ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1763/2014

Asupra recursurilor de față: În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 318 din 18 iulie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 7357/117/2013 a Tribunalului Cluj au fost condamnați inculpații: 1. T.M., în baza art. 13 alin. (1), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 alin. (1) lit C. pen. la pedeapsa de: - 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de: - 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea și anume aceea de: - 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei timpul reținerii pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de 06 noiembrie 2012 și până la data de 07 noiembrie 2012. În temeiul art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86 2 C. pen., stabilit de instanță la 6 ani. Conform art. 86 3 alin. (1) C. pen.

a fost obligată inculpata să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de consilierul de probațiune, dar nu mai puțin de odată pe trimestru; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. . Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86 4 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi. În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. s-a menținut măsura luată față de inculpată, respectiv cea a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) și la art. 1357 din Noul C. civ. s-a admis acțiunea civilă a părții civile D.G. și în consecință obligă inculpata să-i plătească acesteia suma de 500 lei cu titlu de daune morale. În baza art. 17 alin. (3) rap. la art. 346 alin. (1) și la art. 14 alin. (3) lit. b) și la art. 1357 din Noul C. civ.

a fost obligată inculpata să plătească în favoarea părții civile minore D.A. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale. 2. M.I.L., înlătură aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În temeiul art. 13, alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap. la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) condamnatul, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la pedeapsa de: - 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. În baza art. 71 alin. (1) C. pen.

interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. În temeiul art. 88 C. pen. s-a scăzut din durate pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de 06 noiembrie 2012 și până k data de 07 noiembrie 2012. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86 2 C. pen., stabilit de instanță la 7 ani. Conform art. 86 3 alin. (1) C. pen.

a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de consilierul de probațiune, dar nu mai puțin de odată pe trimestru; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86 4 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. s-a menținut față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată, până la rămânerea definitivă a cauzei. În baza art. 17 alin. (3) rap. la art. 346 alin. (1) și la art. 14 alin. (3) lit. b) și la art. 1357 din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile minore D.A. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale. În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-au stabilit onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru partea vătămată D.G.

în sumă de 150 lei și pentru inculpatul M.I.L. în sumă de 300 lei, sume ce se avansează din Fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului Cluj, domnilor avocați D.I. și respectiv C.I. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare astfel: - inculpata T.M. în sumă de câte 1.875 lei, din care suma de 75 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu inițial; - inculpatul M.I.L. în sumă de 2.100 lei, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile vătămate D.G., în prezent în vârstă de 21 de ani și D.A., în prezent în vârstă de 17 ani provin dintr-o familie monoparentală, cu încă 4 frați și surori, tatăl acestora decedând în anul 2006. Din anul 2005, de la vârsta de 13 ani partea vătămată D.G.

a început să fugă de acasă. În perioada 2005 - 2007 aceasta a fost depistată de mai multe ori pe raza municipiului Cluj-Napoca și internată în Adăpostul de zi și de noapte "Arlechino" din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecției Copilului (DGASPC) Cluj. În cursul lunii iulie 2005 partea vătămată a fost evaluată de către consilieri din cadrul direcției, ocazie cu care partea vătămată a declarat că a fugit de acasă întrucât părinții o băteau și îi adresau injurii. Evaluarea a pus în evidență că partea vătămată prezenta un nivel ridicat al anxietății generale, stimă de sine scăzută, manifesta un comportament agresiv cu tente sexuale, avea limbaj vulgar, prezenta un ușor retard în achiziția deprinderilor intelectuale caracteristice vârstei, imposibilitatea susținerii atenției concentrate în sarcini academice.

După fiecare internare în adăpost, partea vătămată a fost încredințată mamei, inculpata T.M., la cererea acesteia. Această situație s-a repetat și cu privire la partea vătămată D.A. care de la vârsta de 13 ani a fugit în mod repetat de la domiciliu. În perioada 2008 - 2009 aceasta a fost găsită vagabondând în Cluj-Napoca, în zona gării CFR, precum și în trenuri, fiind, de asemenea, internată de mai multe ori în adăpostul "Arlechino". Din anul 2006, la vârsta de 14 ani, partea vătămată D.G. a început să practice prostituția inițial pe raza municipiului Cluj-Napoca, iar ulterior în zona T., situată la ieșirea din Turda spre municipiul Cluj-Napoca. După ce a aflat de ocupația fiicei ei, inculpata T.M.

a început să primească sume de bani de la aceasta. La început, partea vătămată i-a dat mamei ei suma de 20 - 30 lei pe săptămână din banii încasați din prostituție după un timp, suma pe care inculpata o primea a ajuns la 30 - 50 lei pe zi, în funcție de încasări. Inculpata ținea legătura telefonică cu fiica ei în timp ce aceasta era la stradă. Partea vătămată îi povestea mamei ei despre clienții pe care îi avea și sumele de bani încasate de la aceștia. Inculpata obișnuia să îi ceară părții vătămate să o ajute cu bani sau să-i cumpere țigări, iar partea vătămată se conforma, dându-i o parte din sumele încasate din prostituție. În cursul anului 2008 partea vătămată D.G. l-a cunoscut pe martorul S.T.M.

