ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1592/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1592/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Examinând

actele și lucrările de față, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 99 din 24 aprilie 2013, Tribunalul Satu Mare în baza art.

143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, l-a condamnat pe inculpatul C.I.,

cetățenia română, stagiul militar satisfăcut, studii - școala profesională,

ocupația - administrator la SC H. SRL Negrești Oaș, fără antecedente penale,

pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

În

baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. cu

referire la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a deține calitatea de

administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 3 ani.

În

baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., pe durata

executării pedepsei principale.

În

baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

principale aplicate mai sus inculpatului, pe durata termenului de încercare de

5 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În

baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei.

În

baza art. 66 C. pen., executarea pedepsei complementare va începe după

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În

baza art. 14 alin. (3) lit. b) rap. la art. 346 C. proc. pen., corob. cu art.

998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 480.402,02

lei, actualizată până la data plății efective, în favoarea părții civile SC H.

SRL Negrești Oaș, prin lichidator judiciar I. IPURL - reprezentat prin

practician în insolvență C.V., cu titlu de despăgubiri civile materiale.

În

baza art. 163 C. proc. pen. a menținut sechestrul asigurător instituit în

cursul urmăririi penale prin Ordonanța procurorului din data de 21 mai 2012,

prin indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului

C.I., până la concurența sumei de 480.402,02 lei.

În

baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

În

baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat în cuantum de 1800 lei.

Pentru

a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, s-a dispus

trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.I., pentru

săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă prev. și ped. de art. 143 alin.

(2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

În

sarcina inculpatului parchetul a reținut în esență că, în perioada 29 iunie

2009 - 19 octombrie 2009, a efectuat operațiuni comerciale în numele societății

SC H. SRL Negrești Oaș, respectiv a dispus plăți din contul curent al

societății nr. X1, deschis la Banca C. Satu Mare, în valoare de 267.302,20 lei,

către diferiți agenți comerciali interni, precum și operațiuni de ridicări

numerar din acest cont în valoare de 213.100,00 lei, înstrăinând prin acest mod

o parte din activele societății, după deschiderea procedurii insolvenței și

după ce i-a fost ridicat dreptul de administrare prin Sentința civilă nr. 843/F

din 29 iunie 2009 pronunțată de către Tribunalul Satu Mare, secția comercială

și de contencios administrativ, cauzând în acest fel un prejudiciu în dauna

creditorilor înscriși la masa credală, îndeosebi creditorului principal DGFP

Satu Mare, în valoare totală de 480.402,20 lei.

Trecând

la soluționarea cauzei pe baza actelor și lucrărilor aflate în dosarul de

urmărire penală al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare nr. 23/P/2010,

precum și a probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța

de fond a reținut următoarele:

În

fapt, prin Sentința civilă nr. 843/F din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul

Satu Mare în Dosar nr. 838/83/2009 s-a dispus deschiderea procedurii generale a

insolvenței împotriva debitoarei SC H. SRL Negrești Oaș și a fost numit

totodată administrator judiciar al acesteia, societatea de insolvență SC I.

IPURL Zalău.

După

desemnare, administratorul judiciar I. IPURL Zalău prin reprezentantul său

legal, ec. C.V., l-a notificat telefonic pe administratorul societății,

inculpatul C.I., care în data de 17 august 2009, s-a prezentat personal la

sediul societății de lichidare, ocazie cu care a preluat notificarea prin care

i s-a adus la cunoștință că trebuie să prezinte documentele și informațiile

prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, semnând de primire notificarea nr.

334 din 17 august 2009.

Ulterior,

la data de 14 septembrie 2009, a fost invitată la sediul administratorului

judiciar, numita G.M.O., în calitate de contabil al debitoarei, care s-a

angajat printr-o declarație olografă, să revină la o dată ulterioară la sediul

lichidatorului pentru a preda documentele și informațiile solicitate în

notificare, totodată confirmând că are cunoștință de notificarea înmânată

inculpatului C.I. Cu această ocazie i s-a învederat prin adresa nr. 277 din 14

septembrie 2009 faptul că, toate plățile care depășesc suma de 1.000 lei

(plafonul maxim zilnic), vor fi avizate de administratorul judiciar, în speță

I. IPURL Zalău, contabila semnând de primire un exemplar din adresă.

În

data de 18 septembrie 2009, s-a prezentat la sediul I. IPURL Zalău, la o nouă

întrevedere, inculpatul C.I., care în fața reprezentantului societății lichidatoare,

