificându-se legitimitatea și valoarea creanței. Creditoarea Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a apreciat că prevederile art. 105 din Legea nr. 85/2014 sunt clare, în sensul că nu intră în atribuția de verificare a administratorului judiciar legitimitatea creanței bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu contestat, aceasta urmând a fi stabilită în cadrul procedurii contencioase fiscale reglementate de legea specială. Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și-a exprimat punctul de vedere doar cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 1. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 166/C/143/III-5/2016 din 3 februarie 2016 (fila 1 volum III), a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat și nu se verifică practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul sesizării Curții de Apel Alba Iulia. 2. Prin Adresa nr. 2/1147/C din 9 februarie 2016 (fila 3 volum III), Curtea de Apel București a comunicat următoarele: Opinia judecătorilor din cadrul Secției a V-a civile este în sensul următor: creanța bugetară constatată prin titlu executoriu contestat nu se verifică de administratorul judiciar conform art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, ci se înscrie în tabel. Dacă, în urma soluționării contestației împotriva titlului executoriu, acesta se anulează sau se modifică, administratorul judiciar trebuie să refacă tabelul de creanțe în mod corespunzător, conform aceluiași art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Judecătorii din cadrul Secției a VI-a civile au exprimat opinia potrivit căreia o creanță bugetară rezultând dintr-un titlu executoriu contestat în condițiile legii speciale va fi supusă procedurii de verificare prevăzute de legea insolvenței, dar această verificare este limitată, deoarece existența dreptului de creanță va fi stabilită în procedura contenciosului fiscal. Astfel, creanța va fi înscrisă provizoriu, din moment ce există posibilitatea anulării titlului de creanță fiscală. Textul de lege este însă similar cu textul art. 66 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 și se apreciază că interpretarea este aceeași, în sensul prevăzut de dispozițiile legale menționate. În urma verificărilor efectuate și a consultării judecătorilor din cadrul celor două secții civile s-a constatat că nu s-a analizat în cadrul căilor de atac exercitate conform Legii nr. 85/2014 chestiunea de drept privind interpretarea prevederilor art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014. În sensul anterior menționat s-a anexat Decizia civilă nr. 601/R/2013 din 18 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 11.440/3/2012/a5. 3. Curtea de Apel Galați, prin Adresa nr. 482/I/A/22 din 15 februarie 2016 (fila 45 volum III), cu privire la problema de drept vizând interpretarea prevederilor art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, a comunicat că la nivelul acestei instanțe și al tribunalelor din circumscripție nu a fost identificată jurisprudență. Cu toate acestea, se apreciază că importanța practică a problemei de drept invocate este foarte mare, norma juridică fiind incidentă pentru aproape fiecare debitor în situație de insolvență [art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 impunând organelor fiscale realizarea inspecției fiscale la deschiderea procedurii]. Potrivit textelor vizate nu sunt supuse procedurii de verificare doar creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. Așadar, în măsura în care titlul a fost contestat, creanța este supusă verificării. Se observă că există o imperfecțiune legislativă, în sensul că același titlu executoriu este verificat în cadrul a două proceduri speciale - cea prevăzută de legislația fiscală și cea prevăzută de legea insolvenței. Pentru stabilirea raportului dintre cele două proceduri trebuie amintit că: - pe de o parte, practicianul în insolvență (administratorul/lichidatorul judiciar) este, îndeobște, aceeași persoană care declanșează și litigiul contencios-fiscal în cadrul căruia are calitatea de contestator (reclamant); și - pe de altă parte, titlul contestat se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, fiind executoriu atât timp cât nu a fost folosită procedura de suspendare a efectelor sale. Așadar, practicianul în insolvență va înscrie creanța fiscală în mod provizoriu [potrivit art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014], iar aceasta se va definitiva la finalul procesului administrativ-fiscal.

