ÎCCJ, decizie (scj.ro #149446)

Cameră preliminară. Expertiză. Nulitate relativă

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Camera preliminară

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

cameră preliminară

-

expertiză

-

nulitate relativă

C. proc. pen.,

art. 172 și urm., art. 282, art. 347

O. U. G. nr. 86/2006,

art. 39 alin. (2)

În cazul infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută în art. 241 C. pen., ordonanța prin care procurorul a dispus efectuarea unei expertize ale cărei obiective presupun analiza desfășurării procedurii de insolvență și a desemnat un expert care nu are calitatea de practician în insolvență, cu încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) din O. U. G. nr. 86/2006 - potrivit cărora expertizele dispuse de organul de urmărire penală ori de instanța de judecată în cazurile privind desfășurarea procedurilor de insolvență sunt efectuate de către practicieni în insolvență definitivi și compatibili -, se sancționează cu nulitatea relativă, în condițiile art. 282 C. proc. pen., cu consecința excluderii raportului de expertiză.

I.C.C.J., Secția penală, completul de 2 judecători de cameră preliminară, încheierea din 22 octombrie 2018

Prin încheierea F/CP din data de 22 martie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul  Curții de Apel București, Secția I penală, au fost respinse ca neîntemeiate cererile și excepțiile invocate de inculpații A., B., C., D., E. SPRL și F. SPRL și partea responsabilă civilmente societatea G.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. X. din data de 29 decembrie 2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație, în termenul prevăzut în art. 347 alin. (1) C. proc. pen., inculpații A., B., C., D., E. SPRL, F. SPRL și partea responsabilă civilmente societatea G.

Analizând contestațiile formulate, atât în raport cu motivele invocate, cât și în raport cu actele din dosar, însă în limitele prevăzute de dispozițiile art. 347 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt întemeiate, în parte, între altele, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin rechizitoriul din 29 decembrie 2017, emis în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- B., pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- A., H., C., D., E. SPRL și F. SPRL, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 48 raportat la art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

În etapa procedurii de cameră preliminară au fost formulate cereri și excepții de către inculpații A., B., C., D., E. SPRL și F. SPRL și partea responsabilă civilmente societatea G., acestea fiind reiterate în calea de atac a contestației.

În ceea ce privește nelegalitatea dispunerii și administrării probei constând în expertiza contabilă judiciară, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin ordonanța procurorului din data de 15 martie 2017, emisă în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 172 și urm. C. proc. pen. și art. 17 și urm. din O. G. nr. 2/2000, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, având, în esență, următoarele obiective:

1 - întocmirea unei situații cu activele existente în patrimoniul societății G. la finalul lunii precedente datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței și stabilirea dacă aceste active au fost incluse sau nu în balanța de verificare și în lista cu bunurile societății;

2 - întocmirea unei situații cu activele existente în patrimoniul societății G. la data întocmirii planului de reorganizare, respectiv 22 octombrie 2014 și stabilirea dacă aceste active au fost incluse sau nu în planul de reorganizare la secțiunea „Starea societății la data propunerii planului”;

3 - stabilirea sumelor încasate de societatea G. după data de 22 octombrie 2014, din valorificarea activelor care nu au fost incluse în  planul de reorganizare la secțiunea „Starea societății la data propunerii planului”, inclusiv din recuperarea creanțelor și să se indice ce sume au fost încasate în cursul procedurii de insolvență și ce sume au fost încasate după închiderea procedurii;

4 - stabilirea dacă în documentele ridicate de la locuința inculpatei D. existau date referitoare la activele existente în patrimoniul societății G. după deschiderea procedurii de insolvență, prezentarea documentelor din care rezultă astfel de date și ce date referitoare la active conține fiecare document și să se precizeze dacă în aceste documente sunt înscrise sau nu activele care nu au fost incluse în planul de reorganizare la secțiunea „Starea societății la data propunerii planului”;

5 - întocmirea unei situații cu creanțele creditorilor înscrise în tabelul definitiv al creanțelor și să se indice pentru fiecare creanță care este valoarea menționată în tabel, care este valoarea plăților efectuate prin planul de reorganizare și care este procentul de reducere al fiecărei creanțe;

6 - prezentarea algoritmului care a condus la reducerea creanțelor creditorilor, respectiv ce active erau în patrimoniul societății G. la data întocmirii planului de reorganizare, care era valoarea contabilă netă a acestora, ce active au fost incluse și ce active nu au fost incluse în  planul de reorganizare la secțiunea „Starea societății la data propunerii planului”, care este valoarea contabilă netă a acestora comparativ cu valoarea menționată în plan, care este procentul de încasare prevăzut pentru fiecare creanță, procentul de reducere, ce sume au fost achitate prin plan comparativ cu valoarea acestora menționată în tabelul definitiv;

7 - în situația în care nu au fost incluse toate activele în planul de reorganizare la secțiunea „Starea societății la data propunerii planului”, să se stabilească creditorii prejudiciați și cuantumul prejudiciului suferit de fiecare;

8 - stabilirea dacă există identitate între activele menționate în balanța de verificare la 30 aprilie 2014 și activele menționate în balanța de verificare la 22 octombrie 2014, să se prezinte activele care se regăsesc în ambele documente și valoarea contabilă netă a acestora și ce active nu se regăsesc în ambele documente.