a dat o declarație în sensul că nu intenționează să-și continue activitatea în

numele societății SC H. SRL Negrești Oaș, nu și-a manifestat intenția de a

depune un plan de reorganizare în vederea achitării obligațiilor, dând acceptul

prin urmare ca societatea să intre în procedura falimentului. Tot la acea dată

inculpatul a pus la dispoziția lichidatorului o parte din documente și lista

unităților bancare cu conturile prin care societatea își derulează

operațiunile. Din lista pusă la dispoziția lichidatorului a rezultat faptul că

societatea SC H. SRL își derulează operațiunile prin conturile deschise la

bănci din localitatea Negrești Oaș.

În

acest sens administratorul judiciar a notificat băncile nominalizate de

inculpat, cu mențiunea să nu se dispună asupra sumelor aflate în contul

societății H. SRL și să comunice sumele existente, pentru a se pune interdicție

asupra sumelor din conturi, în vederea acoperirii creanțelor.

După

notificările înaintate către clienți pentru achitarea sumelor în conturile SC

H. SRL, a fost identificat contul deschis la Banca Comercială C. Satu Mare,

cont nemenționat de către inculpat în lista pusă la dispoziția lichidatorului.

În

urma verificărilor efectuate la aceasta bancă s-a constatat faptul că

inculpatul, a efectuat operațiuni comerciale în numele societății după data

deschiderii procedurii insolvenței, respectiv 29 iunie 2009, dată la care s-a

ridicat dreptul acestuia de administrare al societății, constând în plăți către

3 (trei) agenți comerciali și anume SC C.B.E. SRL, SC H.P. SRL și

Întreprinderea Individuală C.E., în perioada 29 iunie 2009 - 19 octombrie 2009,

din contul curent nr. X1 al societății deschis la Banca C. Satu Mare, ce au

totalizat suma de 267.320,20 lei și care reprezintă, conform extrasului de cont

al societății pus la dispoziție de Banca C. Satu Mare, prestări servicii

(189.100 lei) și cazare (78.200,20 lei). Totodată, s-a constatat că, în aceeași

perioadă, au fost ridicați din contul societății deschis la Banca C. Satu Mare,

la care s-a făcut mai sus referire, în numerar, sume de bani ce au totalizat

213.100 lei, justificarea acestor ridicări de numerar fiind "alte

plăți".

Referitor

la aceste retrageri de numerar, administratorul judiciar, a solicitat

inculpatului clarificări, însă acesta nu i-a pus la dispoziție documentele

justificative în baza cărora au fost efectuate aceste operațiuni și în ce scop

au fost acestea folosite, neexistând chitanțe care să ateste aceste plăți în

numerar.

Aceeași

situație se prezintă și în cazul documentelor justificative ce trebuiau să

ateste efectuarea prestărilor de servicii și tipul acestora precum și al plății

serviciilor cazare de care a beneficiat societatea.

În

acest context, administratorul judiciar, considerând că inculpatul a urmărit

înstrăinarea activelor societății, sustrăgând intenționat această suma de

480.402,20 lei în dauna creditorilor înscriși la masa credală, a formulat

plângere penală împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută

frauduloasă, prev. și ped. de art. 143 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Investigațiile

penale efectuate în cauză în Dosarul de urmărire penală nr. 23/P/2010, au

confirmat faptul că, inculpatul C.I., în calitate de administrator statutar la

SC H. SRL Satu Mare, a efectuat operațiuni în numele societății, respectiv a

dispus plăți din contul curent nr. X1 al societății, deschis la Banca C. Satu

Mare în valoare de 267.302,20 lei către diferiți agenți comerciali interni,

precum și operațiuni de ridicări numerar din acest cont, prin persoane

interpuse (soția sa C.R. - față de care prin rechizitoriu s-a emis soluție de

neîncepere a urmăririi penale pentru complicitate la infracțiunea de bancrută

frauduloasă), în valoare de 213.100,00 lei, ulterior datei de 29 iunie 2009,

dată la care i-a fost ridicat dreptul de administrare a societății conform art.

47 din Legea nr.  85/2006, în baza Sentinței comerciale nr. 843/F/2009 emisă de

Tribunalul Satu Mare, secția comercială și contencios administrativ.

