ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1988/2015

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul București sub nr. 7860/3/2008, reclamanta SC G.H.P.C. SRL. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D.M., D.V., M.N., M.M.A., G.L.V., G.M., P.V.C., P.I., D.M., D.G., G.B.O., G.B.D.I., C.S.A., C.A.M., S.I., S.L., P.V., P.Ș., M.M., N.C.D., N.C., P.C., P.T., P.M.N., C.H. și I.I.M. - constatarea nulității absolute a procesului-verbal de grănițuire încheiat la 23 decembrie 2003 între reclamantă și pârâții D.M., D.V., M.N., M.M.A., G.L.V., G.M., P.V.C., P.I., D.M., D.G., G.B.O., G.B.D.I., C.S.A., C.A.M., S.I., S.L., P.V., P.Ș., M.M., N.C.D., N.C., P.C., P.T., P.M.N., C.H. și I.I.M.; - obligarea pârâților D.M. și D.V. să îi lase în deplină proprietate și posesie o suprafață de aproximativ 100 mp din terenul situat în București, sector 1; - obligarea pârâților M.N.

și M.M.A. să îi lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de aproximativ 150 mp situat în șos. S. compus din următoarele porțiuni de teren: (i) o suprafață de aproximativ 40 mp din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral: și o suprafață de aproximativ 60 mp din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral; - obligarea pârâților M.N. și M.M.A. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de aproximativ 150 mp, situat în București, sector 1, compus din următoarele porțiuni de teren: o suprafață de aproximativ 70 mp din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral: și (ii) o suprafață de aproximativ 80 mp din lotul de pentru care a fost atribuit nr. cadastral; - obligarea pârâților G.L.V.

și G.M. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de aproximativ 100 mp, situată în București, sector 1, reprezentând o parte a lotului de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral; - obligarea pârâților P.I. și P.I. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de aproximativ 100 mp, situat în București, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit, nr. cadastral; - obligarea pârâților D.M. și D.G. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de aproximativ 150 mp, situată în București, sector 1, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral; - obligarea pârâților G.B.O. și G.B.D.I. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de aproximativ 150 mp, situată în București, sector 1, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral; - obligarea pârâților C.S.A.

și C.A.M. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de aproximativ 150 mp, situată în București, sector 1, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral; - obligarea pârâților D.M., D.V., M.N., M.M.A., G.L.V., G.M., P.I., P.I., D.M., D.G., G.B.O., G.B.D.I., C.S.A., C.A.M. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de aproximativ 500 mp, situata în București, sector 1, parte din parcela și tarla, teren pentru care a fost atribuit - drum comun; - obligarea pârâților S.I. și S.L., să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de aproximativ 100 mp, situată în București, sector 1, reprezentând o parte a lotului de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral; - constatarea existenței dreptului de proprietate al reclamantei asupra lotului de teren de 65 mp situat în Șos.

S., cu nr. cadastral. - constatarea existenței dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 65 mp cu nr. cadastral în contradictoriu cu pârâtele M.M. și C.H. asupra terenului de 65 mp cu nr. cadastral în contradictoriu cu pârâții N.C. și N.C. și asupra terenului în suprafață de 65 mp cu nr. cadastral. - rectificarea cărților funciare în sensul radierii dreptului de proprietate asupra terenurilor revendicate, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate asupra loturilor de teren. În motivarea acțiunii, reclamanta a arata că este proprietara terenului în suprafață de 5.500 mp situat în sector 1 parcela și tarlaua identificată cu nr. cadastral și înscris în C.F.

După restituirea loturilor de teren din tarla către foștii proprietari, în temeiul Legii nr. 18/1991, titularii dreptului de proprietate asupra loturilor, au constatat că acestea se suprapun pe o suprafață de 2500 mp motiv pentru care au încheiat la 23 decembrie 2003 un proces-verbal de grănițuire care a avut ca efect reamplasarea în spațiu a parcelelor Deși părțile au intenționat să încheie o serie de acte juridice prin transmisiuni reciproce de drepturi reale, să reglementeze suprapunerea constatată între parcele, în realitate, doar prin încheierea Procesului verbal de grănițuire - neurmată și de semnarea unor înscrisuri în forma autentică, s-a ajuns la un veritabil transfer de drept de proprietate/posesie de la un proprietar către altul, transfer care a vizat mai multe loturi de teren.

Întrucât prin grănițuirea parcelelor, în realitate a operat transferul de proprietate/posesie asupra terenurilor aferente, se pretinde că procesul verbal de grănițuire este nul absolut C.F. art. 67 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 54/1998. De asemenea procesul-verbal de grănițuire este lovit de nulitate și ca efect al nerespectării Legii nr. 31/1990 care reglementează procedura prealabilă în cazul încheierii actelor de dispoziție de către o societate comercială. Pentru încheierea actelor de dispoziție este necesară Hotărârea A.G.A. procesul verbal fiind încheiat de o persoană care nu a avut mandatul organelor de conducere ale societății. Ulterior încheierii procesului verbal de grănițuire forma, întinderea și vecinătățile terenului aparținând reclamantei au fost modificate, pârâții ocupând o parte din loturi.

