ÎCCJ, decizie (scj.ro #126142)

Bancrută frauduloasă. Răspunderea penală a persoanei juridice

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului

Indice alfabetic:

Drept penal

-

bancrută frauduloasă

-

răspunderea penală a persoanei juridice

Legea nr. 85/2006,

art. 143 alin. (2)

C. pen. anterior,

art. 19

1

C. pen.,

art. 135, art. 241

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 248/A din 2 iulie 2015

Prin sentința nr. 662/F din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel București, Secția I penală, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, a fost condamnată inculpata R. SPRL la pedeapsa de 80.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

În baza art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006, a fost condamnată inculpata R. SPRL la pedeapsa de 80.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior raportat la art. 40

1

alin. (1) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele menționate, urmând ca inculpata R. SPRL să execute pedeapsa cea mai grea, de 80.000 lei amendă penală.

În baza art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006, a fost condamnată inculpata M.O. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-au interzis inculpatei M.O. drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, a fost condamnat inculpatul Ș.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului Ș.G. drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, a fost condamnată inculpata R.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-au interzis inculpatei R.E. drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 14 C. proc. pen. anterior, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă societatea C.

Au fost obligați inculpații R. SPRL, M.O., Ș.G. și R.E. în solidar la plata către partea civilă societatea C. a sumei de 20.475.578,18 lei.

În drept, fapta inculpatei R. SPRL care, în calitate de administrator judiciar al societății în insolvență C., a prezentat în tabelul creanțelor asupra debitoarei societatea C. (respectiv în completarea la tabelul preliminar, astfel cum a fost depusă la dosarul instanței în luna august 2009), în frauda celorlalți creditori, a unor sume nedatorate, respectiv a creanței numitei A.B., lucru care a dus la plata către aceasta a unei prime tranșe de 14.044.603,67 lei la data de 5 septembrie 2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006.

Fapta inculpatei R. SPRL care, în calitate de administrator judiciar al societății în insolvență C., a avizat lista creditorilor prevăzuți în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (depusă la dosarul instanței la data de 22 octombrie 2010), în care la poziția 1 este consemnată în fals creanța numitei A.B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006.

Fapta inculpatei M.O. care, în calitate de reprezentant al administratorului judiciar al societății în insolvență C., a prezentat în tabelul creanțelor asupra debitoarei societatea C. (respectiv în completarea la tabelul preliminar, astfel cum a fost depusă la dosarul instanței în luna august 2009), în frauda celorlalți creditori, a unor sume nedatorate, respectiv a creanței numitei A.B., lucru care a dus la plata către aceasta a unei prime tranșe de 14.044.603,67 lei la data de 5 septembrie 2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006.

Fapta inculpatei R.E. care, în calitate de reprezentant al administratorului judiciar al societății în insolvență C., a avizat lista creditorilor prevăzuți în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (depusă la dosarul instanței la data de 22 octombrie 2010), în care la poziția 1 este consemnată în fals creanța numitei A.B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006.

Fapta inculpatului Ș.G. care, în calitate de administrator special al societății în insolvență C., a întocmit lista creditorilor prevăzuți în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (depusă la dosarul instanței la data de 22 octombrie 2010), în care la poziția 1 este consemnată în fals creanța numitei A.B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpații M.O., Ș.G., R.E. și R. SPRL.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că apelurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză, a reținut corect situația de fapt și a realizat o încadrare în drept corespunzătoare a faptelor inculpaților, procedând ulterior la o justă individualizare a pedepselor aplicate acestora.

Analizând probele administrate în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că între martora A.B. și societatea P. (actuala societatea C.), în cursul anului 2007, s-au încheiat două contracte, și anume:

- contractul din 16 mai 2007, prin care societatea P. achiziționa de la aceasta părțile sociale ale societății G. contra sumei de 2.600.000 euro, contract ce a fost executat imediat, societatea P. plătind prețul și devenind proprietarul părților sociale ale societății G., ce avea în concesiune mina de la B.;

- contractul din 30 iulie 2007, prin care A.B. a transmis societății P. drepturile exclusive de exploatare și folosință pe teritoriul României a invenției „Procedeu de prelucrare a unor calcare brucitice și instalația aferentă.”