Cu

privire la acuzațiile reținute în sarcina sa, inculpatul declară că avea

cunoștință despre faptul că față de societatea pe care o reprezintă s-a dispus

prin Sentința comercială nr. 843/F din 29 iunie 2009 a Tribunalului Satu Mare

deschiderea procedurii insolvenței a debitorului SC H. SRL, sens în are l-a

contactat dl. C.I.Z. - reprezentantul societății lichidatoare SC I IPURL Zalău,

în vederea prezentării și punerii la dispoziție a documentelor și informațiilor

solicitate de acesta. Drept urmare, în data de 18 septembrie 2009, a predat

documentele solicitate întocmindu-se procesul-verbal din aceeași dată.

Referitor

la plățile și ridicările de numerar efectuate din contul debitoarei în valoare

de 480.402,20 lei, în perioada 29 iunie 2009 - 19 octombrie 2009, inculpatul

declară că le-a operat în contextul în care îndeplinea funcția de administrator

la societate fiind în posesia tuturor documentelor societății și având drept de

semnătură. De asemenea arată ca plățile în cuantum de 267.320,20 lei s-au

efectuat în baza unor ordine de plată ce au atestat achitarea unor facturi restante

către furnizori, iar ridicările de numerar în sumă de 213.100 lei au fost

utilizate pentru execuția unor lucrări (fără a preciza lucrările la care face

referire).

Referitor

la ridicările de numerar din contul societății în cuantum de 213.000 lei inculpatul

arată faptul că sumele au fost folosite pentru plata unor servicii de

închirieri utilaje pentru lucrările din țară, servicii pentru care inculpatul

nu poate prezenta documente justificative, motivând faptul că furnizorii

refuzau să emită facturi fiscale și chitanțe, el acceptând acest mod de operare

întrucât altfel nu-și putea executa lucrările contractate. De asemenea,

inculpatul declară că sumele de bani ridicate de C.R. îi erau predate fie

personal fie prin poștă.

Inculpatul

invocă faptul că nu știa că i-a fost ridicat dreptul de administrare a

societății, de a efectua operațiuni bancare și nu a fost înștiințat în acest

sens de lichidator.

În

declarația dată, învinuita C.R., arată faptul că în perioada 29 iunie 2009 - 19

octombrie 2009, la cererea inculpatului C.I. și împuternicită de acesta, a

efectuat operațiuni de ridicări numerar din contul societății deschis la Banca

C. Învinuita mai arată că, în repetate rânduri a ridicat diferite sume de bani

ce au totalizat 213.100 lei, întreaga sumă i-a predat-o soțului, fie personal

fie prin intermediul poștei civile, că nu avea cunoștință despre destinația

acestor sume de bani și de asemenea că avea cunoștință de faptul că societatea

SC H. SRL Negrești Oaș se afla în procedura insolvenței.