Ca urmare a încheierii procesului verbal de grănițuire pârâții pretind un drept de proprietate asupra unor suprafețe de teren care totalizează cea 1500 mp din proprietatea reclamantei. În ce privește constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 260 mp se arată că acțiunea în realizare nu poate fi promovată întrucât reclamanta este în posesia terenului, iar în ce privește rectificarea cărților funciare pentru loturile de teren ce fac obiectul procesului verbal de grănițuire se arată că, în speță, sunt incidente prev. art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, instanța urmând a dispune înscrierea dreptului de proprietate, după radierea drepturilor pârâților în baza contractului de vânzare-cumpărare din 30 august 1995. În drept, reclamanta și-a motivat acțiunea pe disp.

art. 494, 480 - 481 și 1854 C. civ., art. 111 C. proc. civ., Legea nr. 7/1996. Pârâții N.C.D., N.C., P.T. și P.M.N., M.M. și C.H. au formulat întâmpinare prin care au solicitat declinarea competenței materiale în favoarea Judecătoriei sector 1 București și, în subsidiar, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilitatea capetelor de cerere II și 14 și prescripția dreptului la acțiune în anularea procesului verbal de grănițuire. La rândul lor pârâții S.I. și S.L. au formulat întâmpinare solicitând respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere nr. 10 și respingerea ca neîntemeiate a celorlalte capete de cerere, arătând că procesul verbal de grănițuire nu reprezintă un act juridic de dispoziție așa încât nu trebuie completat cu un alt act, prin acesta nu au avut loc înstrăinări a dreptului de proprietate, menținându-se suprafețele din planul parcelar în baza căruia toate părțile au fost puse în posesie.

Capetele de cerere având ca obiect revendicare trebuie respins ca inadmisibile având în vedere că proprietarii parcelelor 39 și 44 au încheiat o tranzacție cu privire la amplasamentele parcelelor. Prin cererea precizatoare formulată la 21 mai 2008, reclamanta SC G.H.P.C. SRL. a solicitat obligarea pârâților S.I. și S.L. să îi lase în deplină proprietate și posesie următoarele suprafețe de teren: 70 mp din lotul 3 situat în șos. S. cu nr. cadastral; 40 mp nr. cadastral - 80 mp cu nr. cadastral - 100 mp nr. cadastral - 150 mp nr. cadastral - 100 mp nr. cadastral. De asemenea, a solicitat obligarea pârâților S.I. și S.L.

să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele suprafețe de teren: 40 mp teren, parte din lotul pentru care s-a atribuit nr. cadastral, situată în București, teren situat în București, sector 1, din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral; Teren în suprafața de aproximativ 80 mp, situat în București, din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral; suprafața de 100 mp teren situată în București, sector 1, din lotul de teren pentru care s-a atribuit nr. cadastral (parte din parcela și tarla), în valoare totala de 35.000 lei; o suprafață de teren de aproximativ 150 mp, situată în București, sector 1, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral (parte din parcela și tarla), în valoare totală de 52.500 lei; o suprafață de teren de aproximativ 100 mp, situată în București, sector 1, reprezentând o parte a lotului de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral: (parte din parcela și tarla), în valoare totala de 35.000 lei; Reclamanta a solicitat și obligarea pârâților D.M.

și D.V. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de aproximativ 60 mp situată în București, sector 1, din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral, în valoare totală de 21.000 lei; obligarea pârâților P.I. și P.I., să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de aproximativ 100 mp, situată în București, sector 1, reprezentând o parte a lotului de teren pentru care a fost atribuit, în valoare totală de 35.000 lei; Obligarea pârâților C.S.A. și C.A.M.

să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele suprafețe: teren în suprafață de aproximativ 150 mp, situat în București, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral (parte din parcela), în valoare totală de 52.500 lei; terenul în suprafață de aproximativ 150 mp, situat în București, reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral, în valoare totala de 52.500 lei; Obligarea pârâților D.M., D.V., M.N., M.M.A., P.I., P.I., D.M., D.G., G.B.O., G.B.D.I., C.S.A., C.A.M., să îi lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de aproximativ 500 mp, situat în București, parte din parcelă, teren pentru care a fost atribuit - drum comun, în valoare totală de 175.000 lei.

Pârâții G.B.O. și G.B.D. au formulat întâmpinare prin care au solicitat anularea cererii ca netimbrată, invocând excepțiile lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care semnează acțiunea, prescripția dreptului la acțiune în ce privește capătul 1 de cerere. Pârâții M. și P. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin cererea modificatoare formulată la 18 iunie 2008, reclamanta a solicitat sistarea lucrărilor de construcții efectuate de pârâți pe terenul situat în București, sector 1, ce face obiectul acțiunii. Pârâții G.B.O. și G.B.D. au formulat cerere reconvențională solicitând constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 913,47 mp cu nr. C.F.

sector 1, București, situat în șos. S. și rectificarea cărții funciare. Prin aceeași cerere pârâții au revendicat în contradictoriu cu pârâții M.M., C.H., N.C., N.C., P.T. și P.M.N. terenul de 10 mp din terenul proprietatea acestora și să desființeze gardul ilegal ridicat pe proprietatea pârâților reclamanți. Pârâții M.M., C.H., N.C. au formulat întâmpinare la cererea reconvențională solicitând respingerea capătului de cerere formulat în contradictoriu cu ei ca inadmisibil în temeiul art. 119 C. proc. civ.

La termenul din 19 noiembrie 2008 la cererea reclamantei au fost introduși în cauză moștenitorii legali ai pârâtului P.I., decedat pe parcursul soluționării cauzei, numiții I.I.M., P.V.C., care au au formulat întâmpinare invocând prescripția dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect rectificarea cărților funciare pe motiv că nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care să se stabilească dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenurilor revendicate. Prin încheierea de la 15 aprilie 2009 instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a unit cu fondul excepția de inadmisibilitate a acțiunii precum și excepția lipsei calității procesuale pasive.

