ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Judecata în fond

I. Prin sentința penală nr. 22/F din data de 10 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 2504/2/2014, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior, art. 5 C. pen. și art. 10 din Legea nr. 241/2005, precum și în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior, art. 5 C. pen. și art. 10 din Legea nr. 241/2005, a aplicat inculpatei D.M.E. sancțiunea amenzii administrative de 1.000 lei.

În baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a achitat pe inculpata D.M.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

A respins cererea de constituire ca parte civilă în cauză a A.N.A.F. - D.G.R.F.P., ca fiind rămasă fără obiect.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a avui în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 800/P/2013, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata D.M.E., avocat în cadrul Baroului București, pentru comiterea infracțiunilor de refuz nejustificat de a prezenta organelor fiscale competente documentele legale în scopul împiedicării verificărilor fiscale prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (două infracțiuni) și a infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt.

La data de 2 martie 2011, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a înregistrat plângerea prin care SC B.I. SRL a solicitat efectuarea de cercetări față de avocata D.E.M., avocat în cadrul Baroului București, sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen. anterior, constând în aceea că inculpata a refuzat să restituie societății un calculator portabil și mai multe documente care îi fuseseră încredințate în perioada 2009-2010, în baza unor contracte de asistență juridică încheiate între inculpată, în calitatea sa de avocat și SC B.I. SRL.

Prin Ordonanța nr. 351/P/2011 din 14 mai 2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpată sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., cu motivarea că, din probele administrate în cauză, a rezultat că fapta nu există.

Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauza de mai sus, Garda Financiară, secția municipiului București a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la comiterea de către SC B.I. SRL a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și f) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, dar și cu privire la comiterea de către D.M.E. a infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor fiscale prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, astfel încât, prin Ordonanța nr. 351/P/2011 din 14 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în vederea efectuării de cercetări față de administratorul SC B.I. SRL, sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală și formarea unui dosar separat, în vederea efectuării de cercetări față de inculpata D.M.E.

Dosarul format ca urmare a disjungerii dispuse cu privire la faptele comise de către inculpata D.M.E., a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sub nr. 800/P/2013.

Din actele și lucrările acestui dosar a rezultat că, la data de 3 iulie 2012, Garda Financiară, secția municipiului București a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la comiterea de către inculpata D.M.E. a infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale în vederea împiedicării verificărilor fiscale prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Urmare a adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a solicitat Gărzii Financiare, secția București efectuarea de verificări privind modul în care inculpata a înregistrat în evidențele fiscale sumele obținute din exercitarea profesiei de avocat în perioada 2009-2011 (adresă înregistrată la Garda Financiară la 17 ianuarie 2012), această din urmă instituție a transmis inculpatei, prin poștă, somația din 23 mai 2012 la sediul profesional și domiciliul fiscal declarat al inculpatei, situat în București, sector 3, punându-i în vedere să prezinte Ia sediul organului de control documentele financiar contabile și contractele de asistență juridică încheiate în calitatea sa de avocat.

Întrucât inculpata nu a prezentat organelor fiscale, în termen de 15 zile de la somație, documentele fiscale solicitate, Garda Financiară a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București efectuarea de cercetări, sub aspectul comiterii infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor fiscale, faptă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

Din actele dosarului a mai rezultat și că, în data de 23 mai 2013, Garda Financiară, secția București a sesizat, din nou, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la comiterea de către inculpata D.M.E. a infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale în termen de 15 zile de la somație, în scopul împiedicării verificărilor fiscale.

Potrivit Gărzii Financiare, la data de 18 martie 2013, inculpata D.M.E., a fost somată de organele fiscale să prezinte la 20 martie 2013, la sediul Gărzii Financiare, jurnalul de încasări și plăți, contractele de asistență juridică încheiate în perioada 2009-2012 și dovada raportării la C.A.A. a veniturilor obținute, însă aceasta nu a dat curs somației. în aceste condiții, inculpatei i-a fost aplicată, la 20 martie 2013, în temeiul art. 219 pct. 2 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., o amendă contravențională de 6000 lei, menținându-se somația pentru prezentarea documentelor solicitate la 26 martie 2013.

Garda Financiară a atașat la sesizarea adresată organului de urmărire penală: nota de constatare din 18 martie 2013, din care rezultă că inculpata nu a prezentat organelor fiscale înscrisurile solicitate în vederea verificării îndeplinirii de către aceasta a obligațiilor fiscale, motiv pentru care i s-a pus în vedere, cu titlu de somație, să prezinte aceste documente la 20 martie 2013; nota explicativă dată de inculpată la 18 martie 2013 din care rezultă că aceasta s-a angajat să pună la dispoziția organelor fiscale documentele solicitate la data de 20 martie 2013; nota de constatare din 20 martie 2013, din care rezultă că inculpata nu a prezentat organelor fiscale documentele solicitate, în vederea verificării îndeplinirii de către aceasta a obligațiilor fiscale și că, în aceste împrejurări, organele fiscale i-au pus în vedere din nou, cu titlu de somație, să pună la dispoziția organelor fiscale în data de 26 martie 2013, documentele respective; nota explicativă dată de inculpată la 20 martie 2013, din cuprinsul căreia rezultă, pe de o parte, că inculpata a precizat că nu a putut prezenta organului fiscal registrul de încasări și plăți, întrucât nu se mai află în posesia sa, iar pe de altă parte, că inculpata nu a recunoscut că a primit de la SC B.I. SRL mai multe sume de bani, în baza unor dispoziții de plată emise de această societate în perioada 2010-2011, identificate de către comisarii Gărzii Financiare în fondui arhivistic al acestei societăți; procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției din 20 martie 2013, prin care i-a fost aplicată inculpatei o amendă contravențională de 6000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 pct. 2 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.; nota unilaterală din 16 mai 2013, prin care s-a constatat că inculpata nu a prezentat la termenul stabilit de organul fiscal, anume la 26 martie 2013, documentele necesare efectuării de verificări fiscale.