Potrivit art. 5 al contractului, prețul total al licenței este de 9.900.000 euro, plata urmând a se face în mai multe tranșe, o primă tranșă de 2.800.000 euro până la data de 5 august 2007, restul de 7.100.000 euro urmând a fi achitați în tranșe (6 rate lunare de 50.000 euro și 68 tranșe lunare de 100.000 euro), în termen de 30 de zile de la data realizării de venituri nete din vânzarea produselor obținute din exploatarea și utilizarea invenției.

Părțile au consimțit asupra faptului că toate tranșele de preț stabilite, cu excepția celei de 2.800.000 euro, se vor plăti numai sub condiția realizării de venituri nete din vânzarea produselor obținute din exploatarea și utilizarea invenției.

La data de 18 octombrie 2007, la contractul de licență invenție din 30 iulie 2007, între părți s-a încheiat Actul adițional nr. 1 prin care se modifică art. 5.1 din contractul de licență, în sensul că plata prețului se va efectua în mai multe tranșe, după cum urmează: o primă tranșă de 2.800.000 euro, o a doua tranșă de 200.000 euro, iar restul de 6.900.000 euro urmează a fi achitat în 6 rate lunare de 50.000 euro și 66 tranșe lunare egale de 100.000 euro fiecare.

Conform art. 2 din Actul adițional, părțile au convenit ca plata celei de a doua tranșe de 200.000 euro să se efectueze la data semnării actului adițional, iar în ceea ce privește celelalte tranșe, prima tranșă de preț devine scadentă și se va achita în termen de 30 zile de la data realizării de venituri nete din vânzarea produselor obținute din exploatarea și utilizarea invenției.

Părțile au consimțit asupra faptului că toate tranșele stabilite, cu excepția celor de 2.800.000 euro și 200.000 euro, se vor plăti de licențiat numai sub condiția realizării de venituri nete din vânzarea produselor obținute din exploatarea și utilizarea invenției.

Cele două tranșe stabilite de către părți prin actul adițional au fost achitate la data de 13 august 2007 - suma de 2.800.000 euro și la 19 octombrie 2007 - suma de 200.000 euro.

Potrivit art. 3.1 din Contractul de licență invenție, acest contract intră în vigoare la data semnării lui și produce efecte pe întreaga durată de valabilitate a brevetului astfel acordat, respectiv până la data de 16 martie 2026.

După ce a achiziționat părțile sociale de la societatea G., societatea C. a întreprins demersurile necesare punerii în exploatare a zăcământului de la B., respectiv a obținut avize, autorizații, concesiuni de terenuri, racordarea la energie electrică, a construit un drum de acces, demersuri ce sunt menționate în Planul de reorganizare al societății C.

Prin sentința nr. 1786 din 25 martie 2009 a Tribunalului București, Secția a VII-a comercială, a fost admisă cererea formulată de creditoarea societatea M. și s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei societatea C., fiind numită administrator judiciar R. SPRL.

Conform contractului din 30 iulie 2007 și a actului adițional la acesta, creanța numitei A.B. în valoare de 6.900.000 euro era o creanță afectată de o condiție, respectiv aceea a realizării de venituri nete din vânzarea produselor obținute din exploatarea și utilizarea invenției, condiție care nu era îndeplinită la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei societatea C. și, în consecință, suma de 6.900.000 euro nu era datorată.

Potrivit art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar al debitoarei, inculpata R. SPRL, prin reprezentantul său - M.O., a verificat creanțele existente și a înscris această creanță în tabelul preliminar al creanțelor, mai exact în completarea la tabelul preliminar al creanțelor depusă la instanța de judecată în luna august 2009, creanța numitei A.B. figurând la poziția nr. 28.

În tabelul preliminar al creanțelor, creanța numitei A.B. a fost trecută ca o creanță pură și simplă, deși era afectată de o condiție, așa cum s-a arătat anterior.

După întocmirea tabelului preliminar, creanța numitei A.B. a fost trecută în tabelul definitiv al creanțelor tot ca o creanță pură și simplă, iar la data de 5 septembrie 2011, societatea C. a făcut plata primei tranșe de 14.044.603,67 lei.

