ÎCCJ, Decizia nr. 31/2015

Asupra apelului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

A. Judecata în fond

I.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de combatere a corupției, din 5 decembrie 2012, emis în Dosarul nr. 246/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.Ș.A. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de medic la S.C.U. Floreasca a încercat zădărnicirea punerii în aplicare a mandatului de executare a pedepsei nr. 196 din 20 iunie 2012 privindu-l pe condamnatul N.A., activitatea infracțională obiectivându-se prin următoarele acțiuni:

Probatoriul administrat în faza de urmărire penală a constat în: proces verbal sesizare din oficiu din data de 22 iunie 2012 (filele 21 - 23, vol. 22), proces verbal din 25 iunie 2012 de efectuare acte premergătoare conform art. 224 C. proc. pen. (filele 15-20, vol. 2), proces verbal din 26 iunie 2012 de aducere la cunoștință învinuire C.N. (filele 26 - 28, vol. 2), declarație învinuit C.N. din 26 iunie 2012 (filele 29 - 34, vol. 2), proces verbal din 26 iunie 2012 de aducere la cunoștință a învinuire G.D. (filele 35 - 36, vol. 2), declarație învinuit G.D. din 26 iunie 2012 (filele 38 - 44, vol. 2), proces verbal din 26 iunie 2012 de aducere la cunoștință a învinuirii A.M. (filele 47 - 48, vol. 2), declarație învinuit A.M. din 26 iunie 2012 (filele 49 - 55, vol. 2), proces verbal din 26 iunie 2012 de aducere la cunoștință învinuire B.Ș.A. (filele 58 - 60, vol. 2), declarație învinuit B.Ș.A. din 26 iunie 2012 (filele 61-66, vol. 2), proces verbal din 18 iulie 2012 de aducere la cunoștință învinuire M.R.A. (filele 70-71, vol. 2), declarație învinuit M.R.A. din 18 iulie 2012 (filele 73 - 77, vol. 2), declarație învinuit M.R.A. din 06 noiembrie 2012 (filele 78 - 79, vol. 2), proces verbal din 18 iulie 2012 de aducere la cunoștință învinuire B.P.S. (filele 82 - 84, vol. 2), declarație învinuit B.P.S. din 18 iulie 2012 (filele 85 - 88, vol. 2), proces verbal din 06 noiembrie 2012 de aducere la cunoștință învinuire G.E.D. (filele 91-94, vol. 2), declarație olografa G.E.D. din 06 noiembrie 2012 (filele 95 - 96, vol. 2), declarație învinuit G.E.D. din 06 noiembrie 2012 (filele 97 - 100, vol. 2), declarație martor L.I. din 18 iulie 2012 (filele 101 - 102, vol. 2), declarație olografa L.I. din 25 iunie 2012 (filele 107 - 111, vol. 2), declarație L.I. din 25 iunie 2012 (filele 103 - 106, vol. 2), declarație martor S.L.M. din 26 iulie 2012 (filele 112-118, vol. 2), declarație olografa S.L.M. din 25 iunie 2012 (filele 119-123, vol. 2), declarație martor L.N. din 18 iulie 2012, (filele 124 -129, vol. 2), declarație olografa L.N. 25 iunie 2012 (filele 131-134, vol. 2), declarație martor G.L.F. din 26 iunie 2012 (filele 135-140, vol. 2), declarație martor din 26 iunie 2012, martor M.N. (filele 141-143, vol. 2), declarație olografa M.N. din 26 iunie 2012, documente depuse la dosar (filele 144 - 145, 146 - 149, vol. 2), declarație martor T.P. din 26 iunie 2012 (filele 150-153, vol. 2), declarație martor D.D. din 28 iunie 2012, documente în fotocopie depuse la dosar (filele 154 - 191, vol. 2), declarație martor din 28 iunie 2012, martor F.S. (filele 192-193, vol. 2), declarație martor S.C. din 28 iunie 2012 (filele 194 - 202, vol. 2), declarație martor V.V. din 05 septembrie 2012 (filele 203 - 207, vol. 2), declarație martor D.A.E. din 05 septembrie 2012 (filele 209 - 211, vol. 2), declarație martor din 15 octombrie 2012, martor B.M. (filele 212-215, vol. 2), declarație martor G.R.E. din 05 noiembrie 2012, martor (filele 216 - 221, vol. 2), declarație martor din 05 noiembrie 2012, martor N.C. (filele 222 - 225, vol. 2), declarație martor I.