În dovedirea acțiunii au fost încuviințate probe cu înscrisuri, interogatoriul societății reclamante și expertize tehnice în specialitatea topografie. Prin sentința civilă nr. 725 din 12 aprilie 2012 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepția de inadmisibilitate a capetelor de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate și excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatare nulității absolute a procesului verbal de grănițuire. Prin aceeași sentință, instanța de fond a respins acțiunea principală astfel cum a fost formulată și completată de reclamanta SC G.H.P.C. SRL. și a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți G.B.O. și G.B.D.

fixând termen pentru continuarea judecății la 24 mai 2012. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Asupra excepției inadmisibilității capetelor de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață totală de 260 mp solicitate în contradictoriu cu pârâții M.M., C.H., N.C.D., N.C., P.T. și P.M.C. tribunalul a constatat că cererile au caracter subsidiar în raport de capetele de cerere principale, respectiv constatarea nulității procesului verbal de grănițuire și revendicare. S-a reținut de asemenea și faptul că societatea reclamantă nu a formulat un capăt de cerere accesoriu prin care să solicite repunerea părților în situația anterioară ca efect al constatării nulității, astfel că și din acest motiv cererea în constatarea dreptului de proprietate este admisibilă.

Excepția prescripției dreptului la acțiune în constatarea nulității procesului verbal de grănițuire a fost respinsă având în vedere că motivele invocate vizează nerespectarea unor dispoziții legale imperative cuprinse în Legea nr. 54/1998 și Legea nr. 31/1990. Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat faptul că, la data de 23 decembrie 2003 între reclamanta SC G.H.P.C. SRL și pârâții D.M., M.N., G.L.V., P.I., D.M., G.B.O., C.S.A., S.I. și P.V., s-a încheiat un proces verbal de grănițuire a suprafețelor de teren pe care aceștia le dețin în proprietate în cadrul parcelelor, în șoseaua S. Prin acest act părțile nu și-au transmis și nu au înstrăinat suprafețe de teren, singurul scop urmărit fiind acela de a stabili limitele de hotar între proprietăți și de a preîntâmpina eventuale procese, aspect dovedit și de mențiunile inserate la art. 6 și 7 din procesul verbal de grănițuire unde se arată în mod expres intenția părților, respectiv cauza actului juridic.

S-a apreciat că, susținerea potrivit căreia părțile semnatare ale procesului verbal de grănițuire și-au asumat obligația de a încheia o serie de acte de dispoziție și că prin astfel de transmisiuni reciproce de drepturi reale urma a fi reglementate suprapunerile de teren între parcele nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă, astfel că a fost înlăturată. În conformitate cu art. 584 C. civ. orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa. Prin urmare legiuitorul nu a prevăzut condiția formei autentice pentru încheierea actului juridic prin care se stabilesc limitele proprietăților învecinate.

Referitor la primul motiv de nulitate a procesului verbal de grănițuire, respectiv lipsa formei autentice a actului, se reține că în conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, în vigoare la data încheierii actului, terenurile situate în intravilan sau în extravilanul localităților pot fi înstrăinate prin acte juridice încheiate în formă autentică. În consecință nu s-a putut reține nulitatea procesului verbal de grănițuire care reprezintă un act juridic consensual pentru lipsa formei autentice cerute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 54/1998. Nulitatea absolută pentru lipsa formei autentice intervine doar în cazurile expres și limitativ stabilite de legiuitor, respectiv în cazul actelor juridice translative de proprietate cum sunt contractul de schimb sau vânzarea, atunci când au ca obiect bunuri imobile.

Reclamanta nu a dovedit că prin actul juridic a cărui nulitate se invocă au avut loc transferuri de drepturi de proprietate. Această dovadă nu se poate face decât prin act autentic conform dispozițiilor egale menționate. Referitor la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990 s-a reținut, pe de o parte că actul a cărui nulitate se invocă nu intră în categoria actelor juridice de înstrăinare, astfel cum s-a arătat acesta fiind un contract consensual prin care părțile se obligă să respecte limitele proprietăților învecinate; pe de altă parte reclamanta este o societate cu răspundere limitată și nu are acționari astfel că nu poate invoca încălcarea dispozițiilor care reglementează administrarea societăților pe acțiuni.

În ce privește capătul de cerere având ca obiect revendicarea unor porțiuni de teren pretins ocupate de către pârâți se constată că nici unul dintre experții desemnați să efectueze expertizele topografice în cauză nu a putut - identifică astfel de suprafețe în limitele parcelei 41, tarlaua 178, în care, potrivit contractului de vânzare cumpărare din 1995 este delimitat terenul proprietatea reclamantei; expertul Ionescu Ion identifică o suprapunere de teren în parcela 51, însă această parcelă nu este trecută în procesul verbal de punere în posesie încheiat la eliberarea titlului de proprietate ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare din 1995 astfel că reclamanta nu poate pretinde o încălcare a dreptului său de proprietate.

Prin cererea modificatoare reclamanta a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra unor terenuri aparținând pârâților și care sunt cuprinse în parcelă. Din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta a exercitat o posesie utilă în perioada cerută de lege motiv pentru care va fi respins și acest capăt de cerere. Capătul de cerere accesoriu, având ca obiect rectificarea, respectiv radierea drepturilor înscrise în cartea funciară în favoarea pârâților și înscrierea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea reclamantei a fost respins ca neîntemeiat, fiind un capăt de cerere accesoriu cererii în revendicare care urmează soarta cererii principale. În ce privește capătul de cerere având ca obiect sistarea lucrărilor de construcție reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte că acestea se realizează pe proprietatea sa motiv pentru care a fost respins ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentințe, la data de 15 februarie 2013 a declarat apel reclamanta SC G.H.P.C. SRL, criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală. La termenul de judecată din 04 aprilie 2013, intimații - pârâți S.I. și S.L., au formulat cerere privind încuviințarea dezmembrării suprafeței de teren aflata în litigiu solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: admiterea cererii, încuviințarea dezmembrării parții din terenul proprietatea lor aflat în litigiu, conform Încheierii din 08 aprilie 2008 emisă de O.C.P.I. București, sector 1 și adresei din 03 aprilie 2008 emisa de aceeași instituție, în suprafață de 100 mp, de restul de teren în suprafață de 4.781,94 mp aflat în proprietatea lor și care nu este afectat de litigiul ce face obiectul prezentei cauze, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe și obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Intimații - pârâți N.C.D. și N.C., P.T. și P.M.N., M.M. și C.H., S.I. și S.L., G.B.O. și G.B.D.I., P.V.C., I.I.M. și P.I. au formulat întâmpinare, prin careau solicitat respingerea, ca nefondat a apelului declarat de apelanta - reclamantă SC G.H.P.C. SRL, menținerea în totalitate ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Prin Decizia civilă nr. 271/A din 5 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, excepțiile prescripției dreptului la acțiune și inadmisibilității; a respins, ca nefondată, cererea privind încuviințarea dezmembrării suprafeței de teren aflată în litigiu, formulată de pârâții S.I.

