ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1988/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1988/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul

București sub nr. 7860/3/2008, reclamanta SC G.H.P.C. SRL. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții D.M., D.V., M.N., M.M.A., G.L.V., G.M., P.V.C., P.I.,

D.M., D.G., G.B.O., G.B.D.I., C.S.A., C.A.M., S.I., S.L., P.V., P.Ș., M.M., N.C.D.,

N.C., P.C., P.T., P.M.N., C.H. și I.I.M.

- constatarea

nulității absolute a procesului-verbal de grănițuire încheiat la 23 decembrie 2003

între reclamantă și pârâții D.M., D.V., M.N., M.M.A., G.L.V., G.M., P.V.C., P.I.,

D.M., D.G., G.B.O., G.B.D.I., C.S.A., C.A.M., S.I., S.L., P.V., P.Ș., M.M., N.C.D.,

N.C., P.C., P.T., P.M.N., C.H. și I.I.M.;

- obligarea pârâților

D.M. și D.V. să îi lase în deplină proprietate și posesie o suprafață de

aproximativ 100 mp din terenul situat în București, sector 1;

- obligarea pârâților

M.N. și M.M.A. să îi lase în deplină proprietate și posesie terenul în

suprafață de aproximativ 150 mp situat în șos. S. compus din următoarele

porțiuni de teren: (i) o suprafață de aproximativ 40 mp din lotul de teren

pentru care a fost atribuit nr. cadastral: și o suprafață de aproximativ 60 mp

din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral;

- obligarea pârâților

M.N. și M.M.A. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul

în suprafață de aproximativ 150 mp, situat în București, sector 1, compus

din următoarele porțiuni de teren: o suprafață de aproximativ 70 mp din lotul

de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral: și (ii) o suprafață de

aproximativ 80 mp din lotul de pentru care a fost atribuit nr. cadastral;

- obligarea pârâților

G.L.V. și G.M. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul

de aproximativ 100 mp, situată în București, sector 1, reprezentând o parte a

lotului de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral;

- obligarea pârâților

P.I. și P.I. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de

aproximativ 100 mp, situat în București, reprezentând o parte a lotului pentru

care s-a atribuit, nr. cadastral;

- obligarea pârâților

D.M. și D.G. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața

de teren de aproximativ 150 mp, situată în București, sector 1, reprezentând o

parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral;

- obligarea pârâților

G.B.O. și G.B.D.I. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie

suprafața de teren de aproximativ 150 mp, situată în București, sector 1,

reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral;

- obligarea pârâților

C.S.A. și C.A.M. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie

suprafața de teren de aproximativ 150 mp, situată în București, sector 1,

reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral;

- obligarea pârâților

D.M., D.V., M.N., M.M.A., G.L.V., G.M., P.I., P.I., D.M., D.G., G.B.O., G.B.D.I.,

C.S.A., C.A.M. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața

de teren de aproximativ 500 mp, situata în București, sector 1, parte din

parcela și tarla, teren pentru care a fost atribuit - drum comun;

- obligarea pârâților

S.I. și S.L., să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața

de teren de aproximativ 100 mp, situată în București, sector 1, reprezentând o

parte a lotului de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral;

- constatarea

existenței dreptului de proprietate al reclamantei asupra lotului de teren de

65 mp situat în Șos. S., cu nr. cadastral.

- constatarea

existenței dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în

suprafață de 65 mp cu nr. cadastral în contradictoriu cu pârâtele M.M. și C.H.

asupra terenului de 65 mp cu nr. cadastral în contradictoriu cu pârâții N.C. și

N.C. și asupra terenului în suprafață de 65 mp cu nr. cadastral.

- rectificarea

cărților funciare în sensul radierii dreptului de proprietate asupra

terenurilor revendicate, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate

asupra loturilor de teren.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arata că este proprietara terenului în suprafață de 5.500 mp

situat în sector 1 parcela și tarlaua identificată cu nr. cadastral și

înscris în C.F.

După restituirea

loturilor de teren din tarla către foștii proprietari, în temeiul Legii nr. 18/1991,

titularii dreptului de proprietate asupra loturilor, au constatat că acestea se

suprapun pe o suprafață de 2500 mp motiv pentru care au încheiat la 23

decembrie 2003 un proces-verbal de grănițuire care a avut ca efect reamplasarea

în spațiu a parcelelor Deși părțile au intenționat să încheie o serie de acte

juridice prin transmisiuni reciproce de drepturi reale, să reglementeze suprapunerea

constatată între parcele, în realitate, doar prin încheierea Procesului verbal

de grănițuire - neurmată și de semnarea unor înscrisuri în forma autentică, s-a

ajuns la un veritabil transfer de drept de proprietate/posesie de la un

proprietar către altul, transfer care a vizat mai multe loturi de teren.

Întrucât prin

grănițuirea parcelelor, în realitate a operat transferul de proprietate/posesie

asupra terenurilor aferente, se pretinde că procesul verbal de grănițuire este

nul absolut C.F. art. 67 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 și art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 54/1998.

De asemenea

procesul-verbal de grănițuire este lovit de nulitate și ca efect al

nerespectării Legii nr. 31/1990 care reglementează procedura prealabilă în

cazul încheierii actelor de dispoziție de către o societate comercială. Pentru

încheierea actelor de dispoziție este necesară Hotărârea A.G.A. procesul verbal

fiind încheiat de o persoană care nu a avut mandatul organelor de conducere ale

societății.

Ulterior încheierii

procesului verbal de grănițuire forma, întinderea și vecinătățile terenului

aparținând reclamantei au fost modificate, pârâții ocupând o parte din loturi.

Ca urmare a încheierii procesului verbal de grănițuire pârâții pretind un drept

de proprietate asupra unor suprafețe de teren care totalizează cea 1500 mp din

proprietatea reclamantei.

În ce privește

constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 260 mp se

arată că acțiunea în realizare nu poate fi promovată întrucât reclamanta este

în posesia terenului, iar în ce privește rectificarea cărților funciare pentru

loturile de teren ce fac obiectul procesului verbal de grănițuire se arată că,

în speță, sunt incidente prev. art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, instanța

urmând a dispune înscrierea dreptului de proprietate, după radierea drepturilor

pârâților în baza contractului de vânzare-cumpărare din 30 august 1995.

