ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1470/2015

Asupra contestației de față: În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 174/F din data de 12 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 5376/2/2015 (nr. 3133/2015), în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulata de condamnatul Z.A.R. A fost descomtopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată petentului condamnat prin sentința penală nr. 12 din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 209/A din 05 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și repune în individualitatea lor următoarele pedepse componente: - pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

anterior aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 dfn O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., - pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen. - pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

anterior cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen. - pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, aplicată petentului condamnat prin sentința penală nr. 18 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 168/A din 10 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și repune în individualitatea lor următoarele pedepse componente: - pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

anterior aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. - pedeapsa de 4 ani închisoare Și pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În baza art. 36 alin. (2) C. pen. anterior s-a dispus contopirea tuturor pedepselor cu închisoarea sus-menționate astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, dispunându-se ca petentul condamnat să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare pe care o sporește cu 6 luni închisoare, în final petentul condamnat având de executat pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) și art. 35 alin. (1) a fost menținută pe lângă pedeapsa principală stabilită prin prezenta hotărâre, pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale aplicată prin sentința penală nr. 18 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 168/A din 10 iunie 2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție.

I-au fost interzise petentului condamnat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. anterior. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. anterior și art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință perioada considerată executată din data de 23 aprilie 2010 până la data de 25 noiembrie 2010, precum și din data de 13 iunie 2014 lăzi. S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 22/2012 din 11 iunie 2014 al Curții de Apel Brașov și nr. 18/2014 din 05 iunie 2015 al Curții de Apel București, secția a II-a, penală, și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I, penală, sub nr. 5376/2/2015, petentul condamnat Z.A.R. a solicitat contopirea pedepselor pe care le are de executat În vederea soluționării cererii instanța a solicitat copiile sentințelor penale cu privire la care se solicită contopirea pedepselor, referate cu privire la data rămânerii definitive, situația executării pedepsei, copiile mandatelor de executare a pedepsei închisorii precum și fișa de cazier a petentului. S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 22/2012 din 11 iunie 2014 al Curții de Apel Brașov și nr. 18/2014 din 05 iunie 2015 al Curții de Apel București, secția a II-a, penală, sentința penală nr. 12 din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a, penală, sentința penală nr. 18 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța ce fond a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 12 din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a, penală, definitivă prin Decizia penală nr. 209/A din 05 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul Z.A.R. a fost condamnat la o pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., la o pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., la o pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen. Și la o pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 19 din O.U.G.

nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen. În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior au fost contopite toate aceste pedepse, petentul având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza acestei sentințe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 18/2014 din 05 iunie 2015 al Curții de Apel București, secția a II-a, penală. Prin sentința penală nr. 18 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 168/A din 10 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul Z.A.R. a fost condamnat la o pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

anterior aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior Și la o pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior au fost contopite toate aceste pedepse, petentul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) Și lit. c) C. pen.

anterior În baza acestei sentințe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 22/2012 din 11 iunie 2014 al Curții de Apel Brașov. Instanța de fond a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 18 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov și nr. 12 din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, sunt concurente, fiind săvârșite de acesta înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele. Pentru aceste motive, instanța, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a apreciat că este fondată contestația formulată de condamnatul Z.A.R. și a admis cererea de contopire a pedepselor. În ceea ce privește legea aplicabilă concursului de infracțiuni, s-a apreciat că dispozițiile C. pen.

anterior sunt mai favorabile având în vedere tratamentul sancționator reglementat de art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969, ce nu presupune aplicarea unui spor de pedeapsă obligatoriu, spre deosebire de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. ce impune aplicarea în mod obligatoriu a unui spor de o treime din restul pedepselor care nu se execută. Față de cele sus-expuse, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată petentului condamnat prin sentința penală nr. 12 din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a, penală, definitivă prin Decizia penală nr. 209/A din 05 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va repune în individualitatea lor următoarele pedepse componente: - pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

anterior aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., - pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen. - pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

anterior cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen. - pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen. De asemenea, a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, aplicată petentului condamnat prin sentința penală nr. 18 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 168/A din 10 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va repune în individualitatea lor următoarele pedepse componente: - pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

anterior aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. - pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În baza art. 36 alin. (2) C. pen. au fost contopite toate pedepsele cu închisoarea sus-menționate astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, petentul condamnat urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare pe care o va spori cu 6 luni închisoare, în final petentul condamnat având de executat pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.

Cu privire la sporul de 6 luni închisoare aplicat, instanța de fomd a considerat că acesta apare ca fiind necesar având în vedere perseverența infracțională a petentului, care în decursul unei perioade de timp de aproximativ 2 ani a săvârșit nu mai puțin de 6 infracțiuni intenționate de corupție și de falsuri. Instanța consideră că sporul este necesar, având în vedere că acesta reprezintă parte din pedepsele care nu se vor executa ca urmare a aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni. Prima instanță a avut în vedre că, față de numărul infracțiunilor comise, neaplicarea în cauză a unui spor ar reprezenta un semn de nepedepsire față de inculpat, care ar fi sancționat doar pentru pedeapsa cea mai grea.

Totodată rolul sancționator și educator al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. de la 1969 nu ar putea fi atins în totalitate, în lipsa unui spor de pedeapsă în sarcina inculpatului, față de perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă. În baza art. 36 alin. (1) și art. 35 alin. (1) s-a apreciat că se impune menținerea, pe lângă pedeapsa principală stabilită prin prezenta hotărâre, pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale aplicată prin sentința penală nr. 18 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 168/A din 10 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că, față de gravitatea infracțiunilor comise, pericolul concret ridicat al acestora, persistența infracțională a inculpatului, cât și jurisprudența C.E.D.O., cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunile săvârșite de inculpat creează față de acesta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice, dar și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, și lit. b) C. pen. 1969, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art. 71 C. pen.