și S.L.; a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - reclamantă SC G.H.P.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 725 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 7860/3/2008, a luat act că părțile și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. În pronunțarea acestei soluții, instanșa de apel a constatat că, în esență, reclamanta a formulat 2 motive de apel, criticând sentința primei instanțe, sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 584 C. civ.

și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 54/1998, sub aspectul nerespectării principiului disponibilității, susținând în esență că tribunalul se pronunță de două ori pe excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește constatarea nulității procesului vernal de grănițuire și că omite să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, precum și aprecierea eronată a probelor. Critica relativă la maniera de interpretare a materialului probator constituie cel de-al doilea motiv de apel, potrivit modului de structurare a apelantei, subsumat acestui motiv fiind formulate și critici care vizează cele două motive de nulitate a procesului verbal de grănițuire, fiind reluate susținerile privind necesitatea respectării formei autentice la încheierea procesului verbal de grănițuire, care au fost exprimate și în cadrul primului motiv de apel.

Examinând primul motiv de apel, având în vedere că se invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 584 C. civ., precum și necesitatea respectării formei autentice la încheierea procesului verbal de grănițuire, instanța de apel analizând conținutul respectivului înscris reține că, motivele pentru care părțile semnatare au recurs la încheierea acestuia rezidă în faptul că parcelele se învecinează în partea de nord a tarlalei și că, din eroare parcelele se suprapuneau pe o suprafață de aproximativ de 25.000 mp, aspect constatat ca atare de către Oficiul de cadastru, darși faptul că documentația cadastrală aferentă parcelei a fost aprobată de O.C.G.C. București și corespunde planului parcelar al tarlalei anterior menționate, urmând ca documentațiile parcelelor să fie refăcute pentru a fi compatibile cu planul parcelar și pentru a se înlătura orice suprapunere în teren a parcelelor în litigiu.

Clauzele acestui proces verbal de grănițuire, cuprind practic modalitatea de delimitare a respectivelor parcele, prin trasarea exactă a liniei de hotar pe planul anexă procesului verbal cu mențiunea că părțile se declară în final de acord cu amplasarea și delimitarea proprietăților lor, așa cum rezultă di documentația cadastrală a parcelei 39, recepționată deja de O.C.G.C. București, precum și documentațiile cadastrale ale parcelelor (în componența căreia intră cele 10 loturi), ce urmează a fi refăcute. De asemenea, părțile s-au obligat să efectueze în cel mai scurt timp posibil, Judecătoriei sectorului 1 Biroului de Carte Funciară efectuarea tuturor înscrierilor și rectificărilor necesare în cărțile funciare ale parcelelor.

Relevante sunt, de asemenea, și dispozițiile art. 7 din procesul verbal de grănițuire, prin care părțile califică procesul verbal, atât sub aspectul efectelor cât și al naturii juridice, stipulându-se că prin perfectarea acestui nu se realizează înstrăinări de terenuri, unicul scop fiind acela de a realiza grănițuirea proprietăților limitrofe, precum și faptul că procesul verbal de grănițuire are valoare unei tranzacții extrajudiciare, menită să preîntâmpine orice eventual litigiu care s-ar putea în legătură cu obiectul procesului verbal. Prin motivele de apel s-a invocat greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 584 C. civ., care statuează în sensul că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cu mențiunea că spezele grănițuirii se vor suporta în mod egal de titularii fondurilor învecinate.

Având în vedere că grănițuirea cunoaște două modalități de realizare și anume pe cale amiabilă sau pe cale judiciară (fiind expuse considerații de ordin teoretic), cu aceleași efecte juridice în ambele ipoteze, instanța de apel reține că grănițuirea s-a realizat prin înțelegerea părților, fără a fi necesară intervenția organului judiciar.

Prin urmare, interpretând, din această perspectivă, procesul verbal de grănițuire, atât sub aspectul clauzelor cât și din punct de vedere al naturii juridice a operațiunilor juridice pe care le constată, ținând cont de voința reală a părților, Curtea a apreciat că procesul verbal de grănițuire nu constituie altceva decât o modalitate convențională de remediere a unor inadvertențe, care au ca sursă erori de natură cadastrală (sesizate și de organele în drept) și care se concretizau în apariția unor suprapuneri între loturile de teren aflate în proprietatea părților, remediere care a reclamat o reașezare, respectiv reamplasare a loturilor părților semnatare, fără a se aduce atingere suprafeței a fiecărui lot de teren și fără a implica transferuri de drepturi reale.

Așa cum reiese din prevederile art. 7 din procesul verbal de grănițuire, părțile au calificat acest act juridic, drept o tranzacție extrajudiciară, care este definită în literatura de specialitate, pornind de la dispozițiile art. 1704 C. civ., ca fiind un contract prin care părțile pun capăt unui proces început sau preîntâmpină nașterea unui proces, prin concesii reciproce. În doctrină, tranzacția este caracterizată ca fiind un contract consensual, cu precizarea că cerința formei scrise este impusă ad probationem de dispozițiile art. 1705 C. civ. Tranzacția poate deveni act solemn doar în situația în care presupune înstrăinarea unui bun pentru care a cărei validitate dispozițiile legii stipulează această formă, cum este situația terenurilor, a căror înstrăinare nu se poate realiza, sub sancțiunea nulității absolute, decât în formă autentică.