În drept, reclamanta

și-a motivat acțiunea pe disp. art. 494, 480 - 481 și 1854 C. civ., art. 111 C.

proc. civ., Legea nr. 7/1996.

Pârâții N.C.D., N.C.,

P.T. și P.M.N., M.M. și C.H. au formulat întâmpinare prin care au solicitat declinarea

competenței materiale în favoarea Judecătoriei sector 1 București și, în

subsidiar, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilitatea

capetelor de cerere II și 14 și prescripția dreptului la acțiune în anularea

procesului verbal de grănițuire.

La rândul lor pârâții

S.I. și S.L. au formulat întâmpinare solicitând respingerea ca inadmisibil a

capătului de cerere nr. 10 și respingerea ca neîntemeiate a celorlalte capete

de cerere, arătând că procesul verbal de grănițuire nu reprezintă un act

juridic de dispoziție așa încât nu trebuie completat cu un alt act, prin acesta

nu au avut loc înstrăinări a dreptului de proprietate, menținându-se

suprafețele din planul parcelar în baza căruia toate părțile au fost puse în

posesie. Capetele de cerere având ca obiect revendicare trebuie respins ca

inadmisibile având în vedere că proprietarii parcelelor 39 și 44 au încheiat o

tranzacție cu privire la amplasamentele parcelelor.

Prin cererea

precizatoare formulată la 21 mai 2008, reclamanta SC G.H.P.C. SRL. a solicitat

obligarea pârâților S.I. și S.L. să îi lase în deplină proprietate și posesie

următoarele suprafețe de teren: 70 mp din lotul 3 situat în șos. S. cu nr. cadastral;

40 mp nr. cadastral - 80 mp cu nr. cadastral - 100 mp nr. cadastral - 150 mp nr.

cadastral - 100 mp nr. cadastral.

De asemenea, a

solicitat obligarea pârâților S.I. și S.L. să îi lase în deplină proprietate și

liniștită posesie următoarele suprafețe de teren: 40 mp teren, parte din lotul

pentru care s-a atribuit nr. cadastral, situată în București, teren situat în

București, sector 1, din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral;

Teren în suprafața de aproximativ 80 mp, situat în București, din lotul de

teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral; suprafața de 100 mp teren

situată în București, sector 1, din lotul de teren pentru care s-a atribuit nr.

cadastral (parte din parcela și tarla), în valoare totala de 35.000 lei; o

suprafață de teren de aproximativ 150 mp, situată în București, sector 1, reprezentând

o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral (parte din parcela și

tarla), în valoare totală de 52.500 lei; o suprafață de teren de aproximativ

100 mp, situată în București, sector 1, reprezentând o parte a lotului de teren

pentru care a fost atribuit nr. cadastral: (parte din parcela și tarla), în

valoare totala de 35.000 lei;

Reclamanta a

solicitat și obligarea pârâților D.M. și D.V. să îi lase în deplină proprietate

și liniștită posesie o suprafață de aproximativ 60 mp situată în București,

sector 1, din lotul de teren pentru care a fost atribuit nr. cadastral, în

valoare totală de 21.000 lei; obligarea pârâților P.I. și P.I., să îi lase în

deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de aproximativ

100 mp, situată în București, sector 1, reprezentând o parte a lotului de teren

pentru care a fost atribuit, în valoare totală de 35.000 lei;

Obligarea pârâților C.S.A.

și C.A.M. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele

suprafețe: teren în suprafață de aproximativ 150 mp, situat în București,

reprezentând o parte a lotului pentru care s-a atribuit nr. cadastral (parte

din parcela), în valoare totală de 52.500 lei; terenul în suprafață de

aproximativ 150 mp, situat în București, reprezentând o parte a lotului pentru

care s-a atribuit nr. cadastral, în valoare totala de 52.500 lei;

Obligarea pârâților D.M.,

D.V., M.N., M.M.A., P.I., P.I., D.M., D.G., G.B.O., G.B.D.I., C.S.A., C.A.M., să

îi lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de aproximativ

500 mp, situat în București, parte din parcelă, teren pentru care a fost

atribuit - drum comun, în valoare totală de 175.000 lei.

Pârâții G.B.O. și G.B.D.

au formulat întâmpinare prin care au solicitat anularea cererii ca netimbrată,

invocând excepțiile lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei

calității de reprezentant a persoanei care semnează acțiunea, prescripția

dreptului la acțiune în ce privește capătul 1 de cerere.

Pârâții M. și P. au

formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Prin cererea

modificatoare formulată la 18 iunie 2008, reclamanta a solicitat sistarea

lucrărilor de construcții efectuate de pârâți pe terenul situat în București,

sector 1, ce face obiectul acțiunii.

Pârâții G.B.O. și G.B.D.

au formulat cerere reconvențională solicitând constatarea dreptului de

proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 913,47 mp cu nr. C.F.

sector 1, București, situat în șos. S. și rectificarea cărții funciare. Prin

aceeași cerere pârâții au revendicat în contradictoriu cu pârâții M.M., C.H., N.C.,

N.C., P.T. și P.M.N. terenul de 10 mp din terenul proprietatea acestora și să

desființeze gardul ilegal ridicat pe proprietatea pârâților reclamanți.

Pârâții M.M., C.H., N.C.

au formulat întâmpinare la cererea reconvențională solicitând respingerea

capătului de cerere formulat în contradictoriu cu ei ca inadmisibil în temeiul art.

119 C. proc. civ.

La termenul din 19

noiembrie 2008 la cererea reclamantei au fost introduși în cauză moștenitorii

legali ai pârâtului P.I., decedat pe parcursul soluționării cauzei, numiții I.I.M.,

P.V.C., care au au formulat întâmpinare invocând prescripția dreptului la

acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prematurității

capătului de cerere având ca obiect rectificarea cărților funciare pe motiv că

nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care să se

stabilească dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenurilor

revendicate.

Prin încheierea de la

15 aprilie 2009 instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune

și a unit cu fondul excepția de inadmisibilitate a acțiunii precum și excepția

lipsei calității procesuale pasive.