Din materialul de urmărire penală a rezultat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat inculpatei, la data de 23 mai 2013, să prezinte la această unitate de parchet, până la 31 mai 2013, registrul de încasări și plăți pentru perioada 2009-prezent, contractele de asistență juridică încheiate încheiate cu SC B.I. SRL și chitanțele emise pentru sumele de bani încasate de la această societate.

Întrucât inculpata nu a dat curs acestei solicitări, în data de 31 mai 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București i-a pus din nou în vedere să depună la dosarul cauzei până la 11 iunie 2013, documentele mai sus menționate, în vederea verificării modului de îndeplinire a obligațiilor fiscale prevăzute de art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 și art. 22 din Legea nr. 92/2003 prvind C. proc. fisc.

Potrivit procesului verbal încheiat la 1 iulie 2013 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, inculpata D.E. a predat organului de urmărire penală, în fotocopie, un număr de 276 de chitanțe, care atestau, potrivit susținerilor inculpatei, sume încasate de către aceasta de la SC B.I. SRL, în perioada 2010-prezent. De asemenea, inculpata a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, un număr de 16 contracte de asistență juridică încheiate în perioada 2009-2011 cu SC B.I. SRL și, cu același prilej, inculpata a declarat că nu poate prezenta registrul de încasări și plăți din perioada 2009-prezent.

Ulterior, cu adresa din 11 iulie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat D.G.F.P. a Municipiului București efectuarea unor verificări fiscale cu privire la activitatea desfășurată de inculpată, atât în calitatea sa de avocat colaborator în cadrul cabinetului de avocatură „A.G.V.", cât și în calitate de avocat titular în cadrul cabinetului individual de avocatură „D.M.E.", punând, în acest sens, la dispoziția organelor fiscale fotocopiile înscrisurilor pe care inculpata le depusese la data de 1 iulie 2013.

Din actele de urmărire penală a rezultat că, în perioada 30 iulie 2013 - 3 februarie 2014, organele de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P. București-Administrația sectorului 5 - A.I.F. au efectuat o verificare a activității desfășurate de către avocatul D.M.E., în perioada 2009-2013, atât în cadrul Cabinetului Individual de Avocatură „A.G.V.", cât și în calitate de avocat titular în cadrul Cabinetului individual de avocatură „D.M.E.", activitatea de verificare având la bază chitanțele puse la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București emise în perioada 2010-2011, în baza contractelor de asistență juridică încheiate între inculpată și SC B.I. SRL, chitanțele puse la dispoziția A.F.P. sector 5 București-A.I.F., emise în perioada 2009-2012 în baza contractelor de asistență juridică încheiate de către inculpată și SC B.I. SRL, contracte de asistență juridică încheiate de inculpată în perioada 2009-2013 și puse la dispoziția organelor fiscale, datele obținute de organele fiscale de la C.A.A., privind veniturile raportate de inculpată acestei instituții în perioada 2009-2013, rulajele conturilor deschise pe numele inculpatei la bănci, declarațiile fiscale aferente perioadei 2009-2012, depuse de inculpată la A.F.P. sector 5, respectiv declarația 220 privind venitul estimat, înregistrată la organele fiscale din 11 mai 2009 (aferent anului 2009), declarația 200 privind veniturile realizate în România aferente anului 2010, înregistrată la organele fiscale din 16 mai 2011, declarația 200 aferentă anului 2011, înregistrată la organele fiscale din 25 mai 2012 și declarația 200, aferentă anului 2012, înregistrată la organele fiscale din 20 august 2013.

Din analiza contractelor de asistență juridică și a chitanțelor puse la dispoziție a rezultat că inculpata a realizat în perioada 2009-2013 următoarele venituri, ca urmare a exercitării profesiei de avocat: în anul 2009, suma de 6.938 lei; în anul 2010, suma de 118.218 lei; în anul 2011, suma de 6.500 lei; în anul 2012, suma de 6.256 lei și - în anul 2013, suma de 2.550 lei.

În urma analizării de către organele de inspecție fiscală a datelor puse la dispoziție de C.A.A.-Filiala București a rezultat că inculpata, în cursul anului 2010, a declarat la această instituție realizarea unor venituri mai mici decât cele obținute în exercitarea profesiei de avocat, diferența fiind de 8450 lei.

Potrivit adresei din 28 ianuarie 2014 a C.A.A., înregistrată din 31 ianuarie 2014 la A.F.P. sector 5 București, inculpata a raportat acestei instituții, obținerea următoarelor venituri: în anul 2009, suma de 6.938 lei; în anul 2010, suma de 109.768 lei; în anul 2011, suma de 6.500 lei; în anul 2012, suma de 6.256 lei și în anul 2013, suma de 2.550 lei.

