ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2411/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 1273/R din data de 24 aprilie 2014 a Tribunalului București,

secția a V-a civilă, s-a admis recursul formulat de recurentul pârât Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2077 din 08

martie 2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 în Dosarul nr.

853/302/2013, în contradictoriu cu intimații reclamanți M.I. și M.E.D. A fost

modificată, în parte, sentința recurată, în sensul că a fost obligat pârâtul la

plata sumei de 3.686,505 RON către reclamanți, reprezentând actualizarea cu

indicele inflației a sumei de 205.950 RON, pentru perioada de referință mai

2011-mai 2012, fiind menținute celelalte dispoziții.

Prin decizia civilă nr. 1380 din 18 iunie

2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins contestația în anulare

formulată de contestatorii M.I. și M.E.D. împotriva deciziei nr. 1273/R din data

de 24 aprilie 2014 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestor decizii au formulat contestație

în anulare reclamanții M.I. și M.E.D., ce a fost înregistrată sub nr. 2861/1/2015

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

În ședința publică din 29 octombrie 20145,

Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția necompetenței de soluționare a contestației

în anulare, în raport de prevederile art. 319 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, excepția necompetenței

de soluționare a contestației în anulare, prin prisma prevederilor legale mai sus

arătate, Înalta Curte constată excepția întemeiată, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ.,

„contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă".

Prin prezenta contestație în anulare se

atacă deciziile nr. 1273/R din data de 24 aprilie 2014 și nr. 1380 din data de 18

iunie 20Î5, ambele pronunțate de Tribunalul București, iar, față de dispozițiile

art. 319 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a acestei căi extraordinare

de atac revine instanței care a pronunțat decizia contestată, respectiv Tribunalului

București, și nu unei instanței superioare.

Întrucât normele de competență materială

sunt norme imperative, potrivit art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., părțile

nu pot deroga de la aceste norme, astfel încât solicitarea contestatorilor ca pricina

să se judece la Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi primită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte

va declina în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a contestației

în anulare formulată de contestatorii M.I. și M.E.D. împotriva deciziilor nr. 1273/R

din data de 24 aprilie 2014 și nr. 1380 din data de 18 iunie 2015, ambele pronunțate

de Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Tribunalului București

competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorii M.I.

și M.E.D. împotriva deciziilor nr. 1273/R din data de 24 aprilie 2014 și nr. 1380

din data de 18 iunie 2015, ambele pronunțate de Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 29

octombrie 2015.