ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1763/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1763/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față:

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 318 din 18 iulie

2013 pronunțată în Dosarul nr. 7357/117/2013 a Tribunalului Cluj au fost

condamnați inculpații:

13 alin. (1), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 alin. (1) lit C. pen. la

pedeapsa de:

- 3 (trei) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 76 alin.

(3) C. pen. a fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi.

În temeiul art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., și cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la

pedeapsa de:

- 2 (doi) ani și 6

(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 76 alin.

(3) C. pen. a fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit.

b) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea și anume aceea de:

- 3 (trei) ani

închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei

închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C.

pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice.

În temeiul art. 88 C.

pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei timpul reținerii pentru

un termen de 24 de ore, începând cu data de 06 noiembrie 2012 și până la data

de 07 noiembrie 2012.

În temeiul art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatei, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86

2

C.

pen., stabilit de instanță la 6 ani.

Conform art. 86

3

alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata să se supună, pe durata termenului

de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredințată

Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj:

a) să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de

consilierul de probațiune, dar nu mai puțin de odată pe trimestru;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. .

Conform art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86

4

C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei, s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 357

alin. (2) lit. b) C. proc. pen. s-a menținut măsura luată față de inculpată,

respectiv cea a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de

judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 346

alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) și la art. 1357 din Noul C. civ.

s-a admis acțiunea civilă a părții civile D.G. și în consecință obligă

inculpata să-i plătească acesteia suma de 500 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 17 alin.

(3) rap. la art. 346 alin. (1) și la art. 14 alin. (3) lit. b) și la art. 1357

din Noul C. civ. a fost obligată inculpata să plătească în favoarea părții

civile minore D.A. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13,

alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap. la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) condamnatul, cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., și cu aplicarea art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen., la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la pedeapsa de:

- 4 (patru) ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 76 alin.

(3) C. pen. a fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii,

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv

dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

În temeiul art. 88 C.

pen. s-a scăzut din durate pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii

pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de 06 noiembrie 2012 și până k

data de 07 noiembrie 2012.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86

2

C.

pen., stabilit de instanță la 7 ani.

Conform art. 86

3

alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului

de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind

încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj:

a) să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de

consilierul de probațiune, dar nu mai puțin de odată pe trimestru;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86

4

C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei, s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 357

alin. (2) lit. b) C. proc. pen. s-a menținut față de inculpat măsura obligării

de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată, până la rămânerea

definitivă a cauzei.

În baza art. 17 alin.

(3) rap. la art. 346 alin. (1) și la art. 14 alin. (3) lit. b) și la art. 1357

din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții

civile minore D.A. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 189

C. proc. pen. s-au stabilit onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu

pentru partea vătămată D.G. în sumă de 150 lei și pentru inculpatul M.I.L. în

sumă de 300 lei, sume ce se avansează din Fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului Cluj, domnilor avocați D.I. și

respectiv C.I.

În baza art. 191

alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații să plătească în

favoarea statului cheltuieli judiciare astfel:

- inculpata T.M. în

sumă de câte 1.875 lei, din care suma de 75 lei reprezentând onorariu parțial

pentru apărătorul desemnat din oficiu inițial;

- inculpatul M.I.L.

în sumă de 2.100 lei, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu pentru

apărătorul desemnat din oficiu.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că părțile vătămate D.G., în prezent în

vârstă de 21 de ani și D.A., în prezent în vârstă de 17 ani provin dintr-o

familie monoparentală, cu încă 4 frați și surori, tatăl acestora decedând în

anul 2006.

Din anul 2005, de la

vârsta de 13 ani partea vătămată D.G. a început să fugă de acasă. În perioada

2005 - 2007 aceasta a fost depistată de mai multe ori pe raza municipiului

Cluj-Napoca și internată în Adăpostul de zi și de noapte "Arlechino"

din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecției Copilului

(DGASPC) Cluj. În cursul lunii iulie 2005 partea vătămată a fost evaluată de

către consilieri din cadrul direcției, ocazie cu care partea vătămată a

declarat că a fugit de acasă întrucât părinții o băteau și îi adresau injurii.

Evaluarea a pus în evidență că partea vătămată prezenta un nivel ridicat al

anxietății generale, stimă de sine scăzută, manifesta un comportament agresiv

cu tente sexuale, avea limbaj vulgar, prezenta un ușor retard în achiziția

deprinderilor intelectuale caracteristice vârstei, imposibilitatea susținerii

atenției concentrate în sarcini academice.

După fiecare

internare în adăpost, partea vătămată a fost încredințată mamei, inculpata

T.M., la cererea acesteia.

Această situație s-a

repetat și cu privire la partea vătămată D.A. care de la vârsta de 13 ani a

fugit în mod repetat de la domiciliu. În perioada 2008 - 2009 aceasta a fost

găsită vagabondând în Cluj-Napoca, în zona gării CFR, precum și în trenuri,

fiind, de asemenea, internată de mai multe ori în adăpostul

"Arlechino".

Din anul 2006, la

vârsta de 14 ani, partea vătămată D.G. a început să practice prostituția

inițial pe raza municipiului Cluj-Napoca, iar ulterior în zona T., situată la

ieșirea din Turda spre municipiul Cluj-Napoca. După ce a aflat de ocupația

fiicei ei, inculpata T.M. a început să primească sume de bani de la aceasta. La

început, partea vătămată i-a dat mamei ei suma de 20 - 30 lei pe săptămână din

banii încasați din prostituție după un timp, suma pe care inculpata o primea a

ajuns la 30 - 50 lei pe zi, în funcție de încasări. Inculpata ținea legătura

telefonică cu fiica ei în timp ce aceasta era la stradă. Partea vătămată îi

povestea mamei ei despre clienții pe care îi avea și sumele de bani încasate de

la aceștia. Inculpata obișnuia să îi ceară părții vătămate să o ajute cu bani

sau să-i cumpere țigări, iar partea vătămată se conforma, dându-i o parte din

sumele încasate din prostituție.