O astfel de prevedere conțineau și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 54/1998, în vigoare la data încheierii procesului verbal de grănițuire, dispoziții pe care le invocă și apelanta în susținerea acestei critici. În lipsa formei autentice, tranzacția, purtând asupra unui teren intravilan sau extravilan și perfectată cu neobservarea formei autentice poate valora cel mult un antecontract, din care izvorăște obligația încheierii convenției cu respectarea prescripțiilor legale din punct de vedere al formei actului juridic. Făcând aplicarea în speță a acestor aspecte teoretice, Curtea de Apel a constatat că procesul verbal de grănițuire nu se încadrează în această ipoteză, în condițiile în care prin intermediul său nu se produc transferuri reale imobiliare, care să reclame, drept condiție de valabilitate, forma autentică, ci părțile semnatare doar au procedat la eliminarea, pe cale amiabilă, a suprapunerilor existente și constatate ca atare și de către O.C.G.C.

București în procesele verbale, ce preced încheierii actului a cărui nulitate se cere a fi constată. S-a avut în vedere și situația de fapt stabilită în cauză precum și modalitatea în care s-au succedat faptele care au condus la generarea acestui litigiu, fiind reținute ca relevante relațiile furnizate de A.N.C.P.I., la data de 23 iulie 2008, prin care sunt evidențiate cauzele care au determinat cererea reclamantei de rectificare a planului de amplasament pentru lotul de teren pe care îl deține în proprietate, identificat prin parcela, cu nr. cadastral. Astfel A.N.C.P.I. arată că din verificările efectuate de către această autoritatea la nivelul O.C.P.I. București, a rezultat faptul că documentațiile tehnice aferente imobilelor reprezentate de parcelele au fost rectificate la nivelul anului 2003, în ceea ce privește configurația, în baza procesului verbal de grănițuire încheiat la data de 23 august 2003. A.N.C.P.I.

relevă faptul că aceste rectificări au fost considerate necesare de reprezentanții O.C.G.C. București și persoanele autorizate care au întocmit documentațiile cadastrale aferente parcelelor, potrivit proceselor verbale încheiate la data de 16 iulie 2003, 31 iulie 2003 și 25 august 2003, care urmare a constatării unor neconcordanțe între situația reală din teren și planurile de amplasament. Deși reclamanta apelantă a fost parte în procesul verbal de grănițuire din data de 23 decembrie 2003, aceasta nu a solicitat rectificarea planului de amplasament al imobilului său, în același timp cu ceilalți semnatari ai procesului verbal. Cererea reclamantei având acest obiect a fost depusă la data de 02 08 2007, solicitarea fiind respinsă, datorită suprapunerii cu planurile de amplasament ale imobilelor cu nr cadastrale (care formează parcela).

În privința parcelei, A.N.C.P.I. punctează faptul că, deși proprietarul acestui lot nu a fost parte în procesul verbal de grănițuire din 2003, documentația tehnică a imobilului său a fost avizată la nivelul anului 2004, pe o configurație ce ținea cont de poziția rectificată a planurilor de amplasament ale parcelelor. De asemenea, din aceste relații, reiese că documentația inițial avizată de O.C.G.C. București pentru parcela 51 a suferit o rectificare la data de 30 martie 2007, motivată de modificarea amplasamentului s-a realizat la cererea proprietarului pentru evitarea suprapunerii cu parcela cu număr cadastral. În ceea ce privește recepționarea documentației aferentei acestei parcele fără număr, se arată că data respectivă, O.C.P.I.

nu dispunea de baza tehnică necesară pentru a verifica corectitudinea executării din punct de vedere tehnic a planurilor de amplasament. În cauză s-au efectuat în fața primei instanțe două rapoarte de expertiză, ale căror concluzii convergente, sunt în măsură să explice și să elucideze pe de plin aspectele faptice, ce impuneau a fi lămurite în cauză.

Astfel, potrivit constatărilor și concluziilor primului raport de expertiză, rezultă că expertul a identificat existența unor suprapuneri între parcele în litigiu, învederând atât lipsa unei suprafețe de teren din totalul suprafeței pe care o însumează parcelele în litigiu, cât și problemele generate de apariția unei parcele cu număr cadastral din 2000, a cărei suprafață inițială a fost de 1.200 mp,pentru ca în documentația cadastrală să fie menționată suprafață de 1.258 mp, cu precizarea această parcelă (care nu are atribuit număr de parcelă) u a fost inclusă în planurile de parcelare 1 și 2 întocmite de Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar.

Expertul mai relevă un aspect, care în opinia sa este de natură să accentueze situația de suprapunere creată și anume faptul că, parcela fără număr, introdusă în cel de-al II lea plan parcelar (în condițiile nu figura în primul plan) are o poziționare și formă atipică față de celelalte parcele, în sensul că este depărtată față de lac și șosea și are dimensiunea maximă înspre lac, unde parcelele în litigiu au prevăzută dimensiunea minimă de ieșire la lac, conform amplasării parcelelor în tarla. De asemenea, expertul învederează faptul că inițial parcela se învecina la nord direct cu SC P. SA și nu cu parcela fără număr și avea suprafață de 0,25 ha în planul parcelar, iar în cel de-al doilea plan parcelar, figurează cu suprafața de 0,325 ha, pentru care s-a întocmit documentația cadastrală și s-a realizat intabularea cu suprafață de 0,075 mp mai mare.