Acesta a declarat că a cunoscut-o pe partea vătămată prin intermediul inculpatei T.M., care i-a propus să aibă o relație cu fiica ei. Inculpata i-a relatat martorului că D.G. se afla la Cluj-Napoca, împreună cu un bărbat și că practica prostituția. La insistențele inculpatei, martorul a acceptat să o cunoască pe partea vătămată D.G. și să aibă o relație cu aceasta. După ce aceștia s-au cunoscut, partea vătămată D.G. s-a mutat din Cluj-Napoca, înapoi la domiciliul mamei ei și și-a continuat activitatea de prostituție în zona T.. Martorul a arătat că i-a cerut părții vătămate D.G. să nu mai practice prostituția; aceasta i-a promis că va face acest lucru, dar după un timp martorul a aflat că partea vătămată a continuat să se prostitueze.

Martorul arată că partea vătămată ținea legătura cu mama ei care, în dese rânduri o suna să îi ceară bani. Martorul arată că cel mai des inculpata îi spunea fiicei ei că are nevoie de bani, pentru că nu mai are țigări. În general partea vătămată îi dădea mamei ei sume de bani, dar erau și momente în care îi spunea martorului că nu mai vrea să îi dea bani inculpatei și i se plângea acestuia că pe inculpată o interesează doar banii. Partea vătămată i-a relatat martorului că în perioada în care a practicat prostituția în Cluj-Napoca, atunci când mergea în vizită la mama ei fără bani, inculpata T.M. o alunga. Martorul S.T.M. a arătat că la începutul relației sale cu partea vătămată, inculpata T.M.

era mulțumită și chiar i-a spus martorului că motivul pentru care a făcut tot ce a putut pentru a o aduce pe partea vătămată din Cluj-Napoca înapoi în Turda a fost acela ca partea vătămată să o ajute cu bani. Martorul arată că ulterior și-a dat seama că părții vătămate D.G. îi era frică de mama ei, care o amenința că nu o mai primește în casă, dacă nu îi dă bani. De asemenea, martorul a aflat că inculpata refuza să întocmească formalitățile necesare pentru ca părții vătămate D.G. să-i fie eliberată cartea de identitate, sub motiv că nu avea bani să plătească taxele necesare. Taxa pentru obținerea actului de identitate este de 7 lei. În anul 2010, după ce partea vătămată D.G. a împlinit vârsta de 18 ani, aceasta s-a mutat la domiciliul martorului S.T.M.

Martorul S.T.M. a declarat că în perioada cât partea vătămată a locuit la el, era sunată de 2 - 3 ori pe săptămână de către mama ei, inculpata T.M., care îi cerea bani, iar partea vătămată îi dădea acesteia sume de bani provenite din prostituție. Din primăvara anului 2012 partea vătămată D.G. a început să refuze cererile inculpatei și a încercat să se angajeze, pentru a nu mai practica prostituția. Martorul S.T.M. a arătat că după ce partea vătămată a început să o refuze pe mama ei, aceasta a determinat-o să se despartă de martor și să se mute înapoi la domiciliu, pentru a avea control asupra ei și a banilor pe care îi câștiga. Datorită influenței exercitate de către inculpată, în luna iunie 2012 partea vătămată s-a despărțit de martor.

În luna august a anului 2012 partea vătămată și-a găsit un loc de muncă, în calitate de muncitor necalificat, pe durată determinată de 2 luni. Toți banii încasați în această perioadă, precum și majoritatea bonurilor de masă i-au fost ceruți părții vătămate de către inculpata T.M. Faptul că partea vătămată îi dădea sume de bani mamei ei este confirmat și de declarațiile martorilor N.S., K.V.D., care este concubinul surorii părților vătămate, numita D.L., dar și de convorbirile telefonice interceptate în cauză. Din anul 2010, la vârsta de 15 ani, partea vătămată D.A. a început să practice prostituția la stradă, în zona T.. Ambele tinere au declarat că au început să se prostitueze de bunăvoie, că nu au fost trimise de nimeni să facă acest lucru.

Din declarațiile celor două tinere, coroborate cu procesele-verbale de sancționare contravențională, rezultă că la început partea vătămată D.A. ieșea mai rar la stradă, o dată - de două ori pe săptămână. După o perioadă de timp inculpata T.M. a aflat că și partea vătămată D.A. practică prostituția. Inițial aceasta i-a spus fiicei ei să renunțe la această ocupație. Partea vătămată D.A. a declarat că nu a vrut să renunțe la activitatea de prostituție, deoarece nu avea din ce să trăiască, veniturile familiei fiind mici. Din actele transmise la dosar de către Primăria Municipiului Turda - Serviciul Public de asistență socială, rezultă că de la decesul numitului D.I.Z., familia părților vătămate, compusă din inculpata T.M.

