ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 630/2018

Deliberând asupra contestației formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25/F din 12.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2013, printre altele, s-a admis schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu de instanța de judecată și s-a schimbat încadrarea faptelor reținute în sarcina inculpatului A. prin reținerea dispozițiilor referitoare la recidiva postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. anterior (în prezent art. 41 alin. (1) C. pen.).

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 rap. la art. 3 lit. b) pct. 4 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (fapta din octombrie 2011 - persoana vătămată B.).

S-a constatat că pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința nr. 773/2012 a Tribunalului Argeș, definitivă prin nerecurare la data de 05.12.2012 (7 ani și 6 luni închisoare), modificată prin sentința nr. 782/2014 a Tribunalului București, definitivă prin decizia nr. 748 din 09.10.2014 a Curții de Apel București (prin aplicarea art. 6 C. pen. - 7 ani și 2 luni închisoare) reprezintă prim termen al recidivei postcondamnatorii.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a fost contopită pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa menționată mai sus, respectiv 857 zile închisoare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, respectiv 857 zile închisoare.

S-a constatat că infracțiunea de șantaj dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința nr. 860/2013 a Tribunalului București, definitivă prin decizia nr. 540/A din 24.04.2014 a Curții de Apel București.

Au fost descontopite pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale aplicate prin sentința nr. 860/2013 a Tribunalului București și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv două pedepse de câte 7 ani și 6 luni închisoare, fiecare însoțită de pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, înlăturând temporar sporul de 6 luni închisoare aplicat prin această sentință.

S-a constatat că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 773/2012 a Tribunalului Argeș (reținută ca prim termen al recidivei postcondamnatorii prin sentința nr. 860.2012 a Tribunalului București) a fost redusă la 7 ani și 2 luni închisoare prin sentința nr. 782/2014 a Tribunalului București, definitivă prin decizia nr. 748/09.10.2014 a Curții de Apel București.

Au fost reduse cele două pedepse de câte 7 ani și 6 luni închisoare rezultate în urma descontopirii sentinței nr. 860/2013 în două pedepse de câte 7 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1), (33) lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 857 zile închisoare aplicată prin prezenta cu cele două pedepse de câte 7 ani și 2 luni închisoare menționate mai sus, fiecare însoțită de pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani și 2 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor total de 1 an închisoare (6 luni din sentința nr. 860/2013 și încă 6 luni), în final inculpatul urmând să execute 8 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv 21.06.2005-15.11.2005, 12.03.2007-09.08.2011, 15.05.2012-28.05.2014.

Au fost menținute celelalte dispoziții referitoare la inculpat din cuprinsul sentinței contopite.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și inculpatul A.

Prin decizia nr. 424/A din 11.12.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și inculpații C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. și avocat GG. împotriva sentinței penale nr. 25/F din data de 12 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală.

A desființat, în parte, hotătârea atacată și a rejudecat cauza cu privire la inculpații C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., II. și apelanta avocat GG..

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei hotărâri.

A respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de inculpatul A.

menținut liberarea condiționată a inculpatului A. din data de 28.05.2014 dispusă prin sentința penală nr. 1457/2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București (din executarea pedepsei de 8 ani aplicată prin sentința penală nr. 860/2013 a Tribunalului București, secția I penală).

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație la executare Biroul Executări Penale al Curții de Apel București, secția I penală.

Prin sentința penală nr. 239/F din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă contestația la executare formulată împotriva sentinței penale nr. 25/F din 12 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 424/A din 11 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. s-a dispus anularea M.E.P.Î. nr. 41 din 11 decembrie 2017 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza sentinței penale nr. 25/F din 12 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și punerea în libertate a condamnatului A., dacă nu este reținut, arestat ori deținut în altă cauză.

În temeiul art. 274 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției, iar în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin sesizarea formulată la data de 12 decembrie 2017 de către Biroul Executări Penale al Curții de Apel București, secția I penală, s-a solicitat examinarea executării dispozițiilor sentinței penale nr. 25 din 12 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 424 din 11 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în privința condamnatului A.