În dovedirea acțiunii

au fost încuviințate probe cu înscrisuri, interogatoriul societății reclamante

și expertize tehnice în specialitatea topografie.

Prin sentința civilă nr.

725 din 12 aprilie 2012 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins

excepția de inadmisibilitate a capetelor de cerere având ca obiect constatarea

dreptului de proprietate și excepția prescripției dreptului la acțiunea în

constatare nulității absolute a procesului verbal de grănițuire.

Prin aceeași

sentință, instanța de fond a respins acțiunea principală astfel cum a fost

formulată și completată de reclamanta SC G.H.P.C. SRL. și a disjuns

cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți G.B.O. și G.B.D. fixând

termen pentru continuarea judecății la 24 mai 2012.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Asupra excepției

inadmisibilității capetelor de cerere având ca obiect constatarea dreptului de

proprietate asupra terenurilor în suprafață totală de 260 mp solicitate în

contradictoriu cu pârâții M.M., C.H., N.C.D., N.C., P.T. și P.M.C. tribunalul a

constatat că cererile au caracter subsidiar în raport de capetele de cerere

principale, respectiv constatarea nulității procesului verbal de grănițuire și

revendicare. S-a reținut de asemenea și faptul că societatea reclamantă nu a

formulat un capăt de cerere accesoriu prin care să solicite repunerea părților

în situația anterioară ca efect al constatării nulității, astfel că și din

acest motiv cererea în constatarea dreptului de proprietate este admisibilă.

Excepția prescripției

dreptului la acțiune în constatarea nulității procesului verbal de grănițuire a

fost respinsă având în vedere că motivele invocate vizează nerespectarea unor

dispoziții legale imperative cuprinse în Legea nr. 54/1998 și Legea nr. 31/1990.

Pe fondul cauzei,

tribunalul a constatat faptul că, la data de 23 decembrie 2003 între reclamanta

SC G.H.P.C. SRL și pârâții D.M., M.N., G.L.V., P.I., D.M., G.B.O., C.S.A., S.I.

și P.V., s-a încheiat un proces verbal de grănițuire a suprafețelor de teren pe

care aceștia le dețin în proprietate în cadrul parcelelor, în șoseaua S.

Prin acest act

părțile nu și-au transmis și nu au înstrăinat suprafețe de teren, singurul scop

urmărit fiind acela de a stabili limitele de hotar între proprietăți și de a

preîntâmpina eventuale procese, aspect dovedit și de mențiunile inserate

la art. 6 și 7 din procesul verbal de grănițuire unde se arată în mod expres

intenția părților, respectiv cauza actului juridic. S-a apreciat că, susținerea

potrivit căreia părțile semnatare ale procesului verbal de grănițuire și-au

asumat obligația de a încheia o serie de acte de dispoziție și că prin astfel

de transmisiuni reciproce de drepturi reale urma a fi reglementate suprapunerile

de teren între parcele nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă, astfel

că a fost înlăturată.

În conformitate cu art.

584 C. civ. orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea

proprietății lipite cu a sa. Prin urmare legiuitorul nu a prevăzut condiția

formei autentice pentru încheierea actului juridic prin care se stabilesc

limitele proprietăților învecinate.

Referitor la primul

motiv de nulitate a procesului verbal de grănițuire, respectiv lipsa formei

autentice a actului, se reține că în conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, în vigoare la data

încheierii actului, terenurile situate în intravilan sau în extravilanul

localităților pot fi înstrăinate prin acte juridice încheiate în formă

autentică.

În consecință nu s-a

putut reține nulitatea procesului verbal de grănițuire care reprezintă un act

juridic consensual pentru lipsa formei autentice cerute de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 54/1998.

Nulitatea absolută

pentru lipsa formei autentice intervine doar în cazurile expres și limitativ

stabilite de legiuitor, respectiv în cazul actelor juridice translative de proprietate

cum sunt contractul de schimb sau vânzarea, atunci când au ca obiect bunuri

imobile. Reclamanta nu a dovedit că prin actul juridic a cărui nulitate se

invocă au avut loc transferuri de drepturi de proprietate. Această dovadă nu se

poate face decât prin act autentic conform dispozițiilor egale menționate.

Referitor la

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990 s-a reținut, pe de o parte că actul

a cărui nulitate se invocă nu intră în categoria actelor juridice de

înstrăinare, astfel cum s-a arătat acesta fiind un contract consensual prin

care părțile se obligă să respecte limitele proprietăților învecinate; pe de

altă parte reclamanta este o societate cu răspundere limitată și nu are

acționari astfel că nu poate invoca încălcarea dispozițiilor care reglementează

administrarea societăților pe acțiuni.

În ce privește

capătul de cerere având ca obiect revendicarea unor porțiuni de teren pretins

ocupate de către pârâți se constată că nici unul dintre experții desemnați să

efectueze expertizele topografice în cauză nu a putut - identifică astfel de

suprafețe în limitele parcelei 41, tarlaua 178, în care, potrivit contractului

de vânzare cumpărare din 1995 este delimitat terenul proprietatea reclamantei;

expertul Ionescu Ion identifică o suprapunere de teren în parcela 51, însă

această parcelă nu este trecută în procesul verbal de punere în posesie

încheiat la eliberarea titlului de proprietate ce a stat la baza încheierii

contractului de vânzare cumpărare din 1995 astfel că reclamanta nu poate

pretinde o încălcare a dreptului său de proprietate.

Prin cererea

modificatoare reclamanta a solicitat să se constate dreptul său de proprietate

asupra unor terenuri aparținând pârâților și care sunt cuprinse în parcelă. Din

probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta a exercitat o posesie

utilă în perioada cerută de lege motiv pentru care va fi respins și acest capăt

de cerere.

Capătul de cerere

accesoriu, având ca obiect rectificarea, respectiv radierea drepturilor

înscrise în cartea funciară în favoarea pârâților și înscrierea dreptului de

proprietate asupra terenurilor în favoarea reclamantei a fost respins ca

neîntemeiat, fiind un capăt de cerere accesoriu cererii în revendicare care urmează

soarta cererii principale.

În ce privește

capătul de cerere având ca obiect sistarea lucrărilor de construcție reclamanta

nu a administrat probe din care să rezulte că acestea se realizează pe

proprietatea sa motiv pentru care a fost respins ca neîntemeiat.