În

pofida atitudinii de nerecunoaștere a săvârșirii infracțiunii, manifestată de

inculpat pe tot parcursul procedurilor judiciare, se reține că, sub aspectul

atitudinii psihice, inculpatul a avut reprezentarea acțiunilor sale și anume că

efectuează operațiunile comerciale constând în plăți și ridicări de numerar din

contul debitoarei SC H. SRL Negrești Oaș, după deschiderea procedurii

insolvenței și după ridicarea dreptului de administrare prin hotărâre

judecătorească și-a asumat consecințele acestora, vinovăția sa sub forma

intenției fiind evidențiată fără echivoc din coroborarea datelor reliefate de

declarațiile inculpatului și a învinuitei C.R., cu mențiunile cuprinse în

declarațiile martorilor C.V. și C.I.Z., cei doi martori certificând fără tăgadă

faptul că inculpatului i s-au adus la cunoștință. în detaliu, toate drepturile

și obligațiile legate de situația societății intrate în insolvență și îndeosebi

faptul că nu mai are voie să facă plăți în numele acesteia, și a celorlalți

martori: G.M.O., F.G., C.N. și C.E., care atestă realitatea și perioada

efectuării plăților de către inculpat, precum și cu datele evidențiate de

celelalte documente și înscrisuri juridice sau bancare cu valoare probatorie

administrate în cauză, relevante sub acest aspect fiind: - copia Sentinței

comerciale nr. 843/F din 29 iunie 2009 a Tribunalului Satu Mare 838/83/2009

prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva

debitoarei SC H. SRL Negrești Oaș și a fost numit administrator judiciar al

acesteia, SC I. IPURL Zalău; - adresa nr. 2661 din 10 iunie 2010 emisă de Banca

Comercială C. Satu Mare prin care se comunică faptul că, inculpatul C.I. a

împuternicit-o pe învinuita C.R. să efectueze operațiuni în contul curent al

societății; - copie a extrasului de cont curent nr. X1 din perioada 30 aprilie

2009 - 21 mai 2010 și respectiv a documentelor care au stat la baza

operațiunilor de debitări derulate prin contul H. SRL Satu Mare deschis la

Banca Comercială C.; - adresa nr. 277 din 14 septembrie 2009 emisă de I. IPURL

Zalău prin care s-a învederat în mod expres contabilei firmei că, toate plățile

care depășesc suma de 1.000 lei (plafonul maxim zilnic), vor fi avizate de

administratorul judiciar și fișa societății H. SRL Satu Mare de la Registru

Comerțului.

Din

perspectiva tabloului probațional expus, tribunalul a reținut că apărările

suplimentare invocate de către inculpat în fața instanței; referitoare la

situația dividendelor, astfel cum este evidențiată în raportul de expertiză

contabilă extrajudiciară depus la dosar și la oportunitatea unei eventuale

operațiuni de compensare a acestora cu sumele ce fac obiectul discuției în

cauză, nu prezintă relevanță în cauză astfel că nu vor putea fi primite.

În

drept, s-a reținut că, faptele inculpatului C.I. care, în perioada 29 iunie

2009 - 19 octombrie 2009, a efectuat operațiuni comerciale în numele societății

SC H. SRL Negrești Oaș, respectiv a dispus plăți din contul curent nr. X1 al

societății deschis la Banca C. Satu Mare, în valoare de 267.302,20 lei către

diferiți agenți comerciali interni, precum și operațiuni de ridicări numerar

din acest cont, personal sau prin persoane interpuse, în valoare de 213.100,00

lei, înstrăinând prin acest mod o parte din activele societății, după

deschiderea procedurii insolvenței și după ce i-a fost ridicat dreptul de

administrare prin Sentința civilă nr. 843/F din 29 iunie 2009 pronunțată de

către Tribunalul Satu Mare, secția comercială și de contencios administrativ,

cauzând în acest fel un prejudiciu falitei, cu repercusiuni în patrimoniul creditorilor

înscriși la masa credală, în valoare totală de 480.402,20 lei, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii bancrută frauduloasă, prevăzută și

pedepsită de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

La

individualizarea judiciară a pedepsei, s-au avut în vedere criteriile de

individualizare prev. de art. 72 C. pen., după cum urmează:

1.

gradul mediu de pericol social ce rezultă din modul și împrejurările concrete

în care au fost comise faptele;

2.

contextul faptic în care inculpatul a realizat actele de executare.

3.

atitudinea de negare în privința săvârșirii faptei manifestată pe tot parcursul

procedurilor judiciare.

4.

limitele speciale de pedeapsă prevăzute în textul incriminator,

5.

posibilitățile concrete de reeducare ale inculpatului evaluate prin prisma

situației juridice, sociale și comportamentale.

Față

de cele ce preced, în temeiul art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., instanța

de fond l-a condamnat pe inculpatul C.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii bancrută frauduloasă, prevăzută și pedepsită de

art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Raportat

la natura faptei săvârșite precum și împrejurarea că la realizarea acesteia

inculpatul s-a folosit de calitatea sa de administrator al firmei, în baza art.

65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. cu referire la

art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., instanța de fond i-a aplicat inculpatului și

pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a deține calitatea de

administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 3 ani.

În

baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata

executării pedepsei principale.

În

ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, raportat

la lipsa antecedentelor penale și la conduita bună în familie și societate

înaintea prezentei fapte, instanța de fond a constatat că scopul preventiv și

sancționator al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără

privarea de libertate a inculpatului, condiții în care, în baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate mai

sus acestuia, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art.

82 C. pen.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În

baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare determina revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei.

În

baza art. 66 C. pen., executarea pedepsei complementare va începe după

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

Ținând

seama de faptul că în cauză se constată îndeplinirea cerințelor specifice

antrenării răspunderii civile delictuale și totodată subzistența raportului de

cauzalitate între acțiunile ilicite ale inculpatului și finalitatea

prejudiciabilă produsă în patrimoniul falitei, instanța de fond a admis

acțiunea civilă alăturată procesului penal și în consecință, în baza art. 14

alin. (3) lit. b) rap. la art. 346 C. proc. pen., corob. cu art. 998 și urm. C.

civ., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 480.402,02 lei,

actualizată până la data plății efective, conform constituirii de parte civilă

formulată în cauza, în favoarea părții civile SC H. SRL Negrești Oaș, prin

lichidator judiciar I. IPURL - reprezentat prin practician în insolventă C.V.,

cu titlu de despăgubiri civile materiale.