A fost desemnat, ca expert oficial, numitul I. - având calitatea de expert contabil. De asemenea, au fost desemnați și experți recomandați de părți.

Potrivit dispozițiilor art. 172 C. proc. pen., efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză este necesară și opinia unui expert, iar art. 173 alin. (2) stabilește că organul de urmărire penală sau instanța desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepția situațiilor în care, ca urmare a complexității expertizei, sunt necesare cunoștințe specializate din discipline distincte, situație în care desemnează doi sau mai mulți experți.

Totodată, art. 39 alin. (2) din O. U. G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență prevede faptul că expertizele dispuse de organul de urmărire penală ori de instanța de judecată în cazurile privind desfășurarea unor activități de genul celor prevăzute la art. 1 (respectiv procedurile de insolvență, procedurile de lichidare voluntară, precum și procedurile de prevenire a insolvenței prevăzute de lege, inclusiv măsurile de supraveghere financiară ori de administrare specială), inclusiv cele de reorganizare judiciară sau lichidare, sunt efectuate de către practicieni în insolvență definitivi și compatibili.

Deși judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a reținut în mod corect împrejurarea că acest articol se referă la expertizele care au ca obiect analiza modului în care au fost aplicate prevederile Legii nr. 85/2006 sau ale Legii nr. 85/2014, completul de contestație constată că interpretarea restrictivă dată acestei noțiuni este eronată, în sensul că expertiza dispusă în cauză presupune analiza modalității de desfășurare a procedurii de insolvență, aspect care rezultă în mod incontestabil din obiectivele stabilite de organul de urmărire penală și din însuși conținutul infracțiunii de bancrută frauduloasă, astfel cum este reglementat în dispozițiile art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

Astfel cum susțin și inculpații în contestațiile formulate, planul de reorganizare a debitorului, valoarea despăgubirilor oferite creditorilor prin acest plan, situația activelor existente în patrimoniul societății G., algoritmul care a condus la reducerea creanțelor creditorilor, respectiv ce active erau în patrimoniul societății G. la data întocmirii planului de reorganizare, care era valoarea contabilă netă a acestora, ce active au fost incluse și ce active nu au fost incluse în  planul de reorganizare, ordinea de prioritate în distribuirea sumelor etc. sunt criterii de identificare a naturii expertizei, care nu este una exclusiv contabilă, întrucât vizează și aspecte din activitatea procedurii de insolvență, în sensul prevăzut în art. 39 alin. (2) din O. U. G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență.

Pornind de la această situație premisă, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că, în cauza de față, raportat la obiectul acesteia, la natura și obiectivele expertizei judiciare dispuse și la scopul prevăzut de legiuitorul procesual penal pentru administrarea unei asemenea probe - constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului - se impunea desemnarea unui expert care să aibă cunoștințe specializate în domeniul procedurii insolvenței, respectiv care să aibă și calitatea de practician în insolvență.

Aceasta deoarece specializarea impusă de legiuitor în aceste situații reprezintă expresia unor garanții de independență a expertului suplimentare,  (independența rezultând inclusiv dintr-o pregătire profesională și o specializare adecvate), dar mai ales de existență a unor cunoștințe aprofundate în domeniul de analiză al expertizei. Or, o nerespectare a unor asemenea dispoziții speciale este de natură să înlăture aceste garanții și să aducă o vătămare drepturilor persoanelor acuzate, vătămare constând în afectarea fiabilității probei constând în expertiza întocmită ca urmare a lipsei de specializare a expertului.

Atât timp cât expertiza dispusă în cauză nu reprezintă în realitate una care vizează exclusiv disciplina contabilității, deoarece presupune luarea în considerare a unor prevederi și proceduri specifice procedurii insolvenței, ordonanța procurorului din data de 15 martie 2017, privind dispunerea efectuării expertizei contabile, a fost dată cu încălcarea art. 39 alin. (2) din O. U. G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență.

Legiuitorul expune în cuprinsul art. 280 - art. 282 C. proc. pen. sancțiunile ce intervin în cazul în care au fost încălcate anumite dispoziții procesual penale. Considerate ca fiind cele mai importante sancțiuni procedurale, nulitățile intervin ori de câte ori un act procesual sau procedural ori o activitate procesuală s-a realizat fără stricta respectare a legii. Nulitățile, ca sancțiuni procedurale, lovesc actele procedurale existente, care au luat ființă prin nerespectarea dispozițiilor legale, prin violarea sau omisiunea formelor prescrise de lege. Existența nulității în dreptul procesual român este strict legată de existența unei vătămări procesuale, vătămare care trebuie să se fi produs prin efectuarea unui act în condiții nelegale. În acest sens, în art. 282 alin. (1) C. proc. pen. se arată că încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor reglementate în art. 281 determină nulitatea actului numai atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori altor subiecți procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Așadar, nu orice încălcare a legii poate conduce la anularea actului îndeplinit nelegal.