Împotriva acestei

sentințe, la data de 15 februarie 2013 a declarat apel reclamanta SC G.H.P.C.

SRL, criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.

La termenul de

judecată din 04 aprilie 2013, intimații - pârâți S.I. și S.L., au formulat

cerere privind încuviințarea dezmembrării suprafeței de teren aflata în litigiu

solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: admiterea

cererii, încuviințarea dezmembrării parții din terenul proprietatea lor aflat

în litigiu, conform Încheierii din 08 aprilie 2008 emisă de O.C.P.I. București,

sector 1 și adresei din 03 aprilie 2008 emisa de aceeași instituție, în suprafață

de 100 mp, de restul de teren în suprafață de 4.781,94 mp aflat în

proprietatea lor și care nu este afectat de litigiul ce face obiectul prezentei

cauze, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe și

obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Intimații - pârâți N.C.D.

și N.C., P.T. și P.M.N., M.M. și C.H., S.I. și S.L., G.B.O. și G.B.D.I., P.V.C.,

I.I.M. și P.I. au formulat întâmpinare, prin careau solicitat respingerea, ca

nefondat a apelului declarat de apelanta - reclamantă SC G.H.P.C. SRL,

menținerea în totalitate ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe și

obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia civilă nr.

271/A din 5 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, excepțiile

prescripției dreptului la acțiune și inadmisibilității; a respins, ca

nefondată, cererea privind încuviințarea dezmembrării suprafeței de teren

aflată în litigiu, formulată de pârâții S.I. și S.L.; a respins, ca nefondat,

apelul formulat de apelanta - reclamantă SC G.H.P.C. SRL împotriva sentinței

civile nr. 725 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a

III-a civilă, în Dosarul nr. 7860/3/2008, a luat act că părțile și-au rezervat

dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

În pronunțarea

acestei soluții, instanșa de apel a constatat că, în esență, reclamanta

a formulat 2 motive de apel, criticând sentința primei instanțe, sub aspectul

greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 584 C. civ. și art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 54/1998, sub aspectul nerespectării principiului

disponibilității, susținând în esență că tribunalul se pronunță de două ori pe

excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește

constatarea nulității procesului vernal de grănițuire și că omite să se

pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților,

precum și aprecierea eronată a probelor. Critica relativă la maniera de

interpretare a materialului probator constituie cel de-al doilea motiv de apel,

potrivit modului de structurare a apelantei, subsumat acestui motiv fiind

formulate și critici care vizează cele două motive de nulitate a procesului

verbal de grănițuire, fiind reluate susținerile privind necesitatea respectării

formei autentice la încheierea procesului verbal de grănițuire, care au fost

exprimate și în cadrul primului motiv de apel.

Examinând primul

motiv de apel, având în vedere că se invocă greșita interpretare și aplicare a

dispozițiilor art. 584 C. civ., precum și necesitatea respectării formei

autentice la încheierea procesului verbal de grănițuire, instanța de apel

analizând conținutul respectivului înscris reține că, motivele pentru

care părțile semnatare au recurs la încheierea acestuia rezidă în faptul că

parcelele se învecinează în partea de nord a tarlalei și că, din eroare

parcelele se suprapuneau pe o suprafață de aproximativ de 25.000 mp, aspect

constatat ca atare de către Oficiul de cadastru, darși faptul că

documentația cadastrală aferentă parcelei a fost aprobată de O.C.G.C. București

și corespunde planului parcelar al tarlalei anterior menționate, urmând ca documentațiile

parcelelor să fie refăcute pentru a fi compatibile cu planul parcelar și pentru

a se înlătura orice suprapunere în teren a parcelelor în litigiu. Clauzele

acestui proces verbal de grănițuire, cuprind practic modalitatea de delimitare

a respectivelor parcele, prin trasarea exactă a liniei de hotar pe planul anexă

procesului verbal cu mențiunea că părțile se declară în final de acord cu

amplasarea și delimitarea proprietăților lor, așa cum rezultă di documentația

cadastrală a parcelei 39, recepționată deja de O.C.G.C. București, precum și

documentațiile cadastrale ale parcelelor (în componența căreia intră cele 10

loturi), ce urmează a fi refăcute. De asemenea, părțile s-au obligat să

efectueze în cel mai scurt timp posibil, Judecătoriei sectorului 1 Biroului de

Carte Funciară efectuarea tuturor înscrierilor și rectificărilor necesare în

cărțile funciare ale parcelelor. Relevante sunt, de asemenea, și dispozițiile art.

7 din procesul verbal de grănițuire, prin care părțile califică procesul verbal,

atât sub aspectul efectelor cât și al naturii juridice, stipulându-se că prin

perfectarea acestui nu se realizează înstrăinări de terenuri, unicul scop fiind

acela de a realiza grănițuirea proprietăților limitrofe, precum și faptul că

procesul verbal de grănițuire are valoare unei tranzacții extrajudiciare,

menită să preîntâmpine orice eventual litigiu care s-ar putea în legătură cu

obiectul procesului verbal.

Prin motivele de apel

s-a invocat greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 584 C. civ.,

care statuează în sensul că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la

grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cu mențiunea că spezele grănițuirii se

vor suporta în mod egal de titularii fondurilor învecinate.

Având în vedere că

grănițuirea cunoaște două modalități de realizare și anume pe cale amiabilă sau

pe cale judiciară (fiind expuse considerații de ordin teoretic), cu

aceleași efecte juridice în ambele ipoteze, instanța de apel

reține că grănițuirea s-a realizat prin înțelegerea părților, fără a fi

necesară intervenția organului judiciar. Prin urmare, interpretând, din această

perspectivă, procesul verbal de grănițuire, atât sub aspectul clauzelor cât și

din punct de vedere al naturii juridice a operațiunilor juridice pe care le

constată, ținând cont de voința reală a părților, Curtea a apreciat că procesul

verbal de grănițuire nu constituie altceva decât o modalitate convențională de

remediere a unor inadvertențe, care au ca sursă erori de natură cadastrală (sesizate

și de organele în drept) și care se concretizau în apariția unor suprapuneri

între loturile de teren aflate în proprietatea părților, remediere care a

reclamat o reașezare, respectiv reamplasare a loturilor părților semnatare,

fără a se aduce atingere suprafeței a fiecărui lot de teren și fără a implica

transferuri de drepturi reale.