și 4 copii, din care unul major, aflați în întreținerea acesteia, avea venituri lunare în sumă de 206 lei pensie de urmaș, 76 lei - alocație monoparentală și 40 lei alocație de stat. Aceste sume de bani erau încasate și gestionate de inculpata T.M. Cu excepția minorului D.A.Z., niciunul dintre copii nu mai urma cursurile vreunei școli și niciun membru al familiei nu era angajat. Inculpata T.M. obținea venituri ocazionale muncind cu ziua în gospodăria unor persoane. Partea vătămată D.A. a declarat că inițial a fost certată de mama sa, care i-ar fi cerut să renunțe la prostituție, însă ea ar fi refuzat și i-ar fi spus mamei ei că dorește să-și ajute familia prin practicarea prostituției. După această discuție, partea vătămată D.A.

a continuat să se prostitueze și, din anul 2011 a ieșit la stradă zilnic, atât dimineața cât și pe timpul nopții. Partea vătămată D.A. a început să îi dea inculpatei zilnic sume cuprinse între 30 - 50 lei în funcție de sumele pe care le încasa. Banii primiți de către inculpată de la ambele părți vătămate erau cheltuiți pentru întreținerea ei, a familiei, plata unor utilități, dar și pentru țigări, cafea și alte asemenea produse. Din declarațiile părților vătămate și ale unor martori rezultă că la început inculpata T.M. a discutat cu cele două fiice și le-a cerut să renunțe la practicarea prostituției, însă ulterior și-a schimbat atitudinea și nu doar a acceptat situația ci a început să pretindă sume de bani de la acestea.

Mai mult, în mod repetat, inculpata le-a amenințat că dacă nu îi vor da bani le va alunga de acasă. Din convorbirile telefonice interceptate în perioada 07 aprilie - 25 iunie 2012 rezultă că partea vătămată D.A. se temea că va ajunge pe drumuri dacă nu îi va da mamei ei sume de bani. De asemenea, au fost interceptate mai multe convorbiri telefonice între partea vătămată și inculpata T.M. din care rezultă că aceasta era la curent cu activitatea de prostituție desfășurată de cele două fiice, îi cunoștea pe unii dintre clienții acestora cu care și discuta, când era nemulțumită de sumele de bani primită de la partea vătămată D.A. inculpata o certa, îi cerea să se mute de acasă, o lua la rost reproșându-i că cheltuiește bani și o lasă fără bani de cafea sau țigări.

După ce partea vătămată D.A. a început să practice prostituția, în cursul anului 2010, l-a cunoscut pe inculpatul M.I.L. Acesta a racolat-o în scopul de a o exploata și a-și însuși beneficiile obținute de partea vătămată din această activitate. Sub pretextul dorinței de a avea o relație sentimentală, inculpatul a acționat pentru a obține afecțiunea părții vătămate, iar ulterior s-a folosit de atașamentul tinerei pentru a obține o parte din sumele de bani pe care ea le câștiga din prostituție. Încă de la început inculpatul M.I.L. știa că partea vătămată este minoră. La momentul când s-au cunoscut inculpatul lucra ca și taximetrist la o firmă din Turda. După racolarea părții vătămate, acesta s-a folosit de meseria sa pentru a o transporta pe partea vătămată la locul unde practica prostituția, respectiv la localul T., situat la ieșirea din Turda spre Cluj-Napoca.

În timp ce partea vătămată racola clienți, inculpatul aștepta cu taxiul în apropierea zonei supraveghind-o pe aceasta vizual. Peste zi atunci când partea vătămată găsea clienți pentru a întreține relații sexuale la hoteluri sau pensiuni, inculpatul îi transporta pe partea vătămată și clienți de la T. la hotel și uneori o aștepta pe partea vătămată și o transporta înapoi la locul practicării prostituției. Datorită acestui fapt, inculpatul M.I.L. și-a redus activitatea de taximetrie în cele din urmă a fost concediat. Din declarația martorului S.B.G., taximetrist, rezultă că din vara anului 2010 acesta a fost coleg cu inculpatul M.I.L. Acesta a declarat că a observat-o pe partea vătămată D.A. în compania inculpatului și de mai multe ori chiar la domiciliul acestuia.

Martorul arată că a discutat cu inculpatul și l-a sfătuit să nu se complice cu partea vătămată deoarece este minoră și practică prostituția, dar inculpatul i-a reproșat că îi este ciudă. Martorul a declarat că în mod frecvent inculpatul M.I.L. staționa cu taximetrul în zona în care D.A. practica prostituția la stradă și după fiecare cursă se întorcea în același loc. Datorită acestui fapt, inculpatul a avut probleme la locul de muncă întrucât s-a constatat că parcurgea distanțe mari fără a avea clienți. De asemenea, încasările pe care inculpatul le realiza din activitatea de taximetrie, erau mult mai mici decât cele realizate de colegii săi. Într-o discuție cu inculpatul M.I.L., acesta i s-a lăudat martorului că "s-a ajuns" explicându-i că partea vătămată D.A.