În

vederea garantării realizării în bune condiții a reparației civile dispuse în

cauza, în baza art. 163 C. proc. pen. instanța de fond a menținut sechestrul

asigurător instituit în cursul urmăririi penale prin Ordonanța procurorului din

data de 21 mai 2012, prin indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile și

imobile ale inculpatului până la concurența sumei de 480.402,02 lei.

În

baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

În

baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat în cuantum de 1800 lei.;

Împotriva

acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul fără a-l

motiva în scris. Cu ocazia susținerii orale, a solicitat achitarea sa în

temeiul art. 11. pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C.

proc. pen. apreciind că este incidentă o cauză care înlătură răspunderea penală

și anume eroarea de drept, necunoscând dispozițiile extrapenale din Legea nr.

85/2006. După deschiderea procedurii de insolvență, a fost căutat de lichidator

care i-a cerut să predea anumite acte ale societății, nu i-a cerut ștampila. De

asemenea, l-a întrebat pe acesta dacă poate efectua plăți, iar lichidatorul i-a

răspuns afirmativ. În consecință, a efectuat plăți către două societăți pentru

a stinge datorii preexistente. Al doilea motiv de apel este legat de aplicarea

pedepsei complementare. Consideră că aceasta poate fi dispusă doar în cazul în

care se aplică pedeapsa închisorii în regim de detenție după cum rezultă din

dispozițiile art. 66 C. pen.

Prin

Decizia penală nr. 90/A din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea a admis

apelul declarat de inculpatul C.I. împotriva Sentinței penale nr. 99 din 24

aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a desființat-o și a redus

pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

A

menținut dispozițiile art. 81 C. pen. și redus durata termenului de încercare

de la 5 ani la 4 ani.

A

menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru

a decide astfel, curtea a reținut că starea de fapt a fost corect reținută de

instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză. De altfel, inculpatul

nu a contestat efectuarea plăților după deschiderea procedurii insolvenței sau

ridicarea de numerar din conturile bancare, însă, a susținut că nu a cunoscut

faptul că nu are dreptul de efectua astfel de operațiuni. A discutat cu C.I.Z.,

reprezentant al lichidatorului, care i-a spus că până în momentul în care i se

va ridica ștampila, poate să-și continue activitatea.

Din

probatoriul administrat în cauză, constând în special în înscrisuri, dar și din

declarațiile inculpatului și ale martorilor, curtea a reținut că inculpatul

C.I. a fost administrator al SC H. SRL Negrești Oaș. Față de această societate,

prin Sentința civilă nr. 843/F din 29 iunie 2009 a Tribunalului Satu Mare s-a

dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței și a fost numit administrator

judiciar SC I. IPURL Zalău.

Reprezentantul

legal al lichidatorului, martora C.V., l-a contactat telefonic pe inculpat. În

urma acestei discuții, în data de 17 august 2009, inculpatul s-a prezentat la

sediul lichidatorului unde i s-a comunicat că trebuie predea actele și să

comunice informațiile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 (notificarea

nr. 334 din 17 august 2009 semnată de inculpat). Ulterior, la data de 14

septembrie 2009, la sediul lichidatorului s-a prezentat martora G.M.O. care era

contabila SC H. SRL și s-a angajat printr-o declarație olografă, să predea

documentele și informațiile cerute anterior de la inculpat. Cu această ocazie,

martora a primit adresa nr. 277 din 14 septembrie 2009 prin care se comunică

faptul că toate plățile ce depășesc suma de 1.000 lei - plafon maxim zilnic -

trebuie avizate de lichidator.

În

data de 18 septembrie 2009, inculpatul s-a prezentat din nou la sediul

lichidatorului, unde a dat o declarație potrivit căreia nu dorea să-și continue

activitatea și nici să depună un plan de reorganizare în vederea achitării

datoriilor, dându-și acordul pentru intrarea în faliment. Cu aceeași ocazie,

inculpatul a pus la dispoziție o parte din documentele solicitate și lista

băncilor la care societatea avea deschise conturi. Inculpatul a omis să

comunice lichidatorul că SC H. SRL avea cont deschis și la Banca Comercială C.

Despre acest cont, lichidatorul a aflat ulterior.