Așa cum reiese din

prevederile art. 7 din procesul verbal de grănițuire, părțile au calificat

acest act juridic, drept o tranzacție extrajudiciară, care este definită în

literatura de specialitate, pornind de la dispozițiile art. 1704 C. civ., ca

fiind un contract prin care părțile pun capăt unui proces început sau

preîntâmpină nașterea unui proces, prin concesii reciproce. În doctrină,

tranzacția este caracterizată ca fiind un contract consensual, cu precizarea că

cerința formei scrise este impusă ad probationem de dispozițiile art. 1705 C.

civ. Tranzacția poate deveni act solemn doar în situația în care presupune

înstrăinarea unui bun pentru care a cărei validitate dispozițiile legii

stipulează această formă, cum este situația terenurilor, a căror înstrăinare nu

se poate realiza, sub sancțiunea nulității absolute, decât în formă autentică.

O astfel de prevedere conțineau și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 54/1998,

în vigoare la data încheierii procesului verbal de grănițuire, dispoziții pe

care le invocă și apelanta în susținerea acestei critici. În lipsa formei

autentice, tranzacția, purtând asupra unui teren intravilan sau extravilan și

perfectată cu neobservarea formei autentice poate valora cel mult un antecontract,

din care izvorăște obligația încheierii convenției cu respectarea

prescripțiilor legale din punct de vedere al formei actului juridic.

Făcând aplicarea în

speță a acestor aspecte teoretice, Curtea de Apel a constatat că procesul verbal

de grănițuire nu se încadrează în această ipoteză, în condițiile în care prin

intermediul său nu se produc transferuri reale imobiliare, care să reclame,

drept condiție de valabilitate, forma autentică, ci părțile semnatare doar au

procedat la eliminarea, pe cale amiabilă, a suprapunerilor existente și

constatate ca atare și de către O.C.G.C. București în procesele verbale, ce

preced încheierii actului a cărui nulitate se cere a fi constată.

S-a avut în vedere și

situația de fapt stabilită în cauză precum și modalitatea în care s-au succedat

faptele care au condus la generarea acestui litigiu, fiind reținute ca

relevante relațiile furnizate de A.N.C.P.I., la data de 23 iulie 2008, prin

care sunt evidențiate cauzele care au determinat cererea reclamantei de

rectificare a planului de amplasament pentru lotul de teren pe care îl deține

în proprietate, identificat prin parcela, cu nr. cadastral. Astfel A.N.C.P.I.

arată că din verificările efectuate de către această autoritatea la nivelul O.C.P.I.

București, a rezultat faptul că documentațiile tehnice aferente imobilelor

reprezentate de parcelele au fost rectificate la nivelul anului 2003, în ceea

ce privește configurația, în baza procesului verbal de grănițuire încheiat la

data de 23 august 2003. A.N.C.P.I. relevă faptul că aceste rectificări au fost

considerate necesare de reprezentanții O.C.G.C. București și persoanele

autorizate care au întocmit documentațiile cadastrale aferente parcelelor,

potrivit proceselor verbale încheiate la data de 16 iulie 2003, 31 iulie 2003

și 25 august 2003, care urmare a constatării unor neconcordanțe între situația

reală din teren și planurile de amplasament. Deși reclamanta apelantă a fost

parte în procesul verbal de grănițuire din data de 23 decembrie 2003, aceasta

nu a solicitat rectificarea planului de amplasament al imobilului său, în

același timp cu ceilalți semnatari ai procesului verbal. Cererea reclamantei

având acest obiect a fost depusă la data de 02 08 2007, solicitarea fiind

respinsă, datorită suprapunerii cu planurile de amplasament ale imobilelor cu

nr cadastrale (care formează parcela). În privința parcelei, A.N.C.P.I.

punctează faptul că, deși proprietarul acestui lot nu a fost parte în procesul

verbal de grănițuire din 2003, documentația tehnică a imobilului său a fost

avizată la nivelul anului 2004, pe o configurație ce ținea cont de poziția

rectificată a planurilor de amplasament ale parcelelor. De asemenea, din aceste

relații, reiese că documentația inițial avizată de O.C.G.C. București pentru

parcela 51 a suferit o rectificare la data de 30 martie 2007, motivată de

modificarea amplasamentului s-a realizat la cererea proprietarului pentru

evitarea suprapunerii cu parcela cu număr cadastral. În ceea ce privește

recepționarea documentației aferentei acestei parcele fără număr, se arată că

data respectivă, O.C.P.I. nu dispunea de baza tehnică necesară pentru a

verifica corectitudinea executării din punct de vedere tehnic a planurilor de

amplasament.

În cauză s-au

efectuat în fața primei instanțe două rapoarte de expertiză, ale căror

concluzii convergente, sunt în măsură să explice și să elucideze pe de plin

aspectele faptice, ce impuneau a fi lămurite în cauză.

Astfel, potrivit

constatărilor și concluziilor primului raport de expertiză, rezultă că expertul

a identificat existența unor suprapuneri între parcele în litigiu, învederând

atât lipsa unei suprafețe de teren din totalul suprafeței pe care o însumează

parcelele în litigiu, cât și problemele generate de apariția unei parcele cu

număr cadastral din 2000, a cărei suprafață inițială a fost de 1.200 mp,pentru

ca în documentația cadastrală să fie menționată suprafață de 1.258 mp, cu

precizarea această parcelă (care nu are atribuit număr de parcelă) u a fost

inclusă în planurile de parcelare 1 și 2 întocmite de Comisia Locală de

Aplicare a Legii Fondului Funciar. Expertul mai relevă un aspect, care în

opinia sa este de natură să accentueze situația de suprapunere creată și anume

faptul că, parcela fără număr, introdusă în cel de-al II lea plan parcelar (în

condițiile nu figura în primul plan) are o poziționare și formă atipică față de

celelalte parcele, în sensul că este depărtată față de lac și șosea și are

dimensiunea maximă înspre lac, unde parcelele în litigiu au prevăzută

dimensiunea minimă de ieșire la lac, conform amplasării parcelelor în tarla.