îi cumpără țigări și băuturi din banii pe care îi câștigă la stradă. În iarna anului 2011, inculpatul a convins-o pe partea vătămată D.A. să se mute împreună cu el. Timp de mai multe luni, până în luna ianuarie 2012, cei doi au locuit în Turda str. Z. nr. 7 la domiciliul inculpatului unde mai locuiau fratele acestuia, martorul M.T.Ș. și concubina lui, martora R.D.M.. Martora a declarat că partea vătămată D.A. i-a relatat că s-a mutat cu inculpatul deoarece nu se mai înțelegea cu mama ei, motivul fiind acela că inculpata o certa pe partea vătămată pentru că nu îi dădea suficienți bani. Martora a precizat că atât inculpatul cât și partea vătămată i-au relatat că inculpata nu mergea nicăieri la muncă și o trimitea pe A. "la traseu" ca să-i aducă bani.

Aceasta trebuia să-i cumpere mamei sale țigări și mâncare și să-i dea toți banii pe care ii producea din practicarea prostituției. Din discuțiile purtate de inculpatul M.I.L. cu partea vătămată D.A., martora a aflat că între cei doi inculpați exista o situație conflictuală, că inculpata nu-l suporta deoarece de când trăia cu fiica ei aceasta îi dă și lui o parte din banii proveniți din prostituție, astfel că inculpata nu prea primea bani. În perioada în care cei doi au locuit la familia inculpatului, partea vătămată D.A. a practicat în continuare prostituția. Dimineața inculpatul o conducea pe partea vătămată la locul practicării prostituției, peste zi o supraveghea telefonic și la terminarea activității o însoțea înapoi spre domiciliu.

De mai multe ori, când partea vătămată era acasă, aceasta era sunată de diferiți clienți care o chemau la întâlniri pentru a întreține relații sexuale, aspect confirmat și de martora R.D.M. În toată perioada cât inculpatul a exploatat-o pe partea vătămată D.A. acesta i-a luat jumătate din banii pe care ea îi încasa din prostituție. Din banii ce rămâneau la partea vătămată aceasta achita note de plată la baruri și restaurante unde mergea împreună cu inculpatul. Majoritatea sumelor încasate de la partea vătămată au fost cheltuite de inculpat pe alcool și țigări. Deși încasa sume semnificative, inculpatul nu contribuia cu nimic la cheltuielile gospodăriei, motiv pentru care rudele acestuia i-au cerut să se mute împreună cu partea vătămată.

Cei doi s-au mutat pentru câteva săptămâni la domiciliul martorului S.T.M. unde au locuit gratuit, ulterior, pentru câteva săptămâni la domiciliul inculpatului C.N. și la o prietenă a părții vătămate identificată în persoana martorei R.I.C. Martorul R.S. a declarat că în perioada martie - iunie 2012, obișnuia să o viziteze des pe inculpata T.M. împreună cu concubina lui C.M.M., nepoata inculpatei, și chiar să rămână peste noapte acolo. În perioada cât martorul a frecventat familia inculpatei, părțile vătămate D.A. și D.G. locuiau cu concubinii lor. Martorul R.S. a constatat că inculpata T.M. discuta zilnic cu cele două părți vătămate cărora li se plângea că nu are bani de pâine, bani de țigări, bani pentru întreținere și le reproșa că deși câștigă bani în fiecare zi din prostituție nu contribuie suficient cu bani în casă.

Martorul a declarat că inculpata le chema pe părțile vătămate să vină pe acasă și să îi aducă bani sau să-i cumpere mâncare și țigări. Urmare a insistențelor inculpatei, părțile vătămate D.A. și D.G. o vizitau pe aceasta și îi dădeau bani, alimente sau țigări. Martorul a mai arătat că inculpata T.M. obișnuia să-i spună părții vătămate D.A. că dacă nu o să-i aducă bani nu o să o mai primească în casă. Practic de fiecare dată când cele două părți vătămate veneau pe la inculpată, aceasta ajungea să le certe din cauza nemulțumirii legate de sumele de bani pe care le primea. Martorul arată că la un moment dat fiind nemulțumită, inculpata T.M. a început să i se plângă că deși le-a dat viață și le-a crescut, cele două fiice nu o ajută cu nimic deși fac bani Martorul a arătat că în perioada cât a frecventat locuința inculpatei nu a asistat la vreo discuție la care aceasta să încerce să le determine pe părțile vătămate să nu mai practice prostituția.

În perioada în care partea vătămată D.A. a locuit cu inculpatul M.I.L., ea a continuat să dea sume de bani mamei ei însă mai rar decât înainte. Nemulțumită de această situație, inculpata T.M. a făcut presiuni pentru a o determina pe partea vătămată să se despartă de inculpat și chiar l-a amenințat pe acesta că îl va reclama la poliție cerându-i să se despartă de partea vătămată. De asemenea, inculpata T.M. a apelat la martorul R.S. căruia i-a cerut să îl amenințe pe inculpatul M.I.L. că îl va căuta și îl va bate dacă nu se desparte de partea vătămată. Martorul R.S. a declarat că la un moment dat inculpata T.M. a convins-o pe partea vătămată D.A. să o viziteze. Când a sosit partea vătămată inculpata a încercat să o țină cu forța însă partea vătămată a fugit speriată din casă și a urcat într-o mașină care o aștepta la poartă.