M

din 05 noiembrie 2012 (filele 226 - 228, vol. 2), adresă către Înalta Curte de Casație și Justiție din 22 iunie 2012 interceptare convorbiri, referat din 22 iunie 2012, încheierea Înaltei Curții de Casație șiJ. nr. 41 din 22 iunie 2012 autorizare interceptare și Autorizațiile de la nr. 234 până la nr. 237 inclusiv din 22 iunie 2012 (filele 229 - 240, vol. 2), ordonanță provizorie din 23 iunie 2012 și Autorizație din 23 iunie 2012 pentru interceptare cu titlu provizoriu emise de procuror D.N.A. (filele 241 - 251, vol. 2), adresă către Înalta Curte de Casație și Justiție din 26 iunie 2012 confirmare și interceptare convorbiri, referatul nr. 246/P/2012 din 26 iunie 2012, Încheierea nr. 42 din 26 iunie 2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție autorizare interceptare și autorizațiile de la nr. 238 până la nr. 249 inclusiv din 26 iunie 2012 (filele 252 - 280, vol. 2), proces verbal de redare convorbiri telefonice din 24 iunie 2012 (filele 290 - 300, vol. 2), proces verbal de redare convorbiri telefonice din 24 iunie 2012 (filele 301 - 309, vol. 2), proces verbal de redare convorbiri telefonice din 06 septembrie 2012 (filele 322 - 364, vol. 2), procedura M.A.I. privind modul de lucru la punerea în executare a mandatelor și sentințelor penale (filele 415 -422, vol. 2), adresă către A.N.P. din 25 iunie 2012 solicitare proceduri comune mod punere în executare mandate și transfer persoane private de libertate și adresa de răspuns a A.N.P. din 25 iunie 2012 (filele 23-440, vol. 2), adresa D.N.A. din 26 iunie 2012 către D.G.P.M.P.-S.I.C. și documentele puse la dispoziție de către această instituție, referitor dosar privind punerea în aplicare a mandatului de executare a pedepsei închisorii, privind pe condamnatul N.A., împreună cu documentele solicitate atașate filele 2-136, vol. 3), adresa D.N.A. din data de 25 iunie 2012 către S.C.U. Floreasca și adresa acestei unități spitalicești din 26 iunie 2012, împreună cu fotocopia Foii Clinice de Observații și protocolul operator (filele 137 -180, vol. 3), adresa D.N.A. din data de 18 iulie 2012 către S.C.U. Floreasca și adresa din 18 iulie 2012 a acestei unități spitalicești, împreună cu fișele posturilor unor medici (filele 181 - 212, vol. 3), adresa D.N.A. din data de 20 iulie 2012 către S.C.U. Floreasca și adresa de răspuns a acestei unități spitalicești prin care înaintează Regulamentul de ordine interioară și Organigrama S.C.U. Floreasca (filele 213 - 240, vol. 3), adresa S.C.U. Floreasca către D.N.A. din 24 iulie 2012 din 25 iulie 2012, prin care transmite organizarea pe secții și pe cadre medicale și copia fișei postului personal pentru dr. Simona Petrica Bragadireanu (filele 241 - 289, vol. 3), adresa D.N.A. din data de 07 septembrie 2012 către S.C.U. Floreasca și adresa din 12 septembrie 2012 prin care această unitate spitalicească a transmis copia Foii Clinice de Observații întocmită în luna ianuarie 2011, pentru pacientul N.C. și protocolul operator încheiat (filele 290 - 467, vol. 3), adresa D.N.A. din data de 03 septembrie 2012 si adresa din data de 07 septembrie 2012, prin care ne transmite copia soluției dispuse în Dosarul nr. 560/P/2012 (filele 468 - 490, vol. 3), adresa D.N.A. din data de 17 iulie 2012 către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împreună cu copia procesului-verbal din data de 16 iulie 2012 întocmit în Dosarul nr. 560/P/2012, pusă la dispoziție de către această instituție, privind evenimentul produs în data de 20 iunie 2012 în locuința numitului N.A. și cu copia raportului de expertiză medico - legală întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici" (filele 491 - 499, vol. 3), adresa D.N.A. nr. 246/P/2012 din data de 03 septembrie 2012 către Tribunalul București și adresa din data de 07 septembrie 2012 a Tribunalului București împreună cu copia hotărârii instanței privind sesizarea formulată de D.G.P.M.P. - Serviciul Urmăriri (filele 500 - 507, vol. 3), adresa D.N.A. din data de 28 iunie 2012 către Tribunalul București și adresa nr. 1/3693/C din 28 iunie 2012 a Tribunalului București către D.N.A., cu privire la dispoziția prin care instanța a cerut D.G.P.M.P. să dispună efectuarea unei expertize medico-legale de către I.N.M.L. „Mina Minovici” în legătură cu punerea în aplicare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 196/20 iunie 2012 (filele 508-510, vol. 3), adresa D.N.A. din data de 13 septembrie 2012 către A.N.P. și adresa din 21 septembrie 2012 a A.N.P. cu privire la protocolul cadru în legătură cu transferul bolnavilor cronici încheiat între S.C.U. Floreasca și unitățile penitenciar - spital pe raza municipiului București (filele 511-512, vol. 3), adresa D.N.A. din 2012, împreună cu rezoluția din data de 31 august 2012 le efectuare a unei constatări medico-legale (pe acte) din 2012, însoțită cu documentația necesară către I.N.M.L. „Mina Minovici" și Raportul de expertiză medico-legală emis de I.N.M.L. „Mina Minovici" privind pe N.A. -Completare la data de 24 septembrie 2012 (filele 513 - 520), adresa D.N.A. din data de 25 iunie 2012 către I.N.M.L. „Mina Minovici" de solicitare relații în legătură cu înregistrarea vreunei solicitări din partea S.C.U. Floreasca în cursul zilei de 25 iunie 2012, precum și în legătură cu temeiul legal în baza căruia I.N.M.L. poate da curs unei astfel de solicitări și forța probantă a actului emis ca urmare a unei astfel de solicitări și adresa de răspuns a I.N.M.L. „Mina Minovici" către D.N.A. din data de 26 iunie 2012, împreună cu documentele respective atașate (filele 521 - 525, vol. 3), adresa D.N.A. din data de 28 iunie 2012 către M.A.I. - D.G.P.M.P. - D.G.M.R.U. și adresa M.A.I. - D.G.P.M.P. - D.G.M.R.U. către D.N.A., din 29 iunie 2012 împreună cu fotocopiile fișelor posturilor ale următorilor ofițeri de poliție: chestor de poliție V.V., chestor de poliție N.M., comisar șef de poliție G.D., comisar șef de poliție A.M. și comisar de poliție C.N. (filele 536 - 569, vol. 3), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, în Dosarul nr. 246/P/2012 din data de 04 decembrie 2012, privind pe inculpatul (B.Ș.A. (filele 54 - 55, vol. 1).

II. În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele probe: declarația inculpatului B.Ș.A. (filele 27-31), proba testimonială, respectiv audierea martorilor: B.M. (filele 43-46); G.R.E. (filele 47-51); L.N. (filele 52-53); G.L.F. (filele 64-66); S.L.M. (filele 67-68); D.A.E. ( filele 69-70); I.M. (filele 71-72); N.C. (filele 73-74); L.I. (filele 83-85); T.P. (filele 86-87); M.N. (filele 88-89), S.C. (filele 109-112); D.D. (filele 113-114); G.D. (filele 158-161); T.M. (filele 162-163); M.R.A. (filele 183-185), B.P.S. (filele 189-190) și V.V. (filele 191-193), au fost atașate sentința penală nr. 835/F din 2 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, și Decizia penală nr. 2344 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. 36429/3/2012.