În cursul anului 2008

partea vătămată D.G. l-a cunoscut pe martorul S.T.M. Acesta a declarat că a

cunoscut-o pe partea vătămată prin intermediul inculpatei T.M., care i-a propus

să aibă o relație cu fiica ei. Inculpata i-a relatat martorului că D.G. se afla

la Cluj-Napoca, împreună cu un bărbat și că practica prostituția. La

insistențele inculpatei, martorul a acceptat să o cunoască pe partea vătămată

D.G. și să aibă o relație cu aceasta. După ce aceștia s-au cunoscut, partea

vătămată D.G. s-a mutat din Cluj-Napoca, înapoi la domiciliul mamei ei și și-a

continuat activitatea de prostituție în zona T.. Martorul a arătat că i-a cerut

părții vătămate D.G. să nu mai practice prostituția; aceasta i-a promis că va

face acest lucru, dar după un timp martorul a aflat că partea vătămată a

continuat să se prostitueze. Martorul arată că partea vătămată ținea legătura

cu mama ei care, în dese rânduri o suna să îi ceară bani. Martorul arată că cel

mai des inculpata îi spunea fiicei ei că are nevoie de bani, pentru că nu mai

are țigări. În general partea vătămată îi dădea mamei ei sume de bani, dar erau

și momente în care îi spunea martorului că nu mai vrea să îi dea bani

inculpatei și i se plângea acestuia că pe inculpată o interesează doar banii.

Partea vătămată i-a relatat martorului că în perioada în care a practicat

prostituția în Cluj-Napoca, atunci când mergea în vizită la mama ei fără bani,

inculpata T.M. o alunga.

Martorul S.T.M. a arătat

că la începutul relației sale cu partea vătămată, inculpata T.M. era mulțumită

și chiar i-a spus martorului că motivul pentru care a făcut tot ce a putut

pentru a o aduce pe partea vătămată din Cluj-Napoca înapoi în Turda a fost

acela ca partea vătămată să o ajute cu bani. Martorul arată că ulterior și-a

dat seama că părții vătămate D.G. îi era frică de mama ei, care o amenința că

nu o mai primește în casă, dacă nu îi dă bani. De asemenea, martorul a aflat că

inculpata refuza să întocmească formalitățile necesare pentru ca părții

vătămate D.G. să-i fie eliberată cartea de identitate, sub motiv că nu avea

bani să plătească taxele necesare. Taxa pentru obținerea actului de identitate

este de 7 lei.

În anul 2010, după ce

partea vătămată D.G. a împlinit vârsta de 18 ani, aceasta s-a mutat la

domiciliul martorului S.T.M. Martorul S.T.M. a declarat că în perioada cât

partea vătămată a locuit la el, era sunată de 2 - 3 ori pe săptămână de către

mama ei, inculpata T.M., care îi cerea bani, iar partea vătămată îi dădea

acesteia sume de bani provenite din prostituție.

Din primăvara anului

2012 partea vătămată D.G. a început să refuze cererile inculpatei și a încercat

să se angajeze, pentru a nu mai practica prostituția. Martorul S.T.M. a arătat

că după ce partea vătămată a început să o refuze pe mama ei, aceasta a

determinat-o să se despartă de martor și să se mute înapoi la domiciliu, pentru

a avea control asupra ei și a banilor pe care îi câștiga. Datorită influenței

exercitate de către inculpată, în luna iunie 2012 partea vătămată s-a despărțit

de martor.

În luna august a

anului 2012 partea vătămată și-a găsit un loc de muncă, în calitate de muncitor

necalificat, pe durată determinată de 2 luni. Toți banii încasați în această

perioadă, precum și majoritatea bonurilor de masă i-au fost ceruți părții

vătămate de către inculpata T.M.

Faptul că partea

vătămată îi dădea sume de bani mamei ei este confirmat și de declarațiile

martorilor N.S., K.V.D., care este concubinul surorii părților vătămate, numita

D.L., dar și de convorbirile telefonice interceptate în cauză.

Din anul 2010, la

vârsta de 15 ani, partea vătămată D.A. a început să practice prostituția la

stradă, în zona T..

Ambele tinere au

declarat că au început să se prostitueze de bunăvoie, că nu au fost trimise de nimeni

să facă acest lucru. Din declarațiile celor două tinere, coroborate cu

procesele-verbale de sancționare contravențională, rezultă că la început partea

vătămată D.A. ieșea mai rar la stradă, o dată - de două ori pe săptămână. După

o perioadă de timp inculpata T.M. a aflat că și partea vătămată D.A. practică

prostituția. Inițial aceasta i-a spus fiicei ei să renunțe la această ocupație.

Partea vătămată D.A. a declarat că nu a vrut să renunțe la activitatea de

prostituție, deoarece nu avea din ce să trăiască, veniturile familiei fiind

mici. Din actele transmise la dosar de către Primăria Municipiului Turda -

Serviciul Public de asistență socială, rezultă că de la decesul numitului

D.I.Z., familia părților vătămate, compusă din inculpata T.M. și 4 copii, din

care unul major, aflați în întreținerea acesteia, avea venituri lunare în sumă

de 206 lei pensie de urmaș, 76 lei - alocație monoparentală și 40 lei alocație

de stat. Aceste sume de bani erau încasate și gestionate de inculpata T.M. Cu

excepția minorului D.A.Z., niciunul dintre copii nu mai urma cursurile vreunei

școli și niciun membru al familiei nu era angajat. Inculpata T.M. obținea

venituri ocazionale muncind cu ziua în gospodăria unor persoane.

