ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2726/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

A.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei

Deputaților, completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 3483 din 16 mai

2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în sensul "punerii în discuția părților" a

tuturor cererilor deduse judecății și a tuturor excepțiilor de procedură, pronunțării

asupra acestora și redactarea în considerentele și dispozitivul hotărârii a

modului de soluționare, respectiv dacă acestea au fost respinse sau admise.

Prin Sentința civilă

nr. 4073 din 18 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de

reclamantul A.D.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, prin motivarea cererii,

formulate ca o cerere de completare a dispozitivului, reclamantul repune în

discuție capete de cerere, excepții și argumente asupra cărora instanța și-a

spus părerea, prin modul în care a înțeles să califice cererea și să

stabilească ordinea de prioritate în soluționarea excepțiilor, astfel încât

cererea reclamantului nu este o veritabilă cerere de completare a

dispozitivului.

Împotriva Sentinței

civile nr. 4073 din 18 iunie 2012 a formulat recurs reclamantul A.D.,

solicitând casarea acesteia și admiterea cererii sale privind completarea

dispozitivului Sentinței civile nr. 3483 din 16 mai 2011, așa cum a fost

formulată.

În motivarea

recursului, s-au evocat și criticat considerentele Sentinței civile nr. 3483

din 16 mai 2011, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, arătându-se că instanța a omis să se

pronunțe asupra cererilor privind cercetarea legalității și constatarea

nulității absolute a Ordinelor nr. 421 din 5 septembrie 2006, nr. 1108 din 10

noiembrie 2007, nr. 63 din 2 februarie 2007, nr. 314 din 10 aprilie 2007 și nr.

257 din 28 februarie 2008, cât și asupra tuturor actelor de procedură dirimante

și peremptorii invocate de către pârâtul Secretariatul General al Camerei

Deputaților prin întâmpinarea din 24 februarie 2011.

Analizând recursul

formulat prin prisma criticilor invocate și în raport de dispozițiile legale

aplicabile, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

În speță,

recurentul-reclamant a învestit instanța de judecată cu o cerere întemeiată pe

dispozițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora,

dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de

cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale,

se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara,

după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor

date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Încuviințarea unei

cereri de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă, exclusiv,

atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal

sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură

fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent și

imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra

tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii

cererii de chemare în judecată.

În prezenta cauză,

reclamantul a arătat că solicită completarea dispozitivului Sentinței civile

nr. 3483 din 16 mai 2011, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, întrucât instanța de fond a omis să

se pronunțe asupra cererilor privind cercetarea legalității și constatarea

nulității absolute a Ordinelor nr. 421 din 5 septembrie 2006, nr. 1108 din 10

noiembrie 2007, nr. 63 din 2 februarie 2007, nr. 314 din 10 aprilie 2007 și nr.

257 din 28 februarie 2008, cât și asupra tuturor actelor de procedură dirimante

și peremptorii invocate de către pârâtul Secretariatul General al Camerei

Deputaților prin întâmpinarea din 24 februarie 2011, în sensul punerii în

discuția părților a tuturor cererilor deduse judecății și a tuturor excepțiilor

de procedură, pronunțării asupra acestora și redactarea în considerentele și

dispozitivul hotărârii a modului de soluționare, respectiv dacă acestea au fost

respinse sau admise.

Față de acestea,

Înalta Curte constată că cererea reclamantului nu se încadrează în ipoteza

avută în vedere de dispozițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ.,

invocate ca temei legal al cererii.

Astfel, prin sentința

a cărei completare se solicită, Curtea de Apel a soluționat cererea

reclamantului analizând cu prioritate o excepție peremptorie, anume excepția

lipsei de obiect, care face de prisos examinarea altor critici sau apărări.

În aceste condiții,

nu se poate reține că instanța s-ar fi pronunțat minus petita, neanalizarea

tuturor susținerilor reclamantului fiind efectul firesc al modului în care a

fost soluționată cauza, aspect care, la rândul său, poate fi criticat separat

pe căile de atac prevăzute de lege.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul A.D. împotriva Sentinței civile nr. 4073 din 18 iunie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 iunie 2014.

Procesat de GGC - CL