ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 843 din data de 28 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și Pentru cauze cu minori, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta T.L., de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.

Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de petenta T.L. împotriva Încheierii nr. 26 din 08 octombrie 2015 a Ședinței Camerei de Consiliu pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția penală, în Dosarul nr. 1864/40/2015.

Petenta T.L. a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat din apel în sumă de 200 lei.

Pentru a decide astfel instanța a reținut următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, se afla pe rol judecarea apelului declarat de petenta T.L. împotriva Încheierii nr. 26 din data de 08 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 1864/40/2015.

În ședința publică din data de 28 octombrie 2015, prezentă personal în fața instanței, apelanta T.L., după ce i-a fost respinsă, ca inadmisibilă cerere de recuzare a procurorului de ședință, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., conform cărora încheierea prin care se soluționează cererea de abținere sau recuzare nu e supusă niciunei căi de atac.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., petenta a solicitat a se avea în vedere că aceste dispoziții încalcă prev. art. 21 (accesul liber la justiție), art. 24 (dreptul la apărare) din Constituția României și prevederile art. 408 alin. (2) și (3) C. proc. pen., încheierile despre care se face vorbire în art. 68 alin. (7) C. proc. pen. neputând fi supuse controlului ierarhic superior. Totodată a mai arătat că sunt încălcate și dispozițiile Protocolului din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului care prevăd în materie penală existenței a două căi de atac.

Pe cale de consecință, a solicitat sesizarea Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., pe care Ie-a apreciat ca fiind neconstitutionale.

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a reținut că în cazul acestei excepții de neconstitutionalitate nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționalitate, respectiv aceea că dispoziția legală invocată ca neconstituțională, să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

S-a motivat că într-adevăr, potrivit art. 68 alin. (7) C. proc. pen.- "încheierea prin care se soluționează abținerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac" și că din moment ce procedura de soluționare a abținerii sau recuzării procurorului este cea prevăzută de art. 70 C. proc. pen., este evident că art. 68 alin. (7) C. proc. pen. nu are nicio legătură cu recuzarea procurorului de ședință.

Pe de altă parte, s-a mai arătat că, cauza pendinte vizează un apel declarat împotriva soluției de respingere ca inadmisibile a unor cereri de sesizare a Curții Constituționale cu privire la două excepții de neconstitutionalitate, ceea ce face ca excepția invocată de petentă, care de altfel tinde la crearea unor căi de atac neprevăzute de lege, sa nu aihă leaătură cu soluționarea cauzei de față.

Împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 843 din data de 28 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală, în prezentul apel, petenta a arătat că dispozițiile în motivarea scrisă a căii de atac potrivit art. 68 alin. (7), art. 21, art. 24 alin. (3) din C. proc. pen., art. 10 din Constituția României toate motivele expuse în admiterea apelului, cu motivele invocate precum și cu actele și lucrările din dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că petenta T.L. a formulat o cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., cerere care a fost respinsă, ca inadmisibilă, apreciindu-se că dispozițiile legale a căror constituționalitate este criticată nu au legătură cu soluționarea cauzei, raportat la stadiul procesual în care se află cauza.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 (modificată și republicată), Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fata instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale încheierea prin care se soluționează abținerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac".

În același timp, Înalta Curte constată că cea de-a treia condiție nu este îndeplinită, norma neavând legătură cu soluționarea cauzei.

Analizând actele și lucrările din dosar se constată că excepție de neconstituționalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect apelul declarat de petenta T.L. împotriva Încheierii nr. 26 din data de 08 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția penală, în Dosarul nr. 1864/40/2015, încheiere prin care au fost respinse cererile de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 alin. (5) C. proc. pen. și art. 175 alin. (1) lit. b) teza a ll-a C. pen., ca inadmisibile.

Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Suceava a apreciat că textul de lege criticat nu are o legătură directă cu soluționarea cauzei, iar pe de altă parte prin excepția invocată se dorește practic o modificare legislativă care excede competenței Curții Constituționale, în sensul de a se crea o cale de atac împotriva încheierilor prin care se respinge o cerere de recuzare.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a petentei, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat declarat de petenta T.L. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 843 din data de 28 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelanta petenta va fi obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de petenta T.L. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 843 din data de 28 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Obligă apelanta petentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2015.