ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr.  445/RC/2017

Deliberând asupra recursului în casație de față, din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 20 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis, în principiu, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 248/A din 2 iulie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2012.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la Completul C3 și s-a fixat termen la data de 18 octombrie 2017, cu citarea părților.

Pentru a se dispune astfel s-au reținut următoarele:

Prin sentința penală

nr. 662/F din 11 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2012, s-a hotărât, astfel:

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 a fost condamnată inculpata SC B. SPRL la pedeapsa de 80.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

În baza art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006 a fost condamnată inculpata SC B. SPRL la pedeapsa de 80.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 40

1

alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus menționate, urmând ca inculpata SC B. SPRL să execute pedeapsa cea mai grea, de 80.000 lei amendă penală.

În baza art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006 a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei A. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei D. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei D. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 14 C. proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC E. SA.

Au fost obligați inculpații SC B. SPRL, A., C. și D. în solidar la plata către partea civilă SC E. SA a sumei de 20.475.578,18 lei.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-au desființat parțial următoarele înscrisuri: completarea la tabelul preliminar cuprinzând creanțele înregistrate împotriva averii debitoarei SC E. SA - în insolvență, tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC E. SA - în insolvență și lista creditorilor prevăzuți de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a SC E. SA - în insolvență, în sensul înlăturării din aceste înscrisuri a creanței numitei F..

S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă asupra sumelor de bani aflate în conturile inculpaților SC B. SPRL și A. până la concurența sumei de 14.044.603 lei, dispusă prin Ordonanța nr. 100/P/2012 din data de 16 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală nr.

248/A din 2 iulie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2/2012, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., C., D. și SC B. SPRL împotriva sentinței penale nr. 662/F din data de 11 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

A fost obligată apelanta inculpată SC B. SPRL la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar apelanții inculpați A., C. și D. la plata sumei de câte 290 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 90 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva

Deciziei penale nr.

248/A din 2 iulie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2/2012

la data de 30 decembrie 2015 au formulat recurs în casație inculpata

A. și inculpata persoană juridică SC B. SPRL, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

De asemenea, împotriva aceleiași decizii penale, la data de 05 ianuarie 2016,

a formulat recurs în casație inculpata

D., invocând cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În cuprinsul cererilor de recurs în casație, recurenții A. și SC B. SPRL au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (1) C. proc. pen., iar recurenta D. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (1) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. rap. la art. 438 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

Prin Î

ncheierea nr. 31/RC, definitivă, pronunțată în Dosar nr. x/1/2016, în ședința din Camera de Consiliu de la 01 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justișie, secția penală, a a

dmis cererile de sesizare a Curții Constituționale formulate de inculpatele

A.

și D. și de inculpata persoană juridică SC B. SPRL

și a trimis cauza Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (1) C. proc. pen.

A respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpata D. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

A respins, ca inadmisibile,

cererile de recurs în casație formulate de inculpatele A. și D. și de inculpata persoană juridică SC B. SPRL împotriva Deciziei penale nr. 248/A din 2 iulie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentele inculpate la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin Decizia nr. 594 din 07 iunie2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii nr. 31/RC din data de 01 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016.

S-a anulat în parte încheierea atacată și s-a dispus rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpata A.

S-au menținut celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

S-a trimis la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. Cheltuielile judiciar au rămas în sarcina statului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

în prezenta cauză, la data de 08 iunie 2017, sub nr. x/1/2017 și s-a acordat termen la data de 21 iunie 2017 pentru întocmirea raportului de către magistratul asistent.

Prin cererea de recurs în casație formulată de A. și SC B. SPRL, prin avocat G., (filele 251-281, 202-232, 153-183, 104-134, 4-34 vol. 1 Dosar nr. x/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), s-a solicitat admiterea recursului în casație și în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. să se dispună casarea hotărârii recurate și achitarea acestora pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 pentru care a fost condamnată inculpata SC B. SPRL la pedeapsa de 80.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, și a infracțiunii prev. de art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006 la care a fost condamnată inculpata SC B. SPRL la pedeapsa de 80.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă și pentru infracțiunea prev. de art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006 la care a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

Înalta Curte va avea în vedere la analizarea recursului în casație doar criticile care o vizează pe A. având în vedere că prezenta cauză, în baza Deciziei nr. 594 din 07 iunie 2017, Dosar nr. x/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a făcut obiectul cererii de revizuire formulată de revizuenta A.

Motivul de recurs invocat de recurenta A. este cel prevăzut de disp. art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Aceasta a arătat că în noua reglementare a C. proc. pen. legiuitorul a clarificat înțelesul sintagmei „ fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu există probe că o persoană a săvârșit o infracțiune” folosită în art. 16 lit. b) și în parte de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).

A mai susținut totodată recurenta că, legiuitorul arată că „a fost regândită sfera cazurilor care împiedică punerea în mișcare și exercitare a acțiunii penale, în sensul că situațiile prevăzute actualmente la art. 10 alin. (1) lit. b), c), d), e), f) au fost grupate într-o singură prevedere „respectiv aceea din art. 16 lit. b) - „ fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege”.