Curtea de Apel Constanța, prin Adresa nr. 326/22 din 16 februarie 2016 (fila 46 volum III ), a învederat că punctul de vedere al Secției a II-a civile, contencios administrativ este că, din interpretarea prevederilor art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, rezultă regula în materie de verificare a creanțelor ce urmează a fi înscrise în tabelul preliminar de către administratorul/lichidatorul judiciar, în sensul că acesta este obligat a verifica toate creanțele. Situația de excepție este dată pentru trei cazuri: creanțele constatate prin hotărâri judecătorești executorii, cele constatate prin hotărâri arbitrale executorii, precum și creanțele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. În situația creanțelor bugetare constatate prin titluri executorii contestate în termenul legal la instanța de contencios administrativ se disting două situații, prima în care odată cu contestația este solicitată (obținută) și suspendarea executării titlului, caz în care devine aplicabilă regula în materie, respectiv verificarea acestei creanțe de către administratorul/lichidatorul judiciar, și a doua situație în care nu se solicită și nici nu se obține suspendarea executării titlului, caz în care se aplică excepția privind neverificarea acestei creanțe. În ambele cazuri, înscrierea unei astfel de creanțe are un caracter provizoriu, tabelul preliminar sau cel definitiv urmând a fi modificat/actualizat în funcție de hotărârea judecătorească rămasă definitivă. Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă a arătat că, procedând la verificări, s-au identificat hotărâri ale judecătorului-sindic, pronunțate în cauze aflate sub incidența prevederilor Legii nr. 85/2006 și ale Legii nr. 85/2014, în care, în cadrul contestației la tabelul preliminar al creanțelor deținute asupra averii debitoarei, au fost analizate aspecte relative la creanțele bugetare constatate prin titluri executorii, după cum urmează: În cele mai multe situații contestația a vizat nu existența sau întinderea creanței, ci ordinea de prioritate la care aceasta trebuie înscrisă în tabel prin prisma garanțiilor constituite. Soluțiile pronunțate sunt diferite, după cum creditorul invoca o garanție mobiliară sau imobiliară sau un privilegiu. Totodată, au mai fost identificate hotărâri în care contestația viza măsura înscrierii în tabel a unei creanțe bugetare cu privire la care se află în curs de soluționare o contestație fiscală. Așa cum rezultă din hotărârile anexate, au fost pronunțate soluții de admitere a contestației și de înscriere a creanței sub condiție suspensivă, motivat de existența unei contestații fiscale, soluții de admitere a contestației și de înscriere cu caracter provizoriu a creanței aflate în litigiu și soluții de respingere a contestației, apreciindu-se că este vorba de o creanță sub condiție rezolutorie, însă soluțiile inventariate nu au permis exprimarea unui punct de vedere care să reflecte practica unitară a secției strict pe aceste probleme de drept. Rezultă însă că, în mod unitar, s-a apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, nu sunt supuse verificării de către administratorul/lichidatorul judiciar creanțele constatate prin hotărâri judecătorești executorii, prin hotărâri arbitrale executorii și creanțele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale, cu excepția cazurilor în care se constată stingerea, în tot sau în parte, a creanței sau prescrierea dreptului de a cere executarea silită a acesteia, depunându-se alăturat, exemplificativ, hotărâri judecătorești relevante. Tribunalul Tulcea a arătat că nu s-a identificat practică judiciară în această materie, însă, ca urmare a consultării magistraților, opinia acestora este în sensul că, în conformitate cu art. 66 din Legea nr. 85/2006, erau exceptate de la verificare toate creanțele constate prin titluri executorii, deci orice titlu executoriu. În conformitate cu art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014 sunt exceptate de la verificare numai creanțele constatate prin hotărâri judecătorești executorii și hotărâri arbitrale executorii, precum și creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. De asemenea, această exceptare de la verificare nu exclude deducerea sumelor executate după emiterea titlului definitiv. Astfel, în actuala reglementare, administratorul/lichidatorul judiciar va trebui să verifice inclusiv titlurile de valoare (cambii, cecuri, bilete la ordin) învestite cu formulă executorie, contractele autentice, de credit și garanțiile de care sunt afectate, în măsura în care acestea nu constată creanțe bugetare necontestate. În consecință, s-a apreciat că modul de gândire a legiuitorului a fost acela că și astfel de titluri executorii pot fi contestate în instanță sau este posibil ca drepturile prevăzute în aceste înscrisuri să fie prescrise, astfel încât numai o hotărâre judecătorească executorie îndeplinește cerința legală de a nu mai fi supusă vreunei verificări. Condițiile creanțelor de a fi certe, lichide și exigibile sunt cerute doar pentru declanșarea procedurii; ulterior, vor fi satisfăcute și creanțele care nu îndeplinesc aceste cerințe. De altfel, nici pentru declanșarea procedurii insolvenței nu se cere ca creanțele să fie constatate printr-un titlu executoriu. În aceste condiții și titularii creanțelor necontestate printr-un titlu vor depune cerere de admitere a creanțelor. În concluzie, opinia majorității conform noilor prevederi este că administratorul/lichidatorul judiciar are, conform prevederilor art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, atribuții de verificare a creanțelor constatate prin titluri executorii, altele decât hotărârile judecătorești.