Partea vătămată D.A.

a declarat că inițial a fost certată de mama sa, care i-ar fi cerut să renunțe

la prostituție, însă ea ar fi refuzat și i-ar fi spus mamei ei că dorește să-și

ajute familia prin practicarea prostituției. După această discuție, partea

vătămată D.A. a continuat să se prostitueze și, din anul 2011 a ieșit la stradă

zilnic, atât dimineața cât și pe timpul nopții. Partea vătămată D.A. a început

să îi dea inculpatei zilnic sume cuprinse între 30 - 50 lei în funcție de

sumele pe care le încasa.

Banii primiți de

către inculpată de la ambele părți vătămate erau cheltuiți pentru întreținerea

ei, a familiei, plata unor utilități, dar și pentru țigări, cafea și alte

asemenea produse.

Din declarațiile

părților vătămate și ale unor martori rezultă că la început inculpata T.M. a

discutat cu cele două fiice și le-a cerut să renunțe la practicarea

prostituției, însă ulterior și-a schimbat atitudinea și nu doar a acceptat

situația ci a început să pretindă sume de bani de la acestea. Mai mult, în mod

repetat, inculpata le-a amenințat că dacă nu îi vor da bani le va alunga de

acasă. Din convorbirile telefonice interceptate în perioada 07 aprilie - 25

iunie 2012 rezultă că partea vătămată D.A. se temea că va ajunge pe drumuri

dacă nu îi va da mamei ei sume de bani. De asemenea, au fost interceptate mai

multe convorbiri telefonice între partea vătămată și inculpata T.M. din care

rezultă că aceasta era la curent cu activitatea de prostituție desfășurată de

cele două fiice, îi cunoștea pe unii dintre clienții acestora cu care și

discuta, când era nemulțumită de sumele de bani primită de la partea vătămată

D.A. inculpata o certa, îi cerea să se mute de acasă, o lua la rost

reproșându-i că cheltuiește bani și o lasă fără bani de cafea sau țigări.

După ce partea

vătămată D.A. a început să practice prostituția, în cursul anului 2010, l-a

cunoscut pe inculpatul M.I.L. Acesta a racolat-o în scopul de a o exploata și

a-și însuși beneficiile obținute de partea vătămată din această activitate. Sub

pretextul dorinței de a avea o relație sentimentală, inculpatul a acționat pentru

a obține afecțiunea părții vătămate, iar ulterior s-a folosit de atașamentul

tinerei pentru a obține o parte din sumele de bani pe care ea le câștiga din

prostituție. Încă de la început inculpatul M.I.L. știa că partea vătămată este

minoră. La momentul când s-au cunoscut inculpatul lucra ca și taximetrist la o

firmă din Turda. După racolarea părții vătămate, acesta s-a folosit de meseria

sa pentru a o transporta pe partea vătămată la locul unde practica prostituția,

respectiv la localul T., situat la ieșirea din Turda spre Cluj-Napoca. În timp

ce partea vătămată racola clienți, inculpatul aștepta cu taxiul în apropierea

zonei supraveghind-o pe aceasta vizual. Peste zi atunci când partea vătămată

găsea clienți pentru a întreține relații sexuale la hoteluri sau pensiuni,

inculpatul îi transporta pe partea vătămată și clienți de la T. la hotel și

uneori o aștepta pe partea vătămată și o transporta înapoi la locul practicării

prostituției. Datorită acestui fapt, inculpatul M.I.L. și-a redus activitatea

de taximetrie în cele din urmă a fost concediat.

Din declarația

martorului S.B.G., taximetrist, rezultă că din vara anului 2010 acesta a fost

coleg cu inculpatul M.I.L. Acesta a declarat că a observat-o pe partea vătămată

D.A. în compania inculpatului și de mai multe ori chiar la domiciliul acestuia.

Martorul arată că a discutat cu inculpatul și l-a sfătuit să nu se complice cu

partea vătămată deoarece este minoră și practică prostituția, dar inculpatul

i-a reproșat că îi este ciudă. Martorul a declarat că în mod frecvent

inculpatul M.I.L. staționa cu taximetrul în zona în care D.A. practica

prostituția la stradă și după fiecare cursă se întorcea în același loc.

Datorită acestui fapt, inculpatul a avut probleme la locul de muncă întrucât

s-a constatat că parcurgea distanțe mari fără a avea clienți. De asemenea,

încasările pe care inculpatul le realiza din activitatea de taximetrie, erau

mult mai mici decât cele realizate de colegii săi.

Într-o discuție cu

inculpatul M.I.L., acesta i s-a lăudat martorului că "s-a ajuns"

explicându-i că partea vătămată D.A. îi cumpără țigări și băuturi din banii pe

care îi câștigă la stradă.

În iarna anului 2011,

inculpatul a convins-o pe partea vătămată D.A. să se mute împreună cu el. Timp

de mai multe luni, până în luna ianuarie 2012, cei doi au locuit în Turda str.