Acest incident a fost confirmat de martorul N.S., cel care conducea autoturismul respectiv. Acesta a declarat chiar că la momentul incidentului dinspre casa părții vătămate a venit spre mașina lui un bărbat care s-a prins cu mâinile de mașină, moment în care martorul fiind speriat a demarat. Martorul N.S. a aflat ulterior de la partea vătămată D.A. că bărbatul care a alergat după mașina lui se numește "V.", aceasta fiind porecla martorului R.S., și că acesta l-a urmărit crezând că în mașină se află inculpatul M.I.L. pe care vroia să-l bată la cererea inculpatei T. M. În cele din urmă nemaiavând unde să locuiască și datorită presiunilor făcute de inculpata T.M., inculpatul M.I.L. și partea vătămată D.A.

au hotărât ca această din urmă să se mute înapoi la domiciliul mamei ei, dar să mențină relația și partea vătămată să continue să-i dea jumătate din banii încasați din prostituție. După acest moment, inculpatul a supravegheat-o pe partea vătămată prin intermediul convorbirilor telefonice cerându-i acesteia să-l anunțe cu privire la clienții pe care îi are, la sumele de bani pe care le încasează. Dintr-o convorbire telefonică din data de 09 mai 2012 ora 10:53:39, purtată între inculpatul M.I.L. și martora A.G.C. rezultă că între inculpatul și inculpata T.M. era o situație tensionată datorită faptului că fiecare dintre ei era nemulțumit că celălalt primește bani de la partea vătămată. Inculpatul îi spune interlocutoarei că mama părții vătămate nu îl suportă din cauză că nu o lasă pe aceasta să îi dea bani, că inculpata "nu își mai cunoaște copiii dacă nu îi dau bani", că partea vătămată a locuit la el 4 luni timp în care "totul era frumos, aveam bani, de tăte.

Știi ce-i aia să ai de tăte?", dar că inculpata o suna mereu și îi cerea bani în aceeași convorbire inculpatul precizează "la mine problema-i alta, eu nu fac, eu depind de ea". De asemenea, inculpatul îi relatează interlocutoarei că partea vătămată avea temerea că dacă nu o ajută financiar pe mama ei, aceasta o va alunga de acasă. Profitând de atașamentul părții vătămate față de el, pentru a maximiza profiturile pe care le obținea de la aceasta, inculpatul a condiționat-o amenințând-o în mod repetat că o va părăsi dacă nu iese la prostituție și dacă nu îi aduce bani. Totodată, inculpatul a acționat și prin violență în același scop amenințând-o pe partea vătămată cu bătaia și chiar lovind-o de mai multe ori atunci când nu era mulțumit de sumele pe care partea vătămată i le dădea.

La convorbirea din data de 06 iunie 2012 ora 14:23:11 inculpatul îi spune părții vătămate că va rămâne împreună cu ea numai dacă va împărți în jumătate banii pe care aceasta îi câștigă. Din declarațiile părților vătămate D.A., D.G., ale martorilor S.T.M., R.D.M., C.E.R., R.I.C., H.F.I., S.R.P., A.G.C., D.A.Z. și martorul sub altă identitate R.M., rezultă că pe parcursul comiterii infracțiunii de trafic de minori, inculpatul M.I.L. în mod repetat a lovit-o pe partea vătămată D.A., datorită nemulțumirii sale cu privire la cuantumul sumelor încasate de aceasta din prostituție. Partea vătămată D.G. și martorii au asistat la momente în care inculpatul îi reproșa părții vătămate că nu câștigă suficienți bani, discuții care în mai multe rânduri s-au încheiat cu lovituri aplicate de către inculpatul M.I.L.

părții vătămate. Din declarațiile martorilor audiați până în prezent și din convorbirile telefonice interceptate la dosarul cauzei, rezultă că începând cu anul 2008 inculpata T.M. a beneficiat de sume de bani pe care fiicele ei D.G. și D.A. le obțineau din prostituție la stradă. Ambele părți vătămate au arătat că îi înmânau inculpatei T.M. o parte din sumele pe care le câștigau la stradă respectiv partea vătămată D.G. sume între 10 și 20 de lei pe zi, iar D.A. între 30 și 50 de lei pe zi. În zilele în care părțile vătămate nu aduceau bani acasă, erau certate de T.M. și amenințate că vor fi date afară din casă. Martorii C.E.R., R.D.M., R.I.C., H.F.I., M.T.Ș., C.M., A.G.C., R.S., T.C. și D.L., au confirmat declarațiile părților vătămate și convorbirile telefonice de la dosar din care rezultă că inculpata T.M.

pretindea sume de bani atât de la partea vătămată D.A. cât și de la partea vătămată D.G., că atunci când cele două fete nu fi dădeau bani le amenința că le va da afară din casă, și nu le dădea de mâncare. Martora R.A.M. a arătat că personal a văzut de mai multe ori pe cele două părți vătămate D.A. și D.G. în timp ce îi dădeau bani inculpatei T.M. În drept, fapta inculpatului M.I.L.