Prin Adresa nr. 372/A/2016 din 15 februarie 2016 (fila 75 volum III) s-a comunicat faptul că la nivelul Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Ploiești, Tribunalului Buzău și Tribunalului Prahova nu a fost înregistrată practică judiciară în materia precizată. Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a învederat că, la nivelul său, s-a apreciat, într-o opinie majoritară, că verificările efectuate de către practicianul în insolvență nu pot privi decât aspecte vizând prescripția, tardivitatea etc., iar nu fondul creanței fiscale constatate prin titlu executoriu, soluție exemplificată prin Sentința nr. 24 din 18 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.056/120/2015/a1, și Sentința nr. 451 din 6 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.075/120/2015/a1.

Curtea de Apel Oradea (fila 83 volum III), prin Adresa nr. 309/22/A/2016 din 17 februarie 2016, a arătat că practica judiciară la nivelul acestei instanțe este în sensul că aceste creanțe bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal, sunt supuse verificării de către administratorul/lichidatorul judiciar, însă nu pot face obiectul acestei verificări legalitatea și temeinicia creanței fiscale din perspectiva aplicării Codului fiscal, deoarece aceste aspecte pot face obiectul numai al contestației reglementate de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală. Creanța bugetară contestată este supusă verificării, conform art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, fără a însemna că ea este supusă vreunei condiții suspensive sau rezolutorii care să justifice înscrierea în această modalitate. Judecătorii Secției a II-a civile din cadrul Tribunalului Bihor și-au exprimat punctul de vedere în sensul că administratorul/lichidatorul judiciar nu va putea verifica aceste creanțe bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termen legal, deoarece simpla contestare a titlului, fără să existe vreo dispoziție de suspendare a executării titlului executoriu, nu afectează caracterul cert, lichid și exigibil al creanței fiscale. În consecință, nefiind suspendat, titlul executoriu poate fi pus în executare, distribuirea către creditori a unor sume în procedura insolvenței nefiind altceva decât o formă de executare. În cadrul Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Satu Mare s-a conturat punctul de vedere potrivit căruia, în aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, practicianul în insolvență este obligat să constate caracterul contestat al creanței fiscale cu care creditorul bugetar s-a înscris la masa credală și să limiteze verificarea acesteia la constatarea împrejurării că această creanță este afectată de o condiție constând în stabilirea legalității acesteia printr-o hotărâre judecătorească în contencios administrativ fiscal pronunțată potrivit legii speciale. Totodată, având în vedere dispozițiile art. 215 din Codul de procedură fiscală și prevederile art. 102 și 105 din Legea nr. 85/2014, s-a constatat că creditorul bugetar nu poate fi înscris în tabelul preliminar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei cu întreaga creanță declarată de organul fiscal ca fiind o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrucât o parte din această creanță este afectată de o condiție, respectiv de stabilirea legalității acesteia printr-o hotărâre judecătorească în contencios administrativ fiscal, această creanță fiind contestată pe calea contenciosului administrativ, potrivit legii speciale, de către debitor. Cu alte cuvinte, spre deosebire de dispozițiile Codului de procedură fiscală, în materia insolvenței, această contestare are drept consecință supunerea creanței organului fiscal procedurii de verificare de către administratorul judiciar și calificarea acesteia ca fiind o creanță provizorie sub condiție, a cărei existență depinde de menținerea sau nu printr-o hotărâre judecătorească definitivă a titlului de creanță devenit titlu executoriu deținut de contestatoare, anexându-se Decizia nr. 306/C/2015-A din 18 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.654/111/2014/a1-A, Decizia nr. 8/C/2016-A din 19 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.728/83/2014/a1, și Decizia nr. 10/C/2016-A din 19 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.206/83/2015/a1-A, și Sentința civilă nr. 452/2015/F, pronunțată la data de 10 iunie 2015 în Dosarul nr. 493/83/2015/a1.

