ÎCCJ, decizie (scj.ro #126161)

Cerere de revizuire a unei hotărâri penale. Condiții de admisibilitate din perspectiva noțiunii de „latură civilă a cauzei penale”

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : revizuire

latura civilă a procesului penal

măsură de siguranță

excepția inadmisibilității

NCPP, art. 453 alin. (2)

NCP, art. 108 lit. d)-e)

Potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive exclusiv cu privire la latura civilă poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit Codului de procedură civilă.

Latura civilă în procesul penal vizează acordarea daunelor suferite de persoana vătămată ca urmare a săvârșirii infracțiunii, și, prin urmare, este inadmisibilă cererea de revizuire care privește confiscarea unei sume de bani, deoarece confiscarea este o măsură de siguranță care nu se confundă cu latura civilă a cauzei penale.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2168 din 22 octombrie 2015

Prin cererea înregistrată sub nr. xx53/1/2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuenta M.I., în contradictoriu cu M.E. și Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași, a formulat cerere de revizuire a deciziei penale nr. 1140 din data de 31 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală.

Motivele cererii de revizuire vizează în exclusivitate latura civilă a cauzei penale, iar potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. pen., revizuirea hotărârii judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile.

În motivarea cererii revizuenta arată că în fapt fiica sa, numita M.E., a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) vechiul C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) vechiul C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) vechiul C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reținându-se că suma primită cu titlu de mită este în valoare de 18.062 lei și 200 Euro.

În cursul judecații a fost dispusă măsura confiscării sumei de 141.500 lei, sumă de bani ce a fost găsită și ridicată cu ocazia efectuării perchezițiilor de la revizuentă, M.I., mama inculpatei M.E. (sumă consemnată la CEC cu recipisa nr. 795651/1 din 08.11.2011).

În motivarea măsurii confiscării sumei de 141.500 lei, instanța de fond a arătat că „în cursul cercetărilor nu s-a făcut nicio dovadă că suma de 141.500 lei ar fi fost dată de inculpata M.E. spre păstrare mamei sale. Reținându-se faptul că mama inculpatei a depus la dosar declarații autentice ale numiților M.C., R.A. și R.M., din care rezultă că au dat acesteia sume de bani - respectiv 60.000 lei și 46.000 lei, instanța va dispune restituirea către M.I. a sumei de 141.500 lei.”

Urmare a apelului procurorului cu privire la greșita restituire a sumei de 141.500 lei, instanța de apel a admis apelul procurorului, motivând astfel: „Curtea nu împărtășește raționamentul instanței de fond, conform căruia în cauză nu se poate stabili că suma de 141.500 lei i-a fost remisă de către inculpata M.E. mamei sale, M.I., apreciind că bunurile mobile indisponibilizate îi aparțin, Curtea, raportat la probele existente la dosarul cauzei, constată că aceste bunuri aparțin în realitate inculpatei M.E., iar nu mamei sale, M.I., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 118

2

C. Proc. pen. referitoare la confiscarea extinsă.”

De asemenea, în motivarea instituirii confiscării asupra sumei de 141.500 lei, a reținut că „Suma de 141.500 lei a fost găsită cu ocazia percheziției domiciliare într-un imobil al cărui proprietar este inculpata, unde numita M.I. locuiește fără forme legale, iar această sumă depășește în mod vădit veniturile obținute de inculpata M.E. în mod licit, în raport de aceste împrejurări, apreciază că bunurile sechestrate apar a aparține inculpatei.”

Cu toate acestea, în mod greșit s-a reținut de către organele de cercetare penală că suma de 141.500 lei a fost găsită într-un imobil în care subsemnata locuiește fără forme legale.

Astfel, prezumția pe care și-au întemeiat motivarea instanțele de judecată este greșită, suma de bani fiind găsită într-un imobil proprietatea revizuentei M.I., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 125/21.01.2005. De asemenea, arată că suma respectivă nu îi aparține fiicei sale, M.E., inculpată în cauză ce a format obiectul dosarului penal, așa cum reiese din cele două declarații autentice ale lui M.C., R.A. și R.M., din care rezultă că i-au dat diverse sume de bani - respectiv 60.000 lei și de 46.000 lei.

Revizuenta mai arată că, deși  a  prezentat  documente  din  care  rezultă  că  suma  de  bani confiscată îi aparține, a fost dispusă ridicarea și confiscarea acesteia, confiscându-se astfel o sumă ce îi aparținea, presupunându-se în mod eronat că aceasta nu i-ar aparține, deși a probat contrariul.

Împotriva deciziei penale nr. 170 din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori si familie, a declarat apel, însă acesta a fost respins ca nefondat de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1140 din 31 martie 2014.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a reținut că cererea de revizuire se impune a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive exclusiv cu privire la latura civilă poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit Codului de procedură civilă.

Așa cum a arătat și revizuenta, motivele de revizuire invocate vizează în exclusivitate latura civilă a cauzei penale.

Din această perspectivă cererea de revizuire este inadmisibilă, față de faptul că revizuirea nu privește latura civilă, ci confiscarea unei sume de bani. Or, confiscarea este o măsură de siguranță care nu se confundă cu latura civilă a cauzei penale.

Potrivit art. 108 lit. d) și e) C. pen., categoriile măsurilor de siguranță sunt confiscarea specială și confiscarea extinsă.

Latura civilă în procesul penal vizează acordarea daunelor suferite de persoana vătămată urmare a săvârșirii acestei infracțiuni.

Ca instituție de procedură penală, acțiunea civilă a fost definită ca mijlocul legal prin care o persoană care a suferit un  prejudiciu prin infracțiune cere repararea acestuia în cadrul procesului penal.

Față de cele arătate, rezultă fără echivoc că, confiscarea sumei de 141.500 lei nu se încadrează în latura civilă a unei cauze penale, ci, așa cum s-a arătat deja, este o măsură de siguranță.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 108 lit. d) și e) C. pen., a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, apreciind că nu se impune luarea în analiză a cerințelor de fond ale instituției revizuirii.