care în cursul anului 2010 a racolat-o pe partea vătămată D.A., la acea dată minoră, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, în perioada 2010 - 2012 a transportat-o în mod repetat pe raza municipiului Turda, în zona practicării prostituției sau la hoteluri și pensiuni, iar în cursul anului 2012 a găzduit-o timp de mai multe luni, din care o perioadă împreună cu inculpatul C.N., exploatând-o sexual prin obligarea la practicarea prostituției prin violențe amenințări și abuz de autoritate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap. la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei T.M. care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2008 - 2012 le-a racolat și găzduit prin amenințări și abuz de autoritate pe părțile vătămate minore D.G. și D.A., în scopul exploatării activității de prostituție desfășurate de acestea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (3) teza II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceleiași inculpate care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin abuz de autoritate și amenințări a racolat-o și găzduit-o pe partea vătămată D.G. după împlinirea de către aceasta a vârstei de 18 ani, în scopul exploatării activității de prostituție desfășurată de aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În dozarea și cuantificarea pedepselor aplicabile celor doi inculpați, instanța a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, limite reduse cu 1/3, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., față de faptul că inculpații au recunoscut comiterea faptelor, și au solicitat ca judecarea lor să aibă loc într-o procedură simplificată, și anume închisoare de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni și interzicerea unor drepturi, în cazul inculpatului M.I.L., și respectiv închisoare de la 4 ani și 8 luni la 12 ani și interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de trafic de minori, în cazul inculpatei T.M., și închisoare de la 2 ani șa 6 ani și 8 luni și interzicerea unor drepturi, tot în situația acestei inculpate, pentru infracțiunea de trafic de persoane.

De asemenea instanța a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor, concretizat în perioada de timp pe care s-a desfășurat exploatarea părților vătămate, de formele în care acestea au fost exploatate, prin utilizarea autorității părintești, precum și prin etichetarea părților vătămate, jignirea și desconsiderarea acestora, de către inculpata T.M., ori prin utilizarea violențelor fizice și verbale de către inculpatul M.I.L. Instanța a ținut seama și de faptul că ambii inculpați nu au manifestat niciun fel de sentiment de protecție față de părțile vătămate, încercând doar ca prin orice mijloace să le mențină pe acestea în sfera lor de influență, pentru a le putea controla sentimental, și în consecință să controleze și veniturile obținute de aceștia.

Tot aici este momentul să se arate că sumele obținute de către inculpați prin exploatarea părților vătămate, au fost modice, și destinate doar satisfacerii unor nevoi primare, spre deosebire de alte cauze având același obiect, unde inculpații își achiziționau diverse bunuri din banii obținuți de la părțile vătămate. S-a mai subliniat de asemenea că inculpații nu și-au însușit toții banii câștigați de părțile vătămate, ci lăsau și acestora sume de bani pentru diversele lor nevoi. Instanța a luat în considerare și persoana inculpaților, care nu au antecedente penale, și care au recunoscut cu sinceritate faptele comise. De asemenea s-a avut în vedere faptul că inculpata T.M. provine dintr-un mediu social și familial total defavorizat, marcat de severe lipsuri materiale, dar și de abuzuri și violențe fizice din partea soțului.

Traiul cotidian, nuanțat de existența unor lipsuri majore, i-a determinat inculpatei dezvoltarea unor percepții greșite asupra valorilor umane autentice, apreciind greșit că obținerea unor sume de bani, necesare traiului cotidian, indiferent dacă acestea provin din exploatarea propriilor copii, reprezintă un deziderat suficient pentru a-și scuza lipsa de compasiune și empatie pentru propriii copii. Desigur, că pentru aceste aspecte nu este singură vinovată, condițiile sociale în care și-a petrecut întreaga viață fiind marcante din acest punct de vedere.

Instanța a avut în vedere și caracterizările depuse la dosar de către inculpatul M.I.L., din care reiese că acesta a dus o viață dificilă, în condițiile în care a rămas orfan de tată la vârsta de 12 ani, dar pașnică, fiind perceput de către vecini ca o persoană cu respect față de semenii săi, care nu a creat probleme, și care a încercat de mic să supraviețuiască și să își câștige existența, într-un mediu social nu foarte prielnic și protectiv. Tribunalul a subliniat că, dat fiind mediul în care cei doi inculpați și-au dus viața, în care comiterea de infracțiuni este un mod firesc de a trăi, lipsa antecedentelor penale ale celor doi inculpați până la această vârstă, reprezintă circumstanțe atenuante în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., și vor dobândi eficiența prevăzută de art. 76 alin. (1) C. pen.