Procedându-se în acest mod, au fost încălcate dispozițiile art. 64 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora titularii creanțelor sub condiție suspensivă la data deschiderii procedurii vor fi îndreptățiți să voteze și să participe la distribuiri numai după îndeplinirea condiției respective.

Este cert faptul că nu se îndeplinise condiția de realizare a veniturilor nete din vânzarea produselor obținute din exploatarea și utilizarea invenției, astfel că această creanță a martorei A.B. nu era certă și exigibilă, așa încât suma a fost plătită în mod nelegal, în dauna celorlalți creditori.

Potrivit art. 20 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar are obligația de a verifica creanțele și, atunci când este cazul, să formuleze obiecțiuni la acestea, precum și să întocmească tabelul creanțelor.

În baza acestor dispoziții legale, administratorul judiciar trebuia să realizeze propria sa verificare asupra creanțelor societății C., putând observa că această creanță a numitei A.B. era afectată de o condiție și, în consecință, nu trebuia trecută în tabelul creanțelor ca o creanță certă și exigibilă.

Conform dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în vederea administrării eficiente a procedurii, planul de reorganizare poate desemna o categorie separată de creanțe, compusă numai din acele creanțe chirografare care, în sensul art. 49 alin. (1), aparțin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura și care nu pot fi înlocuiți. Lista acestor creanțe trebuie confirmată de administratorul judiciar.

Dispozițiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevăd că, pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente.

Contrar acestor dispoziții legale, creanța numitei A.B. a fost înscrisă în lista creditorilor prevăzuți în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, la poziția 1, în cuantum de 29.558.220 lei, lista creditorilor fiind semnată de administratorul special al societății C. - inculpatul Ș.G. și confirmată de administratorul judiciar - inculpata R. SPRL, prin reprezentantul său - inculpata R.E.

Probele administrate au dovedit fără echivoc faptul că brevetul de invenție al martorei A.B. nu a fost folosit niciodată în activitatea societății C., iar creanța respectivă nu făcea parte din categoria celor fără de care societatea nu își putea desfășura activitatea.

Prin includerea creanței numitei A.B. în categoria celor prevăzute în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, aceasta a beneficiat de un regim privilegiat de plată, în sensul că prima tranșă de plată era în cuantum de două treimi din totalul de plată al creanței, spre deosebire de celelalte creanțe chirografare în cazul cărora prima tranșă de plată era de numai o treime din totalul de plată.

În tabelul definitiv ce cuprinde creanțele înregistrate împotriva averii debitoarei societatea C., creanța numitei A.B. în cuantum de 29.558.220 lei figurează ca o creanță pură și simplă.

La data de 5 septembrie 2011, numitei A.B. i-a fost achitată suma de 14.044.603,67 lei, iar la data de 30 noiembrie 2010, i-a fost achitată suma de 6.430.974,51 lei.

Planul de reorganizare a societății C. a fost votat de Adunarea creditorilor și aprobat de Adunarea generală extraordinară a acționarilor, iar prin sentința nr. 7482 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului București, Secția a VII-a comercială, a fost confirmat acest plan de reorganizare.

În planul de reorganizare și în programul de plăți sunt menționate separat creanțele chirografare ale creditorilor fără de care societatea nu își poate desfășura activitatea, între care se află și creanța numitei A.B. și alte creanțe chirografare.

În drept, faptele inculpaților, astfel cum au fost descrise și reținute și de prima instanță, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006 pentru inculpații R. SPRL și M.O. și, respectiv, prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 pentru inculpații R. SPRL, R.E. și Ș.G.

Criticile formulate de inculpați în calea de atac a apelului sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Inculpații au susținut că lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, plângere fără de care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, societatea C. neputând fi subiect pasiv al infracțiunii de bancrută frauduloasă, această calitate având-o numai creditorii societății.

