ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 821 din 09 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 18140/300/2015 (1695/2015), în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul-contestator A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 173 din 07 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, fiind obligat petentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța în acest sens, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 173 din 07 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în baza art. 431 C. proc. pen. raportat la art. 426 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A.P.G.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București sub nr. 18140/300/2015 la data de 18 martie 2015, petentul A.P.G. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii de camera preliminară din 27 februarie 2015 pronunțate de Judecătoria sectorului 2 București în Dosarul nr. 2047/300/2015, invocând motivul nepublicității ședinței de judecată, dosarul fiind judecat în cameră de consiliu, potrivit art. 340 C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare, judecătoria a reținut că prin încheierea din camera de consiliu din data de 27 februarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 2047/300/2015, s-a dispus, în temeiul art. 341 alin. (6) lit a) C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulată de petentul A.P.G. în Dosarul nr. H226/P/2014. încheierea astfel pronunțată este, potrivit art. 340 alin. (8) C. proc. pen., definitivă.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților. Instanța examinează dacă cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 426 și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Examinând astfel cererea de contestație în anulare conform art. 431 alin. (2) C. proc. pen., judecătoria a constatat că aceasta este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 459 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., petentul neinvocând vreun motiv dintre cele prevăzute la art. 426 alin. (1) C. proc. pen.

De asemenea, s-a reținut că motivele expuse de petent în cererea sa nu pot fi încadrate nici în dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., acestea referindu-se la judecata în apel, nu și la judecata în primă instanță, cum este cazul în dosarul de față, având ca obiect plângere împotriva soluțiilor de neurmărire/netrimitere în judecată, nici în dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., acestea referindu-se la cauzele a căror judecată are loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, în cazurile în care aceasta este obligatorie, ceea ce nu este cazul în dosarul de față, unde cauza se judecă, potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. pen., în camera de consiliu, fără citarea părților și nici în dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., acestea nereferindu-se la cauzele care se judecă în ședință nepublică, potrivit legii, cum este cazul în dosarul de față, unde cauza se judecă, potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. pen., în camera de consiliu, fără citarea părților.

Totodată, s-a constatat că motivele expuse de petent nu pot fi încadrate nici în celelalte dispoziții art. 426 alin. (1) C. proc. pen., neavând legătură cu aceste prevederi legale.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul petent A.P.G. a declarat apel.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a reținut că apelul este inadmisibil, întrucât s-a atacat o încheiere definitivă, instanța pronunțându-se printr-o sentință fără cale de atac, sentința pronunțată în contestație în anulare fiind atacabilă cu aceiași cale de atac cu care ar fi atacabilă hotărârea contestată.

Față de cele ce preced și având în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 5/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, curtea de apel, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, apelul declarat în cauză.

Împotriva Deciziei penale nr. 821 din 09 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat apel contestatorul-petent A.P.G.

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu apelul formulat de petentul A.P.G. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 821 din 09 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Prin urmare, în privința deciziei penale atacate, care este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A.P.G. împotriva Deciziei penale nr. 821 din 9 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 18140/3 00/2015 (1695/2015), obligând totodată petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A.P.G. împotriva Deciziei penale nr. 821 din 9 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 18140/300/2015 (1695/2015).

Obligă apelantul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2015.

Procesat de GGC - CT