Sintetizând aceste argumente, instanța a aplicat inculpatei T.M., în baza art. 13 alin. (1), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 76 alin. (3) C. pen. tribunalul a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, având în vedere că a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante. În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a aplicat aceleiași inculpate pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. De asemenea, în baza art. 76 alin. (3) C. pen. instanța a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, din aceleași considerente ca și mai sus. S-a apreciat că sancțiunile aplicate inculpatei, reprezintă o bună premisă pentru reeducarea acesteia, fiind apte a realiza atât reeducarea inculpatei, în particular, cât și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, prin exemplaritatea lor. Deoarece faptele au fost comise de către inculpată înainte de a fi condamnată pentru vreuna din ele, în baza art. 33 lit. a) C. pen.

tribunalul a constatat că sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 3 ani închisoare. La baza art. 71 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. Inculpata T.M. a fost reținută prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de 06 noiembrie 2012. drept consecință, în temeiul art. 88 C. pen. tribunalul a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei timpul reținerii de 24 de ore, începând cu data de 06 noiembrie 2012 și până la data de 07 noiembrie 2012. Ținând seama de criteriile de individualizare evidențiate mai sus, în temeiul art. 13, alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap.

la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din L. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului M.I.L. pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. S-a apreciat că și această pedeapsă este aptă să realizeze reeducarea inculpatului. În baza art. 76 alin. (3) C. pen. tribunalul a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, având în vedere că în favoarea inculpatului M.I.L. au fost reținute circumstanțe atenuante. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj. S-a criticat greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților pe motiv că acestea nu corespund sub aspectul duratei și modalității de executare, gravității faptelor comise. S-a apreciat că simpla constatare a unor circumstanțe personale nu poate justifica aplicarea unor pedepse blânde ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante. Prin Sentința penală nr. 221/A din data de 15 noiembrie 2013 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Sentinței penale nr. 318 din 18 iulie 2013 Tribunalului Cluj pe care a desființat-o cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților și judecând: A înlăturat aplicarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale și accesorii aplicate inculpaților: T.M.

și M.I.L. și a dispus ca pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei T.M. și pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.I.L. să se execute în regim de detenție. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpații și le-au însușit solicitând să fie judecați potrivit procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc. pen. În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt constând în aceea că din anul 2006 de la vârsta de 14 ani partea vătămată D.G. a început să practice prostituția pe raza municipiului Cluj-Napoca, iar apoi la ieșirea din Turda spre Cluj-Napoca, mama sa inculpata T.M.

pretinzând aproape zilnic câte 30 - 50 lei pe zi din această activitate, pentru ca să-și cumpere țigări; de asemenea, inculpata a determinat pe martorul S.T.M. să o cunoască pe partea vătămată deoarece aceasta la un moment dat s-a mutat în Cluj-Napoca, astfel încât datorită relației, să revină în Turda, ceea ce s-a și întâmplat, în acest mod continuând să practice prostituția în folosul inculpatei. Chiar și după ce a împlinit 18 ani în cursul anului 2010, partea vătămata la insistențele inculpatei îi dădea bani de 2 - 3 ori pe săptămână până în luna august a anului 2012 când partea vătămată s-a angajat ca muncitor necalificat.

Justificat prima instanță a reținut, referitor la cea de-a doua parte vătămată D.A., că aceasta, de la 15 ani, din anul 2010, a început să practice prostituția în zona de la ieșirea din Turda și că din activitatea desfășurată a ajuns să-i dea inculpatei zilnic sume între 30 - 50 lei, deoarece aceasta a amenințat-o că o va alunga de acasă, această situație durând cu intermitențe până în anul 2012. Intermitențele au fost cauzate de faptul că în anul 2010, inculpatul M.I.L. a racolat-o pe minoră pentru a o exploata și a-și însuși o parte din veniturile obținute de partea vătămată din prostituție, știind că aceasta este minoră; astfel acesta o transporta, fiind taximetrist și o supraveghea vizual din mașină, apoi o transporta cu clienții la un hotel, după care o aducea în aceeași zonă.

Partea vătămată îi cumpăra acestuia țigări și băutură din banii pe care îi realiza, pe lângă banii pe care îi dădea direct inculpatului. Din iarna anului 2011 până în ianuarie 2012 partea vătămată a locuit cu inculpatul acesta luând jumătate din banii câștigați din prostituție iar din ceea ce îi rămânea ei, partea vătămată îi dădea diverse sume și inculpatei. În perioada martie - iunie 2012 inculpata s-a plâns martorului R.S., concubinul nepoatei sale, că părțile vătămate nu-i mai aduc suficienți bani și i-a cerut să-l amenințe și să-l bată pe inculpatul M. I.L. pentru a se despărți de partea vătămată D.A. Datorită acestor presiuni partea vătămată s-a mutat la inculpată, continuând însă să fie supravegheată de către inculpat ca să-i dea și lui bani.

Este de menționat că inculpatul a amenințat-o și a bătut-o pe aceasta când nu era mulțumit de sumele primite. În final, partea vătămată a fost nevoită să apeleze la consiliere psihologică în cadrul D.G.A.S.P.C. Cluj pentru a scăpa de influența mamei sale. Ca atare, în mod corespunzător prima instanță a efectuat încadrarea juridică a faptelor inculpatului în infracțiunea de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. iar a inculpatei, în infracțiunile de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv, faptei comise față de partea vătămată D.G.

după majoratul acesteia, în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 67872001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepselor de 3 ani, respectiv 2 ani și 6 luni aplicate inculpatei și a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, prima instanță în mod corect a ținut seama de limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 conform art. 320 1 alin. 7 C. proc. pen., de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor ce rezultă din durata și modul de comitere, precum și de sumele obținute de către inculpați de pe urma părților vătămate.