III.

Prin sentința penală

nr.

213 din 04 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 7787/1/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B.Ș.A. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 C. pen. (art. 264 C. pen. anterior, cu aplic. art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000).

Mandatul de executare a pedepsei închisorii privind pe N.A. a fost remis spre executare D.G.P. a Municipiului București, iar conform prevederilor interne trebuia pus în aplicare prin intermediul S.I.C. - Biroul „Urmăriri”, condus de comisarul șef A.M.

După pronunțarea deciziei de către Înalta Curte de Casație și Justiție și după ce dispozitivul acesteia a ajuns la cunoștința publică, ministrul de interne în funcție la acel moment, Ioan Rus, a luat legătura cu șeful Poliției Române, chestorul P.T., căruia i-a sugerat să asigure prezența unei ambulanțe în apropierea locuinței lui N.A., motivat de faptul că purtase o discuție telefonică cu acesta din urmă și i s-a părut că nu s-ar afla într-o formă psihică bună.

Chestorul P.T. i-a transmis sugestia ministrului comisarului șef D.G., adjunctul D.G.P. a Municipiului București. Acesta l-a apelat pe cms. șef R.G. de la Serviciul „Omoruri”, care a dat curs solicitării șefilor ierarhici, asigurând prezența unui echipaj medical de urgență de la Serviciul de Ambulanță al Municipiului București în momentul executării mandatului care-l privea pe A.N.

De asemenea, la sediul D.G.P.M.B. au fost convocați lucrătorii de poliție ce urmau a aduce la îndeplinire mandatele de executare a pedepsei a lui A.N. și a celorlalte patru persoane condamnate prin aceeași decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ora 21,51 D.G.P.M.B. a recepționat prin fax cele cinci mandate de executare a pedepsei, mandatul de executare nr. 196 din 20 iunie 2012 ce-l privea pe N.A. fiind înregistrat la S.I.C. cu nr. 241466 din 20 iunie 2012. După un interval de cca. 15 minute, documentele au fost aduse și în original la sediul D.G.P.M.B.

Șeful Biroului „Urmăriri”, cms. șef A.M., a întocmit planul de acțiune din 20 iunie 2012, constituind echipajele ce urmau să acționeze în conformitate cu prevederile art. 422 C. proc. pen. (anterior).

Echipa ce urma să acționeze pentru punerea în executare a mandatului emis pe numele lui N.A. era compusă din cms. șef I.C., cms. C.N. și ag. șef principal C.I. În sprijinul acestei echipe a mai fost constituită o echipă compusă din ag. șef principal N.C., ag. șef principal T.M. și ag. șef H.C.M., ce avea sarcina să staționeze în fața imobilului din str. X, urmând să acționeze în funcție de evoluția evenimentelor.

La orele 22,45 la locuința lui N.A. s-au prezentat cms. șef I.C. și cms. C.N. care, în conformitate cu disp. art. 422 alin. (2) C. proc. pen. (anterior) au prezentat mandatul de executare a pedepsei închisorii, inițial membrilor familiei persoanei condamnate și ulterior și lui N.A. Acesta a pretins că dorește să-și ia niște cărți din biblioteca personală situată la nivelul 1 al imobilului și s-a deplasat în acea încăpere însoțit doar de cms. C.N. Ajuns în bibliotecă a scos un revolver pe care a încercat să-l aducă cu mâna stângă la nivelul capului, dorind să se sinucidă. În acest moment polițistul a intervenit, intenționând să blocheze mecanismul de dare a focului, dar nu a reușit decât să devieze traiectul glonțului, A.N. reușind să se auto-rănească la nivelul gâtului și umărului drept.

Incidentul a avut loc în intervalul orar 23,00-23,10, iar la orele 23,13, medicul de pe ambulanța chemată de conducerea D.G.P.M.B. și care era în staționare în apropierea imobilului a fost încunoștiințat de către cms. C.N. prin cuvintele: „Veniți (…) I s-a făcut rău!”.

Împrejurările în care a fost posibilă tentativa de suicid au făcut obiectul cercetărilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 560/P/2012, prin Ordonanța din 24 august 2012 dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de N.A., comisarul șef I.C.V. și comisarul C.N.

După acordarea primelor îngrijiri medicale de către personalul medical de pe ambulanță, N.A. a fost dus la Spitalul de Urgență Floreasca, însoțit chiar în ambulanță și de ag. șef N.C.

N.A. a fost primit în U.P.U. de către dr. O.B. și dr. C.R., ocazie cu care s-au făcut procedurile de predare a pacientului, ulterior procedându-se la efectuarea investigațiilor și examinarea cu computerul tomograf (CT).

În aceeași seară s-a prezentat la spital dr. B.Ș.A., a evaluat starea pacientului și, în baza unor date medicale puse la dispoziție de familia lui N.A., a formulat diagnosticele secundare.

În continuare, N.A. a fost transferat la secția A.T.I. coordonată de medicul B.Ș.A., poliția asigurând paza salonului în care a fost internat pe toată durata spitalizării acestuia.

În dimineața zilei următoare, în data de 21 iunie 2012, N.A. a suportat o intervenție chirurgicală pentru tratarea plăgilor provocate pin împușcare, echipa medicală fiind condusă de dr. L.I. Din echipă au mai făcut parte dr. V.D. și dr. R.I., ambii medici primari chirurgie plastică, dr. G.I. - medic anestezist și dr. B.Ș.A., cooptat în echipa medicală datorită riscului de leziune a arterei carotide.

Post-operator numitul N.A. a fost readmis în compartimentul A.T.I. din Secția Chirurgie cardio-vasculară unde evoluția i-a fost urmărită de prof.dr. I.L. și medicii A.T.I., supravegheat concomitent de dr. B.Ș.A.

Având în vedere această situație, la nivelul D.G.P.M.B. s-a constituit o adevărată „celulă de criză” în demersul de a fi găsite soluții privind încarcerarea persoanei condamnate.