Probele administrate în cauză au stabilit faptul că diferența de 8450 lei, dintre cuantumul veniturilor raportate de către inculpată în cursul anului 2010 la C.A.A. (respectiv 109.768 lei) și cuantumul veniturilor obținute de către inculpată în același an, astfel cum au fost calculate de echipa de inspecție fiscală(l 18.218 lei) a rezultat din chitanțe emise de inculpată în baza unor contracte de asistență juridică încheiate cu SC B.I. SRL. Aceste chitanțe, în valoare totală de 8.450 lei, (chitanța din 6 ianuarie 2010, în valoare de 5.450 lei, chitanța din 23 martie 2010, în valoare de 2.000 lei și din 26 martie 2010, în valoare de 1.000 lei) puse la dispoziția organelor fiscale și Casei de Asigurări a Avocaților, poartă mențiunea „anulat" și semnătura și ștampila inculpatei, deși anterior, la data de 1 iulie 2013, inculpata pusese la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București aceleași chitanțe, în fotocopie, fără însă ca la acel moment acestea să fie anulate.

Având în vedere, că pe aceste chitanțe nu este menționată data la care au fost anulate, dar și faptul că. anterior, aceste chitanțe fuseseră depuse în fotocopie la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, fără să aibă mențiunea „anulat", organele fiscale au constatat că respectivele chitanțe au fost încasate de către inculpată în cursul anului 2010, fiind anulate de către inculpată după ce au fost predate, la 1 iulie 2013, organelor de urmărire penală, în vederea denaturării veniturilor obținute din exercitarea profesiei de avocat.

În urma verificării de către organele fiscale a modului în care au fost înregistrate în contabilitatea SC B.I. SRL plățile efectuate de către D.E.M., s-a constatat că în jurnalul de casă al SC B.I. SRL a fost înregistrată, în luna ianuarie 2010, plata efectuată în data de 6 ianuarie 2010 către inculpată a sumei de 5.450 lei, iar în luna martie 2010 a fost înregistrată în baza chitanței din 23 martie 2010, plata sumei de 2.000 lei, precum și plata sumei de 1.000 lei, în baza chitanței din 26 martie 2010.

În plus, în urma verificării declarațiilor fiscale depuse anual la A.F.P. sector 5 București de către inculpată, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., a rezultat următoarea situație de fapt:

- în anul 2009 s-a declarat un venit brut de 6.000 lei și cheltuieli de 3.000 lei, rezultând un venit net de 3.000 lei;

- în anul 2010 s-a declarat un venit brut de 115.833 lei și cheltuieli de 46.140 lei, rezultând un venit net de 69.693 lei;

- în anul 2011 s-a declarat un venit brut de 16.200 lei și cheltuieli de 8.350 lei, rezultând un venit net de 7.850 lei;

- în anul 2012 s-a declarat un venit brut de 6.256 lei și cheltuieli 0, rezultând un venit net de 6.256 lei.

Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei mai rezultă că verificarea de către organele de urmărire penală a respectării de către inculpata D.M.E., a obligațiilor fiscale s-a făcut cu dificultate din cauza întârzierii cu care aceasta a înțeles să dea curs solicitărilor repetate ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și organelor fiscale de a pune la dispoziție actele contabile, lipsei mai multor documente contabile absolut necesare efectuării verificărilor necesare soluționării cauzei, nerespectării de către inculpată a obligației de reconstituire a documentelor respective, precum și modului defectuos în care inculpata a înțeles să își organizeze ținerea evidenței contabile.

Potrivit prevederilor art. 48 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., persoanele fizice care desfășoară profesii liberale sunt obligate să organizeze și să conducă contabilitatea în partidă simplă cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidența contabilă și să completeze Registrul jurnal de încasări și plăți, registrul inventar și alte documente contabile prevăzute de legislația în materie.Aceste documente au regim de înregistrare la organele fiscale, se numerotează, se șnuruiesc și se parafează înainte de depunerea lor la organele fiscale pentru înregistrare.

Cu toate acestea, inculpata nu a pus la dispoziția organelor fiscale și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București registrul de încasări și plăți, declarând că a deținut un astfel de registru, însă nu l-a putut prezenta organelor fiscale și de urmărire penală, întrucât a fost nevoită să își schimbe locuința, motiv pentru care a depozitat bunurile sale personale și evidențele sale contabile la o cunoștință pe nume F.I., iar, ulterior, nu le-a mai putut recupera.

În aceste împrejurări, s-au efectuat verificări la A.F.P. sector 5 București, pentru a se stabili dacă inculpata a depus registrul de încasări și plăți la organele fiscale pentru înregistrare, ocazie cu care s-a constatat că la 11 mai 2009, inculpata D.M.E. a solicitat acestei instituții înregistrarea unui registru jurnal de încasări și plăți conținând 100 file, iar la 9 august 2013, a depus la același organ fiscal o cerere prin care a solicitat înregistrarea unui alt registru de încasări și plăți conținând 99 file.

Inculpata D.M.E. a anexat la această cerere un proces verbal și o declarație din cuprinul cărora rezultă că ar fi constatat în data de 26 iulie 2013 (după ce organele fiscale și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București îi solicitaseră predarea) pierderea următoarelor documente: registru de încasări și plăți, documente justificative cheltuieli, întocmite din anul 2009 și până în prezent, registru de evidență a contractelor de asistență juridică, registru de înregistrare a actelor juridice atestate de către avocat, chitanțier pentru anul 2009, completat parțial, o împuternicire avocațială pe anul 2009 completată parțial, o împuternicire avocațială pe anul 2010, un chitanțier pe anul 2010, completat, act adițional la contractul de asistență juridică din 28 mai 2009 privind rezilierea contractului, 2 caiete de contracte de asistență juridică, necompletate.