Totodată a arătat recurenta că motivul de achitare prevăzut de art. 10 lit. d) din V.C.P.P. (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive), constituie motiv de achitare în conformitate cu art. 16 lit. b) din N.C.P.P., respectiv „fapta nu este prevăzută de legea penală”.

A mai susținut recurenta inculpată că fapta pentru care a fost acuzată privește îndeplinirea unor atribuții obligatorii, specifice prevăzute de Legea nr. 85/2006, în sarcina administratorului judiciar (întocmirea tabelului preliminar de creanțe și confirmarea listei prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006), astfel încât faptele trebuie analizate prin prisma prevederilor Legii nr. 85/2006 raportat la activitățile și acțiunile întreprinse de persoanele care trebuie să realizeze un control asupra activității desfășurate de administratorul judiciar.

S-a mai susținut că administratorul judiciar, ca organ de aplicare a procedurii, își desfășoară activitatea sub controlul de legalitate al judecătorului sindic fiind desemnat de către acesta și confirmat de adunarea creditorilor conform art. 19 din Legea nr. 85/2006, iar inculpata A., potrivit disp. art. 72 și art. 64 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, era obligată să verifice și să înregistreze în tabelul preliminar creanța lui F., care figura în evidențele SC E. SA. De asemenea, a susținut recurenta că, potrivit disp. art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, trebuia să avizeze, prin reprezentantul său D., lista întocmită de administratorul special, aceasta fiind o activitate ce trebuia parcursă în cadrul procedurii, obligatorie și expres prevăzută de lege. Cu ocazia confirmării planului de reorganizare al SC E. SA, judecătorul sindic a verificat sub aspectul legalității, atât categoriile de creanțe, cât și plata acestora și termenele de plată, dar și categoria creanțelor prevăzute de art. 96 din Legea nr. 85/2006, din care făcea parte F.

Față de aceste împrejurări, a apreciat recurenta inculpată A. că atâta timp cât un organ de aplicare a legii, în cadrul unei proceduri supuse controlului judecătoresc, acționează cu bună credință, eventualele greșeli sau interpretări eronate ale legii nu intră în sfera ilicitului penal, urmând a fi cenzurate prin control judecătoresc.

În concluzie, a arătat recurenta că atâta vreme cât existența unor divergențe de opinie în interpretarea și aplicarea legii (inclusiv neînscrierea unei creanțe în tabelul preliminar) nu poate constitui temei pentru sancționarea administratorului judiciar, este excesiv să se considere că se poate aplica o sancțiune mult mai gravă, o sancțiune prevăzută de legea penală.

Recurenta inculpată a invocat dispozițiile Deciziei nr 631 din 11 noiembrie 2014 potrivit cărora s-a statuat că în sintagma „fapta nu este prevăzută de legea penală” intră și analizarea elementelor constitutive ale infracțiunii.

În esență, recurenta a arătat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.

Examinând cererea de recurs în casație, pe fond, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat având în vedere următoarele considerente:

Din practica judiciară a Înaltei Curți se reține că, în esență, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

, hotărârile sunt supuse casării (…) dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.(În acest sens Decizia nr. 250 din data 14 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014 al Înaltei Curții de Casație și Justiție).

Instanța de recurs în casație constată că inculpata A. a fost condamnată, în fond, în baza art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, infracțiune care în N.C.P. a fost transpusă la art. 241.

Prin dispozițiile Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, bancruta frauduloasa este prevăzută la art. 143 alin. (2) cu următorul conținut:

”(2) Constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă și se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care:

a) falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;

b) înfățișează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situația financiară sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârșite în frauda creditorilor;

c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvență a debitorului, o parte din active.„

Bancruta frauduloasă este prevăzută de actualul C. pen. în dispozițiile art. 241, având următorul conținut: „Art. 241. - (1) Fapta persoanei care, în frauda creditorilor: a) falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;

b) înfățișează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situația financiară sume nedatorate;

c) înstrăinează, în caz de insolvență a debitorului, o parte din active se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”

Se constată că reglementarea vizând bancruta frauduloasă nu a suferit modificări semnificative în N.C.P.

Spre deosebire de vechea reglementare se observă însă că, pentru modalitatea de săvârșire a infracțiunii de bancrută frauduloasă, în N.C.P. s-a instituit condiția comiterii faptelor „în frauda creditorilor” și s-a introdus condiția “punerii în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”

Înalta Curte nu poate primi critica recurentei inculpate A., potrivit căreia, fapta nu face parte din sfera ilicitului penal deoarece verificarea a fost supusă unei proceduri instituită prin controlului judecătoresc al judecătorului sindic cu ocazia confirmării planului de reorganizare al SC E. SA, și anume, judecătorul sindic a verificat sub aspectul legalității, atât categoriile de creanțe, cât și plata acestora și termenele de plată, dar și categoria creanțelor prevăzute de art. 96 din Legea nr. 85/2006, din care făcea parte F.