În motivarea sesizării s-a arătat că, prin hotărârea menționată s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, la care s-a adăugat un rest de pedeapsă de 857 zile, s-a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 860/2013 a Tribunalului București (definitivă prin decizia penală nr. 540 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel București), s-a dispus contopirea pedepselor și s-a dat spre executare pedeapsa rezultantă de 8 ani și 2 luni închisoare. A fost menținută liberarea condiționată a inculpatului din data de 28 mai 2014 dispusă prin sentința penală nr. 1457/2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

În drept, s-au indicat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. (în raport de emiterea MEPI nr. 41 din 11 decembrie 2017).

A fost atașat MEPI nr. 41 din data de 11 decembrie 2017 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, și minutele sentinței și deciziei în baza cărora s-a emis mandatul .

Analizând contestația la executare formulată, Curtea de Apel București a apreciat că este întemeiată.

Astfel, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., se poate face contestație împotriva executării hotărârii penale atunci când se ivește vreo împiedicare la executare.

De asemenea, curtea de apel a constatat că este incidentă ipoteza anterior menționată, deoarece în mod greșit au fost emise în cauză formele de executare în privința inculpatului A.. În acest sens, s-a reținut că, deși a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, în regim de executare efectivă, instanța de apel a dispus, fără echivoc, menținerea efectelor liberării condiționate dispuse anterior pentru infracțiuni concurente cu cele deduse judecății, apreciindu-se, în raport de noua pedeapsă rezultantă, că nu se impune continuarea executării pedepsei.

Ca atare, Curtea de Apel București a constatat că în mod eronat au fost emise formele de executare, atâta vreme cât dispoziția instanței de control judiciar a fost în sensul menținerii liberării condiționate.

Cu privire la stabilirea temeiului contestației la executare, s-a apreciat că sesizarea nu privește o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, care să atragă incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., ci o veritabilă împiedicare la executare, în raport de dispoziția neechivocă a instanței de control judiciar.

Împotriva sentinței penale nr. 239/F din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

În esență, a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței atacate, recalificarea sesizării Biroului Executări Penale ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. și înlăturarea dispoziției de menținere a liberării condiționate.

Astfel, s-a menționat că prin decizia nr. 424 din 11 decembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins apelul inculpatului A. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, care nu contraveneau respectivei hotărâri.

De asemenea, s-a apreciat că sunt aplicabile considerentele Deciziei nr. 73/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite (pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, privind menținerea sau revocarea liberării condiționate, în baza art. 61 din C. pen. din 1969, în condițiile contopirii unor pedepse aplicate pentru fapte concurente, descoperite ulterior, dar săvârșite anterior liberării).

În acest sens, raportat la cauza dedusă judecății, s-a susținut că instanța de fond nu a înțeles să mențină, în temeiul dispozițiilor art. 61 C. pen. anterior, liberarea condiționată din data de 28 mai 2014, dispusă prin sentința penală nr. 1457/2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București, din executarea pedepsei de 8 ani aplicată prin sentința penală nr. 860/2013 a Tribunalului București, secția I penală. Or, în condițiile în care apelul inculpatului a fost respins, s-a apreciat că, prin inserarea în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispoziției de menținere a liberării condiționate, apare o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, temeiul juridic fiind art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. și competența aparținând Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând hotărârea atacată, atât potrivit susținerilor Ministerului Public, cât și în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Preliminar, Înalta Curte subliniază că, potrivit C. proc. pen., contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia.

Dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen. prevăd expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

Așadar, pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei.

Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării și, totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

În continuare, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocate în prezenta cauză, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Astfel, art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. (nelămurirea cu privire la hotărârea care se execută) este incident în ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătorești nu este suficient de clar, aspect ce poate crea dificultăți în procedura de executare. Altfel spus, nelămurirea ivită are în vedere limitele în care hotărârea se execută și nu valabilitatea ei.