În aceste activități au fost implicați chestorul P.T., Șeful Poliției Române, adjunctul acestuia, chestorul V.V., șeful Direcției de Poliție a Municipiului București, chestorul L.G., adjunctul său, cms. șef. D.G., șeful S.I.C., cms. șef. S.C., șeful Biroului Urmăriri, cms. șef. A.M. și cms. șef. R.G. de la Serviciul Omoruri, precum și întregul colectiv al Biroului Urmăriri.

Polițiștii solicitau în mod insistent să li se comunice diagnosticul persoanei condamnate și momentul oportun al transferului.

Astfel, în dimineața zilei de 21 iunie 2012, cms. R.G. șeful Serviciului Omoruri, a luat legătura cu dr. B.Ș.A. care i-a comunicat că starea lui N.A. este stabilă hemodinamic, acesta era conștient și cooperant, urmând a fi supus unei intervenții chirurgicale în orele care urmau.

La orele 09:12, același lucrător de poliție a purtat o discuție cu prof. dr. L.I., care a recomandat audierea lui N.A. în dosarul ce avea obiect tentativa de suicid, în cursul zilei de 22 iunie 2012, audiere care nu a avut loc în ziua respectivă, fiind temporizată de dr. B.Ș.A..

După operație, alți doi lucrători de poliție s-au deplasat la S.C.U. Floreasca și au luat legătura cu inculpatul B.Ș.A. căruia i-au cerut să precizeze un diagnostic post-operator, acesta punându-le la dispoziție un înscris tehnoredactat fără parafă și ștampilă.

La data de 22 iunie 2012 D.G.P. a Municipiului București a solicitat copia foii clinice de observație privind pe N.A., dar a primit doar pag. 1 cuprinzând datele de diagnostic inițial, având completată rubrica vizând intervenția chirurgicală, fără a purta parafa medicului L., precum și un document gen fișa U.P.U., de asemenea, fără parafă și ștampilă.

În baza acestor documente medicale s-a solicitat punctul de vedere al A.N.P. vizând posibilitatea încarcerării.

La data de 23 iunie 2012, prin adresa din 23 iunie 2012, A.N.P. a precizat că responsabilitatea externării persoanei condamnate N.A. revine medicilor specialiști de la S.C.U. Floreasca, după externare urmând a fi executat mandatul, iar cu privire la condițiile încarcerării persoanei condamnate se va decide în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 275/2006.

La aceeași dată, la orele 17,00, D.G.P. a Municipiului București a revenit cu adresă la unitatea de spital, solicitând ca medicii să se pronunțe inclusiv dacă persoana condamnată poate fi transportată în vederea tratării în rețeaua sanitară a A.N.P.. Fiind o zi de vineri, polițiștilor li s-a promis un răspuns în cursul dimineții de luni, 25 iunie 2012.

În paralel, D.G.P. a Municipiului București - S.I.C. a sesizat judecătorul delegat cu executarea de la Tribunalul București, solicitând un punct de vedere legat de momentul începerii executării pedepsei. Prin adresa din 22 iunie 2012, instanța a comunicat că atât timp cât nu există un proces - verbal de încarcerare care să ateste înmatricularea în sistemul penitenciar a persoanei condamnate, nu se putea considera că a fost începută executarea pedepsei.

În continuare, D.G.P. a Municipiului București a cerut instanței să se pronunțe dacă situația creată reprezintă un caz de împiedicare, conform art. 419 alin. (2) C. proc. pen. (anterior), procedându-se la sesizarea instanței și fixarea unui termen de judecată.

În dimineața zilei de 23 iunie 2012, cms. R.G. din cadrul Serviciului Omoruri a luat legătura cu dr. B.Ș.A. căruia i-a precizat că solicitase prin adresă ca medicul curant să se pronunțe asupra posibilității de transfer și a arătat că dorea să procedeze și la audierea lui N.A.

Medicul s-a opus, arătând că nu este posibilă audierea și l-a invitat pe polițist la cabinetul său, în ziua de luni 25 iunie 2012 dorind să-i prezinte coronarografia persoanei condamnate, respectiv C.D.-ul adus de familie.

În ziua de luni 25 iunie 2012, în biroul prof. dr. R.M. au fost chemați medicii implicați în terapia aplicată lui N.A. și s-a decis să se ceară opinia I.N.M.L., căruia i-a fost transmis raportul întocmit în urma întrunirii comisiei medicale și solicitarea D.G.P. a Municipiului București.

Prin adresa din 26 iunie 2012 a I.N.M.L. s-a răspuns că nu există temei legal pentru o astfel de sesizare și că răspunderea transferului pacientului revine medicului responsabil, în conformitate cu O.M.S. nr. 1091 din 07 septembrie 2006.

La aceeași dată, 26 iunie 2012, Tribunalul București s-a pronunțat asupra cererii de a se constata incidența disp. art. 419 al.2 C. proc. pen. (anterior) prin sentința penală nr. 587/F, în sensul că situația persoanei condamnate N.A. de a se afla internat la S.C.U. Floreasca București nu împiedică cu nimic punerea în aplicare a mandatului de executare a pedepsei.

În dimineața aceleiași zile s-a procedat la citarea cu mandate de aducere a persoanelor implicate la sediul D.N.A., pentru a fi audiate în legătură cu modul în care au procedat la punerea în aplicare a mandatului de executare a pedepsei închisorii, iar în după - amiaza aceleiași zile N.A. a fost transferat la Spitalul Penitenciar Jilava.

Textul incriminator, respectiv art. 264 C. pen. anterior (1968) avea următorul conținut:

„(1) Ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.

(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

(3) Favorizarea săvârșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește.”

Raportarea la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 se datorează împrejurării că persoana favorizată (respectiv N.A.) a fost condamnată pentru o infracțiune de corupție.

Art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 preciza că: „ se află în legătură directă cu infracțiunea de corupție favorizarea persoanelor care au comis vreuna din infracțiunile prevăzute în secțiunea a 2-a și a 3-a” (din Legea nr. 78/2000).