Așa cum s-a învederat în coraportul de expertiză întocmit de expertul parte N.V. și cum de altfel s-a susținut și prin obiecțiunile formulate de părți, deși, primul raport de expertiză clarifică anumite aspecte, nu răspunde obiectivelor fixate de instanță, nefăcându-se o analiză a amplasamentului fiecărei parcele în parte, potrivit documentelor tehnice aflate la dosarul cauzei, în sensul că nu se realizează poziționarea acestora conform amplasamentului stabilit în documentele,menționate în obiectivele expertizei și anume: planul parcelar în temeiul căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor parcelelor din tarlaua, planurile anexă proceselor verbale întocmite de O.C.G.C.

București în cursul anului 2003 și a procesului verbal de grănițuire din 23 decembrie 2003. În privința cauzei care a generat litigiul de față și expertul parte achiesează la concluziile raportului de expertiză în sensul că mărirea parcelei de la 2.500 mp, în primul plan parcelar mp la 3.250 mp, în cel de-al II-lea plan parcelar și introducerea unei alte parcele între aceasta și SC P. SA, în suprafață de 1.250 mp, fără a i se atribui număr de parcelă. Pe cale de consecință, prin încheierea din data de 05 mai 2010, tribunalul admițând obiecțiunile părților, a dispus refacerea raportului de expertiză de către un alt expert.

Potrivit celui de-al II-lea raport de expertiză, se reține că punerile în posesie a proprietarilor în tarlaua, s-a realizat în conformitate cu planul parcelar aprobat de O.C.P.I., făcând parte din fiecare documentație cadastrală, precum și faptul că amplasamentul, suprafețele și vecinătățile actuale ale loturilor, coincid cu amplasamentul, suprafețele și vecinătățile parcelelor din care provin, așa cum acestea sunt prevăzute în planul parcelar în temeiul căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor parcelor ce intrau în componența tarlalei, în procesele verbale întocmite de O.J.C.G.C. Ilfov și O.C.G.C.

București la datele de 16 iulie 2003, 31 iulie 2003, 18 august 2003 și 25 august 2003, precum și în procesul verbal de grănițuire din 23 decembrie 2003. În privința parcelei, ce aparține reclamantei apelante, s-a constatat de către expert că amplasamentul corespunde cu cel din procesele verbale anterior menționate, amplasament ce corespunde cu cel din planul parcelar al tarlalei, după care s-a efectuat punerea în posesie. Cu privire la parcelă, s-a învederat prin concluziile raportului de expertiză faptul că amplasamentul, suprafața și vecinătățile actuale ale acesteia nu coincid cu amplasamentul, suprafața și vecinătățile lotului din care provine, așa cum acestea sunt prevăzute în planul parcelar în temeiul căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor parcelor ce intrau în componența tarlalei, în procesele verbale întocmite de O.J.C.G.C.

Ilfov și O.C.G.C. București la datele de 16 iulie 2003, 31 iulie 2003, 18 august 2003 și 25 august 2003. Expertul arată că parcela identifică a fost translatată spre sud, suprapunându-se în mare măsură peste parcela 41, a reclamantei, ieșind din configurația procesului verbal de grănițuire din 23 decembrie 2003, avizată de O.N.C.G.C. București. De asemenea, se învederează prin concluziile expertului faptul că loturile dezmembrate din parcelă și-au mărit suprafața cu 638 mp.

În completare, expertul mai reține că proprietarul parcelei pus în posesie conform planului parcelar nu respectă acest plan și odată cu dezmembrarea lotului său de teren în subparcele, a modificat forma terenului și poziția acestuia, în baza unui plan care nu este indicat și fără a ține seamă de faptul că pe latura de est, există proprietar pus în posesie, astfel că modificarea pe care o face aduce atingere proprietății situate la est, adică parcela reclamantei, ajungând cu încălcarea dreptului de proprietate până în perimetrul parcelei.

Cu privire la parcela fără număr, identificată cu nr cadastral, se arată că aceasta nu figura pe planul parcelar, în baza căruia s-a realizat punerea în posesie în temeiul legii fondului funciar, cu precizarea că s-a adoptat în prezent un plan parcelar în care adăugată o parcelă fără număr, situată la vest de parcelă, fără însă a modifica restul planului parcelar, această parcelă fără număr ocupând o suprafață semnificativă din parcela 51, ajungând până în perimetrul parcelei și chiar mai mult, până în perimetrul parcelei.

Părțile au formulat obiecțiuni, care au fost încuviințate de prima instanță, expertul menținându-și punctul de vedere exprimat inițial, completându-și concluziile în sensul că a identificat suprafața de teren ocupată de pârâți din parcelă ce aparține reclamantei (1.417 mp) și parcela (23 mp), reînvederând faptul că parcela a fost translatată către sud suprapunându-se în mare măsură peste parcelă, a reclamantei, ieșind din configurația procesului verbal de grănițuire din 23 decembrie 2003, avizată de O.N.C.G.C.

București, precum și faptul că loturile dezmembrate din parcelă și-au mărit suprafața cu 638 mp Expertul mai evidențiază că parcela nou creată, nu a făcut parte din lanul parcelar inițial( în baza căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor inițiali, în temeiul legilor reparatorii din materia fondului funciar) și că ocupă din terenul pârâților, titulari au loturilor de teren din parcelă o suprafață de 1.112 mp și din terenul reclamantei, titulara parcelei, o suprafață de 152 mp Analizând comparativ concluziile celor două expertize, trecând peste faptul că primul expert nu a răspuns punctual obiectivelor fixate de instanță, Curtea a constatat că ambii experți identifică drept cauză a deficitului de suprafață din lotul reclamantei apariția unei noi parcele (fără număr de parcelă) identificată cu nr cadastral, care nu a figurat pe planul parcelar inițial, în temeiul căruia s-au făcut punerile în posesie în temeiul legii fondului funciar, care ocupă o porțiune din terenul parcelei, situată la vest parcelă a reclamantei apelante, parcelă 51, care își rectifică la nivelul anului 2007 amplasamentul, tocmai pentru a evita suprapunerea cu parcela nou creată și astfel, translatându-se către sud, se suprapune cu parcela apelantei, în limita suprafeței stabilite de cel de-al doilea expert, prin răspunsul la obiecțiuni.