Pe de altă parte, pentru a fi incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unei cauze legale care face ca executarea hotărârii să nu poată continua și trebuie să se ivească la punerea în executare a hotărârii sau pe parcursul executării acesteia. Cu alte cuvinte, împiedicarea la executare intervine datorită unor cauze legale care opresc executarea.

Raportând aceste considerente teoretice la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că, în cauză, nu există o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, care să atragă incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., ci s-a ivit o împiedicare la executare.

Astfel, se observă că, inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 25/F din 12.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, la care s-a adăugat un rest de pedeapsă de 857 zile, și, constatându-se că această infracțiune este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 860/2013 a Tribunalului București (definitivă prin decizia penală nr. 540 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel București), s-a dispus contopirea pedepselor, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 2 luni închisoare.

Prin decizia nr. 424/A din 11.12.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respins apelul formulat de inculpatul A. și a fost menținută liberarea condiționată a inculpatului A. din data de 28.05.2014 dispusă prin sentința penală nr. 1457/2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București (din executarea pedepsei de 8 ani aplicată prin sentința penală nr. 860/2013 a Tribunalului București, secția I penală).

La data de 11.12.2017 Curtea de Apel București, secția I penală, a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 41.

La data de 12.12.2017, Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, a formulat contestație la executare, apreciind că s-a ivit o împiedicare la executare.

Așadar, Înalta Curte observă că, în cursul executării sentinței nr. 25/F din 12.02.2016 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia nr. 424/A din 11.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, după emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 41 din 11.12.2017, s-a ivit o împiedicare la executare, Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, sesizând existența unei cauze legale care împiedică executarea, în continuare, a hotărârii definitive, respectiv dispoziția instanței de apel privind menținerea liberării condiționate a inculpatului A. (dispusă prin sentința penală nr. 1457/2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București).

În acest sens, trebuie precizat că dispozitivul deciziei penale nr. 424/A din 11.12.2017, pronunțată în apel de Înalta Curte de Casație și Justiție, este clar și lămuritor, în sensul în care cuprinde toate dispozițiile cerute de lege și aplicabile cauzei, dispoziția privind menținerea liberării condiționate fiind consemnată în mod expres.

În plus, se observă că, deși Curtea de Apel București, cu ocazia judecării cauzei pe fond în primă instanță, a contopit pedeapsa aplicată prin sentința nr. 25/F/2016 cu pedepsele aplicate prin sentința nr. 860/2013, nu a dispus anularea mandatului de executare emis în baza hotărârii din 2013 a Tribunalului București, apreciind că acesta nu mai produce efecte juridice, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 28.05.2014.

Ca atare, contrar celor susținute de Parchet, nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, pedeapsa aplicată nefiind executabilă, întrucât a fost menținută liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 1457/2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin urmare, menținându-se liberarea condiționată, nu se mai impunea emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 41 din 11.12.2017, mandat care a fost emis în mod greșit, existând o împiedicare la executare.

Referitor la susținerile Parchetului, respectiv că inculpatul trebuia să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 2 luni închisoare, care era mai mare decât pedeapsa din care fusese liberat condiționat, de 8 ani închisoare, întrucât apelul acestuia a fost respins, Înalta Curte reține că acestea nu pot fi cenzurate în prezenta procedură, având în vedere, pe de-o parte, așa cum s-a menționat anterior, că pe calea contestației la executare nu se poate ajunge la o nouă judecată asupra fondului cauzei, iar pe de altă parte, că dispozitivul deciziei penale nr. 424/A din 11.12.2017 este clar, instanța supremă menționând în mod expres că menține liberarea condiționată a inculpatului A. din data de 28.05.2014, dispusă prin sentința penală nr. 1457/2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva sentinței penale nr. 239/F din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACEST MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva sentinței penale nr. 239/F din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 iunie 2018.