Competența de judecată a cauzei a revenit Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport de dispozițiile art. 35 alin. (5) C. proc. pen. (anterior), conform cărora „Tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă infracțiunea la care acestea se referă”.

În cuprinsul alin. (1) al art. 264 C. pen. (anterior) nu se operează vreo distincție între favorizarea infractorului necondamnat aflat în faza de urmărire penală sau în faza de judecată și favorizarea infractorului condamnat definitiv, aflat în faza de executare a pedepsei.

Prevederile art. 35 alin. (5) C. proc. pen. (anterior) referitoare la competența organelor judiciare în cazul infracțiunii de favorizare a infractorului sunt, în mod evident, aplicabile și în cazul în care această infracțiune se comite în faza de executare a hotărârii de condamnare a beneficiarului favorizării, subzistând, așadar, raportul de accesorietate stabilit de legiuitor, raport în virtutea căruia aceeași instanță care a judecat beneficiarul favorizării este competentă a judeca și infracțiunea de favorizare a infractorului.

Aceeași dispoziție se regăsește și în Codul de procedură penală în vigoare, respectiv art. 44 alin. (3) cate

reia, în mare parte, reglementarea anterioară din art. 264, dar cu unele modificări, atât sub aspect terminologic, cât și de conținut.

Art. 269 din N.C.P. incriminează infracțiunea de „Favorizarea făptuitorului” cu următorul conținut:

”(1) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autor.

(3) Favorizarea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește.”

Comparând cele două texte, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a constatat că în noua reglementare termenul de „infractor” a fost înlocuit cu acela de „făptuitor”, motivându-se că activitatea de înfăptuire a justiției este împiedicată inclusiv prin sprijinirea unei persoane care a comis o faptă interzisă de legea penală dar care ar putea în concret să nu angajeze răspunderea penală datorită unor cauze care fac imposibilă întrunirea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii, de exemplu minoritatea sau eroarea de fapt.

De asemenea, s-a renunțat la favorizarea reală („ajutorul dat pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii”), acțiunile respective fiind prevăzute în conținutul infracțiunii de tăinuire (art. 270 din N.C.P.).

O ultimă deosebire este dată de conținutul alin. (3), care lărgește aria persoanelor ce beneficiază de o cauză de nepedepsire, făcând trimitere la noțiunea de „membru de familie” în accepțiunea art. 176 din N.C.P.

În aceste condiții s-a constatat că pentru fapta reținută în sarcina inculpatului și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv, „ajutorul dat unui infractor pentru a zădărnici executarea pedepsei” nu există nicio modificare de conținut în N.C.P., ea regăsindu-se incriminată în forma „ajutorului dat făptuitorului în scopul împiedicării executării pedepsei”. Acțiunea ce desemna verbum regens al infracțiunii, respectiv „a zădărnici” corespunde în N.C.P. verbumului regens „a împiedica”.

Instanța de fond a reținut, ca lege penală mai favorabilă, legea nouă, respectiv art. 269 din N.C.P. având în vedere limitele mai reduse de pedeapsă (chiar dacă în N.C.P. limita minimă este de 1 an închisoare, iar în vechea reglementare, aceasta era de 3 luni, noile dispoziții sunt mai favorabile, întrucât limita maximă este de 5 ani închisoare, față de 7 ani în vechea reglementare, iar pedeapsa închisorii este prevăzută alternativ cu pedeapsa amenzii).

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a mai avut în vedere și abrogarea art. 17 din Legea nr. 78/2000, dispusă prin art. 79 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Din această perspectivă, instanța de fond a avut în vedere noile dispoziții, respectiv art. 269 din N.C.P., apreciate ca lege penală mai favorabilă, fără însă a fi necesară schimbarea încadrării juridice a faptei în raport de constatarea că, pentru acțiunile imputate inculpatului în actul de sesizare, conținutul infracțiunii a rămas neschimbat față de vechea reglementare (art. 264 alin. (1) C. pen. anterior).

Din conținutul laturii obiective prima instanță a reținut, sub aspectul faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, elementul material constând în ajutorul dat făptuitorului, în speță condamnatului, în scopul împiedicării sau îngreunării executării unei pedepse.

Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru înfăptuirea justiției, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective infracțiunea se poate comite doar cu intenție directă sau indirectă.

Actele de pregătire și tentativa, deși posibile, nu sunt incriminate.

Infracțiunea se consumă în momentul în care este acordat ajutorul făptuitorului, chiar dacă executarea pedepsei nu a fost efectiv împiedicată sau îngreunată.

a. în ce privește prima acuzație adusă inculpatului (

internarea în noaptea de 20/21 iunie 2012 a persoanei condamnate N.A. în secția pe care o coordona, fără nicio indicație terapeutică pentru specializarea chirurgie cardio-vasculară).

Instanța de fond a reținut că în rechizitoriu se face trimitere la O.M.S.P. nr. 1706 din 2 octombrie 2007 care privește conducerea și organizarea unităților și compartimentelor de primire urgențe, concluzionându-se că, examinând momentul și procedura persoanei condamnate N.A. prin prisma acestui Ordin, este „evident că momentul internării lui N.A. a fost practic acaparat și controlat de către inculpatul B.Ș.A.”, cu scopul apreciat în final ca fiind acela de a încerca zădărnicirea punerii în aplicare a mandatului de executare a pedepsei.

Potrivit art. 72 din Ordinul nr. 1706/2007:

„1. Pacienții aflați în stare critică, necesitând monitorizare și ventilație, vor fi preluați de secțiile ATI în urma stabilizării și investigării lor.

În conformitate cu O.M.S. nr. 1500 din 24 noiembrie 2009, prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a secțiilor și compartimentelor de anestezie și A.T.I. din unitățile sanitare, potrivit art. 10 pct. 7: „Medicul șef al secției A.T.I. sau, după caz, înlocuitorul de drept al acestuia, ori medicul de gardă din secția ATI este responsabil de triajul corect, admisia/ internarea și transferul/ externarea din această unitate (…).”

