ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 137/F din 31 august 2015 pronunțată în Dosarul nr. 3659/2/2015, Curtea de Apel București, secția I penală a hotărât următoarele:

În baza art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 modificată cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. l-a condamnat inculpatul P.C.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (constând în dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.(constând în dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), ca pedeapsă accesorie.

A luat act că persoana vătămată G.D. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului P.C.A.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă din data de 26 mai 2015 la zi.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 477/P/2015 emis la data de 15 iunie 2015 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a fost trimis în judecată inculpatul P.C.A., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, modificată.

Sub aspectul situației de fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că la data de 25 mai 2015, inculpatul P.C.A., executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, a solicitat, prin intermediul martorului P.M., denunțătoarei G.D., suma de 70.000 euro, pentru a nu depune la Direcția Națională Anticorupție un denunț privind fapte de natură penală pretins comise de aceasta, primind efectiv de la martorul P.M., la data de 26 mai 2015, suma de 290.000 lei, fiind depistat în flagrant.

În ședința publică din data de 24 august 2015, inculpatul a învederat instanței că dorește soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, cerere ce i-a fost admisă.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale în materie, Curtea a reținut că la data de 25 mai 2015, a fost înregistrată la Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, plângerea formulată de D.G. prin care aceasta a sesizat faptul că inculpatul P.C.A., executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București, îi solicită, prin intermediul numitului P.M., suma de 70.000 euro, pentru a nu formula la Direcția Națională Anticorupție un denunț cu privire la mai multe fapte penale comise de ea, în calitate de executor judecătoresc, împreună cu alte persoane, fiind atașat acel denunț întocmit în numele inculpatului și în care se precizau și mijloacele de probă pe care se întemeia denunțul respectiv.

Martorul P.M. a arătat că la data de 20 mai 2015, în jurul orelor 18:30, a fost contactat telefonic de inculpat, care i-a comunicat că ar dori să se întâlnească, martorul aducându-i la cunoștință faptul că este plecat din București, dar că se va întoarce luni, 25 mai 2015, dată la care a fost contactat din nou de inculpat, stabilind să se întâlnească în zona Unirii, la sediul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D.G., L.G. și P.M. Întrucât inculpatul a refuzat să intre în sediu, cei doi s-au întâlnit pe o alee în fața blocului respectiv, ocazie cu care inculpatul i-a înmânat martorului un plic, cu rugămintea să-l transmită executorului judecătoresc D.G. și i-a mai comunicat și faptul că, dacă aceasta nu-i remite suma de 70.000 euro, va depune un denunț la Direcția Națională Anticorupție, denunț aflat în plicul pe care i l-a dat.

Ulterior, în jurul orelor 11:03, inculpatul i-a transmis martorului P.M. un sms în care îi solicita un răspuns până cel târziu la ora 12:00, martorul stabilind prin sms cu acesta să se întâlnească, în aceeași zi, înjurai orelor 18:15, în fața hotelului "M." din București, așa cum rezultă din planșa fotografică privind conținutul mesajelor telefonice.

Din procesul-verbal de redare a dialogului ambiental întocmit la data de 26 mai 2015, reiese că martorul îi comunică inculpatului că D.G. este, în principiu, de acord cu solicitarea, cu condiția să îi dea agenda și înregistrările pe care le deține, inculpatul spunându-i că i le dă, însă peste două zile, după ce îi sunt înmânați banii, dar martorul nu este de acord cu această condiție întrucât nu sunt banii lui și nu depinde de el, inculpatul insistând și spunând că dorește să vadă întâi banii în cont și apoi îi va remite probele.

Martorul îi explică faptul că nu pot face viramente prin cont, deoarece acestea sunt blocate și că îi poate da banii cash, dar doar la schimb cu agenda și cu înregistrările, deoarece există posibilitatea ca peste două zile să îi mai ceară și altă sumă, dar că îi va transmite această condiție persoanei vătămate G.D., inculpatul insistând că nu va renunța la această modalitate.

La data de 25 mai 2015, după discuția relatată mai sus, persoana vătămată D.G., prin intermediul martorului P.M., a pus la dispoziția organelor de anchetă suma de 290.000 lei în bancnote de cupiură de 100 lei și de 200 lei, în vederea desfășurării activităților operative în prezenta cauză.

La data de 26 mai 2015, conform înțelegerii anterioare, martorul P.M. a stabilit o întâlnire, în jurul orei 11:00, cu inculpatul, în fața biroului acestuia din urmă, respectiv pe str. T., sector 1, București, comunicându-i că persoana vătămată ar fi de acord, dar să-i arate măcar o copie de pe agendă sau un fragment de înregistrare, că ea i-a dat banii și că sunt la el la birou, dar inculpatul a refuzat, spunându-i martorului să-i transmită persoanei vătămate că, dacă nu îl crede, să își aducă aminte de ziua când l-a chemat din concediu ca să ducă "chestii" la instanță, de Crăciun, în final, stabilind ca ultim termen, ora 13:00, în aceeași zi, în caz contrar, nu mai dă nimic.