Z. nr. 7 la domiciliul inculpatului unde mai locuiau fratele acestuia, martorul

M.T.Ș. și concubina lui, martora R.D.M.. Martora a declarat că partea vătămată

D.A. i-a relatat că s-a mutat cu inculpatul deoarece nu se mai înțelegea cu

mama ei, motivul fiind acela că inculpata o certa pe partea vătămată pentru că

nu îi dădea suficienți bani. Martora a precizat că atât inculpatul cât și

partea vătămată i-au relatat că inculpata nu mergea nicăieri la muncă și o

trimitea pe A. "la traseu" ca să-i aducă bani. Aceasta trebuia să-i

cumpere mamei sale țigări și mâncare și să-i dea toți banii pe care ii producea

din practicarea prostituției. Din discuțiile purtate de inculpatul M.I.L. cu

partea vătămată D.A., martora a aflat că între cei doi inculpați exista o

situație conflictuală, că inculpata nu-l suporta deoarece de când trăia cu

fiica ei aceasta îi dă și lui o parte din banii proveniți din prostituție,

astfel că inculpata nu prea primea bani.

În perioada în care

cei doi au locuit la familia inculpatului, partea vătămată D.A. a practicat în

continuare prostituția. Dimineața inculpatul o conducea pe partea vătămată la

locul practicării prostituției, peste zi o supraveghea telefonic și la

terminarea activității o însoțea înapoi spre domiciliu. De mai multe ori, când

partea vătămată era acasă, aceasta era sunată de diferiți clienți care o chemau

la întâlniri pentru a întreține relații sexuale, aspect confirmat și de martora

R.D.M.

În toată perioada cât

inculpatul a exploatat-o pe partea vătămată D.A. acesta i-a luat jumătate din

banii pe care ea îi încasa din prostituție. Din banii ce rămâneau la partea

vătămată aceasta achita note de plată la baruri și restaurante unde mergea

împreună cu inculpatul. Majoritatea sumelor încasate de la partea vătămată au

fost cheltuite de inculpat pe alcool și țigări.

Deși încasa sume

semnificative, inculpatul nu contribuia cu nimic la cheltuielile gospodăriei,

motiv pentru care rudele acestuia i-au cerut să se mute împreună cu partea

vătămată. Cei doi s-au mutat pentru câteva săptămâni la domiciliul martorului

S.T.M. unde au locuit gratuit, ulterior, pentru câteva săptămâni la domiciliul

inculpatului C.N. și la o prietenă a părții vătămate identificată în persoana

martorei R.I.C.

Martorul R.S. a

declarat că în perioada martie - iunie 2012, obișnuia să o viziteze des pe

inculpata T.M. împreună cu concubina lui C.M.M., nepoata inculpatei, și chiar

să rămână peste noapte acolo. În perioada cât martorul a frecventat familia

inculpatei, părțile vătămate D.A. și D.G. locuiau cu concubinii lor. Martorul

R.S. a constatat că inculpata T.M. discuta zilnic cu cele două părți vătămate

cărora li se plângea că nu are bani de pâine, bani de țigări, bani pentru

întreținere și le reproșa că deși câștigă bani în fiecare zi din prostituție nu

contribuie suficient cu bani în casă. Martorul a declarat că inculpata le chema

pe părțile vătămate să vină pe acasă și să îi aducă bani sau să-i cumpere

mâncare și țigări. Urmare a insistențelor inculpatei, părțile vătămate D.A. și

D.G. o vizitau pe aceasta și îi dădeau bani, alimente sau țigări. Martorul a

mai arătat că inculpata T.M. obișnuia să-i spună părții vătămate D.A. că dacă

nu o să-i aducă bani nu o să o mai primească în casă. Practic de fiecare dată

când cele două părți vătămate veneau pe la inculpată, aceasta ajungea să le

certe din cauza nemulțumirii legate de sumele de bani pe care le primea.

Martorul arată că la un moment dat fiind nemulțumită, inculpata T.M. a început

să i se plângă că deși le-a dat viață și le-a crescut, cele două fiice nu o

ajută cu nimic deși fac bani Martorul a arătat că în perioada cât a frecventat

locuința inculpatei nu a asistat la vreo discuție la care aceasta să încerce să

le determine pe părțile vătămate să nu mai practice prostituția.

În perioada în care

partea vătămată D.A. a locuit cu inculpatul M.I.L., ea a continuat să dea sume

de bani mamei ei însă mai rar decât înainte. Nemulțumită de această situație,

inculpata T.M. a făcut presiuni pentru a o determina pe partea vătămată să se

despartă de inculpat și chiar l-a amenințat pe acesta că îl va reclama la

poliție cerându-i să se despartă de partea vătămată. De asemenea, inculpata

T.M. a apelat la martorul R.S. căruia i-a cerut să îl amenințe pe inculpatul

M.I.L. că îl va căuta și îl va bate dacă nu se desparte de partea vătămată.

Martorul R.S. a declarat că la un moment dat inculpata T.M. a convins-o pe

partea vătămată D.A. să o viziteze. Când a sosit partea vătămată inculpata a

încercat să o țină cu forța însă partea vătămată a fugit speriată din casă și a

urcat într-o mașină care o aștepta la poartă. Acest incident a fost confirmat

de martorul N.S., cel care conducea autoturismul respectiv. Acesta a declarat

chiar că la momentul incidentului dinspre casa părții vătămate a venit spre

mașina lui un bărbat care s-a prins cu mâinile de mașină, moment în care

martorul fiind speriat a demarat. Martorul N.S. a aflat ulterior de la partea

vătămată D.A. că bărbatul care a alergat după mașina lui se numește

"V.", aceasta fiind porecla martorului R.S., și că acesta l-a urmărit

crezând că în mașină se află inculpatul M.I.L. pe care vroia să-l bată la

cererea inculpatei T. M.