De asemenea, expertul

învederează faptul că inițial parcela se învecina la nord direct cu SC P. SA și

nu cu parcela fără număr și avea suprafață de 0,25 ha în planul parcelar, iar

în cel de-al doilea plan parcelar, figurează cu suprafața de 0,325 ha, pentru

care s-a întocmit documentația cadastrală și s-a realizat intabularea cu suprafață

de 0,075 mp mai mare.

Așa cum s-a învederat

în coraportul de expertiză întocmit de expertul parte N.V. și cum de altfel s-a

susținut și prin obiecțiunile formulate de părți, deși, primul raport de

expertiză clarifică anumite aspecte, nu răspunde obiectivelor fixate de

instanță, nefăcându-se o analiză a amplasamentului fiecărei parcele în parte,

potrivit documentelor tehnice aflate la dosarul cauzei, în sensul că nu se

realizează poziționarea acestora conform amplasamentului stabilit în

documentele,menționate în obiectivele expertizei și anume: planul parcelar în

temeiul căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor parcelelor din

tarlaua, planurile anexă proceselor verbale întocmite de O.C.G.C. București în

cursul anului 2003 și a procesului verbal de grănițuire din 23 decembrie 2003.

În privința cauzei care a generat litigiul de față și expertul parte achiesează

la concluziile raportului de expertiză în sensul că mărirea parcelei de la 2.500

mp, în primul plan parcelar mp la 3.250 mp, în cel de-al II-lea plan parcelar

și introducerea unei alte parcele între aceasta și SC P. SA, în suprafață de 1.250

mp, fără a i se atribui număr de parcelă.

Pe cale de

consecință, prin încheierea din data de 05 mai 2010, tribunalul admițând

obiecțiunile părților, a dispus refacerea raportului de expertiză de către un

alt expert. Potrivit celui de-al II-lea raport de expertiză, se reține că

punerile în posesie a proprietarilor în tarlaua, s-a realizat în conformitate

cu planul parcelar aprobat de O.C.P.I., făcând parte din fiecare documentație

cadastrală, precum și faptul că amplasamentul, suprafețele și vecinătățile

actuale ale loturilor, coincid cu amplasamentul, suprafețele și vecinătățile

parcelelor din care provin, așa cum acestea sunt prevăzute în planul parcelar

în temeiul căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor parcelor ce

intrau în componența tarlalei, în procesele verbale întocmite de O.J.C.G.C.

Ilfov și O.C.G.C. București la datele de 16 iulie 2003, 31 iulie 2003, 18

august 2003 și 25 august 2003, precum și în procesul verbal de grănițuire din 23

decembrie 2003. În privința parcelei, ce aparține reclamantei apelante, s-a

constatat de către expert că amplasamentul corespunde cu cel din procesele

verbale anterior menționate, amplasament ce corespunde cu cel din planul

parcelar al tarlalei, după care s-a efectuat punerea în posesie. Cu privire la

parcelă, s-a învederat prin concluziile raportului de expertiză faptul că

amplasamentul, suprafața și vecinătățile actuale ale acesteia nu coincid cu

amplasamentul, suprafața și vecinătățile lotului din care provine, așa cum

acestea sunt prevăzute în planul parcelar în temeiul căruia s-a realizat

punerea în posesie a proprietarilor parcelor ce intrau în componența tarlalei,

în procesele verbale întocmite de O.J.C.G.C. Ilfov și O.C.G.C. București la

datele de 16 iulie 2003, 31 iulie 2003, 18 august 2003 și 25 august 2003.

Expertul arată că parcela identifică a fost translatată spre sud,

suprapunându-se în mare măsură peste parcela 41, a reclamantei, ieșind din

configurația procesului verbal de grănițuire din 23 decembrie 2003, avizată de

O.N.C.G.C. București. De asemenea, se învederează prin concluziile expertului

faptul că loturile dezmembrate din parcelă și-au mărit suprafața cu 638 mp. În

completare, expertul mai reține că proprietarul parcelei pus în posesie conform

planului parcelar nu respectă acest plan și odată cu dezmembrarea lotului său

de teren în subparcele, a modificat forma terenului și poziția acestuia, în

baza unui plan care nu este indicat și fără a ține seamă de faptul că pe latura

de est, există proprietar pus în posesie, astfel că modificarea pe care o face

aduce atingere proprietății situate la est, adică parcela reclamantei, ajungând

cu încălcarea dreptului de proprietate până în perimetrul parcelei.

Cu privire la parcela

fără număr, identificată cu nr cadastral, se arată că aceasta nu figura pe

planul parcelar, în baza căruia s-a realizat punerea în posesie în temeiul

legii fondului funciar, cu precizarea că s-a adoptat în prezent un plan

parcelar în care adăugată o parcelă fără număr, situată la vest de parcelă,

fără însă a modifica restul planului parcelar, această parcelă fără număr

ocupând o suprafață semnificativă din parcela 51, ajungând până în perimetrul

parcelei și chiar mai mult, până în perimetrul parcelei.

Părțile au formulat

obiecțiuni, care au fost încuviințate de prima instanță, expertul menținându-și

punctul de vedere exprimat inițial, completându-și concluziile în sensul că a

identificat suprafața de teren ocupată de pârâți din parcelă ce aparține

reclamantei (1.417 mp) și parcela (23 mp), reînvederând faptul că parcela a

fost translatată către sud suprapunându-se în mare măsură peste parcelă, a

reclamantei, ieșind din configurația procesului verbal de grănițuire din 23

decembrie 2003, avizată de O.N.C.G.C. București, precum și faptul că loturile

dezmembrate din parcelă și-au mărit suprafața cu 638 mp Expertul mai

evidențiază că parcela nou creată, nu a făcut parte din lanul parcelar inițial(

în baza căruia s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor inițiali, în

temeiul legilor reparatorii din materia fondului funciar) și că ocupă din

terenul pârâților, titulari au loturilor de teren din parcelă o suprafață de 1.112

mp și din terenul reclamantei, titulara parcelei, o suprafață de 152 mp

Analizând comparativ

concluziile celor două expertize, trecând peste faptul că primul expert nu a

răspuns punctual obiectivelor fixate de instanță, Curtea a constatat că ambii

experți identifică drept cauză a deficitului de suprafață din lotul reclamantei

apariția unei noi parcele (fără număr de parcelă) identificată cu nr cadastral,

care nu a figurat pe planul parcelar inițial, în temeiul căruia s-au făcut

punerile în posesie în temeiul legii fondului funciar, care ocupă o porțiune

din terenul parcelei, situată la vest parcelă a reclamantei apelante, parcelă

51, care își rectifică la nivelul anului 2007 amplasamentul, tocmai pentru a

evita suprapunerea cu parcela nou creată și astfel, translatându-se către sud, se

suprapune cu parcela apelantei, în limita suprafeței stabilite de cel de-al

doilea expert, prin răspunsul la obiecțiuni. Astfel, Curtea a apreciat că

susținerea potrivit căreia concluziile celor două rapoarte sunt concordante

este pe deplin fundamentată.