Curtea de Apel Suceava, prin Adresa nr. 347/A/2016 din 16 februarie 2016 (fila 111 volum III), a precizat că problema creanțelor bugetare constatate prin titluri executorii, în condițiile în care acestea din urmă sunt contestate în termen legal, a fost discutată și la întâlnirile reprezentanților curților de apel pentru unificarea practicii judiciare în materie comercială de la Craiova din 27-28 aprilie 2015 și, respectiv, Cluj-Napoca din 5-6 noiembrie 2015, la care s-a decis, în unanimitate, că formularea unei contestații, fără să existe vreo dispoziție de suspendare a executării titlului executoriu, nu afectează caracterul cert, lichid și exigibil al creanței bugetare. Existența neîndoielnică a creanței și caracterul său exigibil decurg tocmai din titlul executoriu care, deși contestat, nu a fost suspendat, deci poate fi pus în executare, distribuirea către creditori a unor sume nefiind altceva decât o formă de executare. În acest caz, dacă ulterior se admite contestația și titlul este anulat, devin pe deplin aplicabile dispozițiile privind executarea pe riscul creditorului și întoarcerea executării. De altfel, fiind titlu executoriu, în temeiul acestuia, chiar contestat, atât timp cât nu s-a dispus suspendarea, se poate solicita inclusiv deschiderea procedurii, deoarece, potrivit art. 278 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 207/2015, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Așadar, administratorul judiciar nu poate verifica creanțele bugetare constatate prin titluri executorii contestate, în caz contrar, acesta substituindu-se instanței de contencios administrativ și fiscal, căreia îi revine competența exclusivă de a verifica legalitatea unui act administrativ fiscal, ceea ce nu poate fi primit. Totuși, în ipoteza în care, în cadrul procedurii administrative, s-ar dispune suspendarea titlului executoriu, este evident că respectiva creanță bugetară pretinsă nu ar mai avea caracterul exigibil cerut de lege, caz în care administratorul judiciar, neputând să procedeze la verificarea caracterului cert și lichid al creanței, poate opta pentru înscrierea creanței în discuție în tabelul preliminar, sub condiția suspensivă a respingerii contestației introduse pe cale administrativă, cu toate consecințele ce decurg din această împrejurare, astfel cum acestea sunt statuate de prevederile legii-cadru în materie - Legea nr. 85/2014. La nivelul Secției a II-a civile a Tribunalului Suceava, la întâlnirea privind problemele de practică neunitară pentru perioada iulie-septembrie 2015, a fost exprimat un punct de vedere majoritar în sensul că existența acțiunilor pe rolul instanțelor de drept comun reprezintă un eveniment viitor și nesigur care echivalează cu o condiție rezolutorie și, prin urmare, se impune înscrierea acestor creanțe sub această condiție, aceasta și pentru a permite practicianului în insolvență să actualizeze tabelul de creanțe în acord cu soluția pronunțată, înaintând minutele întâlnirilor și, cu titlu de practică judiciară, Încheierea din 22 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1.851/86/2014/a1.