Împrejurarea că inculpata A. (în calitate de reprezentant al inculpatei SC B. SPRL, administrator judiciar al debitoarei) a trecut în tabelul creditorilor (respectiv în completarea la tabelul preliminar astfel cum a fost depus la dosarul instanței în luna august 2009) ca datorată a unei sume nedatorate, faptă ce a fost săvârșită în frauda creditorilor, nu poate atrage inexistența vinovăției din perspectiva faptului că judecătorului sindic a dispus avizarea legalității în procedura insolvenței instituită de Legea nr. 85/2006.

Atribuțiile judecătorului sindic sunt prevăzute expres în dispozițiile Legii nr. 85/2006, respectiv „Secțiunea a II-a Judecătorul - sindic” art. 11, fiind limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, printre acestea neregăsindu-se verificarea categoriilor/tipurilor creanțelor existente în contabilitatea debitorului și transpuse în tabelul preliminar înregistrat la tribunal, obligație care este în sarcina administratorului judiciar/lichidatorului, așa cum prevăd dispozițiile art. 72 rap. la art. 67 din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica recurentei inculpate A. în sensul că potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 85/2006, indiferent de natura creanței, că este sub condiție, că este simplă, etc., această creanță trebuia trecută în tabelul preliminar de creanțe, și ulterior în tabelul definitiv de creanțe, apreciind apărarea că această faptă nu se circumscrie tipicității infracțiunii pentru care a fost condamnată inculpata.

Dispozițiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevăd următoarele: „

Art. 72. -

(1) Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi și va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanțele împotriva averii debitorului, precizând că sunt: chirografare, garantate, cu priorități, sub condiție sau nescadente și arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor și suma acceptată de administratorul judiciar.”

Înalta Curte reține că dispozițiile legale menționate anterior, prevedeau expres împrejurarea ca tabelul preliminar să cuprindă toate creanțele împotriva averii debitorului, însă cu precizarea menționării tipului de creanță, respectiv chirografare, garantate, cu priorități, sub condiție sau nescadente, în cazul de față fiind o creanță afectată de o condiție suspensivă - aceea a obținerii de venituri nete din exploatarea și utilizarea invenției F.

De asemenea, dispozițiile art. 67 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 85/2006 obligau administratorul judiciar/lichidatorul să procedeze la verificarea fiecărei cereri și a documentelor depuse, precum și efectuarea unei cercetări amănunțite pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe, solicitând explicații de la debitor, să poarte discuții cu fiecare creditor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informații și documente suplimentare.

Analizând textele de lege menționate anterior, Înalta Curte nu poate primi critica apărării în sensul că inculpata A. a analizat contabilitatea debitoarei, și văzând că în contabilitate sunt trecute toate acele creanțe, le-a preluat și le-a trecut în tabelul preliminar de creanțe.

Inculpata era obligată să facă verificări în sensul instituit de dispozițiile Legii nr. 85/2006 și trebuia să constate că aceasta nu era o creanță pură și simplă, ci era afectată de o condiție suspensivă care nu se îndeplinise, creanță care nu trebuia trecută în tabelul creditorilor ca o creanță certă și exigibilă.

Or, tocmai această atribuire dată de către inculpata A. acestei creanțe ca fiind una pură și simplă a avut drept consecință plata de către SC E. SA a unei prime tranșe de 14.044.603 lei (peste 3 milioane euro, plată efectuată la data de 5 septembrie 2011), în frauda celorlalți creditori.

Se reține, totodată că procedând astfel, inculpata A. a încălcat dispozițiile art. 64 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora titularii creanțelor sub condiție suspensivă la data deschiderii procedurii erau îndreptățiți să voteze și să participe la distribuire numai după îndeplinirea condiției respective.

Rezultă, totodată, (așa cum a reținut instanța de fond și instanța de apel) că potrivit contractului din 30 iulie 2007 și a actului adițional la acesta, creanța F. în valoare de 6.900.000 euro era o creanță afectată de o condiție, respectiv aceea a realizării de venituri nete din vânzarea produselor obținute din exploatarea și utilizarea invenției (exploatare și utilizare care nu și-a produs efectele niciodată).

Prin urmare, se reține că

fapta inculpatei A. care, în calitate de reprezentant al administratorului judiciar al societății în insolvență SC E. SA, a prezentat în tabelul creanțelor asupra debitoarei SC E. SA (respectiv în completarea la tabelul preliminar, astfel cum a fost depusă la dosarul instanței în luna august 2009), în frauda celorlalți creditori, a unor sume nedatorate, respectiv a creanței F., împrejurare care a dus la plata către aceasta a unei prime tranșe de 14.044.603,67 lei, la data de 05 septembrie 2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006.

Astfel, sub aspectul laturii subiective se reține că inculpata A. a acționat cu intenție indirectă, iar latura obiectivă a infracțiunii

constă în menționarea în tabelul creditorilor ca datorată a unei sume nedatorate, faptă săvârșită în frauda creditorilor.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 248/A din data de 02 iulie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2012.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 248/A din data de 02 iulie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2012.

Obligă recurenta inculpată A. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimata - inculpată persoană juridică SC B. SPRL (prin lichidator Cab. Individual de insolvență H.) și intimatul inculpat C. în sumă de câte 260 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2017.