Pe cale de

consecință, relativ la consecințele juridice procesului verbal de grănițuire,

în sensul de a stabili dacă implică sau nu transferul drepturilor reale imobiliare,

Curtea, servindu-se și concluziile lucrărilor de specialitate efectuate în faza

judecății în primă instanță, anterior expuse pe larg, reține că rolul,

concretizat în rectificarea documentațiilor cadastrale ale pârâților titulari

ai parcelelor (cu excepția reclamantei, motivele reieșind din relațiile

furnizate de A.N.C.P.I.), a fost acela de a realiza o reașezare a parcelor

anterior menționate, astfel încât amplasamentul, suprafața și vecinătățile să

corespundă planului parcelar în temeiul căruia s-a efectuat punerile în posesie

a persoanelor îndreptățite. Această reașezare s-a realizat practic prin

remodelarea liniilor de hotar, fără ca proprietarii parcelor implicate în

operațiunea de grănițuire să-și transfere dreptul de proprietate pe anumite

suprafețe de teren. Concluzionând, Curtea de Apel a reținut că prima instanță a

făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 584 C. civ., în

condițiile art. 2 din Legea nr. 54/1998, care reglementa circulația juridică a

terenurilor, în vigoare la data încheierii procesului verbal de tranzacție, nu

sunt incidente în cauză, pentru motivele anterior detaliate.

În privința

prescripției dreptului material la acțiune, reținând că se invocă sancțiunea

nulității absolute, care potrivit regulilor ce îi conturează regimul juridic,

este imprescriptibilă extinctiv, nu poate fi acoperită (cu excepția cazurilor

prevăzute de lege) și poate fi invocată de orice persoană care justifică un

interes legitim, Curtea de Apel a apreciat corectă soluția de respingere a acestei

excepții pronunțată de prima instanță.

De asemenea, s-a

reținut că nu acesta este cadrul procesual în care să se examineze concordanța,

lato sensu, cu dispozițiile legale a întabulărilor efectuate de pârâți, în

condițiile nu a fost investită cu un astfel de petit, prima instanță,

verificând prin intermediul probei cu expertiză, administrată în cauză, maniera

în care amplasamentul, suprafața și vecinătățile loturilor deținute de pârâți

respectă actele juridice considerate relevante în cauză: planul parcelar în

baza căruia s-au efectuat punerea în posesie, procesele verbale întocmite de în

procesele verbale întocmite de O.J.C.G.C. Ilfov și O.C.G.C. București în cursul

anului 2003 și care preced încheierea procesului verbal de grănițuire, precum

și acest ultim proces verbal menționat, acest aspect fiind necesar a fi

clarificat pentru justa soluționare a cauzei.

În susținerea

primului motiv de apel s-a mai invocat nerespectarea principiului

disponibilității, justificat, în opinia reclamantei, de faptul că tribunalul se

pronunță de ori asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune dar

omite să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a

pârâților, în condițiile în care această excepției fusese unită cu fondul.

Cu privire la primul

aspect legate de pronunțarea de ori asupra excepției prescripției dreptului

material la acțiune, instanța de apel a reținut că menționarea soluției de

respingere a excepții și în dispozitiv, nu numai prin încheierea prin care a

fost soluționată, corespunde exigențelor de redactare a dispozitivului, în

sensul că acesta trebuie să consemneze soluția supra tuturor excepțiilor

procesuale invocate de părți în cursul procesului, alături de soluția dată

asupra fondului, în măsura în care rezolvarea excepțiilor nu împiedică

pronunțarea asupra fondului raportului juridic litigios dedus judecății. O

situație similară se întâlnește în practică în ipoteza în care, în cursul

procesului, la un termen de judecată, se invocă o excepție procesuală, asupra

căreia instanța se pronunță pe loc și continuă soluționarea cauzei, trecând la

discutarea și încuviințarea probatoriului. În dispozitivul încheierii de la

acel termen va figura și soluția dată asupra excepției, deși aceasta se

regăsește și în practicaua încheierii, în care este consemnat mersul

dezbaterilor și acest lucru u echivalează cu o dublă pronunțare asupra unui

incident procedural. Pe cale de consecință, curtea a reținut că nu poate fi

vorba de un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii.

În ceea ce privește

chestiunea nepronunțării asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a

pârâților, s-a avut în vedere că nu se poate identifica interesul formulării

unei astfel de critici, în condițiile în care excepția nu a fost promovată de

reclamantă ci de către părțile adverse, care nu au exercitat calea de atac a

apelului. Apelanta invocă nepronunțarea primei instanțe asupra acestei

excepții, deși soluția reiese, în mod implicit, dar neechivoc, din soluția dată

asupra fondului litigiului, dar trebuie precizat că, prin menținerea pârâților

în proces, este evident că reclamanta nu a suferit nicio vătămare procesuală.

Cu privire la cel

de-al doilea motiv de apel, prin care se invocă aprecierea eronată a probelor

de către instanța de fond, instanța de apel a apreciat susținerea ca

fiind nefondată, în condițiile în care tribunalul a administrat un probatoriu

complet pe care l-a interpretat în mod corect, reținând situația de fapt în

prezenta cauză, în urma examinării coroborative a tuturor probelor din dosar.

În cadrul celui de-a

II-lea motiv de apel, se are în vedere faptul că apelantul reia chestiunea

formei autentice, pe care ar trebui să o îmbrace procesul verbal de grănițuire,

aspecte analizate deja de instanța de apel.