Din cuprinsul procesului verbal depus la 9 august 2013 la organele fiscale mai rezultă că inculpata s-a angajat ca, în termen de 30 de zile, să procedeze la reconstituirea documentelor justificative și financiar contabile pierdute, însă, până în prezent, nu și-a respectat această obligație.

De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind., astfel calitatea de document justificativ. Din actele dosarului a rezultat că, deși inculpata a raportat organelor fiscale asemenea cheltuieli, nu a putut prezenta organelor de urmărire penală și fiscale documente justificative pentru sumele pe care le-a declarat cu titlu de cheltuieli.

În condițiile în care inculpata nu a prezentat organelor de control fiscal. și de urmărire penală documente care să ateste cheltuielile efectuate pe parcursul exercitării profesiei de avocat și nici nu și-a îndeplinit obligația de reconstituire a documentelor justîficatve și financiar contabile pierdute, obligație prevăzută în Ordinul M.F.P. nr. 1040 din 8 iulie 2005 pentru, aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabili, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., organele de inspecție fiscală au procedat, conform art. 67, secțiunea a 6-a, cap. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., la estimarea impozitului pe venit datorat de către inculpată și a accesoriilor aferente, în raport cu. veniturile declarate și impozitate, prilej cu care s-au constatat următoarele;

Pentru anul 2009 a fost stabilită o diferență de impozit pe venit în cuantum de 630 iei, pentru anul 2010 a fost stabilită o diferență de impozit pe venit în cuantum de 7.764 lei, pentru anul 2011 a fost stabilită o diferență de impozit pe venit în cuantum de 216 lei, iar pentru anul 2012 nu au fost constatate diferențe de impozit.

Având în vedere cele mai sus expuse, s-a constatat că prin nedeclararea de către inculpata D.M.E. a tuturor veniturilor obținute din. exercitarea profesiei de avocat și prin declararea unor cheltuieli pentru care nu există documente justificative a fost cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 12.965 lei, din care 8.394 lei reprezintă impozit pe venit, ia care se adaugă dobânzi de întârziere în cuantum de 3.162 lei, precum și penalități de întârziere de 1.625 lei.

Potrivit procesului verbal din 5 februarie 2014 întocmit de către A.F.P. sector 5 București - A.I.F. cu prilejul efectuării verificării activității desfășurate de către inculpata D.M., stabilirea dobânzilor de întârziere s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 120 alin. (1) și (7) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., dispozițiile O.U.G. nr. 39/2010 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 92/2003 și O.U.G. nr. 88/2010 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., nivelul dobânzii de întârziere fiind de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere până la 30 iunie 2010, de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere în perioada 1 ianuarie 2010-30 septembrie 2010 și de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 1.10,2010.

La stabilirea penalităților de întârziere au fost avute în vedere prevederile art. 120

1

C. proc. fisc., alin. (1) și alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 92/2003 și O.U.G. nr. 39/2010, în vigoare începând cu data de 1 iulie 2010, nivelul penalității de întârziere fiind de 15% din obligațiile fiscale principale rămase neachitate până la 1 iulie 2010, iar începând cu 1 iulie 2013, nivelul penalităților de întârziere fiind de 0,02% pe zi de întârziere, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale.

Din cuprinsul notelor explicative date de către inculpată în 22 ianuarie 2014 în fața organelor de inspecție fiscală, rezultă că aceasta a motivat nerespectarea obligației de punere la dispoziția echipei de control fiscal a documentelor justificative prin aceea că, în cursul anului 2013 și-a schimbat locuința și, în aceste împrejurări, a depozitat bunurile sale personale, inclusiv actele privind desfășurarea activității de avocat la mai multe cunoștințe, ulterior constatând lipsa mai multor lucruri, inclusiv a documentelor pe care le depozitase în locuințele cunoștințelor.

În ceea ce privește diferența între veniturile pe care inculpata le-a raportat organelor fiscale și C.A.A., inculpata a arătat că raportarea pe care a făcut-o la această ultimă instituție este eronată.

Parchetul a reținut că din probele administrate rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârșirea de către inculpata D.M.E. a infracțiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. și art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. (omisiunea evidențierii în acte contabile ori în alte documente legale a veniturilor realizate și, respectiv, evidențierea în acte contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea unor operații fictive), precum și a infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documente legale în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale în termen de cel mult 15 zile de la somație, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 privind combaterea și prevenirea evaziunii fiscale.

În ceea ce privește infracțiunea de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale reținută în sarcina inculpatei, s-a constatat că prin incriminarea acestei fapte legiuitorul român a urmărit să asigure integritatea probelor, prevenirea faptelor de distrugere, ascundere sau întocmire în fals a documentelor justificative. în consecință, prin art. 56 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 a fost instituită în sarcina contribuabilului obligația de a pune la dispoziția organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri, orice alte înscrisuri în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, iar nerespectarea acestei obligații constituie, potrivit art. 219 pct. 2 lit. a) din O.G. nr. 92/2003, contravenție sancționată cu amendă între 6.000 lei și 8.000 lei. Prin urmare, din momentul în care contribuabilului i s-a pus în vedere de către organul fiscal să pună la dispoziție documentele mai sus menționate în vederea efectuării inspecției fiscale și până la împlinirea termenului de 15 zile de la data emiterii somației, acesta se află în stare contravențională, dacă nu își respectă obligația de prezentare a documentelor. La expirarea termenului de 15 zile de la emiterea somației, refuzul nejustificat de a pune la dispoziția organului competent documentele necesare în scopul împiedicării verificărilor financiare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