Astfel, Curtea a apreciat că susținerea potrivit căreia concluziile celor două rapoarte sunt concordante este pe deplin fundamentată. Pe cale de consecință, relativ la consecințele juridice procesului verbal de grănițuire, în sensul de a stabili dacă implică sau nu transferul drepturilor reale imobiliare, Curtea, servindu-se și concluziile lucrărilor de specialitate efectuate în faza judecății în primă instanță, anterior expuse pe larg, reține că rolul, concretizat în rectificarea documentațiilor cadastrale ale pârâților titulari ai parcelelor (cu excepția reclamantei, motivele reieșind din relațiile furnizate de A.N.C.P.I.), a fost acela de a realiza o reașezare a parcelor anterior menționate, astfel încât amplasamentul, suprafața și vecinătățile să corespundă planului parcelar în temeiul căruia s-a efectuat punerile în posesie a persoanelor îndreptățite.

Această reașezare s-a realizat practic prin remodelarea liniilor de hotar, fără ca proprietarii parcelor implicate în operațiunea de grănițuire să-și transfere dreptul de proprietate pe anumite suprafețe de teren. Concluzionând, Curtea de Apel a reținut că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 584 C. civ., în condițiile art. 2 din Legea nr. 54/1998, care reglementa circulația juridică a terenurilor, în vigoare la data încheierii procesului verbal de tranzacție, nu sunt incidente în cauză, pentru motivele anterior detaliate.

În privința prescripției dreptului material la acțiune, reținând că se invocă sancțiunea nulității absolute, care potrivit regulilor ce îi conturează regimul juridic, este imprescriptibilă extinctiv, nu poate fi acoperită (cu excepția cazurilor prevăzute de lege) și poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim, Curtea de Apel a apreciat corectă soluția de respingere a acestei excepții pronunțată de prima instanță.

De asemenea, s-a reținut că nu acesta este cadrul procesual în care să se examineze concordanța, lato sensu, cu dispozițiile legale a întabulărilor efectuate de pârâți, în condițiile nu a fost investită cu un astfel de petit, prima instanță, verificând prin intermediul probei cu expertiză, administrată în cauză, maniera în care amplasamentul, suprafața și vecinătățile loturilor deținute de pârâți respectă actele juridice considerate relevante în cauză: planul parcelar în baza căruia s-au efectuat punerea în posesie, procesele verbale întocmite de în procesele verbale întocmite de O.J.C.G.C. Ilfov și O.C.G.C. București în cursul anului 2003 și care preced încheierea procesului verbal de grănițuire, precum și acest ultim proces verbal menționat, acest aspect fiind necesar a fi clarificat pentru justa soluționare a cauzei.

În susținerea primului motiv de apel s-a mai invocat nerespectarea principiului disponibilității, justificat, în opinia reclamantei, de faptul că tribunalul se pronunță de ori asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune dar omite să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, în condițiile în care această excepției fusese unită cu fondul.

Cu privire la primul aspect legate de pronunțarea de ori asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța de apel a reținut că menționarea soluției de respingere a excepții și în dispozitiv, nu numai prin încheierea prin care a fost soluționată, corespunde exigențelor de redactare a dispozitivului, în sensul că acesta trebuie să consemneze soluția supra tuturor excepțiilor procesuale invocate de părți în cursul procesului, alături de soluția dată asupra fondului, în măsura în care rezolvarea excepțiilor nu împiedică pronunțarea asupra fondului raportului juridic litigios dedus judecății. O situație similară se întâlnește în practică în ipoteza în care, în cursul procesului, la un termen de judecată, se invocă o excepție procesuală, asupra căreia instanța se pronunță pe loc și continuă soluționarea cauzei, trecând la discutarea și încuviințarea probatoriului.

În dispozitivul încheierii de la acel termen va figura și soluția dată asupra excepției, deși aceasta se regăsește și în practicaua încheierii, în care este consemnat mersul dezbaterilor și acest lucru u echivalează cu o dublă pronunțare asupra unui incident procedural. Pe cale de consecință, curtea a reținut că nu poate fi vorba de un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii. În ceea ce privește chestiunea nepronunțării asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, s-a avut în vedere că nu se poate identifica interesul formulării unei astfel de critici, în condițiile în care excepția nu a fost promovată de reclamantă ci de către părțile adverse, care nu au exercitat calea de atac a apelului.

Apelanta invocă nepronunțarea primei instanțe asupra acestei excepții, deși soluția reiese, în mod implicit, dar neechivoc, din soluția dată asupra fondului litigiului, dar trebuie precizat că, prin menținerea pârâților în proces, este evident că reclamanta nu a suferit nicio vătămare procesuală. Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, prin care se invocă aprecierea eronată a probelor de către instanța de fond, instanța de apel a apreciat susținerea ca fiind nefondată, în condițiile în care tribunalul a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat în mod corect, reținând situația de fapt în prezenta cauză, în urma examinării coroborative a tuturor probelor din dosar. În cadrul celui de-a II-lea motiv de apel, se are în vedere faptul că apelantul reia chestiunea formei autentice, pe care ar trebui să o îmbrace procesul verbal de grănițuire, aspecte analizate deja de instanța de apel.