Curtea de Apel Craiova, prin Adresa nr. 2.868 din data de 17 februarie 2016 (fila 124 volum III), a arătat că, în interpretarea prevederilor art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, practica judiciară la nivelul Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă este în sensul că verificarea creanțelor bugetare constatate prin titluri executorii în cadrul procedurii insolvenței are loc sub aspectul existenței titlului executoriu și al intervenirii prescripției executării, titlul de creanță (creanță certă, lichidă și exigibilă) putând fi analizat doar în cadrul procedurii de contencios fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală de instanța de contencios administrativ, atașându-se Decizia nr. 16/2016 din 19 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.032/63/2015/A1, și Decizia nr. 379/2014 din 25 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4.421/104/2013/A1. Tribunalul Dolj a menționat că, deși din textul de lege ar rezulta că pot fi verificate creanțele bugetare constatate prin titluri executorii ce sunt contestate, această operațiune nu poate fi efectuată, întrucât actul administrativ produce efecte de la data comunicării, fiind executoriu, precum și pentru faptul că legea specială stabilește posibilitatea suspendării executării, anulării sau modificării actului fiscal în procedura de contestare a acestuia, procedură strict reglementată (procedură prealabilă, contestarea deciziilor). În teză contrară ar însemna ca administratorul judiciar să facă propriile verificări asupra actelor fiscale, ignorând caracterul executoriu, să înscrie creditoarea cu o sumă mai mică, lăsând fără aplicare dispozițiile din Codul de procedură fiscală, fapt ce ar însemna ca acesta să se transforme practic într-o instanță de judecată, în acest sens, anexându-se Sentința nr. 550/2015 din 6 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 14.092/63/2013/a1, și Sentința civilă nr. 1.175/2015 din 10 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.323/63/2015/a1. Opinia Tribunalului Gorj este în sensul în care administratorul/lichidatorul judiciar nu poate recurge la o verificare a creanței bugetare prin procedura instituită de legea insolvenței, respectiv să verifice temeinicia cererii de creanțe, caracterul cert, lichid și exigibil. Administratorul/Lichidatorul judiciar verifică dacă titlul executoriu din care rezultă creanța bugetară este contestat sau necontestat. În cazul în care titlul executoriu este necontestat, va înscrie creanța cu cuantumul din titlu. În cazul în care titlul executoriu este contestat, în întregime sau parțial, administratorul/lichidatorul judiciar va înscrie partea de creanță necontestată ca fiind creanță bugetară, iar partea de creanță contestată o va înscrie provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ, așa cum rezultă din Sentința nr. 571/2015 din 30 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.937/95/2015/a1, anexată în copie. Discutabilă este modalitatea de înscriere a creanței cuprinse în titlul executoriu contestat (sau partea de creanță contestată), respectiv cu caracter provizoriu sau sub condiție suspensivă. Legea insolvenței nu definește noțiunile de "creanță provizorie", respectiv "creanță sub condiție", însă referiri la creanțele nescadente sau sub condiție se găsesc în art. 102 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, care prevede: "creanțele nescadente sau sub condiție la data deschiderii procedurii vor fi admise la masa credală și vor fi îndreptățite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezentul titlu". Alin. (5) al aceluiași articol prevede că dreptul de vot și dreptul la distribuție ale titularilor creanțelor sub condiție suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv ale titularilor creanțelor a căror valorificare este condiționată de executarea în prealabil a debitorului principal, se nasc numai după îndeplinirea condiției. Pentru ca o creanță să fie sub condiție suspensivă, cu efectele prevăzute în alin. (5) al art. 102 din Legea nr. 85/2014, este necesar ca în actul juridic generator al dreptului de creanță al creditului părțile să fi reglementat o astfel de condiție. Se reține că "evenimentul viitor și sigur" drept condiție a creanței trebuie să rezulte din cuprinsul convenției părților, actul juridic izvor al dreptului de creanță, nicidecum nu reprezintă modul de interpretare a convenției