La data de 18 martie 2013, inculpatei i se pusese în vedere, cu titlu de somație, să prezinte în data de 20 martie 2013 organelor fiscale mai multe documente în vederea efectuării unor verificări fiscale și nu a dat curs acestei solicitări, motiv pentru care a fost sancționată contravențional la data de 20 martie 2013. Prin nota de constatare din 20 martie 2013, Garda Financiară a pus din nou în vedere inculpatei să prezinte organelor fiscale, la data de 26 martie 2013, înscrisurile respective, inculpata refuzând nejustificat prezentarea acestora. în cuprinsul notelor de constatare din 18 martie 2013 și 20 martie 2013, inculpata s-a angajat, sub semnătură, să prezinte documentele solicitate.

În ceea ce privește somația din 23 mai 2012 prin care incupatei D.M.E. i s-a pus în vedere să predea mai multe documente în vederea efectuării de verificări fiscale, s-a reținut că aceasta nu a ajuns în posesia inculpatei, fiind returnată organelor fiscale cu mențiunea „destinatar lipsă de la domiciliu", astfel încât, s-a apreciat că inculpata nu a urmărit împiedicarea efectuării verificărilor fiscale, lipsind vinovăția cerută de lege.

Fiind audiată de către procuror, inculpata a negat comiterea faptelor. A declarat că nu a intrat în posesia somației din 23 mai 2012 a Gărzii Financiare, deoarece somația a fost comunicată la sediul cabinetului de avocatură „A.G.V.", în cadrul căruia inculpata lucra la acel moment și nu la adresa pe care inculpata o indicase la A.F.P. sector 5, ca domiciliu fiscal - sector 2 și că niciun angajat al cabinetului de avocatură menționat mai sus nu i-a comunicat faptul că ar fi fost somată de organele fiscale să predea mai multe documente în vedere efectuării de verificări fiscale.

De asemenea, a mai arătat că la 13 martie 2013 a fost contactată telefonic de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care i-a solicitat să se prezinte la sediul Parchetului, prilej cu care a aflat că este cercetată pentru infarețiunile din prezenta cauză. în aceste împrejurări, a pus la dispoziția Gărzii Financiare mai multe înscrisuri, precum chitanțiere și carnetul de înregistrare a contractelor de asistență juridică și a făcut demersuri pentru obținerea unor fotocopii ale unor chitanțe emise în anul 2010, pe parcursul colaborării cu SC B.I. SRL.

Inculpata nu a putut plăti amenda contravențională aplicată de Garda Financiară, de 6.000 lei, datorită situației materiale precare de la acel moment.

Inculpata a mai arătat că nu a intenționat niciun moment să se sustragă de la efectuarea verificărilor fiscale, ci doar s-a aflat în imposibilitatea de a le pune la dispoziție organelor competente. Astfel, inculpata a susținut că, în cursul lunii mai 2013 s-a mutat de la adresa unde locuia, anume București, sector 3, depozitând majoritatea bunurilor sale, inclusiv actele care priveau activitatea sa de avocat, la locuința unei cunoștințe, F.I., situată în București, sector 5.

Cu prilejul audierii, inculpata a precizat că F.I. îi făcea menajul în locuința din București, sector 3 și, întrucât a avut mare încredere în aceasta, nu a întocmit vreun document de predare-primire a bunurilor respective. După ce și-a luat o mică parte din bunurile depozitate în locuința familiei F., a constatat că familia și fiul minor al familiei se mutaseră la o adresă necunoscută. Ulterior a aflat că bunurile sale fuseseră vândute de către F.E.

Cu ocazia audierii la procuror, inculpata a negat comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, arătând că a declarat în mod corect la organele fiscale veniturile pe care le-a obținut din exercitarea profesiei de avocat, cât și cheltuielile pe care le-a efectuat, cu mențiunea că pentru anul 2011 a raportat în mod greșit obținerea unor venituri mai mari cu 100 sau 200 lei, față de cele obținute în realitate. A mai arătat că s-a ocupat personal de ținerea evidenței contabile în perioada 2009-prezent și că nu a procedat la reconstituirea documentelor, pe care nu le-a putut prezenta organelor de inspecție fiscală și de urmărire penală, întrucât echipa de inspecție fiscală din cadrul A.F.P. sector 5 i-ar fi comunicat acesteia, după ce a depus, în cursul anului 2013, în vederea înregistrării la această instituție, un registru de încasări și plăți, că nu poate completa acest document și nici nu poate proceda la reconstituirea documentelor contabile pe care nu le mai deține până la finalizarea cercetărilor în dosarul de față, la parchet.

Referitor la diferențele existente între chitanțele depuse la parchet și cele depuse la organele fiscale, anume la aspectul că pe chitanțele depuse la organele fiscale apare mențiunea „anulat", inculpata a arătat că inițial chitanțele au fost depuse la parchet, în fotocopie, fără a se putea menționa data când au fost făcute fotocopii și că a procedat într-adevăr la anularea mai multor chitanțe emise pe parcursul colaborării cu SC B.I. SRL, în baza înțelegerii stabilite cu reprezentanții acestei societăți. Astfel, potrivit afirmațiilor inculpatei, după ce a perceput de la societate, de exemplu, un onorariu de 5.450 lei, a procedat la anularea chitanței care atesta încasarea onorariului și la emiterea mai multor chitanțe pentru sume mai mici, pentru fiecare dosar în care i-a acordat asistență juridică acestei societăți și care privea diferiți debitori ai societății. în plus, în momentul anulării acestor chitanțe, nu a întocmit proces verbal și nu a menționat data când a fost făcută anularea.