În prezenta cauză, dispunerea efectuării expertizei de către un expert care nu avea calitatea de practician în insolvență, cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, nu atrage nulitatea absolută a actului emis de procuror, regimul nulităților absolute fiind strict și expres reglementat în cuprinsul art. 281 C. proc. pen.

În ceea ce privește nulitatea relativă, există trei condiții cumulative ce trebuie a fi incidente pentru a se putea ajunge la anularea unui act, și anume:

a) să se constate o încălcare a dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal. S-a arătat anterior că procurorul a dispus efectuarea expertizei cu nerespectarea condițiilor prevăzute de lege.

b) încălcarea dispozițiilor legale care disciplinează desfășurarea procesului penal să aibă ca urmare producerea unei vătămări procesuale părților ori subiecților procesuali principali. Vătămarea adusă constă în încălcarea dreptului la un proces echitabil, drept înscris în cuprinsul art. 8 C. proc. pen., a principiului aflării adevărului și a dreptului la apărare al contestatarilor.

Organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali principali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.

Or, în vederea  constatării, clarificării sau evaluării unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză, situație pentru care se apreciază ca fiind necesară opinia unui expert care să aibă cunoștințe specializate într-o anumită disciplină, prin numirea unui expert care nu are o asemenea specializare s-a cauzat părților o vătămare procesuală constând în lipsa oricărei garanții a constatării și clarificării corecte a tuturor împrejurărilor ce țin de natura acuzațiilor ce li se aduc, constând în săvârșirea, în diferite forme de participație, a infracțiunii de bancrută frauduloasă.

c) vătămarea produsă să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului îndeplinit prin încălcarea legii.

Vătămarea adusă inculpaților și părții responsabile civilmente, astfel cum a fost reținută anterior, nu ar putea fi înlăturată la acest moment decât prin anularea actului. Împrejurarea că în fața instanței de judecată s-ar putea efectua o nouă expertiză nu poate acoperi nulitatea ordonanței procurorului, deoarece textul art. 280 alin. (3) C. proc. pen. arată că atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar dispune, când este necesar și dacă este posibil, refacerea actului cu respectarea dispozițiilor legale. Rezultă de aici că nulitatea ordonanței procurorului nu poate fi înlăturată prin încheierea instanței de judecată în cazul în care ar admite o eventuală solicitare de efectuare a unei noi expertize. Totodată, întocmirea unei expertize de către o persoană care nu are specializarea în domeniul în care a fost dispusă determină existența unor îndoieli justificate asupra corectitudinii opiniilor exprimate de aceasta, îndoieli care rezultă și din numeroasele obiecțiuni formulate de părți, dar și de unii dintre experții recomandați de acestea și care au calitatea de practicieni în insolvență.

Concluzionând, completul de contestație va constata că este afectată de nulitate ordonanța procurorului prin care acesta a dispus la data de 15 martie 2017, în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu încălcarea dispozițiilor art. 172 și urm. C. proc. pen. raportat la art. 39 alin. (2) din O. U. G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, efectuarea expertizei contabile.

Conform art. 280 C. proc. pen., constatând nulitatea acestei ordonanțe a procurorului, se va constata și nulitatea actelor îndeplinite ulterior acesteia, cu care se află în legătură directă, respectiv ordonanțele procurorului din datele de 11 decembrie 2017 și 14 decembrie 2017 cu privire la răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.

Pentru toate considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) și art. 347 raportat la art. 345 alin. (3) și art. 346 C. proc. pen., va admite contestațiile formulate de inculpații A., B., C., D., E. SPRL, F. SPRL și partea responsabilă civilmente societatea G. împotriva încheierii F/CP din data de 22 martie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, Secția I penală, va desființa în parte încheierea contestată și, rejudecând:

Va constata nulitatea ordonanței procurorului din data de 15 martie 2017, emisă în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind dispunerea efectuării expertizei contabile, precum și a ordonanțelor procurorului din datele de 11 decembrie 2017 și 14 decembrie 2017.

În baza art. 102 alin. (3) C. proc. pen., vor fi excluse raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat de expertul contabil I., depus la data de 19 iulie 2017, precum și opiniile experților recomandați de inculpați și se va dispune eliminarea mijloacelor de probă excluse.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., se va comunica prezenta încheiere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, urmând ca în termen de 5 zile de la comunicare procurorul să aducă la cunoștință completului dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestațiile formulate de inculpații A., B., C., D., E. SPRL, F. SPRL și partea responsabilă civilmente societatea G. împotriva încheierii F/CP din data de 22 martie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, Secția I penală.

A desființat în parte încheierea contestată și, rejudecând:

A constatat nulitatea ordonanței procurorului din data de 15 martie 2017, emisă în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind dispunerea efectuării expertizei contabile, precum și a ordonanțelor procurorului din datele de 11 decembrie 2017 și 14 decembrie 2017.

A exclus raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat de expertul contabil I., depus la data de 19 iulie 2017, precum și opiniile experților recomandați de inculpați.

A dispus eliminarea mijloacelor de probă excluse.

A comunicat prezenta încheiere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În termen de 5 zile de la comunicare procurorul va comunica completului dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

A menținut în rest dispozițiile încheierii atacate.