părților, respectiv a modalității exercitării drepturilor și obligațiilor corelative izvorâte din actul juridic respectiv. Astfel, atât art. 1.017 din Codul civil din 1864, cât și art. 1.400 din actualul Cod civil reglementează faptul că dreptul afectat de o condiție suspensivă se naște doar de la momentul îndeplinirii evenimentului viitor și incert prefigurat de către părți. O primă consecință a acestei teze este aceea că o condiție suspensivă este eminamente o clauză contractuală sau, în mod excepțional, o prevedere a unui act juridic unilateral, fiind astfel o manifestare de voință intrinsecă izvorului de obligații din care derivă. A doua consecință privește însuși efectul condiției suspensive, respectiv nașterea dreptului subiectiv civil, care, în procedura insolvenței, este însăși creanța solicitată a fi înscrisă în tabelul de creanțe. Așadar, punctul de vedere este în sensul înscrierii creanței din titlul executoriu contestat, în mod provizoriu, prin analogie cu dispoziția de la art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, care prevede înscrierea provizorie a creanțelor ce fac obiectul contestației la tabelul de creanțe, dedusă judecății judecătorului- sindic, până la soluționarea pe fond a cauzei, situație similară cu soluționarea definitivă în acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată împotriva titlului executoriu din care rezultă creanța bugetară ce se solicită a se analiza în procedura insolvenței, în acest sens fiind Sentința nr. 571/2015 din 30 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.937/95/2015/a1. Judecătorii Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Olt și-au însușit opinia exprimată la întâlnirea reprezentanților curților de apel pentru unificarea practicii judiciare în materia comercială de la Craiova, din 27-28 aprilie 2015, la care s-a decis, în unanimitate, că înregistrarea unei contestații, fără să existe vreo dispoziție de suspendare a executării titlului executoriu, nu afectează caracterul cert, lichid și exigibil al creanței fiscale. Existența neîndoielnică a creanței și caracterul exigibil decurg tocmai din titlul executoriu care, deși contestat, nu a fost suspendat, deci poate fi pus în executare, distribuirea către acești creditori a unor sume nefiind altceva decât o formă de executare. În acest caz, dacă ulterior se admite contestația și titlul este anulat, devin pe deplin aplicabile dispozițiile privind executarea pe riscul creditorului și întoarcerea executării. De altfel, fiind titlu executoriu, în temeiul acestuia, chiar și contestat, atât timp cât nu s-a dispus suspendarea, se poate cere inclusiv deschiderea procedurii. Simpla înregistrare a unei contestații, fără să existe vreo dispoziție de suspendare a executării titlului executoriu, nu afectează caracterul cert, lichid și exigibil al creanței fiscale. În consecință, creanța se va înscrie în tabel ca o creanță fiscală, pură și simplă, neafectată de condiție. Nefiind suspendat, titlul executoriu poate fi pus în executare, distribuirea către creditori a unor sume nefiind altceva decât o formă de executare.

Curtea de Apel Iași, prin Adresa nr. 34/C.P./2016 din 17 februarie 2016 (fila 158 volum III), a învederat că opinia judecătorilor-sindici ce își desfășoară activitatea la tribunalele Iași și Vaslui este aceea că prevederile art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014 sunt similare cu cele ale art. 66 din Legea nr. 85/2006, creanțele bugetare constatate printr-un titlu executoriu - act administrativ fiscal fiind exceptate de la verificare.

Curtea de Apel Brașov, prin Adresa nr. 216/33 din 17 februarie 2016 (fila 161 volum III), a arătat că practica acestei instanțe este în sensul că, ori de câte ori titlul creditorului este contestat, administratorul/lichidatorul judiciar procedează la o înscriere provizorie a creanței, fără o verificare pe fond a titlului. Dacă titlul creditoarei este anulat pentru rațiuni de formă, fără a avea loc o judecată a fondului, administratorului/lichidatorului îi revine sarcina de a proceda la verificarea creanței, iar, ulterior, judecătorului-sindic îi revine competența judecării eventualelor contestații, în condițiile art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, atașând Decizia civilă nr. 1.542/2015 din 17 noiembrie 2015, pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 3.894/62/2014/a1, din care reiese aplicarea prevederilor art.