În cele din urmă

nemaiavând unde să locuiască și datorită presiunilor făcute de inculpata T.M.,

inculpatul M.I.L. și partea vătămată D.A. au hotărât ca această din urmă să se

mute înapoi la domiciliul mamei ei, dar să mențină relația și partea vătămată

să continue să-i dea jumătate din banii încasați din prostituție. După acest

moment, inculpatul a supravegheat-o pe partea vătămată prin intermediul

convorbirilor telefonice cerându-i acesteia să-l anunțe cu privire la clienții

pe care îi are, la sumele de bani pe care le încasează. Dintr-o convorbire

telefonică din data de 09 mai 2012 ora 10:53:39, purtată între inculpatul

M.I.L. și martora A.G.C. rezultă că între inculpatul și inculpata T.M. era o

situație tensionată datorită faptului că fiecare dintre ei era nemulțumit că

celălalt primește bani de la partea vătămată. Inculpatul îi spune

interlocutoarei că mama părții vătămate nu îl suportă din cauză că nu o lasă pe

aceasta să îi dea bani, că inculpata "nu își mai cunoaște copiii dacă nu

îi dau bani", că partea vătămată a locuit la el 4 luni timp în care

"totul era frumos, aveam bani, de tăte. Știi ce-i aia să ai de

tăte?", dar că inculpata o suna mereu și îi cerea bani în aceeași

convorbire inculpatul precizează "la mine problema-i alta, eu nu fac, eu

depind de ea". De asemenea, inculpatul îi relatează interlocutoarei că

partea vătămată avea temerea că dacă nu o ajută financiar pe mama ei, aceasta o

va alunga de acasă.

Profitând de

atașamentul părții vătămate față de el, pentru a maximiza profiturile pe care

le obținea de la aceasta, inculpatul a condiționat-o amenințând-o în mod

repetat că o va părăsi dacă nu iese la prostituție și dacă nu îi aduce bani.

Totodată, inculpatul a acționat și prin violență în același scop amenințând-o

pe partea vătămată cu bătaia și chiar lovind-o de mai multe ori atunci când nu

era mulțumit de sumele pe care partea vătămată i le dădea. La convorbirea din

data de 06 iunie 2012 ora 14:23:11 inculpatul îi spune părții vătămate că va

rămâne împreună cu ea numai dacă va împărți în jumătate banii pe care aceasta

îi câștigă.

Din declarațiile

părților vătămate D.A., D.G., ale martorilor S.T.M., R.D.M., C.E.R., R.I.C.,

H.F.I., S.R.P., A.G.C., D.A.Z. și martorul sub altă identitate R.M., rezultă că

pe parcursul comiterii infracțiunii de trafic de minori, inculpatul M.I.L. în

mod repetat a lovit-o pe partea vătămată D.A., datorită nemulțumirii sale cu

privire la cuantumul sumelor încasate de aceasta din prostituție. Partea

vătămată D.G. și martorii au asistat la momente în care inculpatul îi reproșa

părții vătămate că nu câștigă suficienți bani, discuții care în mai multe

rânduri s-au încheiat cu lovituri aplicate de către inculpatul M.I.L. părții

vătămate.

Din declarațiile

martorilor audiați până în prezent și din convorbirile telefonice interceptate

la dosarul cauzei, rezultă că începând cu anul 2008 inculpata T.M. a beneficiat

de sume de bani pe care fiicele ei D.G. și D.A. le obțineau din prostituție la

stradă.

Ambele părți vătămate

au arătat că îi înmânau inculpatei T.M. o parte din sumele pe care le câștigau

la stradă respectiv partea vătămată D.G. sume între 10 și 20 de lei pe zi, iar

D.A. între 30 și 50 de lei pe zi. În zilele în care părțile vătămate nu aduceau

bani acasă, erau certate de T.M. și amenințate că vor fi date afară din casă.

Martorii C.E.R.,

R.D.M., R.I.C., H.F.I., M.T.Ș., C.M., A.G.C., R.S., T.C. și D.L., au confirmat

declarațiile părților vătămate și convorbirile telefonice de la dosar din care

rezultă că inculpata T.M. pretindea sume de bani atât de la partea vătămată

D.A. cât și de la partea vătămată D.G., că atunci când cele două fete nu fi

dădeau bani le amenința că le va da afară din casă, și nu le dădea de mâncare.

Martora R.A.M. a arătat că personal a văzut de mai multe ori pe cele două părți

vătămate D.A. și D.G. în timp ce îi dădeau bani inculpatei T.M.

În drept, fapta

inculpatului M.I.L. care în cursul anului 2010 a racolat-o pe partea vătămată

D.A., la acea dată minoră, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea

prostituției, în perioada 2010 - 2012 a transportat-o în mod repetat pe raza

municipiului Turda, în zona practicării prostituției sau la hoteluri și

pensiuni, iar în cursul anului 2012 a găzduit-o timp de mai multe luni, din

care o perioadă împreună cu inculpatul C.N., exploatând-o sexual prin obligarea

la practicarea prostituției prin violențe amenințări și abuz de autoritate,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev.

și ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap. la art. 12 alin. (1) și

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Fapta inculpatei T.M.

care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2008 - 2012 le-a

racolat și găzduit prin amenințări și abuz de autoritate pe părțile vătămate

minore D.G. și D.A., în scopul exploatării activității de prostituție

desfășurate de acestea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (3) teza II din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceleiași

inculpate care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin abuz de

autoritate și amenințări a racolat-o și găzduit-o pe partea vătămată D.G. după

împlinirea de către aceasta a vârstei de 18 ani, în scopul exploatării

activității de prostituție desfășurată de aceasta, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În dozarea și

cuantificarea pedepselor aplicabile celor doi inculpați, instanța a ținut seama

de limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, limite reduse cu 1/3,

conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., față de faptul că

inculpații au recunoscut comiterea faptelor, și au solicitat ca judecarea lor

să aibă loc într-o procedură simplificată, și anume închisoare de la 6 ani și 8

luni la 13 ani și 4 luni și interzicerea unor drepturi, în cazul inculpatului

M.I.L., și respectiv închisoare de la 4 ani și 8 luni la 12 ani și interzicerea

unor drepturi, pentru infracțiunea de trafic de minori, în cazul inculpatei

T.M., și închisoare de la 2 ani șa 6 ani și 8 luni și interzicerea unor drepturi,

tot în situația acestei inculpate, pentru infracțiunea de trafic de persoane.

De asemenea instanța

a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor, concretizat în perioada

de timp pe care s-a desfășurat exploatarea părților vătămate, de formele în

care acestea au fost exploatate, prin utilizarea autorității părintești, precum

și prin etichetarea părților vătămate, jignirea și desconsiderarea acestora, de

către inculpata T.M., ori prin utilizarea violențelor fizice și verbale de

către inculpatul M.I.L. Instanța a ținut seama și de faptul că ambii inculpați

nu au manifestat niciun fel de sentiment de protecție față de părțile vătămate,

încercând doar ca prin orice mijloace să le mențină pe acestea în sfera lor de

influență, pentru a le putea controla sentimental, și în consecință să

controleze și veniturile obținute de aceștia. Tot aici este momentul să se

arate că sumele obținute de către inculpați prin exploatarea părților vătămate,

au fost modice, și destinate doar satisfacerii unor nevoi primare, spre

deosebire de alte cauze având același obiect, unde inculpații își achiziționau

diverse bunuri din banii obținuți de la părțile vătămate. S-a mai subliniat de

asemenea că inculpații nu și-au însușit toții banii câștigați de părțile

vătămate, ci lăsau și acestora sume de bani pentru diversele lor nevoi.

Instanța a luat în

considerare și persoana inculpaților, care nu au antecedente penale, și care au

recunoscut cu sinceritate faptele comise. De asemenea s-a avut în vedere faptul

că inculpata T.M. provine dintr-un mediu social și familial total defavorizat,

marcat de severe lipsuri materiale, dar și de abuzuri și violențe fizice din

partea soțului. Traiul cotidian, nuanțat de existența unor lipsuri majore, i-a

determinat inculpatei dezvoltarea unor percepții greșite asupra valorilor umane

autentice, apreciind greșit că obținerea unor sume de bani, necesare traiului

cotidian, indiferent dacă acestea provin din exploatarea propriilor copii,

reprezintă un deziderat suficient pentru a-și scuza lipsa de compasiune și

empatie pentru propriii copii. Desigur, că pentru aceste aspecte nu este

singură vinovată, condițiile sociale în care și-a petrecut întreaga viață fiind

marcante din acest punct de vedere.

Instanța a avut în

vedere și caracterizările depuse la dosar de către inculpatul M.I.L., din care

reiese că acesta a dus o viață dificilă, în condițiile în care a rămas orfan de

tată la vârsta de 12 ani, dar pașnică, fiind perceput de către vecini ca o

persoană cu respect față de semenii săi, care nu a creat probleme, și care a

încercat de mic să supraviețuiască și să își câștige existența, într-un mediu

social nu foarte prielnic și protectiv.

Tribunalul a

subliniat că, dat fiind mediul în care cei doi inculpați și-au dus viața, în

care comiterea de infracțiuni este un mod firesc de a trăi, lipsa

antecedentelor penale ale celor doi inculpați până la această vârstă,

reprezintă circumstanțe atenuante în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.,

și vor dobândi eficiența prevăzută de art. 76 alin. (1) C. pen.

Sintetizând aceste

argumente, instanța a aplicat inculpatei T.M., în baza art. 13 alin. (1), alin.

(3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., și cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a) și 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa de 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 76 alin.

(3) C. pen. tribunalul a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi, având în vedere că a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe

atenuante.

În temeiul art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., și cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a aplicat

aceleiași inculpate pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane.

De asemenea, în baza

art. 76 alin. (3) C. pen. instanța a înlăturat pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi, din aceleași considerente ca și mai sus.

S-a apreciat că

sancțiunile aplicate inculpatei, reprezintă o bună premisă pentru reeducarea

acesteia, fiind apte a realiza atât reeducarea inculpatei, în particular, cât

și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, prin exemplaritatea lor.

Deoarece faptele au

fost comise de către inculpată înainte de a fi condamnată pentru vreuna din

ele, în baza art. 33 lit. a) C. pen. tribunalul a constatat că sunt concurente,

iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea

și anume aceea de 3 ani închisoare.

La baza art. 71 alin.

(1) C. pen. au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei

închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C.

pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice.

Inculpata T.M. a fost

reținută prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, pentru un termen de 24 de

ore, începând cu data de 06 noiembrie 2012. drept consecință, în temeiul art.

88 C. pen. tribunalul a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei timpul

reținerii de 24 de ore, începând cu data de 06 noiembrie 2012 și până la data

de 07 noiembrie 2012.

Ținând seama de

criteriile de individualizare evidențiate mai sus, în temeiul art. 13, alin.

(1), alin. (2), alin. (3) rap. la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din L.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., la

art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului M.I.L. pedeapsa de

4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. S-a

apreciat că și această pedeapsă este aptă să realizeze reeducarea inculpatului.