Subsumat acestui motiv de apel, reclamanta a mai invocat nerespectarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., în sensul că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului în cauză. Curtea de Apel a înlăturat această susținere ca nepertinentă, în condițiile în care părțile au formulat întâmpinări și concluzii scrise cu privire la chestiunile de fapt și de drept care au fost puse în discuție în cauză, inclusiv cu privire la excepțiile invocate în cursul judecății, astfel că părțile au avut în concret posibilitatea și chiar și-au prezentat punctul de vedere asupra tuturor aspectelor faptice și juridice în litigiu, prima instanță manifestându-și rolul activ în limitele și în modalitățile permise de dispozițiile art. 129 C. proc.

civ., cu respectarea principiului disponibilității, care guvernează procesul civil. De asemenea, s-a mai susținut că în ipoteza în care instanța considera materialul probator administrat ca insuficient, putea dispune completarea acestuia. Examinând lucrările dosarului de fond din această perspectivă, Curtea a reținut că mijloacele de probă administrate, constatând în înscrisuri, interogatoriu și expertize sunt suficiente și au fost de natură să elucideze complet aspectele de fapt și, pe cale de consecință, pe cele de drept, care s-au ridicat în cauză. Față de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată și precizată, precum și față maniera în care celelalte probe administrate în cauză au clarificat situația de fapt și de drept, încuviințarea probei testimoniale apare ca fiind vădit inutilă și nepertinentă.

În speță se pune problema validității unui act juridic, care a fost redactat într-un limbaj juridic adecvat, astfel încât voința părților este reflectată în mod fidel de terminologia folosită, și nu se pune problema necesității administrării de probatorii pe acest aspect. Fiind vorba de un act prin care consemnează înțelegerea părților semnatare, privind modalitatea de grănițuire a parcelelor de teren pe care le dețin, cu implicații în ceea ce privește documentația cadastrală a acestora (înseși cauza ce a condus părțile la realizarea grănițuirii pe cale amiabilă fiind, de asemenea, reprezentată de neconcordanțe ale documentației cadastrale cu situația din teren), instanța de apel a apreciat că lămurirea situației de fapt din speță reclama obținerea de relații de la instituțiile competente în domeniu (A.N.C.P.I., O.J.C.G.C.

Ilfov și O.C.G.C. București), precum și lămurirea situației actuale a loturilor de teren din proprietatea părților litigante, sub aspectul concordanței cu planurile parcelare și celelalte acte relevante prin intermediul expertizei realizate de un expert topo-cadastrist.

În ceea ce privește pretinsa înțelegere verbală a părților semnatare ale procesului verbal de grănițuire, referitoare la încheierea ulterioară de acte juridice translative de proprietate, ce trebuia să aibă drept rezultat rezolvarea suprapunerilor reciproce ale celor 4 parcele, Curtea a reținut că existența acesteia este negată de pârâți, o astfel de înțelegere nu rezultă din nici un mijloc de probă administrat în cauză, procesul verbal de grănițuire nu oferă nici un indiciu în acest sens, ba, din contră, exclude varianta susținută de apelantă, deoarece se consemnează expres în finalul acestuia că s-au stins toate doleanțele părților semnatare și că nu operează transferuri de proprietate între acestea, în condițiile în care părțile se obligă să întreprindă demersuri pentru rectificarea documentațiilor lor cadastrale și să respecte liniile de graniță astfel cum au fost stabilite.

În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 31/2009, sub aspectul lipsei autorizării prealabile a Adunării Generale a societății, Curtea a apreciat ca nefondată această susținere, în condițiile în care, din analiza conținutului procesului verbal de grănițuire, se constată că actul a fost semnat de către poartă semnătura reprezentantului societății și ștampila acesteia în partea finală, ceea ce atestă faptul că reclamata prin delegatul său și-a asumat clauzele actului. Curtea a reținut că, în primul rând, trebuie observat faptul că apelanta își invocă propria culpă, susținând că procesul verbal de grănițuire a fost semnat de persoana împuternicită, fără respectarea dispozițiilor legale relative la modalitatea de desemnare a reprezentantului societăților comerciale.

Chiar trecând peste acest aspect, Curtea a avut în vedere faptul că reclamanta este o societate comercială cu răspundere limitată, cu asociat unic și nu o societate pe acțiuni și că efectele procesului verbal de grănițuire nu constau în înstrăinări sau dobândiri de drepturi, astfel că nu se pune problema obținerii prealabilă a aprobării de către A.G.A.. În egală măsură, Curtea de Apel a reținut că reclamanta invocă aceste chestiuni, față de pârâți, care sunt terți în privința manierei în care aceasta și-a asigurat reprezentarea la semnarea procesului verbal de grănițuire și nici nu a făcut dovada că aceștia cunoșteau sau, potrivit împrejurărilor, ar fi trebuit să cunoască că nu ar fi existat acordul asociatului unic.

Pentru fundamentarea acestei concluzii, în sensul netemeiniciei criticii formulate de reclamantă, s-a avut în vedere și faptul că grănițuirea parcelelor deținute de părțile semnatare nu a implicat renunțări reciproce la drepturi sau efectuarea de prestații noi în schimbul renunțării celorlalte părți la dreptul de proprietate asupra unor porțiuni de teren, ceea ce înseamnă că procesul verbal de grănițuire nu produce efecte constitutive sau translative de drepturi reale, astfel că împuternicirea acordată de administratorul apelantei este pe deplin eficientă și suficientă pentru valabilitatea operației juridice din acest punct de vedere.

În ceea ce privește criticile formulate cu privire la soluția de respingere a capetelor de cerere având ca obiect revendicarea unor suprafețe de teren de la pârâții titulari ai parcelelor, precum și constatarea dreptului de proprietate a reclamantei asupra unei porțiuni de teren din parcelă, în contradictoriu cu titularii loturilor dezmembrate din această parcelă, instanța de apel a răspuns deja acesto