Din

extrasele de cont puse la dispoziție de Banca Comercială C., a rezultat că

inculpatul a efectuat operațiuni bancare după data deschiderii procedurii

insolvenței (de la această dată îi era ridicat dreptul de administrare conform

art. 47 din Legea nr. 85/2006). Astfel, în perioada 29 iunie 2009 - 19

octombrie 2009, din contul curent X1, inculpatul a efectuat plăți către SC

C.B.E. SRL, SC H.P. SRL și Întreprinderea Individuală C.E. în valoare totală de

267.320,2 lei și care reprezintă prestări servicii și cazare. Din același cont

și în aceeași perioadă, inculpatul a ridicat în numerar, în mai multe ocazii, diverse

sume de bani. Valoarea totală a acestora este de 213.100 lei, iar justificarea

operațiunilor a fost aceea a necesității efectuării altor plăți.

Deși

lichidatorul judiciar i-a cerut explicații cu privire la aceste operațiuni

bancare, inculpatul nu i-a prezentat niciun document justificativ din care să

reiese efectuarea serviciilor prestate sau de cazare, iar pentru sumele

ridicate în numerar nu a prezentat nicio chitanță care să ateste efectuarea

vreunei plăți.

Inculpatul

nu a negat plățile efectuate sau ridicările de numerar, dar a susținut că nu

știa că îi fusese ridicat dreptul de administrare și că, în consecință, nu avea

dreptul de a efectua astfel de operațiuni. Dimpotrivă, când că s-a consultat cu

martorul C.I.Z. acesta i-a spus că poate plăti pentru micșorarea creanțelor.

Martorul

C.I.Z. nu a confirmat susținerea inculpatului, precizând că nu-și amintește să

fi purtat vreo astfel de discuție cu inculpatul, dar a arătat că tuturor

persoanelor supuse procedurii insolvenței comunică dispozițiile legale.

Curtea

a constatat că susținerea inculpatului privind necunoașterea dispozițiilor

legii comerciale este nereală, acest aspect rezultând și din faptul că a omis

să comunice lichidatorului tocmai existența contului deschis la Banca

Comercială C., cont prin care a efectuat toate aceste operațiuni. Instanța de

apel a considerat că activitatea infracțională a inculpatului constituie două

infracțiuni de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 85/2006 (pentru ridicările în numerar) și respectiv art. 143 alin.

(2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 (pentru plățile efectuate).

Din

înscrisurile bancare a rezultat că inculpatul a justificat ridicările de

numerar cu efectuarea unor "alte plăți". în lipsa unor înscrisuri

care să dovedească efectuarea acestora, ne aflăm în variantă ultimă prevăzută

de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 și anume aceea a ascunderii

unei părți din active.

Totodată

instanța de apel a reținut că încadrarea juridică dată de procuror și menținută

de prima instanță corespunde doar pentru plățile efectuate de inculpat altor

creditori. Ea presupune ca inculpatul să înstrăineze, în frauda creditorilor,

în caz de insolvență a debitorului, o parte din active. Starea de insolvență a

fost dovedită prin hotărârea judecătorească prin care s-a dispus deschiderea

procedurii față de SC H. SRL. Înstrăinarea unei părți din active este de

asemenea dovedită prin actele bancare coroborate cu declarația inculpatului.

Această înstrăinare s-a făcut în frauda creditorilor. Astfel, potrivit

tabloului definitiv al creanțelor, singurul creditor al SC H. SRL este DGFP

Satu Mare care are o creanță bugetară în cuantum de 680.720 lei, creanță care

este prioritară conform dispozițiilor art. 123 din Legea nr. 85/2006, față de

creanțele chirografare cum au fost cele rezultate din relațiile comerciale ale

societăților la care inculpatul a efectuat plăți.

Instanța

de apel a considerat că s-ar fi impus reținerea formei continuate a

infracțiunii având în vedere existența mai multor operațiuni bancare de plată

către alți creditori, însă având în vedere că doar inculpatul a declarat apel,

nu este posibilă o schimbare de încadrare juridică nici în sensul reținerii

celor două infracțiuni și nici în sensul reținerii a dispozițiilor art. 41 alin.

(2) C. pen. deoarece s-ar încălca principiul neagravării situației în propria

cale de atac.

În

ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, s-a apreciat că aceasta nu

corespunde criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., aplicarea unei pedepse

orientată spre maximul special fiind excesivă având în vedere că inculpatul nu

are antecedente penale, este o persoană integrată în societate, are familie,

intervalul destul de mare de timp de la momentul comiterii faptelor și până în

prezent în care inculpatul nu a mai avut alt contact cu legea penală. în

consecință, s-a apreciat că intrarea sa în sfera infracțională reprezintă un

fapt izolat și nu îl caracterizează un astfel de comportament.