În baza art. 76 alin.

(3) C. pen. tribunalul a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi, având în vedere că în favoarea inculpatului M.I.L. au fost reținute

circumstanțe atenuante.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei

închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C.

pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj.

S-a criticat greșita

individualizare a pedepselor aplicate inculpaților pe motiv că acestea nu

corespund sub aspectul duratei și modalității de executare, gravității faptelor

comise.

S-a apreciat că

simpla constatare a unor circumstanțe personale nu poate justifica aplicarea

unor pedepse blânde ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante.

Prin Sentința penală

nr. 221/A din data de 15 noiembrie 2013 Curtea de Apel Cluj, secția penală și

de minori, a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj

împotriva Sentinței penale nr. 318 din 18 iulie 2013 Tribunalului Cluj pe care

a desființat-o cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate

inculpaților și judecând:

A înlăturat aplicarea

dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor

principale și accesorii aplicate inculpaților: T.M. și M.I.L. și a dispus ca

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei T.M. și pedeapsa de 4 ani

închisoare aplicată inculpatului M.I.L. să se execute în regim de detenție.

A menținut celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

În mod temeinic prima

instanță a reținut starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul

urmăririi penale, probe pe care inculpații și le-au însușit solicitând să fie

judecați potrivit procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C.

proc. pen.

În mod temeinic prima

instanță a reținut starea de fapt constând în aceea că din anul 2006 de la

vârsta de 14 ani partea vătămată D.G. a început să practice prostituția pe raza

municipiului Cluj-Napoca, iar apoi la ieșirea din Turda spre Cluj-Napoca, mama

sa inculpata T.M. pretinzând aproape zilnic câte 30 - 50 lei pe zi din această

activitate, pentru ca să-și cumpere țigări; de asemenea, inculpata a determinat

pe martorul S.T.M. să o cunoască pe partea vătămată deoarece aceasta la un

moment dat s-a mutat în Cluj-Napoca, astfel încât datorită relației, să revină în

Turda, ceea ce s-a și întâmplat, în acest mod continuând să practice

prostituția în folosul inculpatei. Chiar și după ce a împlinit 18 ani în cursul

anului 2010, partea vătămata la insistențele inculpatei îi dădea bani de 2 - 3

ori pe săptămână până în luna august a anului 2012 când partea vătămată s-a

angajat ca muncitor necalificat.

Justificat prima

instanță a reținut, referitor la cea de-a doua parte vătămată D.A., că aceasta,

de la 15 ani, din anul 2010, a început să practice prostituția în zona de la ieșirea

din Turda și că din activitatea desfășurată a ajuns să-i dea inculpatei zilnic

sume între 30 - 50 lei, deoarece aceasta a amenințat-o că o va alunga de acasă,

această situație durând cu intermitențe până în anul 2012.

Intermitențele au

fost cauzate de faptul că în anul 2010, inculpatul M.I.L. a racolat-o pe minoră

pentru a o exploata și a-și însuși o parte din veniturile obținute de partea

vătămată din prostituție, știind că aceasta este minoră; astfel acesta o

transporta, fiind taximetrist și o supraveghea vizual din mașină, apoi o

transporta cu clienții la un hotel, după care o aducea în aceeași zonă.

Partea vătămată îi

cumpăra acestuia țigări și băutură din banii pe care îi realiza, pe lângă banii

pe care îi dădea direct inculpatului.

Din iarna anului 2011

până în ianuarie 2012 partea vătămată a locuit cu inculpatul acesta luând

jumătate din banii câștigați din prostituție iar din ceea ce îi rămânea ei,

partea vătămată îi dădea diverse sume și inculpatei.

În perioada martie -

iunie 2012 inculpata s-a plâns martorului R.S., concubinul nepoatei sale, că

părțile vătămate nu-i mai aduc suficienți bani și i-a cerut să-l amenințe și

să-l bată pe inculpatul M. I.L. pentru a se despărți de partea vătămată D.A.

Datorită acestor

presiuni partea vătămată s-a mutat la inculpată, continuând însă să fie

supravegheată de către inculpat ca să-i dea și lui bani.

Este de menționat că

inculpatul a amenințat-o și a bătut-o pe aceasta când nu era mulțumit de sumele

primite.

În final, partea

vătămată a fost nevoită să apeleze la consiliere psihologică în cadrul

D.G.A.S.P.C. Cluj pentru a scăpa de influența mamei sale.

Ca atare, în mod

corespunzător prima instanță a efectuat încadrarea juridică a faptelor

inculpatului în infracțiunea de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13

alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. iar a inculpatei, în

infracțiunile de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza a

II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv,

faptei comise față de partea vătămată D.G. după majoratul acesteia, în

infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr.

67872001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea

pedepselor de 3 ani, respectiv 2 ani și 6 luni aplicate inculpatei și a

pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, prima instanță în mod

corect a ținut seama de limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 conform art. 320

1

alin. 7 C. proc. pen., de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor

ce rezultă din durata și modul de comitere, precum și de sumele obținute de

către inculpați de pe urma părților vătămate.

Contrar susținerilor

apelantului, în mod justificat prima instanță a reținut circumstanțe atenuante

judiciare constând în lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, fiindcă, în

mediul social din care aceștia provin, lipsa antecedentelor penale nu

constituie o caracteristică generală cum a motivat parchetul în calea de atac,

dimpotrivă majoritatea persoanelor implicate, inclusiv unii martori, au

antecedente penale.