Referitor la aceste critici formulate de inculpați, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, la data când a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă nu era necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

La data comiterii faptelor, bancruta frauduloasă era reglementată în dispozițiile art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Începând cu 1 februarie 2014, bancruta frauduloasă este incriminată în dispozițiile art. 241 C. pen., text de lege care reproduce în esență conținutul infracțiunii, astfel cum era prevăzută în dispozițiile art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, pedeapsa cu care se sancționează fapta fiind aceeași, respectiv închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, dispozițiile art. 241 C. pen. adaugă condiția ca fapta să fie săvârșită în frauda creditorilor în toate modalitățile normative, în vechea reglementare o astfel de cerință nefiind prevăzută decât în cadrul ultimelor ipoteze de incriminare (art. 143 alin. 2 lit. b și c din Legea nr. 85/2006).

Potrivit noului Cod penal, punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă este condiționată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Societatea C., prin administratorul judiciar, a formulat plângere prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă împotriva inculpaților din prezenta cauză, după consultarea creditorilor societății.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că persoana în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul prin faptele inculpaților este societatea C., care va trebui să dezdăuneze în nume personal creditorii fraudați.

Cu privire la condițiile de formă ale plângerii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că aceasta îndeplinește condițiile esențiale cerute de dispozițiile art. 289 alin. (2) C. proc. pen., din examinarea acesteia rezultând titularul plângerii, infracțiunile pentru care se solicită tragerea la răspundere penală și inculpații împotriva cărora se formulează plângerea.

Este real că în plângerea prealabilă nu se realizează o descriere a faptelor ce formează obiectul plângerii și nu sunt arătate mijloacele de probă, însă trebuie avut în vedere faptul că această plângere prealabilă este depusă în cursul soluționării apelurilor, când împotriva inculpaților a fost deja pronunțată o hotărâre de condamnare pentru faptele reținute în cuprinsul hotărârii primei instanțe, din conținutul plângerii rezultând fără echivoc voința titularului acesteia ca inculpații să fie trași la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

Condițiile de formă ale plângerii prevăzute în art. 289 alin. (2) C. proc. pen. sunt necesare pentru ca organul de urmărire penală să poată proceda la verificarea competenței sale, să constate dacă în cauză există vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute în art. 16 alin. (1) C. proc. pen., în caz contrar procedându-se potrivit art. 305 C. proc. pen., respectiv organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă.

Or, în speță, așa cum s-a arătat, plângerea prealabilă a fost formulată în cursul soluționării apelurilor, în raport cu noile dispoziții legale care reglementează infracțiunea de bancrută frauduloasă, respectiv dispozițiile art. 241 C. pen.

În ceea ce privește celelalte critici formulate de inculpați, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că faptele inculpaților, astfel cum au fost anterior descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006.

Sub aspectul laturii obiective, inculpații M.O. și R. SPRL au înfățișat în tabelul creanțelor (respectiv în completarea la tabelul preliminar, astfel cum a fost depusă la dosarul instanței în luna august 2009) ca datorată o sumă nedatorată, faptă săvârșită în frauda creditorilor.

Potrivit art. 66 din Legea nr. 85/2006, după deschiderea procedurii insolvenței, toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, iar conform art. 67 alin. (1) și (2) din aceeași lege, administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri privind creanța, a documentelor depuse și va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe. În vederea îndeplinirii atribuției prevăzute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita explicații de la debitor, va putea să poarte discuții cu fiecare creditor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informații și documente suplimentare.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar va întocmi și va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanțele împotriva averii debitorului, precizând că sunt chirografare, garantate, cu priorități, sub condiții sau nescadente și arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor și suma acceptată de administratorul judiciar.

Având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, inculpata M.O. avea obligația de a efectua propriile verificări cu privire la creanța numitei A.B., verificări ce excludeau înscrierea acestei creanțe în tabelul preliminar ca o creanță pură și simplă, aceasta fiind de fapt afectată de o condiție suspensivă, aceea a obținerii de venituri nete din exploatarea și utilizarea invenției.

În declarațiile date pe parcursul procesului penal, inculpata M.O. s-a apărat în sensul că a efectuat aceste verificări, a analizat inclusiv contractul de licență încheiat între societatea C. și A.B., actul adițional la contract, dar și evidențierea acestor acte în contabilitatea debitoarei societatea C., ajungând la concluzia că această creanță este una pură și simplă.