În situații excepționale expres prevăzute de O.M.S. nr. 1706/2007, art. 69 pct. 5 este recunoscut și dreptul medicului de gardă din U.P.U. de a interna pacientul critic într-o secție a spitalului.

În actul de sesizare a instanței s-a apreciat că, întrucât acest act normativ se referă la secții și nu la compartimente A.T.I. din cadrul secțiilor de specialitate ale spitalelor, internarea lui N.A. în secția de chirurgie cardio - vasculară condusă de inculpatul B.Ș.A. apare „ cel puțin discutabilă și interesată”.

S-a mai reținut că, potrivit organigramei, la nivelul S.C.U. Floreasca București există Secția de cardiologie condusă de prof. univ. dr. D.M. și care, la rândul său, are compartimentul A.T.I. dotat cu 13 paturi. De asemenea, Secția de chirurgie plastică și reparatorie condusă de prof. univ. dr. I.L. dispune de Compartiment A.T.I. cu 5 paturi, iar în ziua de 21 iunie 2012, prof. dr. I.L. a efectuat intervenția chirurgicală.

În final, în actul de inculpare s-a arătat că în raport cu urgența medicală care a impus intervenția chirurgicală era oportună internarea pacientului în Secția de chirurgie plastică și reparatorie.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că situația premisă a tuturor activităților și acțiunilor ce au urmat, a constituit-o tentativa de suicid a lui N.A., cu care inculpatul B.Ș.A. nu a avut nicio legătură.

De asemenea, s-a apreciat de către prima instanță că inculpatul B.Ș.A. nu a avut nici un fel de implicare în decizia ca N.A. să fie transferat la Spitalul de Urgență Floreasca, aceasta aparținând exclusiv personalului de pe ambulanța chemată la domiciliul lui N.A. de către conducerea D.G.P. a Municipiului București.

Atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii L.N., asistent medical la Serviciul de Ambulanță București și S.L.M., medic la același serviciu.

Martorul L.N. a arătat că:

„După ce am ajuns în fața imobilului am coborât din ambulanță și am fost conduși de o persoană prin subsol până la etajul 1 al clădirii, într-o încăpere unde l-am văzut pe N.A. în picioare și cu pete de sânge pe cămașă. Conform protocolului, am acordat pacientului primele îngrijiri.

Am procedat la pansarea rănilor, am constatat că avea o hemoragie moderată, puțin mai mare în zona umărului, însă pacientul era conștient, cooperant și speriat.

I-am explicat pacientului că era necesar transportul la spital și eu împreună cu doamna doctor am hotărât că acesta trebuie dus la Spitalul de Urgență Floreasca, având în vedere că era cel mai apropiat spital, dar și faptul că avea toate specializările necesare, așa cum evaluasem noi starea pacientului, respectiv specializarea cardio-vasculare și altele”(file 53 dosar).

Același martor a mai arătat: „I-am comunicat pacientului hotărârea noastră de a-l duce la Spitalul Floreasca, iar acesta a fost de acord, fără să manifeste vreo dorință de a fi anunțat în mod special vreun doctor de la acel spital”.

Aceleași aspecte au fost relevate și în depozițiile martorului S.L.M., medicul de pe ambulanță, care a prezentat starea în care a fost găsit N.A. după tentativa de suicid și luarea deciziei de a-l transporta pe acesta la Spitalul de Urgență Floreasca, arătând că:

„În momentul în care am început evaluarea pacientului mi-am dat seama că este vorba de plăgi împușcate și am aplicat procedura conform protocolului. După ce am pansat zona gâtului am constatat că și în zona umărului sângera și am pansat și această rană. Ulterior am făcut și evaluarea celorlalți parametri medicali, constatând că acesta avea un puseu de tensiune, în jur de 20 cu 10, pulsul, de asemenea, mărit, în jur de 130, saturația de oxigen în limite normale. La întrebările mele, N.A. mi-a spus că este hipertensiv, dar nu a putut să-mi precizeze tratamentul pe care îl urma (…). Plăgile împușcate necesitau prezentarea pacientului într-o unitate de urgență pentru a fi examinate și tratate. Eu împreună cu echipajul meu, conform propriilor evaluări și ținând cont de distanța față de spital, am luat decizia să ducem pacientul la Spitalul de Urgență Floreasca. Am adus la cunoștința pacientului acest lucru, care nu a făcut nici un fel de apreciere, fiind de acord cu transportul la spital”(filele 64-69 dosar fond).

Martorul a mai arătat că, în momentul în care au ajuns la U.P.U. a spitalului, N.A. a fost preluat de medicul de gardă, doctorul C.R., a fost introdus în camera de gardă, i s-a întocmit fișa de predare, fiind prezenți asistentul de pe ambulanță, alte cadre medicale medii, dar și doctorul O.B.M., de asemenea, de gardă la spital.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat ca importantă și aprecierea situației medicale în care N.A. se afla în acel moment, martorul S.L.M. arătând că: „În opinia mea, în baza evaluărilor pe care le-am făcut lui N.A., consider că starea lui în acea seară era destul de gravă, având în vedere plăgile împușcate, puseul de tensiune și anxietatea pe care o manifesta.”

În continuare, N.A. a fost supus unor analize medicale și ulterior condus la examenul de tomografie computerizată, în acest moment sosind și inculpatul B.Ș.A. la spital.

După analize, N.A. a fost internat în compartimentul A.T.I. al Secției de Chirurgie Cardiovasculară condusă de dr. B.Ș.A., însă decizia de internare a aparținut unui colectiv de medici, astfel cum reiese din probele administrate.

În declarația dată în fața instanței ( filele 27-31), inculpatul a arătat că „întreaga echipă de medici care se afla în acel moment în jurul pacientului, printre care dr. L., dr. B., dr. O., medicul de gardă de la Chirurgia generală, a fost de acord că cel mai bine este ca pacientul să fie transportat în A.T.I. chirurgie cardiacă, compartiment care se află în secția de chirurgie pe care o conduc. Această măsură a fost luată pentru că pacientul prezenta probleme cardiace și posibil leziuni ale vaselor gâtului”.