La data de 26 mai 2015, la ora 12:51, pe strada T., sector 1, București, în fața biroului său de executor judecătoresc, inculpatul a fost surprins în flagrant, după ce a primit de la martorul denunțător P.M. suma de 290.000 lei.

Situația de fapt astfel reținută rezultă din coroborarea declarației persoanei vătămate, a declarației martorului P.M., a înscrisului intitulat "Denunț" transmis de inculpat persoanei vătămate, a mesajelor telefonice expediate între inculpat și martor, a proceselor-verbale de redare a dialogurilor purtate în mediul ambiental, a procesului-verbal de marcare a patru bancnote, a procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, a procesului-verbal de restituire a sumei de bani către martor și a declarației de recunoaștere a inculpatului.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului P.C.A., executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București care, la data de 25 mai 2015, a solicitat, prin intermediul martorului P.M., persoanei vătămate G.D., suma de 70.000 euro, pentru a nu depune la Direcția Națională Anticorupție un denunț privind fapte de natură penală pretins comise de aceasta, primind efectiv de la martorul P.M. la data de 26 mai 2015, suma de 290.000 lei, fiind depistat în flagrant, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, modificată.

S-a constatat că incidența art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 modificată este atrasă de calitatea de executor judecătoresc a inculpatului P.C.A.

Totodată, s-a reținut că constrângerea s-a exercitat prin amenințare, neavând relevanță pentru existența infracțiunii dacă fapta cu care s-a amenințat este licită (în speță, formularea unui denunț) sau nu, inculpatul a acționat cu intenție directă, calificată prin scop, urmărind să o determine pe persoana vătămată să îi remită în mod injust suma de 70.000 euro.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv natura și gravitatea faptei, împrejurările și modalitatea de comitere a acesteia, precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și care a avut o atitudine sinceră, beneficiind de judecată în baza procedurii simplificate, ținând seama și de calitatea de executor judecătoresc a inculpatului, de cuantumul ridicat al sumei solicitate, precum și de faptul că inculpatul a dorit să profite de starea vulnerabilă în care se află persoana vătămată, cercetată într-un alt dosar penal, formularea denunțului pentru pretinse fapte de corupție, putând conduce la agravarea situației juridice a acesteia.

Totodată, a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins în privința inculpatului decât prin executarea pedepsei în regim de detenție, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere neconstituind o garanție a reeducării acestuia, starea sa de sănătate, invocată, neputând determina aplicarea art. 91 C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 137/F din 31 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală a declarat apel inculpatul P.C.A.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În motivarea apelului a susținut că instanța de fond avea posibilitatea de a aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 C. pen.

De asemenea, a precizat că, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior comiterii infracțiunii, de recunoașterea învinuirii, de starea sa de sănătate, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei aplicate.

Examinând apelul declarat de către inculpatul P.C.A., raportat la actele dosarului și la criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 91 alin. (1) C. pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Totodată, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă:

a) pedeapsa aplicată este numai amenda;

b) aplicarea pedepsei a fost inițial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;

c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

Înalta Curte reține că inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond la pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care nu o contestă, că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, că și-a exprimat în fața instanței de fond acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, așa cum rezultă din declarația acestuia dată în ședința din data de 24 august 2015 și că nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 91 alin. (3) C. proc. pen.

Însă, îndeplinirea acestor condiții nu crează un drept al condamnatului, ci numai o vocație de a beneficia de această măsură de individualizare judiciară. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este lăsată de legiuitor la aprecierea instanței, pe baza criteriilor anterior enumerate: persoana infractorului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare.

Or, modalitatea în care inculpatul P.C.A. a organizat și a pus în practică infracțiunea de șantaj, valoarea substanțială a sumelor pretinse de la persoana vătămată G.D., calitatea de executor judecătoresc pe care o avea inculpatul la data săvârșirii faptei, persoană cu studii juridice care a înțeles să obțină avantaje patrimoniale tocmai prin încălcarea legii, necesită o ripostă penală fermă.

În acest context, circumstanțele personale pozitive ale inculpatului, respectiv nivelul de educație, starea de sănătate, mediul din care provine, situația familială, precum și comportamentul său social și procesual, de altfel corect, nu constituie o garanție că acesta nu va mai săvârși infracțiuni și că avertismentul dat de justiție, prin pronunțarea condamnării, este suficient pentru reintegrarea sa socială.

Afecțiunile grave de care suferă inculpatul existau și la data comiterii faptei și, conform declarațiilor acestuia, au constituit mobilul comiterii infracțiunii, fapt pentru care această stare nu reprezintă o garanție că acesta nu va mai săvârși alte fapte de natură penală.

Totodată, se reține că afecțiunile medicale de care suferă inculpatul pot fi tratate în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor și că există și posibilitatea unui tratament medical, sub pază permanentă, în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății de care, de altfel, acesta a și beneficiat până în prezent.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere.

În consecință, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C.A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C.A. împotriva Sentinței penale nr. 137/F din 31 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă durata măsurilor preventive privative de libertate de la 26 mai 2015 la 08 decembrie 2015.

Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08 decembrie 2015.

Procesat de GGC - NN