Pe parcursul urmăririi penale a fost audiat martorul P.V.A., conducător auto în cadrul SC T.A. SRL, acesta arătând că o cunoaște pe inculpată de aproximativ 10 ani, deoarece a transportat-o cu taxiul în diferite ocazii, iar la începutul verii anului 2013, inculpata l-a contactat telefonic pe martor, solicitându-i să o ajute să transporte mai multe bunuri personale de la adresa unde locuia fosta sa menajeră F.I. la locuința părinților inculpatei din București, sector 5, București.

În aceste împrejurări, martorul a aflat că inculpata se mutase anterior din locuința pe care o avea cu chirie în București, sector 3 și că își depozitase bunurile la locuința numitei F.I. Din declarația martorului a mai rezultat faptul că s-a deplasat cu autoturismul la locuința numitei F.I. și, de aici, împreună cu inculpata, au încărcat mai multe bunuri respectiv, obiecte de îmbrăcăminte, veselă, cutii cu acte, etc, pe care martorul le-a transportat în aceeași zi la locuința părinților inculpatei. Totodată, potrivit înțelegerii cu inculpata, urma să facă rost de un vehicul mai mare pentru a transporta și restul bunurilor aparținând inculpatei, însă acest lucru nu s-a mai realizat, deoarece inculpata l-a anunțat pe martor că numita F.I. i-ar fi spus că, soțul său, F.E., a vândut bunurile rămase în locuința acestora. Martorul nu a putut preciza ce anume depozitase inculpata în locuința acelei familii, nu a putut preciza dacă printre obiectele depozitate se aflau și înscrisuri.

Verificările efectuate de către organele de urmărire penală pentru identificarea numiților F.I. și E. au rămas fără rezultat, întrucât cei doi nu locuiesc la adresa cu care figurează în baza de date iar actuala adresă a celor doi nu a putut fi stabilită.

Parchetul a apreciat că susținerile inculpatei, conform cărora motivul pentru care nu a pus la dispoziția organelor competente documentele contabile în vederea efectuării unui control fiscal ar fi fost sustragerea acestor acte de către soții F., nu au fost confirmate de probe certe și temeinice, care să conducă la exonerarea sa de răspundere penală sub aspectul comiterii infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documente legale in scopul împiedicării verificărilor financiare în termen de cel mult 15 zile de la somație, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, Martorul audiat în cauză nu a putut preciza cu exactitate ce bunuri au fost depozitate de inculpată în locuința soților F. și a arătat că inculpata nu i-a comunicat faptul că între acele bunuri sustrase s-ar afla și documente financiare.

Parchetul a reținut și faptul că inculpata a avut o atitudine oscilantă, invocând fie faptul că a raportat greșit veniturile la C.A.A., fie acela că documentele i-au fost sustrase odată cu alte bunuri de către soții F.

Inculpata, care este avocat în cadrul Baroului București, nu poate invoca necunoașterea legii în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor fiscale care îi reveneau în calitate de persoană care a obținut venituri din exercitarea profesiei de avocat. Apărarea acesteia, în sensul că i-au fost sustrase documentele financiare, împreună cu alte bunuri, de către soții F. nu este de natură să împiedice tragerea la răspundere penală, având în vedere că inculpata nu a luat nicio măsură pentru a reintra în posesia documentelor și nici nu și-a îndeplinit obligația de reconstituire a documentelor contabile pe care și-a asumat-o în fața organelor fiscale.

În susținerea acuzațiilor au fost invocate de către parchet următoarele probe: plângerea formulată de SC B.I. SRL, sesizarea din 3 iulie 2012 a Gărzii Financiare, secția municipiului București, sesizarea din 17 mai 2013 a Gărzii Financiare, secția municipiului București, somația din 23 mai 2012 a Gărzii Financiare, adresa din 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, nota de constatare din 19 februarie 2013 a Gărzii Financiare, nota de constatare din 18 martie 2013 a Gărzii Financiare, nota explicativă dată de inculpată la 18 martie 2013, nota de constatare din 20 martie 2013 a Gărzii Financiare, nota explicativă dată de inculpată la 20 martie 2013, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției din 20 martie 2013, nota unilaterală seria B nr. 31339 din 16 mai 2013, adresa din 26 septembrie 2011 a A.F.P. sector 5 București, adresa din 17 februarie 2014 a C.A.A., adresa din 4 iulie 2011 a Baroului București, adresa din 12 februarie 2014 a Baroului București, din 12 februarie 2014 a Baroului București, chitanțe depuse de inculpată în fotocopie în Dosarul nr. 800/P/2013, contractele de asistență juridică încheiate în perioada 2009-2010 cu SC B.I. SRL, adresele din 11 iulie 2013 și 14 august 2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, adresa din 10 iulie 2013 a A.N.A.F., notele explicative date de inculpată în 22 ianuarie 2014 în fața organelor de inspecție fiscală, procesele verbale întocmite la 23 mai 2013, 31 mai 2013, 1 iulie 2013, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, procesul verbal din 14 februarie 2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, fotocopii ale chitanțelor din 2010, procesul verbal din 3 februarie 2014, întocmit de A.N.A.F., A.F.P. sector 5, adresa din 21 februarie 2014 a A.F.P. sector 5 București, adresa din 17 februarie 2014 a A.F.P. sector 5, declarațiile martorului P.V.A., declarațiile inculpatei.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, s-a arătat că acestea întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 și a două infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5, C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. anterior.

b. După începerea cercetării judecătorești, în cauză a fost audiată inculpata D.M.E. și au fost depuse documente din care a rezultat faptul că până la citirea actului de sesizare, inculpata a achitat suma de bani datorată bugetului de stat.