Explicația sa este susținută și de martorii audiați în cauză.

Martorul O.B.M., doctor care, alături de dr. C., era unul din medicii de gardă care l-au preluat pe N.A. în punctul de primiri urgențe al spitalului, a arătat, referitor la internarea acestuia:

„Eu îmi amintesc că prima dată în acea seară l-am văzut pe dr. B.Ș.A. la examenul de computer tomograf. După această examinare s-a hotărât ca N.A. să fie internat la Secția de Chirurgie cardio-vasculară condusă de dr. B.Ș.A. Chiar dr. B. a hotărât acest lucru, însă știu că a avut loc o discuție între acesta, doctorul B. de la Chirurgie generală și doctorița V. de la A.T.I. Bănuiesc că s-a luat această hotărâre fiindcă plăgile erau localizate în zona cervicală, într-un raport cu vasele de sânge importante.

Internarea unui pacient într-o anumită secție se decide întotdeauna în urma unui consult interdisciplinar, în funcție de regiunile anatomice vizate” (filele 189-190 dosar fond).

Martorul a explicat și dispozițiile Ordinului nr. 1706/2007, citat de procuror, arătând că: „în afara art. 72, în cuprinsul aceluiași ordin mai există și alte dispoziții, conform cărora nu medicul din serviciul de urgență, ci medicul curant este cel care decide în ce secție trebuie internat un pacient.

În cazul domnului N.A. consider că medicul chirurg avea dreptul să decidă în ce secție trebuie să fie internat”.

Medicul curant, raportat la intervenția chirurgicală asupra plăgilor împușcate care a și avut loc a doua zi, era prof. dr. L.I., iar din probele administrate a rezultat că acesta a fost de acord cu internarea lui N.A. în compartimentul ATI al Secției conduse de dr. B.Ș.A.

Astfel, martorul B.M. a declarat următoarele:

„Deși intervenția chirurgicală urma să fie efectuată de prof. dr. L., din câte mi-am dat seama, acesta a fost de acord cu internarea lui N.A. în secția de A.T.I. coronariană, întrucât afecțiunile care puteau crea probleme în acel interval de timp erau cele de natură cardio - vasculară.

Mie nu mi s-a părut că în noaptea respectivă dr. B.Ș.A. a avut o atitudine diferită față de pacientul N.A., în sensul că, în mod special, a dorit să îl interneze în secția sa de A.T.I. Atât atitudinea sa, cât și a celorlalți medici, a fost una profesională, aceeași în toate situațiile de încercări de sinucidere, când întotdeauna pacienții sunt internați în acele secții potrivite riscului și specificului medical pe care îl prezintă” (filele 43-46 dosar fond).

Martorul a mai subliniat și că, din punctul său de vedere, decizia de internare a lui N.A. într-o secție de A.T.I. coronariană a fost una corectă, întrucât „în secția condusă de prof. L., care este specializat în chirurgie plastică și reparatorie, nu i se putea asigura acestuia o supraveghere a afecțiunii cardiace pe care o prezenta”.

Martorul L.I. a confirmat, la rândul său, că s-a luat hotărârea ca N.A. să fie internat în Secția ATI Chirurgie cardiovasculară datorită afecțiunilor concomitente ale acestuia.

Martorul a arătat: „În orice caz (N.A.) nu era de internat în secția obișnuită, cum este și cea pe care o conduc, deoarece topografia plăgilor împușcate necesita o supraveghere și aceasta nu se putea realiza decât într-un serviciu de A.T.I. În secția pe care eu o conduc nu există serviciu de A.T.I.. La mine ajung pacienții să fie internați abia după ce au depășit momentele critice și care nu trebuie supravegheați într-o secție de A.T.I. În spital există, într-adevăr, un serviciu de A.T.I., dar, așa cum am arătat, pacientul a fost internat în compartimentul de A.T.I. al Secției de chirurgie cardiovasculară datorită afecțiunilor cardiace ale acestuia”.

Mai mult decât atât, martorul a explicat și de ce, după intervenția chirurgicală, pacientul a rămas internat în aceeași secție: „Intervenția chirurgicală a decurs fără probleme, iar post-operatoriu pacientul s-a întors în același compartiment de A.T.I. al Secției condusă de dr. B.Ș.A. Deși eu aveam responsabilitatea intervenției efectuate, pacientul avea un potențial risc cardiologic și din acest motiv nu a fost internat în secția mea. Repet că această situație nu era una neobișnuită, în același mod procedam și cu alți pacienți care, fie erau peste limita celor 40 de paturi aflate în structura secției mele, fie aveau alte afecțiuni și particularități care justificau internarea într-o altă secție”.

Martorul B.S.P. a confirmat, la rândul său, justificarea internării lui N.A. în secția condusă de dr. B.Ș.A. În calitate de medic anestezist în Departamentul Chirurgie Cardiovasculară, aceasta a venit la spital în dimineața următoare internării lui N.A., iar în timpul examinării pacienților aflați în compartimentul A.T.I. al Secției de chirurgie cardiovasculară, a constatat că printre pacienți se afla și N.A.

Martorul a arătat: „Studiind fișa pacientului, am aflat detalii ale plăgii împușcate, dar și despre afecțiunile preexistente, respectiv faptul că era cunoscut ca și cardiac. În dosarul pacientului existau niște investigații de dată recentă și care vizau afecțiuni cardiace.

Din acest motiv nu m-a surprins faptul că pacientul era internat la Secția de chirurgie cardiovasculară. Personal l-am consultat pe N.A. și mi-am dat seama că starea acestuia la acel moment justifica internarea în această secție, respectiv acesta era sub monitorizare strictă cardiovasculară și sub tratament adecvat.

Analizând starea pacientului, am constatat că acesta la momentul examinării, avea hipertensiune, prezenta dureri anginoase și tulburări de ritm cardiac. În același timp, pacientul era și diabetic, iar pentru toate afecțiunile la care am făcut referire în acel moment se afla sub tratament” (filele 186-188 dosar fond).