În mod greșit însă

prima instanță a valorificat încă o dată aceste circumstanțe când a

individualizat modalitatea de executare a pedepselor, considerând că datorită

antecedentelor, recunoașterii faptelor și vârstei lor, inculpații pot fi

reeducați fără privarea de libertate dispunând suspendarea sub supraveghere a

executării pedepselor.

Această concluzie

este dificil de acceptat având în vedere că inculpații nu au manifestat empatie

față de părțile vătămate, ci față de situația lor, aceștia fiind supuși

riscului executării unor pedepse cu închisoare, le-au exploatat pe parcursul

câtorva ani, le-au șantajat emoțional și au apelat la toate metodele necesare

pentru a perpetua această stare de fapt, profitând de atașamentul pe care

minorele l-au manifestat față de ei.

Curtea de Apel a

considerat că profilul moral al inculpaților este incompatibil cu concluzia

primei instanțe că inculpații pot fi reeducați fără executarea pedepsei.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpații T.M. și M.I.L.

de inculpata T.M.

Prin motivele de

recurs formulate, inculpata a solicitat instanței să rețină dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen., art. 74, art. 76 C. pen. și să dispună

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

A precizat că nu a

săvârșit infracțiunea de trafic de persoane, că are o vârstă înaintată și

lucrează cu ziua pentru a "câștiga o bucată de pâine."

De asemenea, a

considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în

regim de detenție.

Față de toate aceste

aspecte, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.

de inculpatul M.I.L.

A solicitat, în

temeiul art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., admiterea

recursului formulat, casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței

pronunțate de instanța de fond.

A arătat că instanța

de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepsei aplicate, dând

eficiență juridică probelor administrate și dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. raportat la art. 74 și art. 76 C. pen.

De asemenea, a mai

susținut că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim

de detenție.

Examinând cauza în

temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că recursurile formulat de inculpații M.I.L. și

T.M. sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul

de recurs invocat de ambii inculpați, respectiv individualizarea pedepselor

aplicate și a modalității de executare a acesteia, Înalta Curte amintește că

art. 385

9

pct. 14 teza I C. proc. pen., ce viza posibilitatea

reindividualizării judiciare a pedepsei sau a modalității executării a fost

abrogat anterior declarării recursului la data de 25 noiembrie 2013, respectiv

23 mai 2014 și anterior pronunțării deciziei recurate, 15 noiembrie 2013, prin

Legea nr. 2/2013. Ca urmare, acest aspect nu va putea fi valorificat în temeiul

textului legal menționat, dar nici în contextul art. 385

9

alin. (1)

pct. 17

2

C. proc. pen., voința legiuitorului fiind aceea de a supune

cenzurii în al treilea grad de jurisdicție numai elemente de nelegalitate. Ca

urmare, aspectele referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei sau a

modalității de executare, dacă nu se referă la elemente de nelegalitate, nu mai

pot fi cenzurate în. recurs.

Instanța de recurs

verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței

elementelor faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive

ale infracțiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației

de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

La nivel concret,

cazul de casare de la pct. 14 nu permite exercitarea controlului judiciar cu

privire la "situația de fapt", și stabilirea efectivă a unei alte

situații de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de drept".

Individualizarea

pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de

cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu verificarea modalității în care

instanța de fond sau instanța de apel au aplicat sau au respectat o anumită

dispoziție legală.

În consecință, atâta

vreme cât instanța de prim control judiciar, instanța de apel, într-o cale de

atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de

fapt și de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în fața

primei instanțe și a situației de fapt, a pronunțat o soluție, cazul de casare

invocat nu permite stabilirea în recurs a unei alte situații de fapt și o

reapreciere care să conducă la o altă soluție.

Drept urmare, deși

cazul de casare invocat de către inculpatul M.I.L., poate fi analizat de către

instanța de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să procedeze

la reindividualizarea pedepsei, stabilind o altă modalitate de executare a

pedepsei.

Abordarea juridică de

profunzime pentru inculpații recurenți face trimitere la împrejurarea că

instanța de recurs este investită și în același timp obligată în a realiza o

analiză a speței și din perspectiva regulii constituționale a "aplicării

legii penale mai favorabile" - art. 5 actualul C. pen.

În situația în care

după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care

incriminează aceeași faptă, dar modifică tratamentul sancționator, de principiu

legislațiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie și cea românească,

admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Din această

perspectivă, realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor art.

12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 este de constatat că fapta adiacentă

era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii

de la 3 la 12 ani, pentru ca, pe parcursul derulării procesului penal să

intervină Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care

pentru aceeași faptă și încadrare juridică să se prevadă pedeapsa principală a

închisorii de la 3 la 10 ani.

Astfel, sub aspect

sancționator legea nouă deși prevede limite de pedeapsă mai reduse, de la 3 -

12 ani la 3 - 10 ani, totuși aceasta nu este mai favorabilă, întrucât în

considerarea celorlalte instituții (infracțiunea continuată), s-ar ajunge ca

legea nouă prin aplicarea sa globală să creeze inculpaților o situație mai

grea.

Înalta Curte

amintește că, în materia căilor de atac exercitate de părți operează principiul

procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din

reglementarea anterioară, astfel instanța de control judiciar, nu poate crea o

situație mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Rațiunea acestui

principiu pornește de la dreptul părților de a supune hotărârea atacată unui

control jurisdicțional fără a i se crea titularului căii de atac o situație mai

grea, pentru că astfel s-ar putea determina abținerea părții de la exercitarea

drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

O atenție aparte

trebuie alocată instituției "circumstanțelor atenuante", în speță

fiind aplicate inculpaților dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

anterior.

Într-o prezentare

formală a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, re