În

ceea ce privește pedeapsa complementară aplicată inculpatului, critica a fost

considerată nefondată.

În

cazul infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, legea nu prevede

obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unuia sau mai

multor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen., însă poate fi aplicată dacă,

pedeapsa principală este închisoarea de cel puțin 2 ani și ea se impune în

raport de natura, gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana

inculpatului. Argumentele instanței de fond pentru aplicarea pedepsei

complementare au fost apreciate ca întemeiate. Faptul că s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu are relevanță sub acest aspect,

suspendarea condiționată fiind un mod de individualizare a executării pedepsei

închisorii. Modalitatea de executare a fost corect stabilită de instanța de

fond, având în vedere lipsa antecedentelor penale și conduita bună în societate

anterior cât și ulterior comiterii faptelor.

În

ce privește latura civilă a cauzei s-a constatat că nu a fost criticată prin

apelul formulat.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.I. care invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. a

solicitat achitarea, apreciind că, există o cauză care înlătură caracterul

penal al faptei și anume eroarea de fapt. De asemenea, a susținut că fapta

reținută în sarcina sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de bancrută frauduloasă sub aspectul laturii subiective, întrucât s-a aflat în

eroare.

Examinând

recursul prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este

nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea

unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, "recursurile

în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate

împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân

în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii

vechi privitoare la recurs". în consecință, Înalta Curte va examina

recursurile prin prisma dispozițiilor C. proc. pen. anterior, astfel cum au

fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Verificând

îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și

(2) C. proc. pen., se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu

respectarea obligațiilor impuse de art. 385

10

alin. (2) C. proc.

pen.

Invocând

cazul de casare prev de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen. conform căruia hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare

legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii, inculpatul

recurent a solicitat achitarea, întrucât există o cauză care înlătură

caracterul penal al faptei și anume eroarea de fapt prevăzută de dispozițiile

art. 51 C. pen., întrucât nu a cunoscut dispozițiile comerciale.

Instanța

de recurs reține că eroarea de fapt este definită, în general, ca fiind

reprezentarea greșită de către cel ce săvârșește o faptă prevăzută de legea

penală a realității din momentul săvârșirii faptei, reprezentare determinată de

necunoașterea sau cunoașterea greșită a unor date ale realității.

Pentru

a fi în prezența unei erori, în doctrină, s-a conchis că este necesară

îndeplinirea cumulativă a trei condiții și anume:

1.

săvârșirea unei fapte penale;

2.

făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei penale, să nu fi cunoscut anumite

stări, situații sau împrejurări, pe tot parcursul desfășurării acțiunii;

3.

stările, situațiile și împrejurările care nu au fost cunoscute să aibă legătură

cu caracterul penal al faptei.

Inculpatul

recurent a invocat ca și condiție a existenței erorii de fapt împrejurarea că

nu a știut că îi fusese ridicat dreptul de administrare și că, în consecință,

nu avea dreptul de a efectua niciun fel de operațiuni.

Situația

invocată de inculpat este o eroare determinată de exclusiv de conduita

făptuitorului, astfel că nu poate fi considerată eroare de fapt; întrucât

incapacitatea sau neglijența profesională nu poate fi considerată eroare.

Pe

de altă parte, necunoașterea dispozițiilor legale nu poate fi considerată o

eroare de fapt.

Recurentul

a mai solicitat să se constate că nu sunt întrunite sub aspectul laturii

subiective elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă. în

această situație inculpatul invocă o eroare de drept și anume lipsa intenției.

În

acord cu instanța de apel, Înalta Curte constată!că susținerea inculpatului

privind necunoașterea dispozițiilor legii comerciale este nereală, acest aspect

rezultând din faptul că a omis să comunice lichidatorului tocmai existența

contului deschis la Banca Comercială C., cont prin care inculpatul a efectuat

mai multe operațiuni bancare către mai mulți creditori după data deschiderii

procedurii insolvenței, dată la care i-a fost ridicat și dreptul de

administrare conform art. 47 din Legea nr. 85/2006.