În rechizitoriu s-a încercat susținerea tezei că internarea lui N.A. de către inculpatul B.Ș.A. a avut o altă conotație prin trimitere la declarația dată în cursul urmăririi penale de managerul spitalului M.R.A., cercetat, de altfel, în calitate de învinuit în cauză. Instanța de fond a apreciat că redarea acestei declarații se face în mod trunchiat, respectiv este prezentat pasajul în care, într-adevăr, managerul spitalului arată: „Nu cunosc cum putea profesorul B.Ș.A. să îl interneze pe N.A. în secția sa, din moment ce intervenția chirurgicală a fost efectuată de profesorul L.” (fila 11 rechizitoriu).

Prima instanță a apreciat că s-a omis, însă, a se reda și pasajul următor din declarația managerului spitalului dată în data de 18 iulie 2012 de M.R.A. în calitate de învinuit, în care acesta arată:

„Precizez că medicul L. nu are A.T.I. pe secția sa”(fila 75, vol. II dos.urm.pen.).

Concluzionând, sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că această primă acțiune reținută de procurorul de caz în sarcina inculpatului B.Ș.A. referitoare la internarea în compartimentul ATI al secției pe care o conducea, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului, nici în ceea ce privește latura obiectivă și nici latura subiectivă.

Internarea pacientului N.A. era oricum necesară fiind determinată, în mod obiectiv, de situația medicală în care se găsea după tentativa de suicid, situație ce impunea o intervenție chirurgicală asupra plăgilor prin împușcare.

Prima instanță a apreciat că nu rezultă, din niciun mijloc de probă, că ofițerii însărcinați cu punerea în executare a mandatului, ar fi făcut vreo solicitare medicului B.Ș.A. de a le preda în acel moment pacientul pentru a-l transporta într-un loc de deținere, iar acesta s-ar fi opus, având în vedere că nimeni nu a contestat că acesta nu s-ar fi aflat într-o stare de urgență medicală, care reclama imediat transportul și internarea în cel mai apropiat spital de urgență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că, în raport cu situația de fapt, a fost pe deplin probată și explicată internarea lui N.A. în compartimentul A.T.I. al secției condusă de inculpat.

Din probele administrate, astfel cum au fost mai sus prezentate a rezultat că decizia de internare a aparținut unui colectiv de medici și s-au avut în vedere diagnosticul preliminar stabilit, antecedența medicală a pacientului, starea acestuia la momentul internării, care reclama o supraveghere permanentă, precum și complicațiile de natură cardio-vasculară ce puteau să apară, toate coroborate cu împrejurarea că în secția doctorului L., ce urma să efectueze intervenția chirurgicală, nu exista un compartiment de A.T.I.

Necesitatea internării lui N.A. în Spitalul de Urgență, precum și diagnosticul acestuia rezultă nu doar din declarațiile martorilor audiați, ci și din Raportul de expertiză medico din 2012 întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici” București, precum și din completarea acestui raport.

În completarea raportului (filele 519-520 vol. III dos.urm.pen.) au fost atestate afecțiunile la internare ale pacientului N.A., respectiv leziunile traumatice produse prin împușcare cu armă de foc cu glonț, dar și patologia cronică a acestuia, reprezentată de ateroscleroză coronariană, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, diabet zaharat tip II, dislipidemie mixtă și status post tiroidectomie parțială.

S-a arată că „urgența medicală principală în acest caz a fost reprezentată de plăgile produse la nivel cervical datorită faptului că această zonă este străbătută de vase sanguine de calibru mare, trahee, etc, riscul vital imediat fiind lezarea unui vas mare sanguin (carotidă, jugulară) riscul potențial fiind generat de prezența hematomului cervical local ca urmare a distrucțiilor de părți moi prin efect compresiv asupra formațiunilor anatomice cervicale”.

În același raport s-a arătat că „intervenția chirurgicală cu rol exploratoriu și curativ era absolut necesară pentru îndepărtarea țesuturilor distruse, colecțiilor sanguine și factorilor secundari ai împușcării, pe lângă riscul compresiv cervical local existând și un risc infecțios important”.

Un obiectiv important solicitat de anchetatori în cadrul acestei expertize a fost stabilirea medicului curant/responsabil conform prevederilor O.M.S. nr. 1091/2006 și specializării căreia îi revenea competența urmăririi evoluției postoperatoriuii a pacientului, iar raportul menționează explicit că acestea erau în competența „Chirurgiei vasculare și chirurgiei plastice respectiv A.T.I. aferente acestor secții”.

Mai mult decât atât, s-a solicitat explicit I.N.M.L.-ului să răspundă dacă, în raport de situația concretă a pacientului, s-a impus internarea de îndată a acestuia în S.C.U. Floreasca București sau acest fapt putea fi declinat și către o unitate spitalicească aflată în subordinea A.N.P.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a considerat că răspunsul oferit în completarea raportului la expertiză este elocvent, arătându-se că „un cadru medical, fie cu pregătire medie sau chiar cu pregătire superioară nu poate aprecia gravitatea leziunilor interne doar pe baza examenului clinic extern. Prin urmare, obligația medicilor de pe ambulanță era să ducă pacientul la cel mai apropiat spital de urgență, iar obligația medicilor de la S.C.U. și a medicilor în general este să facă tot ce le stă în putință pentru sănătatea pacientului, indiferent de statutul acestuia”.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a apreciat că probele administrate au arătat că internarea lui N.A. a fost o necesitate obiectiv determinată de plăgile prin împușcare, că patologia cronică a acestuia impunea o supraveghere permanentă și, în lipsa unui compartiment de A.T.I. în secția doctorului care a efectuat intervenția chirurgicală, internarea în compartimentul de terapie al secției conduse de inculpat a fost justificată.

Cât privește participarea doctorului B.Ș.A. în echipa ce a intervenit chirurgical asupra pacientului N.A. în dimineața zilei de 21 iunie 2012, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost explicată de doctorul L.I., cel care a și condus echipa de medici și care a fost operat