Cu ocazia audierii sale de către instanța de judecată, inculpata a arătat că, în luna martie 2013 a primit invitație pentru a merge la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, cu această ocazie, a aflat că în anul 2012 și apoi, 2013, a fost invitată să prezinte o serie de documente fiscale de către Garda Financiară. A susținut că aceste invitații i-au fost trimise la cabinetul avocatului A.G.V., unde lucrase anterior.

A menționat că atunci când s-a prezentat la parchet, a comunicat procurorului de caz că este de acord, inclusiv în această fază să se întâlnească cu comisarii Gărzii Financiare și să lămurească ceea ce trebuia lămurit, iar procurorul de caz a acceptat. Ca urmare, pe data de 18 martie 2013 s-a întâlnit cu comisarii Gărzii Financiare la parchet, aceștia i-au prezenat niște dispoziții de plată și a rămas să se întâlnească cu aceștia și pe data de 20 martie 2013, pentru prezentarea unor documente suplimentare.

A arătat că pe data de 20 martie 2013 a adus cu sine două sacoșe pline de documente financiare în original, neavând posibilitatea financiară să facă fotocopii ale acestor documente, lucru care i.a deranjat pe comisarii Gărzii Financiare. A mai arătat că, ulterior, a mers la Judecătoria sectorului 6 București, unde a solicitat eliberarea de copii ale mai multor chitanțe aflate în mai multe dosare civile, soluționate în anul 2010. Când a primit aceste chitanțe, i-a contactat pe comisari, dar comisarii i-au spus că ei și-au încheiat misiunea și toate documentele pe care le mai are urmează să le depună la parchet. în aceste condiții, a depus respectivele documente la parchet, A arătat că nu s-a sustras de la obligația de a prezenta organelor financiare documentele solicitate, ci nu a primit somația.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 a arătat că nu a înregistrat venituri nereale, cheltuielile au fost înregistrate corect, dar a rămas fără multe documente în momentul în care a fost nevoită să se mute din locuința sa,

A precizat că la data de 18 martie 2013 a dat o notă explicativă prin care s-a obligat să pună la dispoziția comisarilor Gărzii financiare documentele financiare solicitate, primind o amendă contravențională pentru că nu a putut pune la dispoziția comisarilor chitanțele care lipseau și pentru că nu a furnizat organelor de control fotocopii, ci a prezentat actele în original. De asemenea, inculpata s-a referit la faptul că pe data de 20 martie 2013 i s-a pus în vedere să depună actele solicitate până la data de 26 martie 2013, dar nu putut să se încadreze în acest interval de timp, deoarece a depus cerere la judecătorie pentru eliberarea copiilor de pe chitanțe pe data de 22 martie 2013, iar data fixată prin rezoluție pentru eliberarea documenztelor a fost data de 29 martie 2013.

În legătură cu acest aspect, a menționat că a sunat pe unul dintre comisarii Gărzii Financiare, căruia i-a spus că va primi actele pe data de 29 martie, iar acesta i-a spus că atunci când le va obține să îi anunțe. Ca urmare, pe data de 30 martie 2013, după ce a obținut documentele, i-a sunat din nou pe comisari, dar aceștia i-au spus că și-au încheiat misiunea și că trebuie să ducă toate actele pe care le arela parchet.

Cu ocazia cercetării judecătorești, inculpata D.M. a solicitat și i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, constând în adrese emise de A.N.A.F.-A.F.P. sector 5 București, prin care au fost comunicate decizia de impunere, dar și poziția părții civile față de acțiunea civilă inițial promovată, copia unei cereri adresate Judecătoriei sectorului 6 București, prin care s-a solicitat eliberarea de copii de pe chitanțele de încasare a onorariului aflate în mai multe dosare, care s-au aflat pe rolul instanței, cerere care a primit termen de rezolvare la data de 29 martie 2013.

Examinând acțiunea penală cu care a fost investită, Curtea a constatat următoarele:

În sarcina inculpatei, organul de urmărire penală a reținut că în anul 2010, inculpata a raportat la C.A.A.-Filiala București venituri mai mici decât cele obținute în realitate, din exercitarea profesiei de avocat.

Inculpata s-a apărat față de această acuzație, arătând că, și-a pierdut documentele contabile în împrejurările legate de mutarea sa din fostul domiciliu, dar invocând și faptul că și-a ținut propria contabilitate, așa cum a văzut la ceilalți colegi avocați.

Din examinarea înscrisurilor aflate a dosarul cauzei, prima instanță a reținut că acuzația organului de urmărire penală este dovedită, în sensul că, inculpata a raportat la C.A.A. venituri mai mici cu 8.450 lei decât cele obținute în realitate, determinate pe baza contractelor de asistență juridică.

Astfel, în cursul anului 2010, în baza contractelor de asistență juridică, a obținut suma de 118.218 lei, iar la C.A.A. a raportat suma de 109.768 lei.