Contrar susținerilor apelantului, în mod justificat prima instanță a reținut circumstanțe atenuante judiciare constând în lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, fiindcă, în mediul social din care aceștia provin, lipsa antecedentelor penale nu constituie o caracteristică generală cum a motivat parchetul în calea de atac, dimpotrivă majoritatea persoanelor implicate, inclusiv unii martori, au antecedente penale. În mod greșit însă prima instanță a valorificat încă o dată aceste circumstanțe când a individualizat modalitatea de executare a pedepselor, considerând că datorită antecedentelor, recunoașterii faptelor și vârstei lor, inculpații pot fi reeducați fără privarea de libertate dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

Această concluzie este dificil de acceptat având în vedere că inculpații nu au manifestat empatie față de părțile vătămate, ci față de situația lor, aceștia fiind supuși riscului executării unor pedepse cu închisoare, le-au exploatat pe parcursul câtorva ani, le-au șantajat emoțional și au apelat la toate metodele necesare pentru a perpetua această stare de fapt, profitând de atașamentul pe care minorele l-au manifestat față de ei. Curtea de Apel a considerat că profilul moral al inculpaților este incompatibil cu concluzia primei instanțe că inculpații pot fi reeducați fără executarea pedepsei. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații T.M. și M.I.L. 1. Recursul formulat de inculpata T.M.

Prin motivele de recurs formulate, inculpata a solicitat instanței să rețină dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., art. 74, art. 76 C. pen. și să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. A precizat că nu a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane, că are o vârstă înaintată și lucrează cu ziua pentru a "câștiga o bucată de pâine." De asemenea, a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție. Față de toate aceste aspecte, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. 2. Recursul formulat de inculpatul M.I.L. A solicitat, în temeiul art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., admiterea recursului formulat, casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. A arătat că instanța de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepsei aplicate, dând eficiență juridică probelor administrate și dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. raportat la art. 74 și art. 76 C. pen. De asemenea, a mai susținut că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție. Examinând cauza în temeiul art. 385 6 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursurile formulat de inculpații M.I.L. și T.M. sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente: Cu privire la motivul de recurs invocat de ambii inculpați, respectiv individualizarea pedepselor aplicate și a modalității de executare a acesteia, Înalta Curte amintește că art. 385 9 pct. 14 teza I C. proc.

pen., ce viza posibilitatea reindividualizării judiciare a pedepsei sau a modalității executării a fost abrogat anterior declarării recursului la data de 25 noiembrie 2013, respectiv 23 mai 2014 și anterior pronunțării deciziei recurate, 15 noiembrie 2013, prin Legea nr. 2/2013. Ca urmare, acest aspect nu va putea fi valorificat în temeiul textului legal menționat, dar nici în contextul art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., voința legiuitorului fiind aceea de a supune cenzurii în al treilea grad de jurisdicție numai elemente de nelegalitate. Ca urmare, aspectele referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei sau a modalității de executare, dacă nu se referă la elemente de nelegalitate, nu mai pot fi cenzurate în.

recurs. Instanța de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului. La nivel concret, cazul de casare de la pct. 14 nu permite exercitarea controlului judiciar cu privire la "situația de fapt", și stabilirea efectivă a unei alte situații de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de drept". Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu verificarea modalității în care instanța de fond sau instanța de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziție legală.

În consecință, atâta vreme cât instanța de prim control judiciar, instanța de apel, într-o cale de atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în fața primei instanțe și a situației de fapt, a pronunțat o soluție, cazul de casare invocat nu permite stabilirea în recurs a unei alte situații de fapt și o reapreciere care să conducă la o altă soluție. Drept urmare, deși cazul de casare invocat de către inculpatul M.I.L., poate fi analizat de către instanța de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei, stabilind o altă modalitate de executare a pedepsei.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpații recurenți face trimitere la împrejurarea că instanța de recurs este investită și în același timp obligată în a realiza o analiză a speței și din perspectiva regulii constituționale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actualul C. pen. În situația în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeași faptă, dar modifică tratamentul sancționator, de principiu legislațiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie și cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Din această perspectivă, realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 12 ani, pentru ca, pe parcursul derulării procesului penal să intervină Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeași faptă și încadrare juridică să se prevadă pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 10 ani. Astfel, sub aspect sancționator legea nouă deși prevede limite de pedeapsă mai reduse, de la 3 - 12 ani la 3 - 10 ani, totuși aceasta nu este mai favorabilă, întrucât în considerarea celorlalte instituții (infracțiunea continuată), s-ar ajunge ca legea nouă prin aplicarea sa globală să creeze inculpaților o situație mai grea.

Înalta Curte amintește că, în materia căilor de atac exercitate de părți operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanța de control judiciar, nu poate crea o situație mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac. Rațiunea acestui principiu pornește de la dreptul părților de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicțional fără a i se crea titularului căii de atac o situație mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abținerea părții de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc. O atenție aparte trebuie alocată instituției "circumstanțelor atenuante", în speță fiind aplicate inculpaților dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

anterior. Într-o prezentare formală a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, re