Așa cum s-a arătat anterior, creanța numitei A.B. era afectată de o condiție suspensivă, aspect pe care inculpata M.O. putea să-l cunoască din analiza documentelor din care rezultă existența acesteia, însă inculpata M.O. a ajuns fără un suport legal la concluzia că această creanță este una pură și simplă.

Distincția între creanța certă și cea afectată de o condiție suspensivă, care nu se îndeplinise, este importantă prin prisma dispozițiilor art. 64 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora titularii creanțelor sub condiție suspensivă la data deschiderii procedurii vor fi îndreptăți să voteze și să participe la distribuiri numai după îndeplinirea condiției respective.

Calificarea dată de inculpata M.O. acestei creanțe ca fiind una pură și simplă a avut drept consecință plata de către societatea C. a unei prime tranșe de 14.044.603,67 lei (peste 3 milioane de euro), în frauda celorlalți creditori.

Atât inculpata M.O., cât și inculpata R.E. au susținut că faptele pentru care au fost trimise în judecată și condamnate de prima instanță nu există, astfel că se impune achitarea acestora în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Pentru a se dispune achitarea în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este necesar ca fapta să nu existe în materialitatea sa, respectiv să nu fi fost săvârșită o faptă care să fi produs modificări fizice în lumea înconjurătoare.

Or, în speță, așa cum s-a arătat, este de necontestat că inculpata M.O. a întocmit tabelul preliminar al creanțelor, iar inculpata R.E. a confirmat lista creditorilor prevăzuți în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în modalitatea descrisă, astfel că nu se poate susține că faptele nu există.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de bancrută frauduloasă reținută în sarcina inculpaților Ș.G. și R.E. s-a realizat prin întocmirea listei creditorilor prevăzuți în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, depusă la dosarul instanței la data de 22 octombrie 2010 și, respectiv, confirmarea acestei liste unde este consemnată în fals creanța numitei A.B. la poziția 1, ca fiind o creanță fără de care societatea nu-și putea realiza activitatea.

Inculpații Ș.G. și R.E. au falsificat evidențele debitoarei societatea C., prin întocmirea și avizarea unui document în care au menționat, contrar realității, faptul că respectiva creanță este dintre cele prevăzute în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, și anume o creanță chirografară ce aparține furnizorilor fără de care activitatea debitoarei nu se putea desfășura și care nu puteau fi înlocuiți.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că este fără echivoc faptul că inculpata R.E. a fost cea care a confirmat lista creditorilor prevăzuți în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în calitate de reprezentant al administratorului judiciar R. SPRL.

Din evidențele societății debitoare rezultă cu claritate faptul că această creanță a numitei A.B. nu era una fără de care societatea să nu-și poată continua activitatea, astfel că inculpata, contrar acestei realități, a procedat la confirmarea listei respective.

Înscrierea creanței numitei A.B. în lista creditorilor prevăzuți în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 avea ca și consecință faptul că plata primei tranșe se realiza în proporție de 2/3 din totalul creanței, spre deosebire de celelalte categorii de creanțe.

Inculpata R.E. a mai invocat existența cauzelor justificative prevăzute în art. 21 alin. (1) C. pen. și art. 22 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 21 alin. (1) C. pen., este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta.

Inculpata R.E. susține că a analizat și a constatat îndeplinite condițiile legale cu ocazia confirmării listei, iar pe de altă parte, condițiile și limitele prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligației impuse în sarcina sa au fost confirmate printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.

Aceste susțineri ale inculpatei nu pot fi primite, iar în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține cauza justificativă prevăzută în art. 21 alin. (1) C. pen., pentru că ceea ce se impută inculpatei este tocmai faptul că nu a procedat potrivit dispozițiilor legale, ci a falsificat evidențele debitoarei, confirmând o listă unde, în mod contrar realității, creanța numitei A.B. era menționată ca o creanță fără de care societatea nu-și putea desfășura activitatea.

Referitor la hotărârile pronunțate de către judecătorul sindic, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit art. 28 alin. (2) C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanței civile nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

Pe de altă parte, sunt reale susținerile inculpatei R.E. în sensul că prin sentința nr. 7482 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului București, Secția a VII-a comercială, a fost dispusă, între altele, confirmarea planului de reorganizare propus de societatea debitoare C., sentință irevocabilă prin decizia nr. 1037 din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, Secția a VI-a comercială.