În

data de 18 septembrie 2009 inculpatul C.I., apus la dispoziția lichidatorului o

parte din documente și lista unităților bancare cu conturile prin care

societatea își derulează operațiunile, rezultând că societatea SC H. SRL își

derulează operațiunile prin conturile deschise la bănci din localitatea

Negrești Oaș. Din această listă a lipsit tocmai contul deschis la Banca

Comercială C. - Satu Mare.

Din

extrasele de cont puse la dispoziție de Banca Comercială C., a rezultat că, în

perioada 29 iunie 2009 - 19 octombrie 2009, din contul curent X1, inculpatul a

efectuat plăți către SC C.B.E. SRL, SC H.P. SRL și întreprinderea Individuală

C.E. și, tot în aceeași perioadă, inculpatul a ridicat în numerar în mai multe

ocazii diverse sume de bani. Valoarea totală a acestora este de 213.100 lei,

iar justificarea operațiunilor a fost aceea a necesității efectuării altor

plăți.

În

acest context, în care cu intenție după deschiderea procedurii insolvenți

inculpatul nu a a pus la dispoziția lichidatorului toate documentele și lista

completă a unităților bancare cu conturile prin care societatea SC H. SRL își

derula operațiunile se apreciază că inculpatul a urmărit înstrăinarea activelor

societății, sustrăgând intenționat această suma de 480.402,20 lei în dauna

creditorilor înscriși la masa credală.

Constatându-se

că inculpatul a acționat cu intenție directă, instanța va respinge criticile

inculpatului ca nefondate.

În

ce privește aplicarea legii penale mai favorabile Înalta Curte constată că este

în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii

penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei cu privire la

fiecare dintre acuzațiile ce au fost găsite în cele ce preced ca fiind fondate.

Legea

penală mai favorabilă urmează a fi determinată pornind de la dispozițiile

obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 21 mai 2014.

Analiza

legii penale mai favorabile vizează examinarea condițiilor de incriminare,

cerințele privind tragerea la răspundere, condițiile sancționatorii precum și

consecințele condamnării.

Se

reține că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat la 3 ani închisoare

cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. pentru infracțiunea prev. de art.

143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Art.

143 din Legea nr. 85/2006

Constituie

infracțiunea de bancrută simplă și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la

un an sau cu amendă neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul

persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a

cererii de deschidere a procedurii în termen, care depășește cu mai mult de 6

luni termenul prevăzut la art. 27.

Constituie

infracțiunea de bancrută frauduloasă și se sancționează cu închisoare de la 6

luni la 5 ani fapta persoanei care:

a)

falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din

activul averii acestuia;

b)

înfățișează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt

act sau în situația financiară sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte

fiind săvârșite în frauda creditorilor;

c)

înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvență a debitorului, o

parte din active.

Art.

241 - Bancruta frauduloasă - Noul C. pen.;

(1)

Fapta persoanei care, în frauda creditorilor:

a)

falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din

activul averii acestuia;j

b)

înfățișează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt

act sau în situația financiară sume nedatorate;i

c)

înstrăinează, în caz de insolvență a debitorului, o parte din active

se

pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(2)

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate.

Înalta

Curte constată că, infracțiunea de bancrută frauduloasă este incriminată sub

imperiul ambelor legi, fiind menținute și limitele de pedeapsă.

Chiar

dacă legea nouă impune o condiție privind declanșarea acțiunii penale respectiv

condiția plângerii prealabile, nu poate fi apreciată mai favorabilă întrucât nu

prevede în mod expres că împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Ca

atare se constată că legea nouă nu conține dispoziții mai favorabile decât cea

veche astfel că nu va retroactiva.

De

asemenea și în privința regimului suspendării condiționate a executării

pedepsei se constată că legea penală mai favorabilă o constituie C. pen.

anterior raportat la dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 dar

și la împrejurarea că pe parcursul termenului de încercare condamnatul nu este

supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligații.

Ca

atare, Înalta Curte constată că în cauză legea penală mai favorabilă

inculpatului o constituie dispozițiile în vigoare la data săvârșirii

infracțiunii.

În

ce privește critica referitoare la aplicarea pedepsei complementare, se reține

că în condițiile stabilirii legii vechi ca și lege penală mai favorabilă,

aplicarea pedepsei complementare poate fi incidență în cazul în cărei pedeapsa

principală este mai mare de 2 ani închisoare și este necesară în raport de

natura, gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului.

Or, în speță inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani:

Față

de cele ce preced Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 90/A din 27 iunie 2013 a Curții

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr.

90/A din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 9 mai 2014.

Procesat

de GGC - GV