ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2411/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1273/R din data de 24 aprilie 2014 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, s-a admis recursul formulat de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2077 din 08 martie 2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 în Dosarul nr. 853/302/2013, în contradictoriu cu intimații reclamanți M.I. și M.E.D. A fost modificată, în parte, sentința recurată, în sensul că a fost obligat pârâtul la plata sumei de 3.686,505 RON către reclamanți, reprezentând actualizarea cu indicele inflației a sumei de 205.950 RON, pentru perioada de referință mai 2011-mai 2012, fiind menținute celelalte dispoziții.

Prin decizia civilă nr. 1380 din 18 iunie 2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatorii M.I. și M.E.D. împotriva deciziei nr. 1273/R din data de 24 aprilie 2014 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. Împotriva acestor decizii au formulat contestație în anulare reclamanții M.I. și M.E.D., ce a fost înregistrată sub nr. 2861/1/2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă. În ședința publică din 29 octombrie 20145, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția necompetenței de soluționare a contestației în anulare, în raport de prevederile art. 319 alin. (1) C. proc. civ. Analizând, cu prioritate, excepția necompetenței de soluționare a contestației în anulare, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată excepția întemeiată, pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc.

civ., „contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă". Prin prezenta contestație în anulare se atacă deciziile nr. 1273/R din data de 24 aprilie 2014 și nr. 1380 din data de 18 iunie 20Î5, ambele pronunțate de Tribunalul București, iar, față de dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a acestei căi extraordinare de atac revine instanței care a pronunțat decizia contestată, respectiv Tribunalului București, și nu unei instanței superioare. Întrucât normele de competență materială sunt norme imperative, potrivit art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., părțile nu pot deroga de la aceste norme, astfel încât solicitarea contestatorilor ca pricina să se judece la Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi primită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va declina în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorii M.I. și M.E.D. împotriva deciziilor nr. 1273/R din data de 24 aprilie 2014 și nr. 1380 din data de 18 iunie 2015, ambele pronunțate de Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorii M.I. și M.E.D. împotriva deciziilor nr. 1273/R din data de 24 aprilie 2014 și nr. 1380 din data de 18 iunie 2015, ambele pronunțate de Tribunalul București. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 octombrie 2015.