Potrivit atribuțiilor pe care le are în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare propus de societatea C., constatând îndeplinite condițiile prevăzute în art. 101 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006.

Așa cum a reținut și instanța de fond, confirmarea de către judecătorul sindic a actelor emise în procedura insolvenței nu poate fi reținută ca o chestiune prealabilă ce are autoritate de lucru judecat și care este exclusă cenzurii instanței penale.

De asemenea, nu pot fi incidente în cauză nici dispozițiile art. 22 alin. (1) C. pen., neputându-se reține că debitoarea societatea C. și-a dat consimțământul la acțiunea inculpatei, contrar intereselor sale.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu intenție indirectă, respectiv au prevăzut rezultatul acțiunilor lor și, deși nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006, inculpatele R. SPRL și M.O. au cunoscut prevederile contractului încheiat de societatea C. cu A.B., faptul că nu se îndeplinise condiția realizării de venituri din exploatarea invenției, au realizat faptul că prin înscrierea acestei creanțe în tabelul preliminar al creanțelor ca o creanță pură și simplă vor fi fraudați ceilalți creditori și au acceptat această urmare.

Referitor la infracțiunea de bancrută frauduloasă prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, inculpații R. SPRL, R.E. și Ș.G. au cunoscut, de asemenea, prevederile contractului încheiat cu A.B., faptul că invenția nu este și nu a fost folosită niciodată de societatea debitoare în activitatea sa și că prin fapta lor creanța numitei A.B. va fi trecută într-o altă categorie de creanțe, beneficiind de regimul acesteia, rezultat pe care inculpații, deși nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.

Inculpata R. SPRL a susținut că practicianul în insolvență nu poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de bancrută frauduloasă.

Contrar susținerilor sale, Înalta Curte de Casație și Justiție reține, în acord cu prima instanță, că R. SPRL are calitatea de subiect activ al infracțiunii de bancrută frauduloasă.

Potrivit art. 19

1

C. pen. anterior (art. 135 C. pen.), persoanele juridice, cu excepția statului, a autorităților publice și a instituțiilor publice care desfășoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârșirea aceleiași infracțiuni.

Conform art. 2 din O. U. G. nr. 86/2006, administratorul judiciar este practicianul în insolvență compatibil, autorizat în condițiile legii, desemnat să exercite atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de instanța de judecată, în procedura insolvenței, în perioada de observație și pe durata procedurii de reorganizare.

Societatea profesională cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate, prin asocierea practicienilor în insolvență, persoane fizice, iar contractul de societate este supus înregistrării în Registrul formelor de organizare, ținut de Secretariatul general al UNPIR.

R. SPRL a fost înregistrată în Registrul formelor de organizare la data de 31 decembrie 2006, are personalitate juridică, iar infracțiunile imputate acesteia au fost săvârșite în realizarea obiectului ei de activitate.

Completarea tabelului preliminar și confirmarea listei creditorilor prevăzuți în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 s-au efectuat de către inculpatele M.O. și R.E. în calitate de reprezentanți ai R. SPRL și nu în nume propriu, astfel că în mod justificat s-a reținut că societatea are calitatea de subiect activ al infracțiunii de bancrută frauduloasă.

Întrucât de la săvârșirea infracțiunilor până la judecarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare, la 1 februarie 2014, Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, instanța este obligată să verifice, potrivit art. 5 C. pen., care este legea penală mai favorabilă.

În prezent, infracțiunea de bancrută frauduloasă este prevăzută în dispozițiile art. 241 C. pen.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, în ceea ce privește conținutul juridic al bancrutei frauduloase, s-a adăugat condiția „în frauda creditorilor” la toate modalitățile normative, iar punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Având în vedere că societatea C. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpaților, că în sarcina R. SPRL se rețin două infracțiuni în concurs, dar și regimul sancționator prevăzut de legea veche, potrivit principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că dispozițiile Legii nr. 85/2006 sunt mai favorabile inculpaților.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.O., Ș.G., R.E. și R. SPRL împotriva sentinței nr. 662/F din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel București, Secția I penală.