Așa cum a rezultat din examinarea plăților înregistrate în contabilitatea SC B.I. SRL, la data de 6 ianuarie 2010 a fost efectuată o plată către inculpată de 5.450 lei, la 23 martie 2010 a fost efectuată o plată de 2.000 lei, iar la 26 martie 2010 o altă plată, de 1.000 lei. Aceste venituri nu au fost declarate de către inculpată.

Inculpata, deși avocat și, deci, cunoscător al legilor, nu a ținut contabilitatea proprie așa cum cer dispozițiile legale, neținând registrele obligatorii prevăzute de lege pentru contabilitatea activităților liberale.

Persoanele fizice care desfășoară profesii libere sunt obligate, potrivit prevederilor art. 48 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., să organizeze și să conducă evidența contabilă în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidența contabilă. Veniturile realizate reprezintă venituri incluse în categoria veniturilor din activități independente, realizate potrivit art. 46 alin. (3) din C. fisc.

Astfel, veniturile obținute de avocați din prestări de servicii cu caracter profesional, desfășurate în mod individual, reprezintă venituri din activități independente. Venitul net se determină ca diferența între venitul brut și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

Evidența contabilă în partidă simplă se conduce în conformitate cu Norma metodologică privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobată prin Ordinul M.F.P. nr. 1040/2004. Cabinetul individual de avocatură are obligația de a completa Registrul jurnal de încasări și plăți (cod 14-1-1/b) și Registrul-inventar (cod 14-1-2/a). Acestea au regim de înregistrare la organele fiscale, se numerotează, se șnuruiesc și se parafează înainte de depunerea lor la organele fiscale pentru înregistrare,

Prima instanță a apreciat că inculpata nu a făcut dovada că a ținut un astfel de registru în perioada menționată, iar pierderea tuturor documentelor este o împrejurare nedovedită în cauză, declarația martorului P.V.A., dată la urmărirea penală fiind una izolată.

Organul de urmărire penală a reținut în sarcina inculpatei faptul că, pentru anul 2009, a raportat la organele fiscale suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli efectuate în desfășurarea activității sale liberale, pentru care nu a prezentat însă, documente justificative. Ca urmare a verificărilor efectuate de organele fiscale, s-a constatat că pentru aceste cheltuieli nu există documente justificative.

De asemenea, și pentru anul 2010, inculpata a declarat la organele fiscale suma de 46.140 lei cu titlu de cheltuieli, pentru care nu a prezentat documente justificative, iar pentru anul 2011 a declarat suma de 8.350 lei, cheltuieli, pentru care nu există documente justificative.

Nici în cursul judecății, inculpata nu a făcut dovada realității cheltuielilor efectuate, acestea fiind apreciat de instanța de fond ca fiind cheltuieli nedeductibile, deoarece inculpata nu a prezentat documente justificative și nici nu și-a îndeplinit obligația de a reconstitui documentele financiar contabile pierdute, așa cum prevăd dispozițiile Ordinului M.F.P. nr. 1040 din 8 iulie 2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003.

Prin urmare, față de aceste aspecte de fapt, Curtea de Apel a apreciat că infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 au fost dovedite, și a reținut că acestea au fost comise de către inculpată.

Însă, Curtea a avut în vedere faptul că, până la primul termen de judecată, inculpata a achitat către stat întregul prejudiciu pe care 1-a cauzat prin comiterea celor două infracțiuni și, având în vedere faptul că prejudiciul reținut în actul de sesizare și de organele fiscale este mai mic de 50.000 euro, a luat în considerare dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 - în forma anterioară modificării sale prin Legea nr. 255/2013 - potrivit cărora: „(1) în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de pînă la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar".

Instanța de fond a reținut, astfel, că legea mai favorabilă inculpatei este legea mai veche și, făcând aplicarea art. 5 C. pen., a aplicat inculpatei sancțiunea amenzii administrative de 1.000 lei pentru cele două infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și art. 9 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior,

În sarcina inculpatei s-a reținut, în esență, că la data de 23 mai 2013, Garda Financiară secția Municipiului București a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la faptul că la 18 martie 2013 a somat-o pe inculpată să se prezinte la sediul Gărzii Financiare, în data de 20 martie 2013, cu jurnalul de încasări și plăți, contractele de asistență juridică încheiate între anii 2009-2012 și dovada raportării la C.A.A. a veniturilor obținute, însă inculpata nu s-a prezentat și nu a dat curs somației, motiv pentru care inculpatei i-a fost aplicată o amendă contravențională de 6.000 lei, în temeiul art. 219 pct. 2 lit. a) din O.G. nr. 92/2003. S-a mai reținut că inculpata a fost, din nou, somată să prezinte documentele solicitate pentru data de 26 martie 2013, dar inculpata nu s-a prezentat nici la această ultimă dată cu documentele solicitate.

Curtea de Apel a reținut că la data de 18 martie 2013, în timp ce inculpata se afla la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a întâlnit cu comisarii Gărzii financiare, cu care s-a deplasat la sediul acestei instituții, S-a întocmit nota de constatare, prin care inculpata a fost somată să se prezinte la sediul Gărzii,la data de 20 martie 2013, cu jurnalul de încasări și plăți, cu toate contractele de asistență juridică, cu toate chitanțele și facturile emise, declarațiile pentru veniturile realizate împreună cu deciziile de impunere aferente, documentele justificative privind cheltuielile, dovada achitării contribuției la C.A.A. și dovada declarării veniturilor.

Prin nota explicativă dată la 18 martie 2013, inculpata s-a angajat să se prezinte la sediul Gărzii Financiare la 20 martie 2013,