1969. Instanța nu va interzice inculpatului dreptul electoral de a alege deoarece faptele săvârșite de acesta nu au o conotație electorală. De asemenea, în ceea ce privește drepturile prev. de art. 64 lit. c) C. pen. 1969 instanța nu consideră că există în cauză motive speciale de interzicere a acestora, numai circumstanțele speciale faptice și personale putând duce la această interdicție, ea nemtervenind automat, după cum reține și C.E.D.O. în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. anterior și art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință perioada considerată executată din data de 23 aprilie 2010 până la data de 25 noiembrie 2010, precum și din data de 13 iunie 2014 lăzi.

Totodată, instanța de fond a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 22/2012 din 11 iunie 2014 al Curții de Apel Brașov și nr. 18/2014 din 05 iunie 2015 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul Z.A.R., solicitând admiterea căii de atac exercitate, desființarea sentinței atacate și în rejudecare, înlăturarea sporului de 6 luni aplicat nejustificat de instanța de fond.

Examinând contestația în raport de motivul invocat, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arătat în continuare: Înalta Curte reține că, în operațiunea de contopire a pedepselor pentru fapte concurente, instanța are facultatea de a aplica un spor corespunzător gradului de periculozitate socială prezentat de condamnat, precum și în raport cu necesitatea asigurării îndeplinirii cerințelor art. 52 C. pen. anterior, referitoare la scopul pedepsei. Legislația penală română nu a adoptat principiul cumulului aritmetic al pedepselor și, în consecință, singura limitare a sporului este nedepășirea acestui cumul, respectiv a însumării pedepselor aplicate, conform art. 34 alin. ultim.

C. pen. anterior Cu toate acestea, potrivit normelor generale de individualizare, instanța este obligată să aprecieze fiecare element al pedepselor ce urmează a fi contopite și să aibă în vedere ca sporul acordat să nu apară ca o sancțiune distinctă, ci ca o materializare a necesității unui plus de severitate, determinată de stăruința infracțională a condamnatului. Pedeapsa și implicit sporul de contopire nu trebuie să fie percepute de condamnat ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, ci ele trebuie să trezească rezonanțe în plan psihologic și să conducă în final, la redarea lui societății. Pedeapsa poate fi corectivă, numai dacă este retributivă, dacă ține seama de latura morală a omului, de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.

Pe de altă parte, instanțele sesizate cu judecarea cererilor de contopire nu trebuie să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale a căror contopire s-a solicitat, cu privire la cuantumul condamnărilor ori al sporurilor de pedeapsă stabilite. Rolul lor se limitează doar la a constata posibilitatea aplicării regulilor privind contopirea pedepselor, în caz de concurs, recidivă, revocare, liberare condiționată etc. și a le da eficiență, fără a crea prin aceasta o situație mai favorabilă inculpatului, prin diminuarea cuantumurilor pedepselor ori a sporurilor deja stabilite prin hotărâri definitive. A admite contrariul ar însemna să se pună la îndemâna condamnaților o cale de atac neprevăzută în legea procesuală penală privind legalitatea ori temeinicia unor hotărâri intrate sub puterea lucrului judecat.

Dimpotrivă, instanțele, pornind de la sporurile deja stabilite, au datoria de a aprecia dacă în urma contopirii, acestea mai sunt satisfăcătoare sau se impune majorarea lor în condițiile legii. Cu privire la sporul de pedeapsă, de 6 luni închisoare, aplicat contestatorului condamnat de prima instanță pentru infracțiuni concurente, înalta Curte constată că, în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a legii. Potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. anterior, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Pe de altă parte, potrivit art. 36 C. pen., dacă persoana condamnată definitiv este judecată ulterior pentru o infracțiune concurentă se aplică dispozițiile art. 34 și 35 C. pen.

Alin. (2) al aceluiași articol statuează că, dispozițiile art. 34 și 35 C. pen. se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă. Raportând cauzei aceste considerații teoretice, se constată că în mod corect instanța de fond, verificând situația juridică a contestatorului condamnat în raport de actele și lucrările dosarului, a procedat la contopirea pedepselor la care a fost condamnat prin hotărârile judecătorești atașate la dosar, iar la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, s-a apreciat în mod justificat că se impune aplicarea unui spor de 6 luni închisoare, care este necesar având în vedere perseverența infracțională a condamnatului, care în decursul unei perioade de timp de aproximativ 2 ani a săvârșit nu mai puțin de 6 infracțiuni intenționate de corupție și de falsuri.

Totodată, instanța de fond în mod justificat a avut în vedre că sporul de pedeapsă este necesar, având în vedere că acesta reprezintă parte din pedepsele care nu se vor executa ca urmare a aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni. Așadar se constată că în cauză nu există temeiuri pentru înlăturarea sporului de 6 luni închisoare aplicat condamnatului contestaor, Z.A.R. de instanța de fond, apreciindu-se că este nefondată contestația formulată de acesta. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul Z.A.R. împotriva sentinței penale nr. 174/F din data de 12 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 5376/2/2015 (nr. 3133/2015).

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 330 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul Z.A.R. împotriva sentinței penale nr. 174/F din data de 12 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 5376/2/2015 (nr. 3133/2015). Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 330 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțarăm ședință publică, azi 4 noiembrie 2015