Subsumat acestui

motiv de apel, reclamanta a mai invocat nerespectarea dispozițiilor art. 129 C.

proc. civ., în sensul că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în

aflarea adevărului în cauză. Curtea de Apel a înlăturat această susținere ca

nepertinentă, în condițiile în care părțile au formulat întâmpinări și

concluzii scrise cu privire la chestiunile de fapt și de drept care au fost

puse în discuție în cauză, inclusiv cu privire la excepțiile invocate în cursul

judecății, astfel că părțile au avut în concret posibilitatea și chiar și-au

prezentat punctul de vedere asupra tuturor aspectelor faptice și juridice în

litigiu, prima instanță manifestându-și rolul activ în limitele și în

modalitățile permise de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., cu respectarea

principiului disponibilității, care guvernează procesul civil.

De asemenea, s-a mai

susținut că în ipoteza în care instanța considera materialul probator

administrat ca insuficient, putea dispune completarea acestuia. Examinând

lucrările dosarului de fond din această perspectivă, Curtea a reținut că

mijloacele de probă administrate, constatând în înscrisuri, interogatoriu și

expertize sunt suficiente și au fost de natură să elucideze complet aspectele

de fapt și, pe cale de consecință, pe cele de drept, care s-au ridicat în

cauză. Față de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost

completată și precizată, precum și față maniera în care celelalte probe

administrate în cauză au clarificat situația de fapt și de drept, încuviințarea

probei testimoniale apare ca fiind vădit inutilă și nepertinentă. În speță se

pune problema validității unui act juridic, care a fost redactat într-un limbaj

juridic adecvat, astfel încât voința părților este reflectată în mod fidel de

terminologia folosită, și nu se pune problema necesității administrării de

probatorii pe acest aspect. Fiind vorba de un act prin care consemnează

înțelegerea părților semnatare, privind modalitatea de grănițuire a parcelelor

de teren pe care le dețin, cu implicații în ceea ce privește documentația

cadastrală a acestora (înseși cauza ce a condus părțile la realizarea

grănițuirii pe cale amiabilă fiind, de asemenea, reprezentată de neconcordanțe

ale documentației cadastrale cu situația din teren), instanța de apel a

apreciat că lămurirea situației de fapt din speță reclama obținerea de relații

de la instituțiile competente în domeniu (A.N.C.P.I., O.J.C.G.C. Ilfov și O.C.G.C.

București), precum și lămurirea situației actuale a loturilor de teren din

proprietatea părților litigante, sub aspectul concordanței cu planurile

parcelare și celelalte acte relevante prin intermediul expertizei realizate de

un expert topo-cadastrist. În ceea ce privește pretinsa înțelegere verbală a

părților semnatare ale procesului verbal de grănițuire, referitoare la

încheierea ulterioară de acte juridice translative de proprietate, ce trebuia

să aibă drept rezultat rezolvarea suprapunerilor reciproce ale celor 4 parcele,

Curtea a reținut că existența acesteia este negată de pârâți, o astfel de

înțelegere nu rezultă din nici un mijloc de probă administrat în cauză,

procesul verbal de grănițuire nu oferă nici un indiciu în acest sens, ba, din

contră, exclude varianta susținută de apelantă, deoarece se consemnează expres

în finalul acestuia că s-au stins toate doleanțele părților semnatare și că nu

operează transferuri de proprietate între acestea, în condițiile în care

părțile se obligă să întreprindă demersuri pentru rectificarea documentațiilor

lor cadastrale și să respecte liniile de graniță astfel cum au fost stabilite.

În ceea ce privește

nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 31/2009, sub aspectul lipsei autorizării

prealabile a Adunării Generale a societății, Curtea a apreciat ca nefondată

această susținere, în condițiile în care, din analiza conținutului procesului

verbal de grănițuire, se constată că actul a fost semnat de către poartă

semnătura reprezentantului societății și ștampila acesteia în partea finală,

ceea ce atestă faptul că reclamata prin delegatul său și-a asumat clauzele

actului. Curtea a reținut că, în primul rând, trebuie observat faptul că

apelanta își invocă propria culpă, susținând că procesul verbal de grănițuire a

fost semnat de persoana împuternicită, fără respectarea dispozițiilor legale

relative la modalitatea de desemnare a reprezentantului societăților

comerciale.

Chiar trecând peste

acest aspect, Curtea a avut în vedere faptul că reclamanta este o societate

comercială cu răspundere limitată, cu asociat unic și nu o societate pe acțiuni

și că efectele procesului verbal de grănițuire nu constau în înstrăinări sau

dobândiri de drepturi, astfel că nu se pune problema obținerii prealabilă a

aprobării de către A.G.A.. În egală măsură, Curtea de Apel a reținut că

reclamanta invocă aceste chestiuni, față de pârâți, care sunt terți în privința

manierei în care aceasta și-a asigurat reprezentarea la semnarea procesului

verbal de grănițuire și nici nu a făcut dovada că aceștia cunoșteau sau,

potrivit împrejurărilor, ar fi trebuit să cunoască că nu ar fi existat acordul

asociatului unic. Pentru fundamentarea acestei concluzii, în sensul

netemeiniciei criticii formulate de reclamantă, s-a avut în vedere și faptul că

grănițuirea parcelelor deținute de părțile semnatare nu a implicat renunțări

reciproce la drepturi sau efectuarea de prestații noi în schimbul renunțării

celorlalte părți la dreptul de proprietate asupra unor porțiuni de teren, ceea

ce înseamnă că procesul verbal de grănițuire nu produce efecte constitutive sau

translative de drepturi reale, astfel că împuternicirea acordată de

administratorul apelantei este pe deplin eficientă și suficientă pentru

valabilitatea operației juridice din acest punct de vedere.

În ceea ce privește

criticile formulate cu privire la soluția de respingere a capetelor de cerere

având ca obiect revendicarea unor suprafețe de teren de la pârâții titulari ai

parcelelor, precum și constatarea dreptului de proprietate a reclamantei asupra

unei porțiuni de teren din parcelă, în contradictoriu cu titularii loturilor

dezmembrate din această parcelă, instanța de apel a răspuns deja acesto